Cazul privind conflictul dintre statul Cameria si Republica Arcadia

Intre anii 1985 si 1991, Republica Arcadia s-a aflat in conflict cu Regatul Mirania, conflict in care
Arcadia a folosit arme chimice, lucru prin care, in opinia Miraniei s-a incalcat dreptul
international. Regatul Miraniei sesizeaza in acest sens Consiliul de Securitate care constata o
speta clara de incalcare a pacii din partea Arcadiei si in aceasta privinta adopta o rezolutie,
rezolutia 140(1992) prin care cere Arcadiei incetarea imediata a ostilitatilor si retragerea
trupelor sale de pe teritoriul Regatului Miraniei.
La 1 iunie 1992 Consiliul de Securitate se intruneste din nou si adopta o noua rezolutie,
rezolutia 152 (1992), prin care cere, de aceasta data imperativ, Arcadiei incetarea ostilitatilor, in
caz contrar autorizeaza statele care coopereaza cu Guvernul Regatului Miraniei sa adopte toate
masurile necesare pentru punerea in aplicarea a primei rezolutiuni si a rezolutiiunilor
subsecvente pentru restabilirea pacii si securitatii in regiune.
Ca urmare a acestei rezolutiuni, un grup de 10 state sub conducerea Statului Cameria
desfasoara o operatiune militara care are ca rezultat inlaturarea trupelor arcadiene din Mirania.
La 7 octombrie 1992, se semneaza un document intitulat Acord interimar de catre
comandantul militar al Fortei international alcatuite din cele 10 state, generalul cameria
Robert Cox si comandantul militar al Arcadiei. Acest pact prevedea suspendarea ostilitatilor pe
o perioada nedeterminata, sub conditia ca Arcadia sa procedeze neintarziat la eliminarea
tuturor armelor chimice.
La 1 decembrie 1992 Consiliul de Securitate adopta rezolutia 160 (1992) prin care constata
restabilirea pacii si securitatii in Regatul Miraniei si salute Acordul interimar semnat la 7
octombrie. De asemenea decide ca Arcadiava trebui sa garanteze neconditionat frontierele cu
Regatul Miraniei, precum si suveranitatea si integritatea teritoriala a acesteia. Pe langa asta,
Arcadia trebuie sa elimine, sa distruga sau sa aduca sub stare de neintrebuintare toate armele
chimice, sub supraveghere international. Prin aceasta rezolutie, Consiliul de Securitate
statueaza faptul ca daca printr-o scrisoare de acceptare formala, Arcadia este de acord cu
dispozitiile care o vizeaza , va interveni o incetare imediata a focului intre statele care
coopereaza cu Mirania si Arcadia.
Drept raspuns, Arcadia a trimis Consiliului de Securitate 6 scrisori prin care isi exprima acordul
fata de respectivele dispozitii.

Asadar, odata cu acceptarea acestor dispozitii din partea Arcadiei, rezulta si faptul ca
statul Cameria nu se mai bucura de autorizatia Consiliului de Securitate pentru a actiona
prin orice mijloace impotriva Arcadiei; orice forma de atac nemaifiind astfel, in
conformitate cu dispozitiile Cartei ONU, permisa decat cu o noua instiintare si in speta o
noua autorizatie din partea Consiliului de Securitate.
Reprezentantii militari ai Cameriei au facut vizite in Arcadia pentru a verifica punerea in
aplicarea a Acordului interimar. De fiecare data insa nu se putea stabili cu exactitate in ce masura
obligatiile prevazute de acord au fost respctate
In 2011, liderul Partidului Liberalist Frisidian, Mohammed Ahmed condamna public practicile
nedemocratice ale guvernului arcadian si cere restabilirea autonomiei provinciei Frisidia. Dupa
scurt timp acesta este arestat si condamnat pentru savarsirea infractiunii de atentat la siguranta
statului, prevazuta de Codul penal arcadian.
