Agenția Reuters, preluată de Agerpres, prezintă principalele teme abordate de Donald Trump

în acest discurs:

AMERICA PE PRIMUL PLAN

"Nicio țară nu a prosperat vreodată dacă nu a reușit să pună pe primul plan interesele proprii.
Atât prietenii noștri cât și dușmanii noștri și-au pus țările lor pe primul plan, iar noi... trebuie
să începem să facem același lucru. Nu vom mai preda această țară sau pe oamenii ei în fața
cântecului fals al globalismului. Statul-națiune rămâne adevărata temelie pentru
fericire și armonie. Sunt sceptic față de uniunile internaționale care ne leagă și
aduc America în jos", a declarat Trump.

CHELTUIELILE DE APĂRARE
"Rușii și chinezii și-au extins rapid capacitatea militară, dar uitați-vă la ceea ce s-a întâmplat
cu noi. Arsenalul nostru de arme nucleare, descurajarea noastră, a ajuns la
atrofie și este nevoie disperată de modernizare și reînnoire... Forțele noastre armate active s-
au redus de la 2 milioane în 1991 la aproximativ 1,3 milioane astăzi. Marina s-a micșorat de la
peste 500 de nave la 272 de nave în aceeași perioadă de timp. Forța aerienă este cu
aproximativ o treime mai mică decât în 1991. Piloții care zboară pe B-52 în misiuni de luptă
astăzi — aceste avioane sunt mai vechi decât aproape toată lumea din această încăpere".

COREEA DE NORD ȘI CHINA

"Președintele Obama privește neputincios cum Coreea de Nord își crește agresivitatea și se
extinde în continuare cu posibilitatea ei nucleară. Președintele nostru a permis Chinei să-și
continue asaltul economic asupra locurilor de muncă americane și bogăției, refuzând să
consolideze acorduri comerciale și să aplice un mijloc de constrângere asupra Chinei pentru a
ține în frâu Coreea de Nord. Avem această putere. Avem putere asupra puterii
economice a Chinei, iar oamenii nu înțeleg acest lucru. Și cu această putere
economică îi putem ține în frâu și îi putem face să facă ceea ce au de făcut cu
Coreea de Nord, care este în totalitate în afara oricărui control".

RELAȚIILE CU RUSIA
"Rusia, de exemplu, a văzut de asemenea groaza terorismului islamic. Cred că o relaxare a
tensiunilor și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia, numai dintr-o poziție de forță, este posibilă,
absolut posibilă. Bunul simț spune că acest ciclu, acest ciclu oribil de ostilitate, trebuie să se
termine și în mod ideal, se va încheia curând".

"Unii spun că rușii nu sunt rezonabili. Intenționez să văd dacă e așa. Dacă putem încheia
un pact în timpul administrației mele, un acord care să fie extraordinar, nu bun, ci
extraordinar de bun pentru America, dar și pentru Rusia, atunci o vom face. E foarte simplu.
Vom afla” (citat redat de CNN - n.r.)

RELAȚIILE CU CHINA
"Avem un deficit comercial masiv cu China, un deficit pentru care trebuie să găsim o cale
rapidă și vreau să spun repede, pentru a-l echilibra. O Americă puternică și inteligentă este o
Americă ce va găsi un prieten mai bun în China, mai bun decât avem chiar acum. Uitați-
vă la ceea ce face China în Marea Chinei de Sud. Nu ar trebui să facă acest lucru. Niciun
respect pentru această țară sau acest președinte. Noi putem beneficia amândoi sau putem
merge amândoi pe căi separate. Dacă va fi nevoie, asta se va întâmpla".

STATUL ISLAMIC
"Și apoi există și ISIS. Am un mesaj simplu pentru ei: Zilele lor sunt numărate. Nu le voi
spune unde și nu voi spune cum... ISIS va dispărea dacă sunt ales președinte. Și
vor dispărea rapid".
ACORDUL CU IRANUL
"El (Obama) a negociat un acord dezastruos cu Iranul și apoi i-am urmărit cum îi ignoră
termenii, chiar înainte ca cerneala să se fi uscat. Iranul nu poate fi lăsat să aibă armă
nucleară".

ISRAELUL
"El (Obama) a sprijinit alungarea unui regim cu care eram prieteni în Egipt, care avea un
tratat de pace de lungă durată cu Israelul, și apoi a ajutat să vină Frăția Musulmană la putere
în locul său... Israelul, marele nostru prieten și singura democrație adevărată din
Orientul Mijlociu a fost umilit și criticat de o administrație că este lipsită de
claritate morală...Președintele Obama nu a fost un prieten pentru Israel. El a tratat Iranul
cu mare atenție și grijă și l-a făcut o mare putere".

