Întreprinderile în dificultate

1. Evoluţie istorică şi terminologică

2. Proceduri preventive în vecinătatea insolvenţei
3. Noţiunea de insolvenţă
4. Procedura insolvenţei: caractere, căi și modalități de realizare
5. Debitorii cărora li se aplică procedura
6. Participanţii la procedură
7. Deschiderea procedurii. Efectele
8. Regimul actelor juridice anterioare încheiate de debitor; soarta contractelor
aflate în curs de executare
9. Planul de reorganizare
10. Falimentul. Distribuția sumelor
11. Închiderea procedurii
12. Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă
 De ce un drept al întreprinderilor în dificultate ?
• Plasă de salvare pentru întreprinderile cu datorii și conducătorii lor
– În majoritatea cazurilor, debitorii sunt cei care solicită să fie plasați ”sub protecția insolvenței”,
datorită avantajelor imediate generate
• Mijloc de protecție a colectivității creditorilor
• Insolvența eficientă
– Asanează mediul de afaceri de întreprinderile neperformante / numai o întreprindere cu
resurse ar trebui să poată obține reorganizarea
– Permite un fresh start (continuarea afacerilor la adăpost de urmăriri silite în timpul
procedurii, respectiv după închiderea procedurii prin plata parțială a pasivului, în limita
activului) numai întreprinzătorilor onești
• Se angajează răspunderea celor care au comis fapte intenționate ce au determinat incapacitatea de plată
(inclusiv penală) / se anulează operațiunile încheiate în frauda creditorilor în perioada anterioară
deschiderii procedurii
– Oferă o maximizare (teoretică) a ratei de recuperare a creanțelor, pe principii de
transparență și colectivitate, cu sprijin profesionist, sub control judiciar
• Insolvența a devenit parte din strategia de afaceri a întreprinderilor
 Evoluţie istorică şi terminologică (I)
 (A) Falimentul tradițional
• Presupune forme de discreditare și eliminare a comerciantului pentru eşecul
activităţii (fallire : a cădea, a eșua, a înșela)
 Infamia romană (pierderea, decăderea din statutul social); identic dreptul grec
 Dreptul ebraic permitea descărcarea periodică de datorii, pentru a facilita revenirea în afaceri
 Discreditarea falitului în evul mediu și chiar în sec. XIX (banca rotta)
 Caracter punitiv - decăderi din drepturi civile şi profesionale, închisoarea datornicilor şi
incriminarea bancrutei – Codul comercial Napoleon 1807
– Menținute și azi, în parte, în anumite limite (UK, directors’ disqualification)
– Introduse prin Legea nr.85/2014 în RO - persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de
atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator, va fi decăzută
din acest drept timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii (art. 169 al.10)
 Condica de Comerciu 1840 – art. 201 ”prin hotararea asupra darei pe fata a falimentului,
tribunalulu va porunci punerea pecetieloru si arestarea falitului la politia, sau paza personei lui
in casa’i de catra unu slujbasualu politiei spre a nu putea dosi. Aflandu-se falitulu intr’acesta
positia, nu pote a se priimi cerere nici de a se pune la inchisore, nici de a nu sa slobodi de acolo
pentru nici unu feliu de datorie”. Art. 198 ”Prin hotararea asupra darei pe fata a falimentului,
tribunalulu va orandui pe unulu din madularele sale judecatoru comisaru”
 Codul Comercial Român 1887 – arest la domiciliu; ridicarea dreptului
de a dispune de bunuri
– Apare principiul egalităţii creditorilor urmăritori şi al concursualităţii procedurii
falimentului (procedura este o executare silită esenţialmente colectivă)
– Procedura are un dublu obiectiv: plata datoriilor către creditori şi sancţionarea
debitorului
 O anumită componentă ideologică sancționatorie se păstrează și în legislația actuală,
însă doar în caz de faliment (nu în perioada de observație, nu în reorganizare) Art.
341 Legea nr.85/2014 (LPPII) - orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele
asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul
deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii
falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă.
 Evoluţie istorică şi terminologică (II)
 (B) Incapacitatea de plată (insolvenţa propriu-zisă)
• Adaptează reglementarea procedurii concursuale la noile realităţi economice, recunoscând că
neplata datoriilor poate avea cauze obiective ce nu depind de debitor
 Blocaje financiare sectoriale, schimbarea condiţiilor de pe piaţă, dependenţa de furnizori sau
clienţi aflaţi în dificultate, accentuarea concurenţei, avansul tehnologic...
• Conceptualizează starea debitorului căruia i se aplică procedura, prin raportarea la noţiunile
de încetare a plăților sau de incapacitate de plată, constând în lipsa disponibilităţilor băneşti
şi a altor active lichide, pentru plata datoriilor
 Obiectivul procedurii rămâne plata creanțelor, însă posibilitatea reorganizării judiciare a debitorului
prevalează lichidării averii acestuia pentru plata datoriilor
– În primă instanţă, se oferă posibilitatea debitorului, creditorilor şi administratorului de a propune un plan de
redresare (în anumite sisteme opțiunea este organică și implicită e.g. UK, USA – de la început se depune cerere
pentru una dintre proceduri, aceea pentru care debitorul se consideră calificat)
• Conducătorii debitorului răspund patrimonial pentru plata pasivului neacoperit - tendință de
lărgire a spectrului de situații în care se angajează răspunderea : ”orice faptă săvârșită cu
intenție, care a contribuit la starea de insolvență” art. 169 al.1 lit.h) din LPPII 2014
• Răspunderea penală apare numai pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă şi bancrută simplă sau
frauduloasă (art.240-241 C.pen.)
 Evoluţie istorică şi terminologică (III)
(C) Întreprinderile în dificultate. Conceptul modern (art.5 pct.27 LPPII utilizează
conceptul de ”debitor în dificultate financiară”)
• După anul 2000, sistemele de drept europene înţeleg complexitatea procedurii şi efectele acesteia în
mediul de afaceri, deplasându-se dinspre noţiunea restrânsă a incapacităţii de plată, înspre noţiunea
generală economică de ”întreprindere aflată în dificultate”, indiferent de situaţia fluxului de trezorerie
(abilitatea de a face față plăților) al acesteia
 In Franţa, Loi sur la sauvegarde des entreprises en difficulté (2005)
 In UK, Insolvency act (2006) – Company (schemes of) arangements
 In Romania, Legea nr.381/2009 privind concordatul preventiv si mandatul ad-hoc (abrogată)
 Excepție German Insolvency Code (1999, modificat) – geared toward efficient liquidation / objective “non-
discriminatory satisfaction of creditors on a pro rata basis”
• Preocuparea de a salva întreprinderea, în vederea continuării activităţii acesteia, a păstrării locurilor de
muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului.
• Renunţarea la noţiunea de incapacitate de plată (cessation de paiement) şi înlocuirea acesteia cu noţiunea
generală şi suplă de ”întreprindere în dificultate” sau în versiunea română actuală ”debitor în dificultate
financiară”
- verificarea condițiilor insolvenței poate avea drept criteriu un test bilanțier sau un test al cash-flow
 I. Turcu, Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole, ed. a 4-a, CH Beck, București, 2012,
pp.27-46; St. D. Cărpenaru, op.cit., pp. 665-671
 Evoluţie istorică şi terminologică (IV)
• Ideea generală de a interveni în viaţa/situaţia întreprinderii cât mai repede, încă de la
apariţia riscului incapacităţii de plată, prin proceduri preliminare prin care s-ar evita
ajungerea companiilor în situații iremediabil compromise
 RO - Mandatul ad-hoc (practician în insolvenţă desemnat de tribunal pentru a realiza, în condiţii
de confidenţialitate și supleţe, un acord amiabil între debitor şi creditori, în vederea depăşirii
dificultăților de către întreprindere, salvării acesteia și plății creanțelor)
 RO - Concordatul preventiv (concilierea, în dreptul francez) - un contract încheiat între debitor şi
creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, prin care
creditorii sunt de acord să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii, pe baza unui
plan de redresare a întreprinderii şi de acoperire a creanţelor (66% din creanțe, în dreptul francez)
 F - Procedura de salvare (procédure de sauvegarde) nu este reglementată în dreptul român; este
specifică dreptului francez. Conducătorii debitorului sunt lăsaţi să gestioneze societatea sub
controlul creditorilor şi, excepţional, al judecătorului, cu condiţia să garanteze personal pentru
datoriile societăţii. Procedura se face numai la solicitarea debitorului, în caz de ”dificultate
previzibilă şi surmontabilă” de a continua afacerile. Conducătorii debitorului sunt asistați de un
administrator judiciar, beneficiind şi de imunitate specială pentru operaţiunile efectuate în cadrul
procedurii, exceptând culpa gravă. Are la bază un plan de rambursare ce trebuie aprobat de
creditori și/sau tribunal.
 Peste 20 de ani de procedură a insolvenței în
România
 Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare (abrogată)
– Renunţarea la noţiunea infamantă de faliment-falit; orientarea clară spre salvarea debitorului.
Nesusținută de eficiență sub aspectul recuperării creanțelor. Rol crescut al judecătorului.
 Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei (reformă fundamentală 2009; abrogată)
– Reglementează, sub presiunea doctrinei, noţiunea de insolvenţă (insolvency – UK) / disociază
atribuțiile de management/oportunitate economică (practician), de cele de control judiciar
(judecător sindic) / Ocazionează revenirea criticabilă la noţiunea de faliment (bankpruptcy,
USA); reorientarea spre obiectivul de plată a pasivului.
– Modificări esenţiale: procedura simplificată; rol crescut al creditorilor; responsabilităţi lărgite
ale administratorului/lichidatorului judiciar; reducerea termenelor / celeritate (2009)
 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
(LPPII)
- Modifică scopul procedurii – acoperirea pasivului, cu acordarea şansei de redresare a activităţii
debitorului, atunci când aceasta ar fi considerată eficientă și efectivă;
- Introduce (13) principii ale procedurii insolvenţei / art.4 din lege (unele sunt simple
”instrumente” de atingere a scopurilor legii). Cele mai importante: eficiența și tratamentul
echitabil
- Include proceduri de pre-insolvenţă, insolvenţă (inclusiv cea transfrontalieră, a grupurilor de
interese, a grupurilor de societăți); introduce ”testul creditorului privat”
- Reintroduce decăderile din drepturi profesionale (de a administra o companie) ca efect al
 De ce intră întreprinderile în dificultate?
 Explicații economice
 Capitalul de lucru defectuos – problema de flux de numerar (șase companii din zece utilizează resurse
disponibile pe termen scurt pentru a finanta investitii pe termen lung, iar două din zece companii
inregistrează un ritm de plată mai rapid decat al vitezei de incasare a veniturilor). Cash flow
 Calitatea proasta a veniturilor, in conditiile in care patru din zece companii insolvente inregistrau
profituri semnificative, dar peste doua treimi dintre acestea aveau o situatie foarte proasta a
lichiditatilor disponibile (cash)
 Randamentul operational insuficient pentru costul datoriilor contractate, in conditiile in care patru din
zece companii insolvente inregistrau un profit operational, dar nivelul acestora era suficient doar
pentru acoperirea la limita a cheltuielilor cu dobanzile aferente pentru datoriile contractate
 Investitii ineficiente, in conditiile in care aproape jumatate dintre companiile care au intrat in
insolventa in primul semestru al anului curent au inregistrat investitii semnificative, dar peste doua
treimi dintre acestea au raportat venituri sau profituri in scadere
 Randamentul investitiilor inferior costului de finantare aferent creditelor contractate pentru aceste
investitii
 Supraindatorarea cauzată de pierderile acumulate gradual si de utilizarea ineficienta a activelor
 De ce intră întreprinderile în dificultate?