Acest eveniment atrage dupa sine o serie de proteste in provincial Frisidia. Aceste manifestari au
fost declarate ilegale de catre Arcadia deoarece nu primisera aprobarea primariei orasului, ceea
ce, spun ei, da dreptul fortelor de ordine sa intervina. In urma acestor interventii a avut loc un
adevarat masacru in urma caruia si-au pierdut viata de la 1000 pana la 25.000 de mii de oameni,
dupa declaratiile unei organizatii non-guvernamentale Human Rights Observer in cadrul ultimei
interventii trupele arcadiene au folosit arme chimice pentru dispersarea a 25.000 de mii de
oameni. De asemenea Arcadia interzice accesul presei straine si a oricarui cetatean strain in
Frisidia, iar Presdintele Arcadiei a declarat inainte de ultima interventie din cadrul masacrului ca
toti cei care pun in pericol siguranta statului ai trebui exterminate.
Asadar, avem iata o dovada concreta a faptului ca Arcadia a incalcat in mod flagrant
dispozitiile Acordului interimar, conform carui aceasta nu era autorizata in niciun fel sa
foloseasca armele chimice, folosire ce a dus la producer unui genocid. Aceasta calificare
este justificata de Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei e genocide art II,
pct a) si b). Tot prin aceasta atitudine a Arcadiei se ilustreaza un exemplu de incalcare a
dreptului la viata amintit si in Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice din 1966 art 6 alin 1 potrivit caruia Dreptul la via este inerent persoanei
umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaa sa n mod
arbitrar. Si alin 3 potrivit caruia Cnd privarea de via constituie crim de genocid, se
nelege c nici o dispoziie din prezentul articol nu autorizeaz un stat parte la prezentul
Pact s deroge n nici un fel de la vreo obligaie asumat n virtutea dispoziiilor Conveniei
pentru prevenirea i reprimarea crimei de genocid.
Un exemplu de astfel de crima, denumita crima de drept international sau genocid, a ajuns
in atentia Curtii Internationale de Justitie in cazul Masacrului de la Srebrenica.
Masacrul de la Srebrenica, denumit i genocidul de la Srebrenica, se refer la uciderea n
iulie 1995 a peste 8.000 de musulmani bosniaci, brbai i biei, din oraul Srebrenica din

Bosnia i Heregovina i din mprejurimi, de ctre uniti ale Armatei Republicii Srpska
(VRS) aflat sub comanda generalului Ratko Mladi n timpul rzboiului din Bosnia.
Masacrul de la Srebrenica a fost cea mai mare crim n mas din Europa dup al Doilea
Rzboi Mondial. n 2004, ntr-o decizie n unanimitate n cazul Acuzarea v. Krsti,
Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internaional pentru Fosta Iugoslavie, cu sediul la
Haga, a decis c masacrarea locuitorilor de sex masculin ai oraului constituie o infraciune
de genocid.Theodor Meron, preedintele completului de judecat, a afirmat:Cutnd s
elimine o parte a musulmanilor bosniaci, forele srbe bosniace au comis genocid. Ei au
cutat s elimine fizic pe cei 40.000 de musulmani bosniaci ce locuiau n Srebrenica, un
grup emblematic pentru musulmanii bosniaci n general. Ei au confiscat toate bunurile
personale i actele de identitate ale prizonierilor musulmani de sex masculin, militari i
civili, tineri i btrni, i i-au ucis deliberat i metodic doar pe baza identitii lor.
n februarie 2007, Curtea Internaional de Justiie a confirmat decizia TPI de clasificare a
atrocitilor comise la Srebrenica drept genocid, afirmnd:Curtea concluzioneaz c
actele comise la Srebrenica ce intr sub incidena articolului II (a) i (b) ale Conveniei au
fost comise cu intenia de a distruge parial grupul musulmanilor din Bosnia i
Herzegovina; i n concordan cu aceasta, ele au fost acte de genocid, commise de membrii
Armatei Republicii Srpska n Srebrenica i-n preajma sa ncepnd cu circa 13 iulie 1995.
