Cerere în căsătorie

La ea acasa, ea sta asezata pe un scaun în timp ce-si face manichiura. Intre timp, el fiind în celalalt capat al
salii, o suna :

-Buna draga, ce faci?

-Buna, scumpy, stii? Ma plictisesc acasa…
-Ti-ai facut planuri pe mai tîrziu?
-Da de unde? Sigur ca nu… Mi-ar placea sa ies undeva, să mai vad oamenii…
-Hai sa iesim atunci.
-Da desigur! Cînd, unde?
-Peste 2 ore trec dupa tine si mergem la restaurantul dintotdeauna, ce zici?
-Da iubire, neaparat voi fi gata.
-Ne vedem atunci, pa-pa.
-Paa…

Fata ramîne singura pe scena, el merge dupa culise, ea începe sa se pregateasca vorbindu-si în oglindă:
“ -Doamne! Oare chiar a sosit ziua cea mare? Oare în sfîrsit ma va cere in casatorie?! Oare chiar vom fi
împreuna pentru totdeauna?! Trebuie sa arat cit mai bine posibil. Trebuie sa-mi aranjez parul, sa-mi refac
machiajul, nici manichiura nu mi-am terminat-o. Si pantofii! Unde-mi sunt pantofii? Aaa, dar cu ce ma
îmbrac?! Vai cite am pe cap, si doar 2 ore la dispozitie.” (Intra in culise.)

Cît ea se pregateste p-u întilnire, el reapare in scena si iar ii suna telefonul, el raspunde: “- Alo? Hey, salut
prietene. Da uite, pe aici si eu. Ce? Să mergem cu baietii deseara? Nu, scuza-ma prietene, dar nu pot. Am o
intilnire cu prietena mea. Cum? Că daca o cer in casatorie? Haha, esti amuzant, sigur ca nu, mai iesim si noi
oras, e doar o cina impreună. Bine prietene, multumesc ca m-ai sunat. Ne mai auzim.” Baiatul se uita la
telefon, la oră, si spune: “E deja timpul sa merg dupa ea.” El se indreapta spre culise; iesind din culise
împreună, cei doi intră in restaurant, el îi asează scaunul ca ea să i-a loc, dupa care se aseaza si el. El incepe
conversatia:

-Ce-ai mai facut astazi?

-Pai, nimic… Am stat toata ziua acasa, m-am plicitisit, dar stii? Cred ca a meritat toata plictiseala aceasta dacă
rezultatul a fost sa te vad pe tine astă-seară. (Suspină) Si tu? Cum ai petrecut ziua?
-Eu ca de obicei, la serviciu, incolo-incoace, dute-vino. O zăpăceală totală. Chiar am obosit astăzi.
-Cred că prezenta mea te ajută si-ti trece totul, nu-i asa iubire?
-Desigur iubire…
-(Entuziasmată) Stiam eu! (Lui îi sună telefonul.)
-Scuză-mă, trebuie să răspund. Alo? (El se ridică de la masă, se retrage într-un colt si vorbeste la telefon. Ea,
ramînînd singură, îsi scoate un inel de pe mina sa, si uitindu-se la el gindeste cu voce tare, si spune.)

-(Isteată si cochetă) Stii iubire? Eu cred ca ai nevoie de putin ajutor, si sunt chiar foarte dispusă sa ti-l ofer…
(Ea pune inelul in paharul sau de pe masa. El revine si se aseaza la masa. Si continua discutia.)

-Deci, ce vorbeam noi acolo?

-Eu propun ca in loc sa vorbim, mai bine sa toastam. Pentru noi!
-Pentru noi! (Ea, in timp ce bea, dă de inelul din pahar, si-l scoate din gura, priveste inelul, il demonstreaza si
lui si extaziată afirmă!)
-Da iubire! Accept sa fiu sotia ta! (El ramine complet uimit, dar neputind refuza, ii pune inelul pe deget. Ambii
se retrag, mai în fata, de la masa si se îmbratiseaza, el demonstrînd cu un gest ca: asta e!)

Casă de piatră!