 Explicații juridice și sociale

1. Dificultati de functionare a organelor societare (minoritate/egalitate de blocaj AGA;
pierderea controlului asupra puterii administratiei de catre majoritatea capitalului;
disfuncții determinate de o preluare ostilă de catre un concurent, etc.)
2. Colectarea din ce în ce mai lentă a creantelor.
3. Neacceptarea dificultatilor/esecului de catre intreprinzatori (bariere culturale)
conduce la intarzierea luarii unei decizii referitoare la deschiderea procedurii
insolventei, ale carei efecte pozitive nu se mai pot realiza dacă procedura se deschide
târziu
4. Rata extrem de scazuta a recuperarii creantelor si mentinerea costurilor insolvenței in
sarcina creditorilor disuadeaza creditorii sa ceara deschiderea procedurii în timp util.
 Mijloace generale de ieşire din dificultate
 Premisă: dificultatea accesării creditării bancare sau comerciale este
specifică stării întreprinderilor în dificultate
• De aceea, ca stimulent, LPPII acordă rang prioritar la plată creditorilor care finanțează
activitățile curente ale entităților în insolvență (”superprioritatea” creanțelor rezultate din
perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii
debitorului, cum ar fi continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte,
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului
de lucru în limite curente; art.5 pct.2 LPPII)
 Majorări de capital / Reorganizări (divizarea societăţii; segmentarea
activităţii pentru eficientizare)
 Fuziuni (absorbţii) ale societăţii comerciale
 Preluări (achiziţii) ale acţiunilor societăţii sau ale unei părţi din activele
acesteia (inclusiv din parte creditorului fiscal- inovație 2018)
• A se consulta și Ghidul pentru restructurarea extrajudiciară a obligațiilor societăților
comerciale propus de MJ (www.just.ro)
 Proceduri preventive în vecinătatea insolvenţei
 LPPII prevede două proceduri speciale vizând evitarea insolvenţei cu
ajutorul unui practician în insolvenţă şi cu înţelegere din partea creditorilor
• Procedurile în amonte de insovență dau o şansă întreprinzătorilor de a nu ajunge în
încetare de plăți, oferindu-le posibilitatea de a convinge creditorii comerciali, statul
şi salariaţii să facă eforturi, alături de manageri, pentru salvarea întreprinderii
 Reflectă tendinţa de a da prioritate continuității, salvării afacerii prin restructurarea şi
repunerea acesteia pe piaţă
 Din 2010, a fost un test (eșuat, datorită numărului infim de situații în care s-a apelat la aceste
proceduri) pentru civilizarea, profesionalizarea mediului de afaceri și pentru iniţierea unei
culturi a anticipării şi recunoaşterii eşecului. Problema acordului creditorului bugetar a fost
teoretic rezolvată prin testul creditorului ”privat” introdus prin LPPII (2014)
1. Concordatul preventiv (art. 16-37 LPPII) este încheiat între întreprinzător şi
creditorii săi; constă într-un plan de redresare a afacerii și un contract prin
care creditorii acceptă să sprijine debitorul în depăşirea dificultăţilor
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.671-679; Gh. Piperea, Legea concordatului, Wolters Kluwer,
București, 2010; A. Stănescu, S. Miloș et al., Procedurile de prevenție a insolvenței: concordatul
preventiv și mandatul ad hoc, UJ, București, 2012
 Proceduri preventive în vecinătatea
insolvenţei. Concordatul preventiv
• Oferta de concordat se pregătește (în termen de 30 de zile) de un conciliator desemnat de
judecătorul sindic. Proiectul indică mijloacele de redresare, de obținere de fonduri, termenul
pentru plată este de 24 luni de la data omologării prin hotărâre şi poate fi prelungit cu 12 luni; în
primul an este obligatorie plata a minim 20% din valoarea creanţelor stabilite prin concordat;
dacă se propun reduceri ale creanţelor bugetare, trebuie prezentat ”testul creditorului privat”
(infra). Conciliatorul poate cere suspendarea provizorie a urmăririlor silite individuale, până la
publicarea concordatului constatat de judecător sau până la respingerea ofertei de concordat de
către creditori. Art. 5 pct.70 LPPII
• Concordatul poate fi omologat de instanță dacă este aprobat de creditorii deținând 75% din
valoarea creanţelor acceptate şi necontestate; creanțele litigioase să nu reprezinte mai mult de
25% din total creanțe. Consecința omologării este opozabilitatea concordatului față de toți
creditorii, inclusiv nesemnatari. În perioada concordatului, nu se poate cere deschiderea
procedurii insolvenței împotriva debitorului.
• Se suspendă de drept executările silite ale creditorilor semnatari; în schimb, creditorii
nesemnatari pot urmări silit debitorul sau pot face cerere de aderare la concordat. Totuși,
judecătorul sindic poate dispune amânarea scadenței creanțelor creditorilor nesemnatari, cu până
la 18 luni
• Creditorii pot cere anularea concordatului, în termen de 15 zile de la data omologării
(pentru motive de nulitate relativă), respectiv în termen de 6 luni (nulitate absolută)
• În caz de încălcare gravă a obligațiilor asumate de debitor prin concordat, acesta
poate fi rezoluționat; dacă devine imposibilă realizarea obiectivelor concordatului, pe
parcursul acestuia, conciliatorul cere judecătorului constatarea nereușitei
concordatului
• Dacă se finalizează cu succes, judecătorul va constata prin încheiere realizarea
obiectului concordatului; creanțele creditorilor semnatari se consideră modificate
potrivit prevederilor contractului de concordat (tranzacție colectivă)
 Proceduri preventive în vecinătatea
insolvenţei. Mandatul ad-hoc
2. Mandatul ad-hoc (art.10-14 LPI) procedură prin care mandatarul (practician în
insolvență) desemnat confidențial de instanţă negociază, în termen de 90 de zile, în
vederea realizării unei înţelegeri cu unul sau mai mulţi creditori, pentru a depăşi starea de
dificultate financiară în care se află întreprinderea.
 Procedură confidențială pe toată durata sa; se înscrie într-un ”registru special”
• Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ștergeri, reeșalonari sau reduceri de datorii,
încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal etc.
 Concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc prezintă următoarele avantaje faţă de
procedura insolvenţei propriu-zise:
• Nu presupun insolvenţa (din contră, sunt admisibile numai când întreprinderea nu se află deja insolvenţă!) şi
nici stigmatul aferent acesteia
• Se declanşează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea exclusivă a voinţei acestuia
• Sunt proceduri confidenţiale sau cu un grad redus de publicitate
• Sunt proceduri flexibile, prin caracterul lor preponderent contractual
• Debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continuă pe perioada celor două proceduri
• Întreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvenţă să negocieze şi să se restructureze
• Rolul judecătorului-sindic este minim
 Noţiunea de insolvenţă
 Definiţia legală - insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului
care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile
pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile (art.5, pct.29 LPPII)
 Insolvența – noțiune polimorfă (art. 5, pct. 30, 31 LPPII si Legea nr.
151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice)
 Insolvenţa este o stare a patrimoniului, cu următoarele precizări:
 Insolvabilitatea este o veritabilă stare a patrimoniului, caracterizată printr-un dezechilibru datorat
preponderenţei pasivului asupra activului (valoarea elementelor de activ este vădit mai mică decât a
elementelor de pasiv). Un debitor insolvabil este un pericol în mediul de afaceri şi se află în dificultate,
însă poate avea capacitate de plată, întrucât dispune, prin ipoteză, de active lichide pentru a-şi achita
datoriile
 Insolvenţa este o stare mai degrabă a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile băneşti necesare
plăţii datoriilor exigibile. Un astfel de debitor poate fi solvabil, în sensul că dispune de un activ
patrimonial suficient ca valoare pentru a face faţă datoriilor, însă activele sale nu sunt lichide (sunt dificil
de transformat în bani). Practicianul în insolvență sprijină continuarea afacerii și valorificarea activelor
Pentru dezvoltări terminologice cu privire la noțiunile de ”insolvență” și ”insolvabilitate” în sistemul juridic
românesc, a se vedea: S. Golub, Legea insolvenței vs. Codul civil, Revista Phoenix, nr. 45, iulie-
septembrie 2013, p. 19, disponibil online https://www.unpir.ro/documents/phoenix/pdf/revista45.pdf
 Elemenele definitorii ale insolvenței (I)
 Insuficienţa fondurilor băneşti disponibile
• Debitorul care dispune de lichidităţi suficiente, dar nu-şi plăteşte datoriile, nu se află în
insolvenţă şi nu poate face obiectul procedurii. In acest caz, creditorul neplătit va urma
calea executării silite individuale, de drept comun.
 Refuz justificat pentru neplata datoriilor; excepția de neexecutare ridicată cu bună credință
 Instanţa căreia i se solicită deschiderea procedurii este obligată să aprecieze motivele neplăţii datoriilor
exigibile, cel puţin verificând lichidităţile de care dispune debitorul (extrase/rulaje de cont bancar, evidenţe
contabile curente privind contul de casierie, efectele de comerţ scadente care trebuie încasate de debitor, etc.)
 Nu este relevant motivul că debitorul nu face față plăților datorită ”blocajului financiar”, adică datorită
neîncasării creanțelor de la propriii săi debitori; nu contează culpa debitorului sau motivele externe ale
insuficienței fondurilor. Absența lichidităților este o situație factuală obiectivă (C.A. Timișoara, sec.com.,
Dec.nr. 534/7.04.2009, RCD nr.9/2011, juriprudență comentată)
• Insolvenţa vădită: prezumţia legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri băneşti,
dacă nu a achitat cel puţin o datorie în termen de 60 de zile de la scadenţa acesteia.
 În acest caz, nu se mai verifică inexistenţa disponibilităţilor băneşti, aceasta se prezumă, indiferent dacă
debitorul a mai efectuat plăţi către alţi creditori în intervalul de 60 de zile. Debitorul poate răsturna
prezumţia, dovedind că nu lipsa fondurilor este motivul pentru care nu a plătit (ci faptul că nu a acceptat
creanța în valoarea pretinsă de creditor). Și creditorii pot răsturna prezumția, prin opoziție la cererea
debitorului de deschidere a procedurii.
 Elemenele definitorii ale insolvenței (II)
• Insolvenţa iminentă: poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în cazul căruia
fondurile băneşti de care dispune previzionat la data scadenței nu îi pot permite, în mod raţional, să-
şi plătească datoriile angajate
 Neplata datoriilor scadente (de mai mult de 60 zile)
• Creanţele creditorilor să fie certe, lichide şi exigibile
 Rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor (contract, factură) sau recunoaștere
 Caracterul cert-lichid-exigibil se verifică de către judecătorul sindic sesizat cu cererea de
deschidere a procedurii; în cazul neîndeplinirii condițiilor (e.g. valoare incertă a creanței
pretinse) se respinge cererea de deschidere a procedurii, creditorul urmând să aibă acces la
acțiunea de fond în vederea realizării pretențiilor sale
 Creanţele nu trebuie să fie constatate prin titlu executoriu
– Există riscul unor cereri oportuniste/șicanatorii ale creditorilor care doresc să evite o
acțiune pe fond pentru obținerea unui titlu executoriu, întrucât sunt conștienți de
incertitudinea creanței lor
• Valoarea-prag pentru deschiderea procedurii: indiferent cine solicită deschiderea procedurii,
creanţele trebuie să însumeze cel puţin pragul de 40.000 lei sau valoarea a 6 salarii medii brute pe
economie, dacă insolvenţa este pretinsă de salariaţii debitorului. La cererea formulată de debitor,
cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor
 Caracterele și principiile
procedurii insolvenţei (I)
 Definiţie: procedura judiciară prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti necesare
plăţii datoriilor față de creditori, prin participarea concursuală a tuturor creditorilor
îndreptățiți, diferenţiaţi în funcţie de natura şi rangul creanţei, fie prin reorganizarea
debitorului, fie prin faliment
 Scopul procedurii este acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este
posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia (art.2 LPPII)
 Este o procedură esenţialmente judiciară
• Control judiciar neinvaziv; este conceput ca mijloc de protecţie a tuturor participanţilor
 Caracter personal, în funcţie de debitorul căruia i se aplică. Nu se extinde la asociați
 Caracter colectiv (concursual)
• Participă toţi creditorii îndreptăţiţi (cu creanțe admise, înregistrate în tabel) - Art5 pct.19
• Tratament egal al creditorilor, care au aceleaşi drepturi de informare şi participare la adoptarea
deciziilor de către organele care aplică procedura, după cum deţin drepturi de contestare
 Desigur, creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii, în
funcţie de natura creanţei (garantată/chirografară) şi de rangul de prioritate
 Caracterele și principiile
procedurii insolvenţei (II)
 Se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându-se şanse egale tuturor creditorilor de a-şi
realiza (cel puţin în parte) drepturile de creanţă
 Procedura “colectivă” cu un singur creditor? In practică, posibilă
 Funcții complexe
• De executare silită colectivă. Plata creditorilor
• De răspundere. Obligarea la despăgubiri a managerilor/asociaților/terților care au cauzat încetarea
plăților în frauda drepturilor creditorilor
• De remediu. Redresarea debitorilor
 In dreptul român prevalează caracterul execuţional şi interesele creditorilor
 Dreptul francez (chiar și cel britanic) oferă orientări mai favorabile salvării întreprinderii în dificultate
 Modalităţi de realizare
• Reorganizarea judiciară
 Aplicabilă debitorilor persoană juridică, care îşi manifestă expres intenţia de reorganizare
 Presupune (după o perioadă de observație) propunerea, confirmarea şi implementarea întocmai a unui plan de
reorganizare, având ca obiect restructurarea organizaţională şi/sau financiară a debitorului, inclusiv prin
vânzarea anumitor active, în vederea continuării activităţii debitorului pentru obţinerea fondurilor necesare
plăţii creditorilor
• Falimentul
 Încetarea activităţii prin lichidarea integrală a averii debitorului; radiere din registrul comerțului
 Avantajele pentru debitor ale deschiderii
procedurii insolventei
• Se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită îndreptate împotriva
averii debitorului (automatic stay / safety net / boule d’air)
• Stoparea curgerii dobânzilor, majorărilor de întârziere şi a penalităţilor pentru creanţele negarantate
• Furnizorii de servicii (electricitate, gaz, apa) nu au dreptul, în perioadă de observaţie şi
reorganizare, să sisteze serviciile către debitor; cu toate acestea, dacă sunt întârzieri de peste 90 de
zile la plățile pentru serviciile curente, acești creditori pot întrerupe furnizarea și pot cere intrarea în
faliment (art.77 LPPII)
• Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în contul debitorului sunt
scutite de taxe de timbru
• Posibilitatea denunțării sau modificării contractelor în curs de executare
• Concedierile individuale, preaviz termen legal; cele colective,preaviz legal redus la jumătate
• In caz de reorganizare, pot opera remiteri de datorii (hair cut) sau reeşalonări ale datoriilor
• Posibilitatea redresării companiei prin implicarea unui practician in insolvență
! Există și dezavantaje…!
Întreprinderea ajunge sub controlul creditorilor. Insolvența (nu) este o alegere pusă la dispoziția
debitorilor care nu își pot finanța afacerea! Avantajele juridice pot prevala, însă costurile sunt de
luat în considerare !
 Variantele procedurii.
A. Procedura generală
 Este aplicabilă de principiu tuturor debitorilor persoane juridice
 De la deschiderea procedurii, începe o perioadă de observaţie, până la aprobarea
planului de reorganizare sau la începerea falimentului
 Perioada de observație maximă este 12 luni (art.112)
• Pe perioada de observaţie, debitorul poate să continue desfăşurarea activităţilor curente
(executarea contractelor comerciale, efectuare plăţi către creditorii recunoscuţi și
încasări de la clienți, finanțarea capitalului de lucru) care se încadrează în condiţiile
obişnuite de exercitare a activităţii firmei (business as usual / regular course of
business):
 Fie sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitorului nu i s-a ridicat dreptul
de administrare și respectiv pe parcursul derulării planului de reorganizare); art.6 pct.66 –
aviz prealabil pe plăți, contracte, înstrăinări de active etc.
 Fie sub conducerea administratorului judiciar (dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare)
• Pentru operatiuni care exced activitatea curentă, administratorul judiciar solicită
acordul comitetului creditorilor (art.87)
 Variantele procedurii.
B. Procedura simplificată
 Se aplică cu titlu excepţional, următoarelor categorii de debitori (art.38 alin.2)
a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu excepţia celor care
exercită profesii liberale
b) întreprinderi familiale + membrii întreprinderii familiale
c) debitori persoane juridice care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit
4. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă
lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul
comerţului;
e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
f) orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de lege
pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate; în acest caz, se
aplică și sancţiuni pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.
 Se aplică direct procedura falimentului (în cazul persoanelor juridice, se poate aplica o
perioadă de observaţie de maximum 50 de zile)
 Debitorii cărora li se aplică procedura
 Categorii de debitori supuși procedurii generale – art.3 din LPPII
– Profesioniştii astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu excepţia celor care exercită
profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte
regimul insolvenţei lor. Se aplică (în procedură specială) inclusiv instituțiilor de credit și societăților de
asigurări (capitole III, IV din LPPII)
– Regiile autonome (evoluție promisă din 1995, confirmată în 2014)
• Grupurile de interes economic
 Categorii de debitori supuşi procedurii simplificate
• A se vedea supra
 Debitori excluşi de la aplicarea procedurii
– Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art.
7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003. Dar se aplică
altor instituții publice (e.g. unități sanitare)!
– O legislație specială pentru insolvența unităților administrativ teritoriale (OUG 46/2013)
– Membrii profesiilor liberale și particularii (Legea nr.151/2015 privind insolvența persoanelor fizice)
 Participanţii la procedură
 Instanţa
• Tribunalul, după caz, prin secţia de insolvenţă, dacă a fost creată, sau prin completul
specializat în insolvență, respectiv tribunalul specializat – art.41 din LPPII
 Ca primă instanţă
 Atribuţiile se exercită printr-un judecător-sindic (juge commissaire / ”judecătoru comisaru” Com. 1840)
• Curtea de apel, ca instanţă de apel – art.43 din LPPII
 Practicianul în insolvenţă
• Administratorul judiciar
• Lichidatorul judiciar
 Creditorii
• Adunarea creditorilor
• Comitetul creditorilor
• Rolul creditorului deţinând peste 50% din valoarea creanţelor
 Debitorul
• Administratorul special
 Instanţa (I)
 Tribunalul / Tribunalul specializat, după caz, prin secţia de insolvenţă, dacă a fost creată
• În a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior
datei sesizării instanţei - art.41 alin.1 din LPPII
• Toate procedurile sunt exercitate de judecătorul-sindic
 Magistrat specializat (informal), având printre atribuţiile principale (exhaustiv - art.45 LPPII)
• Pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii
• Judecarea contestaţiei debitorului, respectiv a opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii
• Desemnarea provizorie şi stabilirea remuneraţiei administratorului /lichidatorului judiciar; confirmarea
practicianului în insolvență desemnat de adunarea creditorilor (50%)
• Înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice (extrem de rar)
• Judecarea contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de AJ/LJ
• Judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii
• Confirmarea planului de reorganizare votat de adunarea creditorilor
• Judecarea contestaţiilor persoanelor interesate, împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator,
precum și împotriva rapoartelor întocmite de aceştia
• Judecarea cererilor de angajare a răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă
 Activitate exclusivă de control judecătoresc
• Atribuţiile manageriale (și de ”oportunitate”) aparţin practicianului în insolvenţă. Discuții
 Instanţa (II)
• Hotărârile judecătorului sindic sunt definitive, executorii de drept și, în principiu, nu pot fi
suspendate în apel. Totuși, în situaţiile ”excepţionale” (prin conținutul lor, acestea devin mai
degrabă regula...) prevăzute la art.43 alin.5 din LPPII, se pot suspenda prin încheiere a
instanței de apel :
– sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului pronunțată la cererea introductivă a
creditorului (nu se poate suspenda încheierea de deschidere a procedurii, pronunțată la cererea
debitorului)
– sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
– sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;
– sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare;
– sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar/lichidatorului
judiciar
– încheierea prin care s-a confirmat / a fost înlocuit practicianul în insolvenţă
– sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anularea actelor încheiate în perioada suspectă
• Dispoziţiile C.pr.civ. privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care
pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea
hotărârii în apel
 Noi atribuţii ale judecătorului-sindic LPPII