CIJ a decis c nici Republica Federal Iugoslavia i nici Serbia independent de dup 2007
nu sunt vinovate de genocid, ci doar c Republica Srb (parte a RFI la acea vreme) a
nclcat obligaia de a mpiedica genocidul, i c Serbia trebuie s coopereze deplin cu TPI
n ce privete transferul persoanelor acuzate de genocid n custodia TPI. Ratko Mladi a
fost acuzat de TPI i a fost suspectat c se ascunde n Serbia sau n Republica Srpska, fiind
cutat timp de mai muli ani, pn cnd a fost arestat la 25 mai 2011, urmnd a fi judecat
la Haga pentru crime de rzboi.
Ca urmare a aceste stari de urgent, Consiliul de Securitate se intruneste si adopta o noua
rezolutie, rezolutia 283(2014) prin care determina amenintarea la adresa pacii si securitatii
internationale pe care o reprezinta Arcadia, precum si si faptul ca aceasta din urma a incalcat in
mod flagrant dispozitiile rezolutiei sale, cerandu-i pe aceasta cale din nou incetarea imediata a
ostilitatilor.
Ingrijorata pentru situatia din Frisidia si de faptul ca arcadieni ar putea folosi arme chimice si
impotriva celorlalte state Cameria, la 1 februarie 2014, propune pe agenda Consiliului de
Securitate o rezolutie prin care cere autorizarea in mod expres folosirea fortei impotriva
Republicii Arcadiene, motivand aceasta prin necesiatatea opririi imediate a violarii drepturilor
omului de catre guvernul arcadian.
Rezolutia este insa retrasa de pe agenda, deoarece unul dintre membrii permanenti ai Consiliului,
Republica Inca, a declarat ca va folosi dreptul sau de veto.

La 2 februarie 2014 Adunarea Generala adopta la propunerea Cameriei o rezolutie cu titlu de

recomandare prin care cere Arcadiei sa adopte toate masurile pentru incetarea ostilitatilor si a
folosirii armelor chimice si recomanda tuturor statelor sa coopereze pentru a intari securitatea
internationala in regiune.
O luna mai tarziu, Cameria trimite Arcadiei o nota diplomatica prin care ii aduce la cunostinta
acesteia ca a incalcat prevederile Acordului interimar dar si dispozitiile Rezolutiunii 160/1992
data de Consiliul de Securitate. De asemenea ii este adus la cunostinta faptul ca daca in 24 de ore
Guvernul Arcadiei nu le va permite inspectarea tuturor locurilor unde s-ar putea afla arme
chimice va considera ca Acordul a incetat de drept conform art 60 din Conventia de la Viena
privind dreptul tratatelor.
Guvernul Arcadiei raspunde in aceeasi zi cu o respingere a propunerii facute de Cameria.
Pe cale de consecinta, ne aflam in domeniul de aplicare al art 60 alin 2 pct b coform caruia:
O violare substanial a unui tratat multilateral de ctre una din pri autorizeaz: o
parte atinsa n mod deosebit, prin violare, s o invoce ca motiv de suspendarea aplicrii
tratatului n total sau n parte n privina ei, dac acest tratat este de aa natur nct o
violare substanial a dispoziiilor sale de ctre o parte modific radical situaia fiecrei
pri n ce privete executarea ulterioar a obligaiilor sale n virtutea tratatului.
Faptul ca ne aflam in prezenta unei violari substantiale este justificata de aplicarea art 3
pct b din prezenta conventie potrivit caruia: n sensul prezentului articol, o violare
substanial a unui tratat este constituit de: violarea unei dispoziii eseniale pentru
realizarea obiectului sau scopului tratatului. Recunoastem ca in speta noastra este vorba
despre incalcarea de catre Arcadia, parte la Acord, a dispozitiilor referitoare la distrugerea
armelor chimice precum si refuzul acesteia de a permite inspectarea de catre statul
Cameria.
Referitor la dreptul Cameriei de a cere permisiunea pentru inspectarea locurilor unde s-ar putea
afla arme chimice si termenul scurt de 24 de ore, jurisprudenta ne indica printr-un caz similar ca
acest lucru este posbil, el facand obiectul unei conventii. Este vorba despre Conventia privind
interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimicesi distrugerea acestora in
cadrul careia in art 45, partea a III-a, pct D este prevazut faptul ca in cazul unor inspectii sau
vizite in vederea rezolvarii unor problem urgent, perioada prevazuta initial de 48 de ore inainte
cu care trebuie anuntata intentia de verificare/inspectarea a statiei de depozitare poate fi scurtata (
in speta noastra fiind scurtata la 24 de ore ); aceasta conventie fiind prima reglementare care
trateaza aceasta problema, adoptata in anul 1993.