ALIAȚII SUA ȘI NATO

"După ce eu voi fi ales președinte, voi convoca de asemenea un summit cu aliații noștri din
NATO și un summit separat cu aliații noștri asiatici. La aceste summituri, nu vom discuta
numai o reechilibrare a angajamentelor financiare, ci o nouă abordare a modului în
care putem să adoptăm noi strategii în fața provocărilor comune... De exemplu,
vom discuta despre modul în care putem actualiza misiunea învechită a NATO și structura,
crescută din Războiul Rece, în confruntarea cu problemele noastre comune, inclusiv migrația
și terorismul islamic".

Donald Trump sau diplomația de haos

Izolaționistă, naționalistă, în ciuda, președintele său realist și impulsiv din SUA este scuturarea ordinea
mondială de la alegerea sa în urmă cu un an.

"America mai întâi! „A fost crezul său în timpul campaniei prezidențiale și de la victoria sa la 8 noiembrie 2016,
Donald Trump a continuat să-l ciocan. Astăzi, de nouă luni de la instalarea sa la Casa Albă la 20 ianuarie,
Statele Unite nu a fost niciodată mai izolat pe scena internațională, expuse la tot mai mare neîncredere în
aproape toate aliații lor, îngrijorat pentru a le vedea abandoneze rolul de „lider al lumii libere“, care a fost a lor
de la sfârșitul războiului mondial al II-lea.

Candidatul Trump a asalta constant Națiunilor Unite (ONU) și sistemul multilateral în vigoare din 1945. El a
denunțat alianțele, începând cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), ca fiind „învechit“ la fel de
scump subordonându supraviețuirea la angajamentul membrilor săi europeni să plătească mai mult. El
împotriva acordului scuipat privind nuclear iranian, precum și împotriva diferitelor tratate comerciale,
responsabil cu el pentru pierderea de locuri de muncă în Statele Unite ale Americii.

Președintele Trump a trebuit să corecteze unele tragere, cel puțin în formă. El a asigurat europenii, în special
cei din Est, angajamentul Washingtonului NATO față amenințării ruse. El a asigurat, de asemenea, Tokyo și Seul
privind realitatea protecției americane împotriva Coreei de Nord. Dar, în esență, a rămas la fel: impulsiv,
narcisist și provocatoare, spre disperarea celor care au sperat că „présidentialiserait“ treptat. conferințele sale
de presă în timpul vizitelor oficialilor străini din Washington, trădează o lipsă de interes în evidențele care
contrastează cu meticulozitatea predecesorul său democrat, Barack Obama.

ucigașii tweet-uri și declarații inflamatorii succes. În nouă luni, Statele Unite au retras un proiect de comerț
liber cu țările din Pacific Rim (TPP, TPP), a Acordului de la Paris privind schimbările climatice (COP21), UNESCO.