• judecarea cererilor de ordonanță președințială formulate de debitor, pentru prevenirea

executării silite a debitorului anterior deschiderii procedurii - art. 66 alin. (11);
• judecarea cererilor de ordonanță președințială formulate de creditori, pentru prevenirea
înstrăinării de bunuri de către debitor până la pronunțarea asupra deschiderii procedurii - art.
70 alin. (5);
• comunicarea către debitor și către organul fiscal competent (!), în termen de 48 de ore de la
înregistrare, a cererii creditorului de deschidere a procedurii – art. 72 al. (2);
• posibilitatea de a reconvoca adunarea creditorilor, dacă se constată că votul a fost viciat prin
faptul (ne)luării în considerare a unei creanțe, (in)validată prin hotărâre definitivă ulterioară
ținerii adunării, și al cărei vot ar fi fost decisiv în adoptarea respectivei hotărâri. Posibilitatea
de a anula efectele hotararii adunarii creditorilor initial adoptate prin vot viciat, dacă, în
urma reconvocării, cea de-a doua hotărâre este diferită – art. 49 al. (3) – regula votului real.
Remediu judiciar!
• stabilirea onorariului practicianului în cazul desființării – pentru orice motive - a hotărârii de
deschidere a procedurii insolvenței - art. 57 al. (13);
• judecarea contestațiilor împotriva măsurilor practicianului în insolvență privind stabilirea
existenței/cuantumului creanțelor născute după data deschiderii procedurii - art. 75 (al.3);
• posibilitatea amendării celui care contestă o măsură a AJ, pentru (celeritate) netrimiterea
documentelor justificative și a contestației către debitor, creditorul contestat și practicianul în
insolvență - art. 111 al. (4);
 Noi atribuţii ale judecătorului-sindic (II)
• posibilitatea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare pentru situația în care întâmpinarea
nu a fost comunicată creditorului contestator, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și
debitorului (sancțiunea este prevăzută de art. 208 alin. (2) NCPC / art. 111 al. (5) LPPII;
• soluționarea cererii de angajare a răspunderii creditorului, membru al comitetului creditorilor,
care a votat în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor; acoperirea prejudiciului
creat debitorului (art.51 al.5);
• soluționarea cererilor de reziliere a contractelor în curs de executare pentru culpa contractuală a
debitorului, născută ulterior menținerii contractului de către practician (art. 123 al. (3);
• judecarea acțiunilor în despăgubiri inițiate de partenerul contractual, în cazul denunțării
contractelor de către practicianul în insolvență - art. 123 al. (4);
• judecarea litigiilor privind situațiile de impreviziune – art. 1.271 N.C.Civ. / art. 123 al.(5) LPPII;
• judecarea cererii de trecere la faliment, oricând în timpul planului de reorganizare sau chiar după
îndeplinirea obligațiilor asumate în plan, din partea unui creditor deținând crențe curente (de
după deschiderea procedurii), certe, lichide și exigibile, mai vechi de 60 de zile și peste valoarea
prag. Cererea poate fi respinsă doar pentru următoarele motive: (i) creanța nu este datorată; (ii)
creanța este achitată sau (iii) debitorul încheie o convenție de plată cu creditorul (art. 143)
• judecarea cererii de valorificare a bunurilor, prin licitație conform NCPC, în ipotezele în care (i)
nu a fost aprobat un regulament de vânzare sau (ii) deși aprobat, acesta nu a condus la o
valorificare într-un termen rezonabil - art. 156 al. (2). Judecătorul aprobă doar vânzarea pe
NCPC!
 Celeritate. Termene procedurale
• Toate cererile, contestaţiile, acţiunile se judecă potrivit prevederilor
Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă (art.41
alin.4)
• Termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la
comunicarea cererii de chemare în judecată
• Răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu
• Judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de
la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată
• Termenul de judecată va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei
• Cererilor de deschidere a procedurii de insolvenţă nu le sunt aplicabile
dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea
cererii (comunicarea lipsurilor cererii cu reclamantul în vederea remedierii,
sub sancțiunea anulării cererii introductive)
• Total 65 de zile de la cererea introductivă, până la primul termen de
judecată. Termen(e) care, în practică, rămân de recomandare...
 Instanţa. Apelul