In ziua imediat urmatoare, la 2 martie 2014, Cameria a declansat o operatiune militara de
anvergura a carei consecinta a fost ocuparea, la 1 mai 2014, a capitalei Arcadia, inlaturarea
guvernului si instaurarea unei Administratii provizorii, sub conducerea militara Cameriana.

La 5 mai 2014 Consiliul de Securitate discuta situatia din Arcadia dar nu adopta nicio rezolutie.
Dupa o luna, la 1 iunie 2014, la propunerea Arcadiei, Adunarea Generala ONU adopta Rezolutia
11 (2014) prin care solicita Curtii Internationale de Justitie (in continuare CIJ) un aviz
consultativ asupra intrebarii Care sunt consecintele juridice ale actiunii militare declansate de
Statul Cameria la data de 2 martie si a ocuparii teritoriului Republicii Arcadia? .
Dupa aceasta sesizare se nasc mai multe probleme de drept pe care le regasim si in memoriile
depuse de cele doua state.
Cameria invoca doua aspecta, si anume unul de procedura prin care se pune problema in prima
faza a competentei CIJ de a emite un aviz consultativ in aceasta speta, motivand prin faptul ca
Adunarea Generala nu avea competenta sa il solicite, prin faptul ca este o chestiune politica si
prin ipoteza ca prin emiterea avizului consultative se afecteaza functia judiciara a Curtii, intrucat
Curtea se va pronunta asupra unui litigiu intre Arcadia si Cameria. Tot Cameria, in ipoteza in
care CIJ are competenta cu privire la problemele expuse anterior, ii solicita acesteia sa declare
actiunea sa din 2 martie legala avand in vedere urmatoarele considerente: existenta autorizatiei
Consiliului de Securitate inca din 1992 si justificarea acestei actiuni pe baza art 50 din Carta
ONU.
Arcadia solicita recunoasterea competentei CIJ si admiterea faptului ca actiunea Cameriei
incalca dreptul international.
Incepem prin a discuta competenta CIJ luand in discutie toate aspectele invocate de cele doua
state.
Cu privire la competenta Adunarii Generale de a solicita avizul consultative la CIJ aceasta este
confirmata de art 96 alin 1 din Carta ONU conform caruia Adunarea Generala sau Consiliul de
Securitate pot cere Curtii Internationale de Justitie un aviz consultativ in orice problema
juridica.
Competenta cu privire la natura politica a chestiunii cu care este sesizata CIJ, este confirmata
prin invocarea art 65 din Statutul CIJ conform caruia: Curtea poate da un aviz consultativ
asupra oricarei chestiuni juridice, la cererea oricarei institutii autorizate prin Carta Natiunilor
Unite sau n conformitate cu dispozitiile Cartei sa faca o asemenea cerere. Recunoastem ca este
vorba despre o chestiune politica intrucat avizul consultative este cerut cu privire la consecintele
juridice ale actiunii din 2 martie 2014 intreprinsa de statul Cameria. CUM MOTIVAM CA NU
SE AFECTEAZA FUNCTIA JUDICIARA A CIJ ?
