Astazi am sa va povestesc si eu o intamplare. Sa fie oare o intamplare hazlie? Sau poate o intamplare cu dedicatie pentru cei care inca nu au invatat cum sa se comporte cu musafirii? Asta ,dumneavoastra decideti.Asadaaaaaar: Ca orice poveste si povestea mea incepe cu a fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi , nu s-ar mai povestiiiii : Intr-o zi frumoasa de vara, cumatra vulpe, ma invita la ea la masa, asa ca intre vechi si bune prietene. In cinstea mea a pregatit vulpita o cina gustoasa , de-I simteai aroma delicioasa de la o posta de mers.Abia asteptam sa ajung la ea acasa sa ma infrupt din bucatele alese pe care mi le-a pregatit! -Buna ziua, cumatra draga! Cred ca ai gatit nemaipomenit de gustos! Am simtit parfumul cinei inainte sa ajung la tine-ii marturisesc eu cu sinceritate. Dar, cand ma uit la masa, ce sa vad?! Era o masa atat de frumos aranjata, daaaaar pulpa suculenta era asezata pe farfurii plate! Oricat m-am chinui eu cu ciocul meu lung si subtire sa mananc, n-am reusit sa ajung la mancare! Asa ca, m-am vazut nevoita sa ma intorc acasa cu stomacul gol! Dar inainte, ce m-am gandit?! Ia s-o invit si eu pe cumatra la mine, la cina si-I zic: -Iti multumesc pentru invitatie draga vulpe! Da-mi voie sa te invite si eu la mine, la o cina gustoasa. Vulpea s-a bucurat si a acceptat invitatia mea. Am muncit toata ziulica, iar rezultatul a fost remarcabil: am obtinut o cina si mai ademenitoare fata de cea gatita de prietena mea! Abia astepta vulpea sa se aseze la masa , ca sa se ospateze. Insa eu i-am pregatit o surpriza de proportii: am servit cina in vase cu gatul lung: -Pofta maaaare! I-am urat si am inceput sa mananc. A incercat biata vulpe si pe dreapta si pe stanga sa guste bucatele mele, dar nicio sansa! -Ce-I cumatra? O intreb.Nu-ti place mancarea?! Vaaai,sper ca nu te superi, ca doar de la tine am invatat.Cum m-ai tratat tu, asa te tratez si eu!Primesti inapoi ce-ai oferit! Din poveste nu mai este! Sa traiasca cine asculta si povete vrea sa-nvete!