 Curtea de Apel
 Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai apelului, care se depune în 7 zile de la data comunicării
sentinței; se judecă de urgenţă, de complete specializate
 Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor nu se face potrivit
CPrCiv, ci se face prin BPI – art.43 al.2 / 2 LPPII
 Procedura este considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu 5 zile calendaristice înainte de data stabilită
pentru înfăţişare
 Actele necesare soluţionării apelului se trimit în copie certificată de grefierul tribunalului
• Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă
• Sunt prevăzute derogări:
- termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi
a motivelor de apel
- răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu
- judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii
întâmpinării, primul termen de judecată
- termenul de judecată va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei
Total termen de la depunerea apelului, până la primul termen = 60 zile. De recomandare…
 Practicianul în insolvenţă (I)
Profesie liberală reglementată prin OUG nr.86/2006 (modificată) privind organizarea
activității practicienilor în insolvență
şi prin Statutul profesiei (rep.2010)
 Admiterea în profesie
• Pe bază de examen (scutire pentru vechime 10 ani ca judecător, avocat, notar)
 diplomă de licenţă ştiinţe juridice sau economice
 condiţii de experienţă 3 ani în domeniile juridic sau economic
• Stagiu profesional 2 ani - definitivare
 Compatibilitatea, condiţie de exercitare a profesiei
• Incompatibilităţi cu calitatea de salariat, funcţionar public, notar, executor judecătoresc
• Compatibilitate cu calitatea de avocat, expert contabil, auditor financiar, expert judiciar
 Forme de exercitare a profesiei
• Cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi profesionale cu răspundere limitată (SPRL) şi
întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată (model EURL francez)
• Colaboratori sau angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei
 Practicianul în insolvenţă (II)
 Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)
• Reglementează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă
• Apără prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi
• Asigură transparenţa şi informarea asupra pieţei procedurilor de insolvenţă (BPI)
 Art. 41 OUG 86/2006 prevede atribuţiile exclusive ale practicianului (delimitarea de
atribuţiile judiciare; evitarea conflictelor de competenţă cu judecătorul sindic și cu
comitetul creditorilor)
 Administratorul judiciar
• Exercită atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de instanţa de judecată, în procedura
insolvenţei, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare. Principalele
atribuţii (art.58 LPPII):
 Examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui raport
amănunțit privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă, cu menţionarea eventualelor
indicii sau elemente preliminare privind persoanele carora le-ar fi imputabilă această situaţie, precum
şi a unui raport cu propuneri privind modul de continuare a procedurii (e.g. posibilităţi efective de
reorganizare sau, din contră, faliment). Termene – 20/40 de zile de la desemnare
 Practicianul în insolvenţă (III)
 Lunar, trebuie să depună sindicului un raport privind activitatea sa și măsurile luate (art.59)
Acesta se publică, în extras, în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI) și poate fi
contestat în termen de 5 zile de la publicare. Dar ce se întâmplă dacă măsura contestabilă nu
este precizată în extras? Nu curge termenul de contetație!
 Conduce activitatea debitorului sau numai supraveghează administrarea afacerii în perioada
reorganizarii (depinde, dacă i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare)
 Verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor (preliminar; definitiv; suplimentar, consolidat,
rectificat) de creanţe
 Propunerea unui plan de reorganizare
 Încasarea creanţelor debitorului asupra terţilor (inclusiv în urma formulării de acţiuni în
pretenţii în contra debitorilor debitorului); încheierea de tranzacţii
 Introducerea de acţiuni în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior
deschiderii procedurii; formulează cerere de angajare a răspunderii persoanelor cărora le este
imputabilă apariția stării de insolvență, pentru acoperirea unei părți din pasiv
 Denunţarea unor contracte aflate în curs de executare la momentul deschiderii procedurii
 Convoacă și prezidează adunările creditorilor; sesizează sindicul cu privire la orice problemă
 Lichidatorul judiciar
• Exercită atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată, în
cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât şi în
procedura simplificată. Atribuţiile care se disting de ale
administratorului (art.64 LPPII):
 Examinează situaţia economică şi activitatea debitorului, întocmind un
raport..., în procedura simplificată.
 Conduce activitatea debitorului aflat în faliment
- Întotdeauna în procedura simplificată
- În procedura generală, după hotărârea judecătorului sindic de intrare în faliment
 Efectuează lichidarea averii debitorului (inventar, conservare, valorificare active,
primire plăţi etc.)
 Noi atribuţii ale practicianului în insolvență,
din 2014 (I)
• înscrierea obligatorie pe ordinea de zi a primei şedinţe a adunării creditorilor, a
desemnării/confirmării administratorului judiciar definitiv – art. 57 alin. (2);
• posibilitatea de a ataca hotărârea adunării creditorilor, pentru motive de nelegalitate –
art. 48 alin. (7)
• inventarierea activelor debitorului - în termen de 60 de zile de la de la data deschiderii
procedurii, termen care poate fi prelungit de judecătorul sindic, pentru motive temeinice
– art. 101 alin. (1); inventarul si evaluarea bunurilor debitorului sunt obligatorii și în
vederea întocmirii tabelului definitiv al creditorilor (stabilirea valorii garanțiilor reale)
• posibilitatea de valorificare a bunurilor libere de sarcini, oricând pe parcursul
procedurii, strict pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, prin decizia
practicianului, dacă nu a fost încă desemnat comitetul creditorilor– art. 39 alin. (6);
• obiecțiunile la raportul de evaluare a bunurilor din averea debitorului, care se depun în
termen de 5 zile de la publicarea în BPI a extrasului raportului şi se soluționează în
termen de 15 zile de la înregistrare;
• posibilitatea invocării prescripției extinctive a dreptului de creanță, la momentul
verificării creanțelor, fără a mai intra în analiza fondului cererilor de admitere a
creanțelor – art. 106 alin. (2);
• posibilitatea invocării compensației, atât în privința creanțelor reciproce, anterioare
deschiderii procedurii, cât și a celor ulterioare deschiderii – art. 90 alin. (1) și (2);
 Noi atribuţii ale practicianului în insolvență (II)
• verificarea creanţelor, mai putin a celor stabilite prin hotărâri judecătorești executorii sau
hotărâri arbitrale executorii, precum și a creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu
executoriu necontestat (atribut exclusiv) – DECIZIA ICCJ nr.11/2016 respectiv 53/2018
– Cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe (art.106)
– Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior
deschiderii procedurii, care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului – art. 105 al. (1) și art. 102 al. (1)
• posibilitatea de a solicita judecătorului sindic pronunțarea unei hotărâri, în ipoteza în care
două ședințe ale adunării creditorilor nu au putut conduce la luarea unei decizii, din lipsă
de cvorum – art. 45 al. (1) lit. o). Sindicul adoptă hotărârea în locul creditorilor (remediu)!
• posibilitatea angajării unor persoane de specialitate (avocați, experți contabili, evaluatori
sau alți specialiști), cu acordul comiettului creditorilor, în ipoteza în care remunerațiile
acestora se suportă din averea debitorului, sau cu respectarea standardelor de cost ale
UNPIR, în ipoteza în care aceste remunerații se suportă din fondul de lichidare – art. 61
• publicarea anunțului privind rapoartele de evaluare și posibilitatea studierii și a formulării
de obiecții la acestea (art. 155)
• angajarea de specialiști, cu ofertele tehnice și financiare cele mai bune, în domenii
obligatorii impuse de lege (arhivare, obligații de mediu, audit), în cazul respingerii în două
şedinţe a comietului creditorilor a propunerii motivate a practicianului – art. 62 al. (6)
• solicitarea adresată judecătorului sindic, ca valorificarea bunurilor să se facă potrivit
regulilor NCPC dacă, deși a fost aprobat un regulament de vânzare, acesta nu a condus la
valorificare într-un termen rezonabil – art. 154 al. (2)
 Practicianul în insolvenţă (IV)
 Mod de desemnare (a se sesiza relația judecător sindic – creditori)
• Judecătorul sindic îl desemnează motivat, în mod provizoriu, prin sentinţa de deschidere a
procedurii, la propunerea debitorului/creditorului sau, în lipsă, dintre practicienii care au
depus oferte la dosar (art.45);
 Va fi confirmat de creditori ulterior; în cazul neconfirmării, aceştia vor schimba
practicianul
 Posibilă înlocuire de către sindic ”pentru motive temeinice”: e.g. nu respectă
termenele stabilite de lege/judecător sau pentru conținut inadecvat al rapoartelor
• De către Adunarea Creditorilor sau creditorul deţinând mai mult de 50% din valoarea
creanţelor (nu este necesară recomandarea comitetului creditorilor, cum era în LPI 2006)
 Administratorul/lichidatorul trebuie confirmat de sindic, în camera de consiliu
 Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără
consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator-lichidator judiciar în locul celui
provizoriu ori să confirme administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească
remuneraţia
 Hotărârea creditorilor este supusă contestaţiei în termen de 5 zile de la data publicării acesteia în
Buletinul procedurilor de insolvenţă
 Practicianul în insolvenţă (V)
 Măsurile administratorului/lichidatorului se pot contesta de orice persoană interesată în
termen de 7 zile de la publicarea în BPI a ”extrasului” raportului ce conţine măsura (până în
2014, termenul de decădere era de 3 zile)
 Imbunătățirea protecției intereselor creditorilor și a accesului la justitie
 Debitorul poate contesta măsurile practicianului, doar prin administrator special; de unde
interesul desemnării acestuia (vezi infra)!
 Judecătorul sindic nu poate desfiinţa măsura, din oficiu
 Simbolul controlului judiciar (al cui mandatar este PI?): judecătorul-sindic poate
– dispune înlocuirea administratorului pentru motive temeinice (la cererea creditorilor/din oficiu) –alin.4 art.57
– încuviinţa înlocuirea pentru motive bine justificate (la cererea practicianului însuși) – alin.5 art.57
– lua act de renunţarea administratorului judiciar la desemnarea sa definitivă – alin.14 art.57
 Remunerarea practicianului în insolvență (onorariu fix + procentual din activele lichidate /
creanțele incasate)
 În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, practicianul va putea desemna persoane de
specialitate (cu aprobarea Comitetului creditorilor sau a judecătorului sindic)
 Creditorii (I)
 Toţi creditorii cunoscuţi, cărora le-a fost admisă cererea de înregistrare a creanţei (”creditorii
îndreptățiți să participe la procedură”). Art.5 pct. 14-16, 18, 19, 21-23
• Au dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, de a fi desemnați membri în comitetului
creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate potrivit categoriei și rangului, de a fi
informați ori notificați cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a contesta măsurile sau hotărârile
adoptate de participanții la procedură
• Orice creditor anterior deschiderii procedurii, notificat conform CPC de către administratorul judiciar
desemnat cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei, este obligat să depună cerere de admitere a
creanţei în termenul prevăzut în notificare, care nu poate fi mare de 45 de zile de la deschiderea
procedurii, sub sancţiunea decăderii din calitatea de creditor îndreptățit (în practică, termenul limită
este fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii)
 Cu excepția salariaților debitorului și a creditorului la cererea căruia s-a deschis procedura (C.A. Cluj,
Dec.14/10.01.2011, http://portal.just.ro/JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=28677&idInstitutie=33)
 Creditorul care nu și-a înregistrat creanța, nu doar că nu este îndreptăţit să participe la procedura insolvenței, ci
pierde chiar şi dreptul de a-şi realiza creanţa împotriva debitorului sau a asociaţilor cu răspundere nelimitată ai
persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii
 Jurisprudența anterioară LPPII 2014. Situația creditorilor care nu au fost notificați - erau prezumați de instanțe că
au cunoscut deschiderea procedurii întrucât aceasta fusese menționată la ORC și notificarea administratorului
judiciar fusese fost publicată în BPI. Jurisprudență restrictivă a C.A. Cluj (Dec. Nr.555/8.02.2011).
 Creditorii (II)
(continuare) Argumentele țineau de calitatea de profesionist a creditorului și de efectul publicității BPI.
Instanțele considerau că orice profesionist cu o creanță neplătită trebuie să aibă minimum de diligență pentru
începerea demersurilor de recuperare a creanței, de verificare a solvabilității debitoarei. Creditorii au practic
obigația să urmarească încasarea creanțelor pe care le dețin. În consecință, o astfel de diligentă se realizează cu
ușurință cel puțin prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolvență care are ca rol principal ținerea unei
evidențe complete a tuturor comercianților care au ajuns în incapacitate de plată și împotriva cărora s-a deschis
procedura insolvenței (http://portal.just.ro/JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=28748&idInstitutie=33;
C.A. București, sec. V com. Dec. Nr.60/17.01.2011, în E. Roșu, Procedura insolvenței. Practică judicară,
Hamangiu, 2011, pp.87-89)
Chestiune rezolvată de art.42 al.(3) LPPII – creditorii care nu au fost notificați potrivit NCPC sunt de drept
repuși în termen, luând cauza din stadiul în care aceasta se află.
• Creanţele născute după data deschiderii procedurii (în perioada de observaţie, în procedura
reorganizării judiciare sau în timpul procedurii de faliment) vor fi plătite conform
documentelor din care rezultă, nefiind necesară o cerere de înscriere.
 Aceste creanțe curente dobândesc rang de preferință prioritar față de toate creanțele chirografare
anterioare deschiderii procedurii și se plătesc doar pe baza facturilor furnizorilor acceptate de
administratorul judiciar!
 Ce natură are creanța rezultată din denunțarea unui contract în curs de executare în timpul
procedurii? Anterioară (tabel definitiv) sau curentă (tabel suplimentar)?
 Inginerii practice pentru obținerea beneficiului creanțelor posterioare
 Adunarea creditorilor (I)
 Organul deliberator al tuturor creditorilor îndrepățiți să participe la procedură (art.48 LPPI)
 Convocată de administratorul judiciar sau de comitetul creditorilor sau de creditorii deţinând
30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot; convocarea prin publicare în BPI cu cel
puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei şi trebuie să cuprindă ordinea de zi
 Este nulă hotărârea adoptată asupra unei chestiuni necuprinse în convocare, cu excepția cazului în care toți
creditorii sunt prezenți și sunt de acord ad hoc cu introducerea unei noi chestiuni pe ordinea de zi
 Cvorum legal întrunit prin prezenţa creditorilor deţinând peste 30% din valoarea creanţelor
• Creditorii pot vota la distanţă, fie prin mandatar cu procură specială sau autentică, fie
prin scrisoare semnată de creditor persoană juridică prin reprezentant legal, fie prin
corespondenţă electronică cu semnătură electronică extinsă.
• Cvorum redus (absență de reprezentativitate) datorită inactivității în practică a
creditorilor. Problema ineficacității Adunării
 Nu ar fi mai bun modelul francez în care creditorii sunt global reprezentați de un
mandatar practician în insolvență (mandataire judiciaire) ?
 Hotărârile Adunării se adoptă cu majoritate simplă a creanţelor reprezentate în adunare
 Practic, 15% + din valoarea creanțelor cu drept de vot este de natură să asigure adoptarea hotararilor
 Adunarea creditorilor (II)
• Nu contează natura (garantată sau chirografară) sau rangul creanței
• Adică, AC nu votează pe categorii de creanțe, cu excepția votului asupra planului de reorganizare
• Creditorul majoritar, indiferent de natura creanței, controlează Adunarea
• Hotărârile pot fi anulate de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor
care au votat împotrivă sau au absentat
 Depusă (decădere) în termen de 5 zile de la publicarea în BPI a hotărârii
 Se judecă în cameră de consiliu
 NOU: Practicianul în insolvenţă poate contesta pentru nelegalitate hotărârile adunării
creditorilor, cu excepţia celei privind desemnarea sa – art.48 alin.7 LPPII
 Competenţe principale
• Alege, revocă și controlează comitetul creditorilor
• Discută măsurile luate de administrator/lichidator
• Votează planul de reorganizare (pe categorii de creditori)
• Decide formularea actiunii în angajarea răspunderii celor cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de
insolvenţă
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp. 705-717 (pentru întreg paragraful)
 Comitetul creditorilor
 Este un organ facultativ, văzut ca un ”executiv” al creditorilor
• Dacă, din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic sau adunarea creditorilor
nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile acestuia vor fi
exercitate de adunarea creditorilor
 Desemnare
• Iniţial de judecătorul sindic, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe
• În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceasta, va putea alege un comitet dintre
primii 20 de creditori cu drept de vot în ordinea valorii creanţelor; astfel se va putea
înlocui comitetul eventual desemnat anterior de judecătorul-sindic (dar judecătorul va
trebui să confirme comitetul, prin încheiere)
 Compunere
• 3-5 creditori dintre cei cu creanţele garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari
 Deliberările Comitetului au loc în prezenţa administratorului/lichidatorului
• Deciziile şi măsurile Comitetului pot fi contestate de către orice creditor în termen de 5
zile de la publicarea în BPI a procesului-verbal (PV) al ședinței comitetului
 Comitetul creditorilor. Atribuții
 Face recomandări Adunării Creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la
planurile de reorganizare propuse; propune numirea unui anumit practician în insolvenţă şi îi
negociază remuneraţia (art.51 LPPII)
 Aprobă rapoartele trimestriale ale administratorului special sau judiciar privind situaţia financiară
a debitorului
 Aprobă cererile administratorului judiciar de autorizare a actelor şi operaţiunilor debitorului care
depăşesc limitele obişnuite ale comerţului debitorului, pe care acesta doreşte să le realizeze în
timpul perioadei de observaţie
 Poate propune încetarea reorganizării debitorului şi intrarea în faliment
 Poate solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului asupra averii sale
 Contestă măsurile luate şi rapoartele prezentate de administratorul/lichidatorul judiciar
 Poate să propună motivat, măsuri care să fie luate de practicianul în insolvență (!)
 Formulează acţiuni în anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna
creditorilor în perioada suspectă (cu până la 2 ani anterior deschiderii procedurii insolvenței),
fondate pe art. 117 LPPII
 În practică - probleme de ineficiență a activității acestui organ, datorită complexității
și contrarietății intereselor creditorilor care îl formează
 Comitetul creditorilor – regimul conflictului de
interese (art. 51 al.5,7 LPPII)