Cu titlu de exemplu putem invoca Avizul Consultativ dat de ctre CIJ asupra conformitii
declaraiei unilaterale a independenei Kosovo cu dreptul international, Rezoluia Adunrii
Generale a ONU (Rezoluia 63/3)care admite aceast solicitare are urmtorul coninut:
Adunarea General,

Reinnd scopurile i principiile Naiunilor Unite,

Lund n considerare funciile i puterile acesteia acordate prin Carta Naiunilor Unite
Amintind c la 17 februarie 2008 Instituiile Provizorii ale Administraiei Autonome din Kosovo
i-au declarat independena fa de Serbia,
Contient de faptul c acest act a beneficiat de reacii diverse din partea Membrilor Naiunilor
Unite n ceea ce privete compatibilitatea sa cu ordinea de drept internaional existent,
Decide, n conformitate cu Articolul 96 al Cartei Naiunilor Unite s solicite Curii Internaionale
de Justiie, cu repectarea Articolului 65 din Statutul Curii ca aceasta s ofere un Aviz
Consultativ privind urmtoarea ntrebare:Declaraia unilateral de independen a Instituiilor
Provizorii ale Administraiei Autonome din Kosovo se afl sau nu n conformitate cu dreptul
internaional?
Cu privire la termenele fixate de Curte, aceasta a stabilit ca pn pe 17 aprilie 2009 s se poat
nainta declaraiile scrise ale Prilor interesate, urmnd ca pn pe 17 iulie 2009 s existe
posibilitatea transmiterii comentariilor cu privire la declaraiile menionate anterior. Organizarea
unei eventuale etape orale va fi decis ulterior de ctre CIJ, n funcie de cursul desfurrii fazei
scrise.
Un element care prezint un interes deosebit este faptul c Rezoluia A/RES/63/3 prin
intermediul creia a fost adoptat pe 8 octombrie 2008 aceast cerere, afieaz ca zi de semnare a
ei data de 9 octombrie 2009 i nu 2008, astfel cum ar fi fost normal i corect. Smbt 14
februarie 2009 membrii Cercului Ius Iuventutis au semnalat Curii aceast eroare material,
departamentul competent din cadrul Grefei urmnd s revin cu un rspuns privind aceast
problem.
n ceea ce privete efectul pe care Avizul acordat de Curte l va avea asupra statutului Kosovo
trebuie menionat c, spre deosebire de Hotrri, i cu excepia unor cazuri rare n care se
stipuleaz n prealabil c acestea vor avea un caracter obligatoriu (de exemplu: Convenia
privind Privilegile i Imunitile Naiunilor Unite, Convenia privind Privilegile i Imunitile
instituilor specializate ale Naiunilor Unite, Acordul privind Sediul dintre Naiunile Unite i
Statele Unite ale Americii), Avizele Consultative ale Curii nu beneficiaz de un efect
obligatoriu. Organul, instituia sau organizaia solicitant (n acest caz, Adunare General a
ONU) are libertatea de a decide n mod liber, prin orice modalitate pe care o are la dispoziie,
asupra efectului pe care nelege s l acorde respectivului Aviz.
n pofida faptului c nu va beneficia de un efect obligatoriu, Avizul Consultativ al CIJ va purta
asupra sa o nsemntate legal, respectiv moral deosebit.
Avem asadar un exemplu de procedura in care se dovedeste la nivel jurisprudential posibilitatea
Adunarii Generale de a solicita avizul CIJ.

Un alt caz adus n faa Curii n procedur consultativ este cel referitor la Aplicabilitatea
seciunii 22 a articolului VI al Conveniei privind privilegiile i imunitile Organizaiei
Naiunilor Unite, cu privire la care Curtea a emis un aviz consultativ la data de 15 decembrie
1989 imediat naintea Revoluiei romne. Spea avea drept obiect cazul dlui Dumitru Mazilu
(la acea dat, raportor special al Sub-comisiei ONU privind lupta mpotriva discriminrii i
protecia minoritilor), care fusese supus, din motive politice, presiunilor autoritilor comuniste
romne de la acea vreme. Astfel, Dumitru Mazilu fusese mpiedicat s participe la edinele Subcomisiei pentru a-i prezenta raportul privind drepturile omului i tinerii n faa acesteia,
invocndu-se pretexte ca starea sa precar de sntate. Spea avea drept tem problematica
imunitii agenilor organizaiilor internaionale, Curtea concluzionnd c experii aflai n
misiune se pot prevala de privilegiile i imunitile dobndite n aceast calitate, inclusiv n
raport cu statul ai crui resortisani sunt sau pe teritoriul cruia i au reedina. n acest sens,
instana a constatat aplicabilitatea seciunii 22 a articolului VI al Conveniei privind privilegiile
i imunitile ONU n cazul Mazilu.
