Povestea Ghiocelului

Pe pământ sunt multe culori frumoase. Când a apărut primul

ghiocel, el nu știa ce culoare să aleagă.
S-a dus la iarbă și i-a spus:
- Dă-mi și mie din culoarea ta verde, așa de frumoasă!
Iarba l-a privit și a tăcut. Apoi a rugat-o și pe laleaua roșie, dar
și aceasta l-a privit și a tăcut.
Apoi a cerut culoarea albastră de la o viorea, culoarea galbenă
de la Floarea Soarelui. Nici una nu a răspuns. Toate l-au privit și au
tăcut.Trist, Ghiocelul a ajuns la zăpadă. Plângând, îi grăi:
- Nimeni nu vrea să-mi dea puțină culoare, ca să fiu frumos
ca toate florile!
Zăpada a zâmbit și i-a răspuns bucuroasă:
- Dacă îți place culoarea mea albă, eu o împart cu tine!
Ghiocelul s-a bucurat și a primit darul. El a mulțumit frumos
zăpezii.
Atunci toate florile au aplaudat bucuroase! Fratele lor
ghiocelul tocmai își găsise culoarea potrivită. De atunci ca doi buni
prieteni ei se întâlnesc în fiecare Primăvară. Ghiocelul scoate capul
prin zăpadă, iar ea îl încălzește și-l ocrotește. Ghiocelul nu simte
zăpada rece. Pentru el ea este ca o plăpumioară.