• Pericolul rezultă din faptul că, în Comitet, votul este egal (de tip cooperatist), fiecare membru
avand dreptul la un vot, deciziile fiind adoptate cu majoritatea simplă a totalului numărului de
membri. Nu contează valoarea creanței! Dacă interesele categoriilor de creditori converg (ceea ce
se intamplă rar), Comitetul poate asigura gestiunea intereselor tuturor creditorilor. În caz contrar,
există o competiție/tensiune între membrii comitetului care sunt minoritari în masa credală, si
creditorul care e majoritar în Adunarea creditorilor
• În caz de conflict de interese al unui membru al comitetului, determinat de interesul propriu,
acesta trebuie să se abţină de la vot. Spre deosebire de dreptul societar, nerespectarea interdicţiei
atrage sancţiunea anulării deciziei comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit
majoritatea cerută.
• Anularea deciziei nu exclude răspunderea creditorului demonstrat a se fi aflat în conflict de
interese, pentru prejudiciile create averii debitorului printr-o asemenea faptă. Anularea deciziei
plus raspunderea civilă a creditorului – cel mai sever regim al conflictului de interese în dreptul
comercial.
• Dacă în mod repetat, membrul comitetului votează fiind în conflict de interese sau lipseşte
nejustificat, va putea fi înlocuit, în mod provizoriu, de judecătorul sindic (remediu judiciar atipic)
urmând să fie confirmat sau înlocuit de adunarea creditorilor
 Debitorul. Administratorul special (I)
 Ca efect al deschiderii procedurii, dispoziţiile Legii societăților privind convocarea şi
ţinerea adunării generale, dar şi cele ce reglementează atribuţiile organelor de
administrare și conducere ale societăţii, îşi încetează aplicabilitatea. Aceste organe sunt
desesizate pe durata procedurii. Adunarea asociaților se convoacă numai de către
administratorul judiciar desemnat
 Administratorul special este reprezentantul intereselor asociaţilor debitorului persoană
juridică, în procedura insolvenţei. Este unicul reprezentant al asociaților, participând la
procedură pe seama acestora.
 Nu poate fi desemnată administrator special persoana fizică sau juridică ce are şi calitatea
de creditor (?!?) – OUG nr.88/2018
• Desemnat de adunarea asociaţilor/acţionarilor persoanei juridice supuse procedurii, în termen de 10
de zile de la notificarea deschiderii procedurii, convocată special de administratorul/lichidatorul
judiciar
 Dacă desemnarea nu are loc în termenul legal, asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură
care sunt exercitate prin administrator special (în special, debitorul persoană juridică pierde dreptul de a contesta
măsurile luate de administratorul/lichidatorul judiciar, acesta putându-se exercita numai prin administrator special
potrivit 53 alin.2 din LPPII). In acest caz, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat de către judecătorul-
sindic dintre membrii organelor de conducere statutare ale debitorului.
 Administratorul special (II)
 Administratorilor statutari ai societăţii debitoare le încetează mandatul de la data ridicării dreptului
de administrare sau de la data desemnării administratorului special
 În reorganizare, conduce activitatea debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de
administrare (ÎCCJ, Sec. a II-a civ., Dec. nr. 427 din 2 februarie 2012)
• Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, pe parcursul reorganizării, societatea
debitoare va fi condusă de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.
Atunci când nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, administratorul special are dreptul de a
conduce activitatea societăţii şi de a o reprezenta în raporturile cu terţii, având calitate procesuală
în promovarea acţiunilor în numele societăţii.
 In faliment, reprezintă interesele asociaţilor sau acţionarilor debitorului
 Atribuţii semnificative:
• exprimă intenţia debitorului de a propune un plan; propune planul de reorganizare
• administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar
• reprezintă debitorul debitorul persoană juridică este citat ”prin administrator special”
• formulează contestaţii în numele debitorului
• Se poate angaja răspunderea administratorului special (art.84 al.2, art. 87 LPPII)
 Deschiderea procedurii la cererea
debitorului (I)
 Cererea de deschidere reprezintă o obligaţie a debitorului, dacă se află în stare de insolvenţă vădită,
în termen de 60 de zile de la apariţia acesteia
• Sub sancțiunea penală pentru infracţiunea de bancrută simplă, dacă termenul este depăşit cu 6 luni
• Cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul creanţelor – OUG
nr.88/2018
 Reprezintă o simplă facultate, dacă debitorul apreciază că se află în insolvenţă iminentă
• Aprecierea suverană din partea instanţei, a situaţiei debitorului
• Introducerea prematură, cu rea-credinţă, atrage răspunderea civilă a ”debitorului”
• Față de terți răspunde persoana juridică; în cadrul acesteia răspund administratorii statutari în regres
• Cererea se introduce valabil de către administrația debitorului în baza puterilor legale de
reprezentare (art.142 LS); doar dacă se solicită intrarea în procedură simplificată este necesară
hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor în aceste sens - art.66 alin.5 fraza finală
LPPII.
 Cererea se însoţeşte obligatoriu de documentele prevăzute la art.67al.1 LPPII :
• Bilanţul + contul de profit şi pierderi pe anul anterior, precum şi ultima balanţă lunară
• Lista completă a bunurilor debitorului și a conturilor bancare
 Deschiderea procedurii la cererea debitorului (II)
• Lista creditorilor (sume, nume şi adresă, temeiul creanței, eventuale cauze de preferință)
• Lista cu plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare
• Lista asociaţilor/acţionarilor societăţii debitoare
• Declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a fi supus procedurii simplificate (direct faliment) sau din contră,
procedurii generale prin reorganizare. Descrierea sumară a modalităţilor prin care s-ar reorganiza
• Declaraţia pe proprie răspundere că nu a mai fost supus procedurii de reorganizare în cei 5 ani anteriori formulării
cererii iar administratorii, directorii sau/şi asociaţii nu au fost condamnaţi definitiv anterior pentru săvârşirea
anumitor infracţiuni
• O declaraţie prin care debitorul arată că este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora
• Dovada notificării organului fiscal competent (sanctiune procedurală?)
 Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreunul dintre aceste documente, va trebui să
le depună cel mai târziu până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic
 Dacă nu o va face în acest termen:
– Respingerea cererii – nedepunerea documentelor menţionate la art.67 lit.a-g, k- n cu excepţia cazurilor prev
de art.38 alin.2 lit. c şi d şi pentru cererea formulată de lichidatorul desemnat în procedura prev de Legea
nr.31/1990
– Decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare – nedepunerea documentelor de la lit.h, i, j
 Cererea debitorului se judecă de urgenţă în termen de 10 zile (art.66 al.10 LPPII)
• În camera de consiliu, fără citarea părţilor; procedură necontencioasă
 Deschiderea procedurii la cererea debitorului (III)

 Termenul este de 10 zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale şi
nu sunt depuse toate documentele
 Dacă la data depunerii cererii debitorului se găsesc înregistrate pe rol cereri de deschidere
formulate de creditori (pentru care termenul de soluționare este mai lung), se va soluţiona
cererea debitorului în procedură necontencioasă, se conexează cererile creditorilor, iar
acestea devin declaraţii de creanţă dacă cererea debitorului se admite, respectiv se
soluţionează ca cereri separate, dacă cererea debitorului se respinge
 Posibilitatea abuzării prin depunerea intenționată de către debitor a cererii, în vederea evitării procedurii
contencioase
 Concurența între debitor si creditori cu privire la desemnarea practicianului in insolventa provizoriu, ambele
categorii de participanti avand dreptul de a propune un practician provizoriu prin chiar cererea de deschidere a
procedurii
 Judecătorul sindic deschide procedura (generală sau simplificată), prin încheiere
• Dispune administratorului judiciar pe care îl desemnează, să notifice conform C.pr.civ.
deschiderea procedurii tuturor creditorilor cunoscuţi şi ORC
 Notificarea cuprinde termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra
averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii; locul, data şi
ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor
 Deschiderea procedurii la cererea creditorilor