Urmatoarea problema pusa este aceea a legalitatii actiunii intreprinse de Cameria in data de 2
martie 2014, in speta a autorizarii acesteia de catre Consiliul de Securitate.
In ciuda faptului ca Acordul, dupa cum am demonstrat mai sus, a incetat de drept intre Arcadia si
Cameria (unul dintre cele 10 state parte la Acord), aceasta din urma nu poate invoca drept
motivare a actiunii sale din 2 martie 2014 faptul ca dispunea de autorizatia data de Consiliul de
Securitate inca din 1992, doarece aceasta autorizatie a fost abrogata odata cu adoptarea
Rezolutiei 160(1992) cu ocazia instaurarii pacii in Regatul Mirania, rezolutie prin care Consiliul
de Securitate a cerut incetarea imediata a focului intre statele care au cooperat cu Mirania
(printre care si Cameria) si Arcadia.
Se incalca astfel prevederile art 51 din Carta ONU potrivit caruia: Nici o dispozitie din prezenta
Carta nu va aduce atingere dreptului inerent de autoaparare individuala sau colectiva in cazul in
care se produce un atac armat impotriva unui Membru al Natiunilor Unite, pina cind Consiliul de
Securitate va fi luat masurile necesare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.
Masurile luate de Membri in exercitarea acestui drept de autoaparare vor fi aduse imediat la
cunostinta Consiliului de Securitate si nu vor afecta in nici un fel puterea si indatorirea
Consiliului de Securitate, in temeiul prezentei Carte, de a intreprinde oricind actiunile pe care le
va socoti necesare pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale.
De asemenea desi Cameria a pus pe agenda Consiliului de Securitate o rezolutie prin care sa i se
autorizeze in mod expres folosirea fortei armate impotriva Arcadiei, aceasta rezolutie a fost
retrasa de pe agenda prin prisma exercitarii dreptului de veto a unuia dintre membrii permanenti.
Rezulta asadar ca Statul Cameria nu a obtinut autorizatia necesara. Exercitarea dreptului de veto
a blocat procedura deoarece conform art 27 alin 3 din Carta ONU Hotaririle Consiliului de

Securitate in toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri,
cuprinzind si voturile concordante ale tuturor membrilor permanenti, cu conditia ca, in cazul
hotaririlor care se adopta in temeiul Capitolului VI si al Articolului 52 paragraful 3, o parte la un
diferend sa se abtina de la votare. aceast prevedere fiind una dintre acelea care subliniaz rolul
cheie deinut de membri permaneni pe baza regulii unanimitii marilor puteri sau, altfel spus,
a puterii dreptului de veto.
Cameria a obtinut o autorizatie insa cu titlu de recomandare din partea Adunarii Generale,
conform art 10 din Carta ONU potrivit caruia Adunarea Generala poate discuta orice chestiuni
sau cauze care intra in cadrul prezentei Carte sau care se refera la puterile si functiile vreunuia
din organele prevazute in prezenta Carta si sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, poate face
recomandari Membrilor Natiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor
Organizatiei si Consiliului de Securitate in oricare asemenea chestiuni sau cauze.
In fapt insa, putem interpreta ca Adunarea Generala nu era pe deplin competenta sa faca
recomandari intrucat Consiliul de Securitate in ultima rezolutiune a ramas sesizat, de unde
rezulta ca acesta din urma exercita functii asupra acestui diferend si potrivit art 12 alin 1 din
Carta ONU Cit timp Consiliul de Securitate exercita, in privinta unui diferend sau a unei
situatii,functiile care ii sint atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generala nu va face nici o
recomandare cu privire la acel diferend sau situatie, decit daca Consiliul de Securitate ii cere
aceasta.
In plus, la 5 mai 2014, cand a fost sesizat cu privire la acest aspect, Consiliul de Securitate nu
adopta nicio rezolutie, desi conform art 24 alin 1 din Carta ONU el detine raspunderea principal
pt mentinerea pacii si securitatii internationale.