Sunteți pe pagina 1din 3

Aplicarea Conventiei cu privire la prevenirea si

reprimarea crimei de genocide


Croatia vs. Serbia
Hot. asupra fondului 3 feb 2015
Introducere
La 2 iulie 1999 Republica Croata a intentat un proces impotriva Republicii
Federale Iugoslavia, citand art. 9 al Conventiei ONU de prevenire si reprimare
a crimei de genocid. Dupa momentul separarii Iugoslaviei in Serbia si
Muntenegru, respectiv declaratia de independenta a celei din urma, parte in
proces, ca successor, a ramas Serbia.
La randul ei, Serbia, pe data de 4 ianuarie 2010, a intentat proces impotriva
Croatiei acuzand-o de comiterea crimelor de genocid in timpul razboiului ce
qa condus la destramarea republicii (actele militare ce au condus la
disparitia, uciderea, refugiarea si expulzarea cetatenilor acesteia).
In plangerea naintata, Croatia a acuzat Serbia de epurare etnica n randul
populatiei croate n zonele aflate n controlul Belgradului. Autoritatile de la
Zagreb au solicitat i despagubiri din partea Belgradului sustinand ca
actiunile conduse de trupele sarbe mpotriva croatilor s-au soldat cu zeci de
mii de morti i au facut inutilizabile sute de mii de hectare de teren, ceea ce
a dus la diminuarea potentialului economic al Croatiei.

Fondul istoric
Curtea a reamintit ca inainte de anul 1990, Republica Federala Socialista
Iugoslavia era formata din Bosnia si Hertegovina, Croatia, Macedonia,
Muntenegru, Serbia si Slovenia. Dupa moartea presedintelui Tito din 1980,
Iugoslavia s-a confruntat cu o mare criza economica si sociala ce a persistat
pe o perioada de aproape 10 ani. Pe fondul acestei crize, cateva dintre
republici si-au dorit mai multa putere, in afara federatiei, subsecvent si
independenta. Croatia, alaturi de Slovenia si-au declarat independenta pe 25
iunie 1991, recunoscute abia in luna octombrie a aceluiasi an. In aprilie,
urmatorul an, Serbia si Muntenegru au adoptat o declaratie prin care se

statua ca isi vor asuma drepturile si obligatiile fostei Federatii la care


Iugoslavia luase parte inclusiv cele rezultate prin aderarea la organizatii sau
institutii internationale. La scurt timp dupa declaratia de independenta a
Croatiei, a izbucnit un conflict armat intre fortele armate croate, pe de-o
parte, si pe cealalta parte, fortele ce se opuneau independentei, forte
constituite din minoritatea sarba si diverse grupuri paramilitare.

Competenta Curtii
Diferendele dintre prile contractante relativ la aplicarea, interpretarea sau
executarea prezentei Convenii, inclusiv la rspunderea unui stat n materie de
genocid sau unul dintre celelalte acte enumerate la articolul III vor fi supuse Curii
Internaionale de Justiie la cererea uneia dintre prile implicate n diferend. Art.
IX Conventie
Curtea interpreteaza articolul din conventie ca neavand factor de decizie asupra
altor legi international, in special cele ce protejeaza drepturile omului in conflictele
armate. De asemenea, competenta reiesita din articol nu se extinde asupra
cutumelor international privind genocidul.
Curtea precizeaza ca Conventia privind prevenirea si reprimarea genocidului nu este
limitata temporal si evalueaza obligatia Serbiei de a se supune articolului din
conventie, in contextul in care evenimentele au avut loc inaintea preluarii acestor
obligatii ce decurg din Conventie.
Curtea considera ca din punct de vedere logic, o obligatie ce are ca scop prevenirea
unui anumit lucru nu poate atrage raspundere pentru evenimente care au avut loc
anterior obligarii. Totusi, chiar daca un stat nu este membru al conventiei, acesta ar
trebui sa respecte obligatia in baza cutumei de drept international.
Mai mult decat atat, istoria negocierilor ce au condus la Conventie, arata ca intentia
nu a fost pedepsirea actelor savarsite inainte de intrarea in vigoare, ci a fost
pedepsirea acelora ce vor surveni ulterior, obligatiile neaplincandu-se, de exemplu,
pentru faptele petrecute in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial sau pentru alte
fapte petrecute chiar anterior .
Curtea evidentiaza faptul ca trebuie stabilit daca evenimente petrecute anterior
existentei Iugoslaviei pot fi admisibile in speta, pe de o parte, iar pe de alta parte
cele petrecute inainte de formarea Croatiei ca stat independent.
Curtea statueaza ca pentru ca o obiectie sa fie acceptata, ea trebuie sa
indeplineasca 2 conditii: sa fie de competenta Curtii, respectiv sa fie in directa
legatura cu principala reclamatie. Curtea noteaza ca obiectia Serbiei contine strict

evenimentele desfasurate in vara anului 1995 in cadrul operatiunii Storm si ca


atat Croatia, cat si Iugoslavia, aderasera la Conventia Genocidului de multi ani.
De altfel, Curtea considera ca obiectia este in directa legatura cu reclamatia
Croatiei, atat factual cat si legal, ambele avand ca baza legala Conventia.
Evenimentele desfasurate in perioada 1991-1992 care au drept punct de pornire
reclamatia Croatiei sunt in stransa legatura cu cele desfasurate in vara anului 1995,
intrucat operatiunea Storm a fost lansata pe fondul intamplarilor anterioare pentru
recuperarea teritoriilor.