 Creditorul îndreptăţit deţine singur sau împreună cu alții o creanţă certă, lichidă
şi exigibilă scadentă de peste 60 de zile în valoare de min. 40.000 lei
• Nu este necesar deținerea unui titlu executoriu
• 6 salarii medii pe economie, dacă salariații sunt cei care formulează cererea
 Cererea trebuie să conţină cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa eventualelor
garanţii reale sau măsuri asiguratorii asupra debitorului
• Dar și declararea intenţiei de a participa la reorganizare şi indicarea modalității
principiale în care înţelege ca reorganizarea să se producă (?!)
 Instanţa comunică cererea către debitor si ANAF, în 48 de ore de la primirea ei
• În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască
existenţa stării de insolvenţă (a se vedea infra)
 Posibilitate de a formula o simplă întâmpinare prin care să susțină că nu se află în insolvență
• Debitorul poate cere instanței să îl oblige pe creditorul iniţiator, sub sancțiunea respingerii
cererii, la depunerea unei cauţiuni (cel mult 10% din valoarea creanței)
 Este principalul mijloc defensiv disuasiv al debitorului aflat înaintea unei cereri șicanatorii neîntemeiate
Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă
 Incidentele deschiderii procedurii.
Opoziția creditorilor și contestația debitorului
 Orice creditor poate face opoziţie la deschiderea procedurii obținută de debitor
• Termen de decădere, 10 zile de la primirea notificării privind deschiderea procedurii
 Sedința de judecată se convoacă în termen de 5 zile de la înregistrarea opoziției
• In caz de admitere, judecătorul îşi revocă încheierea de deschidere a procedurii
 Debitorul poate face contestaţie la cererea de deschidere a creditorului, arătând
că nu s-ar afla în insolvenţă, în termen de 10 zile de la primirea cererii
creditorului
• In cazul admiterii contestaţiei, se dispune respingerea cererii de deschidere
• Debitorul poate să se și limiteze la a formula simple apărări
• Respingerea contestaţiei conduce la deschiderea procedurii, prin sentinţă
• Dacă debitorul achită creanţa creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, până la
închiderea dezbaterilor privind contestația, cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect
• Dacă debitorul nu contestă, instanţa deschide procedura, tot prin sentinţă; în termen de 10 zile
de la deschiderea procedurii debitorul este obligat să depună actele prevăzute de art.67 alin.1
din LPPII
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.727-730; I. Turcu, op.cit. [2012], pp.259-270
 Efectele deschiderii procedurii (I)
 Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea. Nu e o regulă (50%)
• Dacă debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se reorganiza (nu a depus în termen
documentele prev. de art 67 LPPII)
 Administrarea se efectuează de către practicianul în insolvenţă desemnat
 Actele de dispoziţie şi administrare efectuate de debitor sunt nule, cu excepţia celor autorizate
de sindic
• În reorganizare, dreptul de administrare se menține, însă judecătorul sindic poate dispune
ridicarea dreptului de administrare a averii, din oficiu sau la cererea Comitetului
creditorilor sau a administratorului judiciar
• Posibilitatea de a se cere intrarea în faliment, încă din perioada de observaţie, dacă nu se
plătesc creanţele curente certe, lichide şi exigibile, ce depăşesc valoarea prag 40.000 lei,
recunoscute de către administratorul judiciar –art.74 alin.4 LPPII
• În faliment, dreptul debitorului de a-și administra afacerea se ridică de drept
 Se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de
executare silită pentru realizarea creanţelor împotriva averii debitorului
 Măsură de protecţie deopotrivă a creditorilor și a debitorului
• Se suspendă şi cursul prescripţiei privind aceste acţiuni
 Efectele deschiderii procedurii (II)
• Nu se suspendă:
 Acțiunile declanşate de debitor ca reclamant în realizarea unor drepturi ale sale
 Căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor începute
anterior şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva
debitorului
 Acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi
 Acțiunile personale împotriva debitorului, cum ar fi cea în evacuarea acestuia
din spațiul comercial ocupat fără titlu (ÎCCJ Secţia comercială, Dec. nr. 3809 /
10 noiembrie 2010,
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202010/hot%203809_10nov2010.htm)
 Actiunile pentru determinarea existenței/cuantumului creanțelor asupra
debitorului născute după data deschiderii procedurii, pentru care creditorii fac
o simplă cerere de plată pe baza facturii, ce va fi analizată de administratorul
judiciar în termen de 10 zile de la data depunerii;
 Efectele deschiderii procedurii (III)
• Creditorul cu garanţii reale (i.e. ”cu cauză de preferință”) poate solicita ridicarea suspendării
cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată a bunului, în cadrul procedurii, dacă bunul
grevat acoperă integral valoarea creanţei garantate sau dacă nu este asigurată o protecție
corespunzătoare a obiectului garanției (art.78 LPPII)
 Cererea se poate respinge, dacă AJ propune măsuri care să ofere protecţie corespunzătoare
creditorului garantat (e.g. efectuarea de plăţi periodice, constituirea unei garanţii suplimentare) și
dacă bunul ipotecat nu prezintă importanță determinantă pentru planul de reorganizare propus
 Sumele provenite din vanzare vor fi platite creditorilor titulari ai cauzei de preferință asupra
bunurilor adjudecate in termen de 30 de zile, chiar și în perioada de observatie
 Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este
constituită o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash collateral) vor fi distribuite la
simpla cerere a creditorului titular al ipotecii, de către administratorul /lichidatorul judiciar
 Sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă vor putea fi folosite de către administratorul
judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei pentru asigurarea resurselor în vederea
continuării activităţii curente a debitorului în perioada de observaţie. În cazul refuzului acestui
acord, judecătorul-sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea în beneficiul
creditorului titular al garanţiei a protecţiei corespunzătoare, conform prevederilor art.75 alin.9
 Efectele deschiderii procedurii (IV)
 Creditorului cu cauza de preferinta i se inscrie in tabel o creanta egala cu valoarea reala a
bunului obiect al garantiei, la momentul procedurii (raport evaluator ANEVAR). Probleme
la bunurile supraevaluate (de banci). Pentru diferenta pana la valoarea nominala a creantei,
creditorul cu cauza de preferinta va avea o creanta chirografara! Iluzia garantiei reale ...
 Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor accesorii
creanţelor născute anterior deschiderii procedurii (art.80)
• Nu se aplică la creanţele garantate, pentru care continuă să curgă
 Interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale de către acţionarii sau
asociaţii debitorului
• Sindicul dispune, prin hotărârea de deschidere, indisponibilizarea titlurilor în registrele în
care sunt evidenţiate
• Nulitate (relativă?) a înstrăinărilor făcute fără acordul judecătorului sindic (protecţia
creditorilor)
• Se retrag de la tranzacţionare acţiunile pe pieţele reglementate de valori mobiliare (pe baza
comunicării către CNVM a hotărârii de deschidere a procedurii)
 Efectele deschiderii procedurii (V)
 Desemnarea provizorie a administratorului judiciar și fixarea unor
termene pentru îndeplinirea obligațiilor aflate în sarcina acestuia (e.g.
întocmire raport, verificare creanțe etc.)
 Publicitate și comunicare
• Publicarea hotărârii de deschidere a procedurii la registrul comerțului, în BPI și
într-un ziar de largă circulaţie
• Menţionarea deschiderii procedurii în registrele de publicitate imobiliară şi
mobiliară
• Comunicarea hotărârii instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul
debitorului (art.76)
• Comunicarea hotărârii de deschidere către toate băncile la care debitorul are
deschise conturi, cu dispoziţia de a nu opera în conturi fără un ordin al
administratorului judiciar sau lichidatorului (sub sancțiunea răspunderii civile și a
amenzii judiciare – art.86)
 Efectele deschiderii procedurii (VI)
 Punerea în discuție a eficacității juridice a unor contracte, în numele maximizării averii
debitorului
• Posibilitatea denunțării unor contracte în curs de executare
• Invalidarea contractelor anterioare încheiate de debitor în dauna creditorilor, în ”perioada suspectă” de
până la 2 ani anterior deschiderii procedurii
• Furnizorii de servicii (electricitate, gaze naturale, apă, telefonie) nu au dreptul, în perioada de observaţie
şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu, în
cazul în care debitorul acesta are calitatea de consumator captiv – nu poate alege furnizorul, indiferent
din ce considerente (efect economic de protecție a continuității activității întreprinderii). Dar pot cere
intrarea in faliment daca nu sunt platiti timp de 90 de zile de la emiterea facturilor pentru creanțele
curente
 Obligarea debitorului de a pune la dispoziţie documentele și informațiile de la art.67
al.1 LPPII privind afacerea sa
 Efectul nescris al deschiderii procedurii este dobândirea controlului informațional extern (de către
creditori / concurență) asupra activității debitorului
 Care sunt motivele reale pentru care un creditor chirografar, care anticipă că nu va primi nimic din creanță, ar
solicita deschiderea procedurii debitorului său?
 Regimul actelor juridice anterioare (I)
 Principiul - anularea actelor/operațiunilor frauduloase (art.117 LPPII)
încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în “perioada
suspectă” în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii
 Toate actele care îndeplinesc condiția de a fi fost efectuate fraudulos
(intenție) în dauna drepturilor creditorilor sunt anulabile în urma controlului
judiciar. Acțiune pauliană atipică, nefiind în principiu necesară conivența
terțului
A. ”Vor putea fi anulate” (enumerare exemplificativă) următoarele acte sau
operațiuni
• Acte efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii
 acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar
 acte în care toate părţile implicate au avut intenţia de a sustrage bunuri de la urmărirea de
către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile
 Asumarea de obligații sau transferuri făcute cu intenția de a ascunde/întârzia starea de
insolvență ori de a frauda un creditor
 Regimul actelor juridice anterioare (II)
• acte încheiate cu persoane aflate într-o relaţie juridică specială cu debitorul (afiliați)
– Asociaţi/acţionari deţinând cel puţin 20% din capital sau drepturile de vot
– Orice entitate care este apreciată că deţine o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale
B. Acte efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (motivul: discriminare
între creditori, avantaj inechitabil în favoarea unora; acte aberante)
 operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită. Termenul fusese
de 3 ani, anterior legii din 2014!
– Acte comutative dezechilibrate: vânzarea unui activ la o valoare semnificativ sub prețul de piață
 transferul de proprietate (dare în plată) către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare,
dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cazul falimentului debitorului este mai mică
decât valoarea actului de transfer
 constituirea ori perfectarea unei garanţii reale, pentru o creanţă care era chirografară
 plăţile anticipate ale datoriilor, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară
– Aceste acte nu sunt atacabile dacă se dovedeşte că au fost încheiate cu bună-credinţă, în executarea unui
acord cu creditorii, ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului,
sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a
debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea sau discriminarea unor creditori.

 Specificul acţiunii în anularea acestor categorii de acte

 Regimul actelor juridice anterioare (III)
 Termenul de decădere din dreptul de a introduce acțiunea are o constituție și o natură complexe - un an
de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului privind cauzele care au condus la
starea de insolvenţă (40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar), dar nu mai târziu de 16 luni
de la data deschiderii procedurii.
 ”Termen de prescripție extinctivă cu caracter special”, fiindu-i aplicabile regulile privind suspendarea,
întreruperea şi repunerea în termen prevăzute în dreptul comun, a se vedea C.A. București sec. a VI-a civ.,
Dec.nr.1757/21.09.2012
• Acţiunea în anulare se poate introduce de către administrator sau lichidator ori de către
comitetul creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor
• Legea instituie pentru aceste situații o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, care
poate fi răsturnată de către debitor. Rezultă că este răsturnată sarcina probei, debitorul
trebuind să arate că actul nu a dăunat terților creditori (concurenți)
 Prezumţia de fraudă nu se extinde şi asupra terţului dobânditor şi subdobânditor
• Pentru admiterea acţiunii, nu trebuie să se dovedească participarea (conivenţa) frauduloasă a
terţului contractant
 Mai puțin în cazul expres prevăzut la art.117 al.2 lit.c) – ”intenția tuturor părților de a sustrage…”
• Nu se poate anula un transfer cu caracter patrimonial, făcut în cursul desfăşurării normale a
activităţii curente a debitorului (i.e. debitorul transferă bunuri pe care le vinde de obicei); rezultă
ca se pot anula numai acte juridice neobișnuite în cursul activității debitorului
 Efectul anulării actelor încheiate în
perioada suspectă
 Restituirea prestaţiilor înspre averea debitorului. Dacă este vorba de un
bun transferat terțului, atunci:
• Dacă bunul nu mai există, terţul restituie valoarea acestuia de la data transferului
efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză
• Terţul va avea în cadrul procedurii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul
să fi acceptat transferul cu bună-credinţă, fără intenţia de a dăuna creditorilor
debitorului
 Subdobânditorul nu poate fi obligat la restituire, decât cu condiţia
cumulativă de a nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi de a fi
cunoscut sau trebuit să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil
de a fi anulat.
• Subdobânditorul soţ, rudă sau afin până la gradul IV este prezumat relativ că a
cunoscut împrejurarea
 I. Turcu, op.cit. [2012], pp.370-408; St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.735-739
 Soarta contractelor în curs de executare (I)
 Principiu - contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii
procedurii
• Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din
beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul
deschiderii procedurii insolvenței sunt nule (art.123 LPPII)
• Excepția – contractele pot fi denunțate pe principiul maximizării averii
debitorului, care guvernează activitatea administratorului/lichidatorului
judiciar, chiar cu prețul înfrângerii forței obligatorii a contractelor!
 Practicianul în insolvenţă are, în mod activ şi pasiv, libertatea de apreciere a menţinerii sau
denunţării contractelor, în funcţie de consecinţele economice ale acestora asupra patrimoniului
debitorului
 Contractele să nu fie substanţial executate la momentul exprimării opţiunii de către practician
• Contractele se denunţă de către AJ
 Fie din iniţiativa administratorului/lichidatorului, pe data notificării deciziei de denunţare
 Fie din iniţiativa partenerului contractual, care îi solicită administratorului să denunţe contractul în curs;
dacă administratorul nu răspunde în termen de 30 de zile de la primirea notificării trimise de partenerul
contractual, contractul se consideră denunţat. Tăcerea, ca act juridic
 Soarta contractelor în curs de executare (II)
– Judecătorul sindic poate anula măsura denunţării la solicitarea părții interesate, numai dacă aceasta este
nelegală sau vădit abuzivă (e.g. contractul a fost substanțial executat). Discuție - control de legalitate vs
control de oportunitate (AJ singurul care poate aprecia dacă denunțarea e oportună)
– Partenerul contractual nu poate denunţa el însuși contractul
• In caz de denunţare, contractantul poate introduce o acţiune pentru despăgubiri împotriva
debitorului, care se va tranșa de judecătorul sindic
 Pe de altă parte, pentru contractele cu executare succesivă menţinute, administratorul judiciar nu este obligat să
facă plăţi aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii; pentru acestea, creditorul poate face cerere de
admitere a creanţei în carul procedurii (excepţie de la regulile plăţii)
 Modificarea unor contracte speciale
• Contractele de credit pot fi modificate în perioada de observaţie, astfel încât să se asigure
echivalenţa viitoarelor prestaţii; totuşi, modificarea nu este unilaterală, ci numai cu acordul
cocontractantului
• Contractele de locaţiune în care debitorul este proprietar, pot fi denunţate numai dacă chiria
este inferioară celei practicate pe piaţă; dacă debitorul este chiriaş, trebuie respectat preavizul
• Contractele individuale de muncă pot fi denunţate cu preaviz de numai 15 zile lucrătoare şi
fără parcurgerea procedurii de concediere colectivă
 Denuntare contract în curs –
Hidroelectrica/Energy Holding
• Energy Holding a pierdut definitiv procesul împotriva Hidroelectrica SA, privind denunțarea contractului de
vânzare a energiei electrice, după ce recursul a fost respins joi 12.11.2015 de Curtea de Apel Bucuresti (dosar nr.
29713/3/2012 Tribunalul București). S-a respins contestația formulată împotriva măsurii administratorului judiciar
Euro Insol de denunțare a contractului de vânzare cumpărare energie electrică nr. 33CE/14.01.2004
• Hidroelectrica a intrat în insolvență la data de 20 iunie 2012. După deschiderea procedurii, administratorul judiciar
ar fi început negocierile cu toți traderii de energie în scopul alinierii prețului contractelor in curs (între 103 — 132
lei/MWh) la cel practicat efectiv pe piețele de energie electrică, unde energia ar fi fost tranzacționată la prețuri
duble față de cele din contracte (între 220 — 300 lei/MWh), conform celor susținute de administratorul judiciar.
Prețurile din aceste contracte ar fi generat pentru Hidroelectrica, în perioada 2006-2012, o pierdere semnificativă.
• În data de 24.07.2012, administratorul judiciar a denunțat, printre altele, contractul de vânzare cumpărare energie
electrică încheiat de Hidroelectrica cu Energy Holding nr. 33CE/14.01.2004. În perioada de derulare a contractului,
diferența dintre valoarea prețului mediu anual al Pieței Zilei Următoare (PZU) și valoarea contractuală a prețului
energiei livrate firmei Energy Holding ar fi generat în perioada 2006 — 31 mai 2012 o pierdere de 1,45 miliarde de
lei. Prin denunțarea contractului cu Energy Hoding, Hidroelectrica ar fi obținut venituri suplimentare de 550 mil lei
• Energy Holding a contestat măsura administratorului judiciar de denunțare a contractului de vânzare a energiei
electrice. În prima fază, Tribunalul București a respins, la data de 29 mai 2013, ca inadmisibilă contestația
formulată de Energy Holding (n.n. aceasta nu fusese recunoscută de AJ ca și creditor îndreptățit să participe la
prcedura insolvenței), soluția instanței de fond fiind casată de Curtea de Apel în data de 20 martie 2014. În
rejudecare, în data de 6 ianuarie 2015, Tribunalul București a soluționat cauza pe fond respingând ca neîntemeiată
contestația Energy Holding împotriva deciziei administratorului judiciar (AGERPRES)
 Reorganizarea judiciară
 Procedura în vederea achitării datoriilor persoanei juridice, prin:
• Restructurarea şi continuarea activităţii debitorului
• Lichidarea unor bunuri din averea debitorului sau chiar a tuturor activelor
• Restructurarea şi continuarea activităţii, precum şi lichidarea unor bunuri ale debitorului
 Presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan de
reorganizare, care trebuie să se refere cel puțin la următoarele aspecte:
• Perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului
• Programul de plată a creanţelor, cu referire la tratamentul creanţelor defavorizate
• Comparaţia valorilor estimative a încasării creanţelor în cadrul planului şi respectiv în caz
de lichidare
• Păstrarea dreptului de administrare a debitorului, integral sau parţial
• Finanţarea activităţii; emiterea de titluri de valoare; conversia datoriilor debitorului în
acțiuni; lichidarea unor active; fuziunea sau preluarea debitorului
• Constituirea, modificarea sau stingerea garanţiilor; reeşalonarea plăţilor;
• Modificarea actului constitutiv al debitorului
 Propunerea planului
 Pot propune un plan de reorganizare
• Debitorul
 Nu va putea propune un plan de reorganizare dacă nu şi-a declarat în timp intenţia de
reorganizare; dacă într-un interval de 5 ani anterior cererii de deschidere a procedurii a mai fost
subiect al procedurii insolvenţei; dacă a fost condamnat definitiv pentru o serie de infracţiuni
(art. 132 al.4 din LPPII)
• Administratorul judiciar
• Creditorii deținând cel puțin 20% din valoarea creanțelor
 Prin derogare de la dreptul comun al societăților, planul propus de creditori poate prevedea
modificarea actului constitutiv, fără acordul statutar al asociaţilor/acţionarilor debitorului
 Planul trebuie depus în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de
creanţe. Termen de decădere din dreptul de a propune plan
 Tabelul definitiv de creanțe cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului anterioare datei
deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat
contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.
– Tabelul suplimentar cuprinde creanţele născute după data deschiderii procedurii, acceptate de către
practicianul în insolvență în urma verificării acestora (creanțele curente)
 Publicitatea planului
 Planul propus se depune la grefa tribunalului și la Oficiul Registrului Comerţului
 Planul se comunică debitorului (prin administratorul special), administratorului judiciar și
comitetului creditorilor
• Planul propus nu se comunică tuturor creditorilor; se publică anunț în BPI cu privire la
depunerea planului
 În termen de 30 de zile de la publicarea anunţului în BPI, administratorul judiciar convoacă o
şedinţă a adunării creditorilor în care să se discute admiterea planului
• De la data publicării anuntului, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de
plan şi de data de exprimare a votului
 Pot fi depuse mai multe planuri de reorganizare !
• Dacă nici un plan nu a fost propus sau admis, judecătorul sindic dispune trecerea la faliment
 Planul se comunică comitetului creditorilor în format electronic, scanat, prin grija
administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia
• Debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala
solicitantului
 Votarea planului. Categorii de creanțe
 Creditorii votează planul pe categorii (art.138 al. 3 LPPII)
• Creanţe care beneficiază de drepturi de preferinţă (garantate)
• Creanţe salariale
• Creanţe bugetare
• Creanţele creditorilor indispensabili
• Categorie ce poate fi formată de către administratorul judiciar, din oficiu sau la propunerea debitorului (acesta
propune o listă de creditori indispensabili o dată cu documentele prev. de art.67 )
• Celelalte creanţe chirografare
 Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în
sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în
care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
 Fiecare categorie votează planul separat
 Planul va fi socotit acceptat de către o categorie, dacă e acceptat de majoritatea
absolută din valoarea creanţelor din acea categorie
 Acceptarea planului de către creditori
 Planul va fi acceptat dacă cel puţin jumătate (a se vedea infra) din
categoriile de creanţe acceptă planul și
 Minim o categorie defavorizată să accepte planul
• Categoria defavorizată este care conform planului suportă o reducere a
cuantumului creanţei, o reducere a garanţiilor sau reeşalonarea plăţilor în
defavoarea creditorului
• Sunt nedefavorizate şi sunt considerate că au acceptat planul, creanţele ce se vor
achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în
conformitate cu contractele din care rezultă
 A.O. Stănescu, S. M. Miloș et al., op.cit, pp.95-153 și 254-300; St.D. Cărpenaru, op.cit., pp. 749-
758; I. Turcu, op.cit., pp.526-252
 Votarea planului

• În cazul în care sunt 5 categorii de creditori, planul se consideră acceptat

dacă cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de
plăţi, dintre cele prevăzute la art. 138 alin. (3), acceptă planul cu condiţia ca
minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel
puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
• În cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în
care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre
categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul
valoric al masei credale să accepte planul;
• In cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat
în cazul în care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de
categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul
şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
 Confirmarea planului
 Judecătorul sindic va confirma un plan, prin sentință, dacă sunt întrunite
următoarele condiții:
• Este votat de către adunarea generală a creditorilor conform art.138 din LPPII
• Fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui
tratament corect şi echitabil (adică, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii):
 nici o categorie defavorizată şi nici o creanţă care respinge planul nu ar primi mai puţin decât
ar primi în cazul falimentului;
 nici o categorie şi nici o creanţă nu primește mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
 nici o categorie cu rang inferior celei care respinge planul nu primește mai mult decât ar primi
în cazul falimentului (art.138 al.3 LPPII)
 Numai un singur plan de reorganizare poate fi confirmat!
 Confirmarea unui plan împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui
alt plan.
 Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, o
singură dată, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare
 Valoarea juridică a planului
 Activitatea debitorului este reorganizată corespunzător (art.140 LPPII)
 Creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt
modificate astfel cum este prevăzut în plan
• Planul este o tranzacţie colectivă; sentința este similară unei hotărâri de expedient
 Există opinii diferite. E.g. contract complex cu caracter jurisdicțional - N. Țândăreanu, infra; act
de procedură sui generis - I. Adam, C. Savu [2006]
• În cazul intrării în faliment, ca urmare a eşuării planului, se va reveni la situația stabilită
prin tabelul definitiv al creanțelor, scăzându-se sumele achitate în timpul reorganizării
 Pentru executarea silită a creanţelor la care se referă planul, calitatea de titlu
executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului
 Ca ”fiică rebelă” a dreptului civil, legea insolvenței oferă încă o derogare de la
regimul juridic al garanţiilor. Astfel, creditorii conservă acţiunile lor, pentru
întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi fidejusorilor
debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului!
 Reorganizarea
 Debitorul, sub conducerea administratorului special și sub supravegherea administratorului
judiciar, îndeplineşte schimbările de structură prevăzute de plan și execută măsurile prevăzute
în acesta.
 Durata de executare a unui plan este de cel mult trei ani calculaţi de la data confirmării planului.
Această perioadă poate fi prelungită de judecător cu încă un an.
 Debitorul va executa planul până când judecătorul sindic:
• Fie va închide procedura şi va reintroduce debitorul în activitatea de afaceri (plata
creanțelor, astfel cu au fost modificate prin planul confirmat)
• Fie va dispune încetarea reorganizării şi trecerea la faliment (când constată că debitorul
nu se conformează planului sau acumulează noi datorii către creditorii din procedură)
 Intrarea în faliment poate fi solicitată de către orice participant la procedură: administratorul
judiciar, comitetul creditorilor, chiar de către orice creditor și inclusiv de către administratorul
special; titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un
cuantum peste valoarea-prag poate solicita oricând în timpul planului sau după îndeplinirea
obligaţiilor asumate prin plan, trecerea la faliment; pentru datoriile acumulate în procedură
care au o vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită –art.143 LPPII
modificat prin OUG nr.88/2018
 Falimentul (I)
 Judecătorul sindic decide prin încheiere sau sentinţă intrarea în faliment în următoarele cazuri:
• Debitorul şi-a declarat intenţia de a intra direct în procedură simplificată sau nu și-a declarat intenţia
de reorganizare. Nu poate fi supus reorganizării fără voința sa.
• Debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus, și nici unul dintre celelalte subiecte
de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus nu a fost acceptat şi
confirmat
• Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul
confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului aduce pierderi averii sale
• A fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului în faliment
• Dacă după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau de reorganizare, debitorul
acumuleză noi datorii, la cererea titularilor acestor creanţe (certe, lichide şi exigibile, al căror
cuantum depăşeşte valoare prag, recunoscute de către administratorul judiciar sau stabilite printr-o
hotărâre judecătorească), în condiţiile prevăzute de art. 75 alin. (4) şi art. 143 alin. (3).

 Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic dispune dizolvarea
societăţii debitoare
 Falimentul (II)
 Prin hotărârea de intrare în faliment, judecătorul-sindic dispune:
• Ridicarea dreptului de administrare al debitorului (daca acesta nu a fost anterior ridicat)
• În cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea
atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia
• În cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator a administratorului judiciar,
desemnat conform art. 45 alin.2 sau art. 57, după caz;
• Termene maxime pentru exercitarea atribuțiilor lichidatorului (e.g. liste creanțe, raport) sau
îndeplinirea obligațiilor debitorului
• Notificarea intrării în faliment către creditori și publicarea la ORC și BPI
 Falimentul constă în lichidarea ordonată a activelor și distribuirea sumelor rezultate, urmate
de radierea debitorului din registrul comerțului
 În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii de creanţe
participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv
consolidat –art.128 LPPII
 I. Turcu, op.cit., pp.557-566, St.D. Cărpenaru, op.cit., pp. 758-765; E. Roșu, op.cit., pp.295-305
 Distribuţia sumelor obţinute în caz de faliment (I)
 ! În caz de reorganizare, există un program de plăți contractual colectiv
asumat, care nu respectă / nu are legătură cu această distribuție !
 Creanţele garantate (real) se achită creditorilor cu preferință din contravaloarea
bunurilor constituite în garanție
• În caz de neîndestulare, pentru diferența până la concurența valorii nominale a creanței,
creditorii se înscriu în tabelul de creanțe ca și simpli chirografari
 Creanţe chirografare, în următoarea ordine (art.159 din LPPII):
1. Taxele şi orice cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi
administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiei
administratorului/lichidatorului şi a persoanelor angajate de aceştia;
2. Creanţele izvorâte din raportul de muncă;
3. Creanţele reprezentând creditele acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi
celelalte creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii
4. Creanţele bugetare;
5. Creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere
(inclusiv pentru întreţinerea debitorului persoană fizică şi a familiei sale)
 Distribuţia sumelor obţinute în caz de faliment (II)
6. Creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate
din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
7. Alte creanţe chirografare (e.g. creditele acordate de asociații minoritari nesemnificativi în
vederea finanțării debitorului prin împrumut)
8. Creanţele subordonate
 Creditele acordate persoanei juridice de către un asociat/acţionar deţinând cel puţin 10% din
capitalul social (acționar semnificativ)
 Creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit
 Noțiunea de ”creanțe subordonate” (import din dreptul nord-american) reflectă caracterul ”rezidual” al
creanțelor asociaților, raportat la creanțele celorlalți creditori ai societății, pentru a releva că acestea din urmă
sunt preferabile în caz de faliment și că asociații sunt cei care trebuie finalmente să suporte riscul ultim al
afacerii.Totuși, dreptul român operează un transplant parțial din dreptul american, întrucât consideră creanțe
subordonate numai cele derivate din împrumuturi acordate de către asociați semnificativi. Se presupune că
împrumuturile asociaților cu dețineri de sub 10% din capital sunt creanțe chirografare ordinare și prin urmare
preferate.
 Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare
a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară. Sumele de distribuit între creditori în acelaşi
rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă. Sumele aferente
creanţelor sub condiţie sau admise provizoriu se consemnează în cont bancar.
 Răspunderea persoanelor care au
contribuit la starea de insolvenţă
 Natura răspunderii: o răspundere civilă delictuală specială
 O răspundere generată faţă de persoane vătămate cu care partea responsabilă
nu a avut direct raporturi juridice contractuale
• Diferită de răspunderea administratorilor faţă de societate, care are o natură contractuală
 O răspundere directă faţă de masa credală, specifică insolvenţei
• Angajarea răspunderii se poate produce numai în timpul procedurii. Dreptul la acţiune se
prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută
persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă dar nu mai târziu de data
publicării în BPI a raportului administratorului/lichidatorului judiciar privind cauzele şi
împrejurările care au determinat insolvenţa
• Acțiunea în atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă se poate
demara numai în cadrul procedurii insolvenţei, chiar dacă procedura insolvenţei se închide
anterior expirării termenului de prescripţie a acestei acţiuni. Acţiunea poate fi soluţionată
şi ulterior închiderii procedurii, cu condiţia să fi fost demarată în cadrul acesteia (se
deschide dosar asociat)
 Sumele obţinute intră în averea debitorului, pentru completarea fondurilor
necesare acoperirii pasivului
 Legiuitorul a renunțat în 2016 la enumerarea limitativă, exhaustivă a faptelor
pentru care poate fi angajată răspunderea. O răspundere pentru fapta generică
săvârșită cu intenție înlocuiește răspunderea pentru anumite fapte anterior
prevăzute limitativ (art.138 Legea nr. 85/2006 vs art. 169 Legea nr. 85/2016)
• Evoluția legislativă urmează modelul faute de gestion din dreptul francez și wrongful
trading din dreptul englez
• Majoritatea faptelor sunt și de natură a angaja și răspunderea penală pentru bancrută
 Începând din 2016, răspunderea se angajează pentru fapta de a fi contribuit la
starea de insolvență; anterior, regimul era mai restrictiv, legea 85/2006
pretinzând ca persoana să fi cauzat starea de insolvență. Astfel, raportul de
cauzalitate, ca și condiție a răspunderii civile, este alterat (fiind însă
menținut).
 Întinderea răspunderii
 Judecătorul poate dispune ca “o parte a pasivului” să fie acoperită...
• O detaşare faţă de principiul de drept comun al reparării integrale a prejudiciului,
lăsată la aprecierea instanței
• Nu mai mult decât efectul faptelor imputate şi nu mai mult decât este necesar
pentru acoperirea pasivului
 E.g. administratorului care a ascuns sau deturnat active de o anumită valoare, nu i se poate angaja
răspunderea pentru o valoare mai mare, chiar dacă ar mai rămâne pasiv neacoperit
 Nu se poate dispune angajarea răspunderii, dacă activul acoperă pasivul. În acest caz, creditorii nu
au suferit prejudiciu. Pentru cazul unei fapte culpabile a membrilor organelor de conducere ale
societății, asociații ca și creditori reziduali au posibilitatea angajării răspunderii acestora după
închiderea procedurii cu reintegrarea debitorului în circuitul civil, în temeiul legii societăților.
 L. Neagu, Procedura insolvenței. Răspunderea membrilor organelor de conducere. Practică juiciară,
Hamangiu, 2011; S. Al Hajjar, Răspunderea civilă a administratorilor debitorului aflat în insolvență, UJ,
București, 2011; St. Cărpenaru, M. Hotca, V. Nemeș, Codul Insolvenței comentat, UJ, București, 2014, p.447
și urm.; I. Adam, C. Savu, Răspunderea membrilor organelor de conducere…, Dreptul nr.8/2007, p.18; E.
Roșu, op.cit., pp. 334-412; St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.773-779; I. Turcu, op.cit. [2012], pp.652-712
 Calitate procesuală pasivă
 Membrii organelor de conducere ale debitorului
• Administratori, directori / Membri ai directoratului şi ai consiliului de
supraveghere
• Cenzori? Auditori interni/independenţi?
– Opinia generală este în sensul excluderii răspunderii acestora
 Orice altă persoană care a contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului (evoluţie a jurisprudenţei şi doctrinei internaţionale în acest
sens)
• Administratori de fapt
 Un creditor care a avut putere de decizie asupra debitorului
– Banca imprudentă? Fiscul care a refuzat nelegal rambursarea TVA?
 S. Al Hajjar, op.cit., pp.229-258; R. N. Catană, Răspunderea băncilor față de terți,
pentru credite imprudente acordate clienților, Pandectele Române, supliment, 2008
 Calitate procesuală activă
 În principal, administratorul/lichidatorul judiciar (art.169 LPPII)
 În subsidiar, (a) preşedintele Comitetului creditorilor în baza hotărârii
Adunării creditorilor, sau (b) creditorul deţinând 30% din valoarea
creanţelor
• Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele
culpabile de starea de insolvenţă a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să
introducă acţiunea, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor
în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor,
de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. Poate introduce această acţiune și
creditorul care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală
 În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii în angajarea răspunderii,
administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze apel împotriva acesteia
va notifica comitetul creditorilor sau dacă nu este constituit, adunarea creditorilor asupra intenţiei
sale. Calea de atac poate fi exercitată de preşedeintele comitetului, iar în lipsa comitetului
creditorilor, de către orice creditor interesat care deţine mai mult de 30% din creanţe
 Condițiile răspunderii (I)
Fapte ilicite indicativ enumerate de lege (art.169 LPPII)
 Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al
unei alte persoane
 Nerecuperarea unor creanțe de la partenerii de afaceri; înstrăinarea unor bunuri și pasivitate în ce
privește recuperarea prețului, intervenind prescripția extinctivă; condiția folosului propriu; posibil
delapidare sau gestiune frauduloasă
 Se încadrează și achitarea cu prioritate a sumelor în favoarea unor societăţi comerciale în cadrul
cărora pârâtul avea calitatea de acţionar majoritar (același grup de firme), în detrimentul celorlalţi
furnizori neachitaţi şi al creditorilor bugetari; denotă intenţia de fraudare a creditorilor şi de folosire
a bunurilor debitoarei în folosul altor persoane juridice (C.A. Cluj, sec. a II-a civ.,
Dec.nr.644/14.02.2012, http://portal.just.ro)
 Efectuarea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice
 Abuz de personalitate morală, confuziune de patrimonii; condiția interesului personal
 Dispunerea, în interes personal, a continuării unei activităţi care ducea, în mod vădit,
la încetarea de plăţi
 administrarea unei activităţi iremediabil compromise; condiția interesului personal; posibil gestiune
frauduloasă, abuz în serviciu
 Ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea
 Să existe legătură de cauzalitate între faptă și încetarea plăților către creditori. Simpla nedepunere a
documentelor contabile la organele fiscale nu este suficientă pentru a antrena răspunderea. În schimb, dacă au
fost poprite conturile societății pentru obligații fiscale neonorate exclusiv din culpa administratorilor, ceea ce
ar fi generat încetarea plăților, răspunderea se poate angaja
 Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictivă a
pasivului acesteia
 Manopere ilicite; menționarea ca achitate a unor bunuri nelivrate efectiv
 Folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul
întârzierii încetării de plăţi
 Contracte de împrumut cu dobânzi care depășesc larg cele practicate pe piață (totuși, dacă societatea este în
dificultate, are acces restrictiv la finanțare); contracte de intermediere financiară cu comisioane exorbitante
 Plata cu preferinţă a unui creditor, în luna precedentă încetării plăţilor
 Termen foarte scurt, mai ales că în dreptul român judecătorul nu stabilește data încetării plăților, termenul
curgând dinspre data deschiderii procedurii, ceea ce face dificilă angajarea răspunderii pe acest temei
 Orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului
 Condițiile răspunderii (II)
 Culpa
• Element de intenţie directă (culpă gravă), fie sub forma promovării ilicite a
interesului personal în dauna creditorilor, fie sub forma unui delict intenţional
(deturnare active)
• O parte dintre faptele enumerate pot constitui infracțiuni (bancrută frauduloasă,
gestiune frauduloasă, înșelăciune, abuz în serviciu)
• Prejudiciul
• Este al creditorilor (nu al societăţii debitoare)
• Prezumat ca fiind reprezentat de partea din pasiv rămasă neacoperită
• Legătura de cauzalitate
• Apreciere relativ riguroasă a jurisprudenței (legătura directă şi necesară cu fapta)
 Se deduce pe cale de interpretare din conjuncția culpei cu prejudiciul
• Reprezintă principala problemă practică ce limitează eficacitatea angajării răspunderii
 Închiderea procedurii, prin sentință
 Insuficienţa activelor sau fondurilor
• Nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi “cheltuielile
administrative” și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele (sic!)
 Lichidarea completă a activelor
• Averea debitorului a fost distribuită, indiferent dacă s-a acoperit sau nu pasivul
 Stingerea datoriilor debitorului
• Au mai rămas bunuri în activul debitorului şi existenţa persoanei juridice debitoare continuă
 Dacă toţi asociaţii/acţionarii decid să preia bunurile rămase, judecătorul sindic închide procedura, radiază
societatea, urmînd ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor
 Dacă nu există decizia unanimă, sumele rămase se consemnează într-un cont bancar, la dispoziţia
asociaţilor
 Indeplinirea planului de reorganizare
• Toate obligaţiile asumate în planul confirmat, au fost îndeplinite
 Prin confirmarea planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor
pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan (art.176 LPPII)
 In principiu se continuă existenţa persoanei juridice debitoare
 Nicio creanță nu a fost înregistrată în termenul legal
 Efectele închiderii procedurii
 Descărcarea judecătorului sindic, administratorului/lichidatorului şi persoanelor
care îi asistă
 Radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat
 Descărcarea debitorului de datoriile existente
• Expres, legea prevede numai descărcarea debitorilor-persoane fizice
 Sub condiţia să nu fi fost vinovaţi de bancrută frauduloasă ori de transferuri frauduloase
• Persoanele juridice sunt descărcate implicit, prin efectul dizolvării şi radierii
 In cazul continuării existenţei societăţii debitoare, creditorii pot urmări realizarea
creanţelor prin executare silită individuală de drept comun
 In cazul radierii societăţii, rămâne deschisă numai urmărirea averii fidejusorilor şi
a garanţiilor reale ataşate creanţelor nesatisfăcute în cadrul procedurii