Puncte cheie:
 NATO a fost, ȋnainte de orice, un edificiu de ȋncredere şi de afinitate civilizațională. Ȋnainte de a fi o
armată imbatabilă, un comandament integrat, un sediu impozant, Alianța Nord-Atlantică a fost un proiect
 magistral al ȋncrederii reciproce şi al valorilor comune, un instrument inteligent şi eficace, rezultat al
Doctrinei Truman, prin care Statele Unite şi-au păstrat prezența strategică ȋn peninsula europeană a
Eurasiei, obţinută după al Doilea Război Mondial, garantȃnd totodată securitatea şi prosperitatea
democraţiilor liberale europene şi descurajȃnd expansiunea comunismului ȋn Vestul Europei;
 Este deja un loc comun, din cele care se spun studenţilor din anii mici de la Relaţii Internaţionale, ceea ce
primul secretar general al NATO, lordul Ismay, declara ȋn 1949, şi anume că NATO a fost creat „to keep
the Russians out, the Americans in, and the Germans down”;
 Toţi cei cuprinşi ȋn această schemă colectivă de securitate au avut de cȃştigat, ȋn frunte cu Statele
Unite ale Americii, care s-au definit ca autoritate politică şi morală incontestabilă, ca prima putere a lumii şi
ȋn acelaşi timp ca naţiune-lider, care a călăuzit şi inspirat „Occidentul”, şi chiar generaţiile de est-europeni
de dincolo de Cortina de Fier;
 NATO nu a fost niciodată o balanță contabilă de venituri şi cheltuieli, bazată pe facturi şi chitanţe, pe
achitarea strictă, la zi, a cotizaţiei, pe compensarea ȋn balanţa comercială din relaţia bilaterală a ţărilor
membre cu Statele Unite. Trump nu a descoperit nimic nou. Evident că marele sponsor al NATO au fost
dintotdeauna Statele Unite. Se ştia din 1949 că Statele Unite au creat şi au finanţat NATO pentru a-şi
păstra influenţa strategică ȋn peninsula europeană, oferind aliaţilor un win-win game;
 Cȃnd cancelarul Germaniei, prima putere a Europei şi cea pentru care, istoric vorbind, a fost creată NATO
(nu intrăm aici ȋn detalii, dar integrarea europeană şi euro-atlantică a fost menită tocmai să rezolve vechea
„problemă germană” a continentului nostru), declară că „epoca ȋn care ne puteam baza integral unii pe alţii
a trecut şi că noi, europenii, trebuie să ne luăm destinul ȋn propriile mȃini”, imediat după prima ȋnfăţişare a
celui de-al 45-lea preşedinte american ȋn Europa, este limpede că NATO nu mai există, de facto. Sigur
că NATO există ȋn continuare de jure, pe hȃrtie, sigur că noul sediu al Alianţei tocmai a fost inaugurat, sigur
că a doua zi s-a venit cu mici cosmetizări, dar mesajul esenţial a fost dat: s-a pierdut ȋncrederea absolută,
adică lucrul cel mai important, cel care dădea puterea simbolică a NATO. Asta ȋmi aminteşte de vizita
recentă la Berlin şi Frankfurt şi de zȃmbetul interlocutorilor care ne ȋntrebau, cu condescendenţă: voi ȋncă
mai credeţi orbeşte ȋn articolul 5? Iar vizita lui Trump la NATO şi schimburile ulterioare de replici ȋncă nu
avuseseră loc, totul bazȃndu-se pe profilarea anterioară a actualului lider de la Casa Albă;
 Donald Trump este primul preşedinte postbelic al Americii incult din punct de vedere istoric,
strategic şi politic. Este un agent imobiliar lipsit de ȋnţelegerea profundă şi subtilă a istoriei (cel puţin a
celei recente), incapabil de calculul şi evaluarea strategică a importanţei şi beneficiilor unui proiect politic, ȋn
alţi termeni decȃt cei contabili. Se comportă ca un vechil sau „landlord” care le cere chiriaşilor, pe ton
imperativ, să-şi achite urgent chiriile restante, fără să poată vedea, dincolo de facturi şi chitanţe, ce a avut
de cȃştigat America prin intermediul NATO şi mai ales ce ar putea pierde prin desfiinţarea Alianţei. Are idei
puține dar fixe;
 Cu atȃt mai contrastant şi mai deranjant pare tonul laudativ, linguşitor şi plin de gratitudine la
adresa şeicilor din Arabia Saudită (Thank you, thank you, thank you!), cărora le va vinde arme de sute de
miliarde de dolari ȋn următorul deceniu. O fi bine, o fi rău? Adică Europa nu mai este bună, iar modelul de
aliat este tocmai Arabia Saudită, campioana conservatorismului islamic şi a ȋncălcării libertăților şi
drepturilor omului, a demnității femeii etc., cuibul unde s-au hrănit şi adăpostit de-a lungul timpului atȃția
terorişti care au urȃt civilizația occidentală? Prin 1979, SUA ȋşi ȋncepea lunga serie a greşelilor gravisime
din Orientul Mijlociu, ȋnarmȃnd mujahedinii din Afganistan, apoi susţinȃndu-l pe Sadam Husein ȋn Irak etc.
 Cine mai credea ȋn vechiul clişeu cu ignoranța tȃmpă a lui George W. Bush, subiect de bancuri acum vreo
10 ani, să ia act de declarația simpaticului texan, din 2002: „cea mai mare parte a secolului XX, Statele
Unite au considerat vital să prevină ca orice putere sau grup de puteri să domine masa continentală a
Eurasiei”[1], justificȃnd astfel rămȃnerea trupelor americane ȋn peninsula europeană, după 1945, şi
inventarea NATO. Cum vi se pare astăzi Trump, chiar şi ȋn comparație cu Bush jr.?
 Faptul că Germania, Franța şi tot mai mulți vest-europeni nu mai cred ȋn soliditatea relației
transatlantice ar putea naşte ȋn viitorul apropiat o imensă dilemă de securitate pentru Romȃnia,
Polonia şi statele baltice, prinse ȋntre un Occident care se dezintegrează, un nucleu franco-german care
va introduce curȃnd dimensiunea Apărării Europene Comune ȋn reforma UE (cu toate consecințele politice
dar mai ales financiare care decurg de aici) şi, bineȋnţeles, pretenția Rusiei la o sferă „legitimă” de interese
ȋn regiune.
*
De la Universitatea din Haga, de unde scriu acest scurt comentariu, lucrurile nu se văd foarte diferit de cum se
vedeau acum două săptămȃni la Berlin şi Frankfurt. Poate mai relaxat şi mai estompat, cu discreția specifică
olandezilor, dar sensul este acelaşi. Vest-europenilor sau, ca să nu generalizez, cel puțin celor cu care mă
ȋntȃlnesc eu (nu am luat, ce-i drept, pulsul pub-urilor, interlocutorii mei fiind ȋn general oameni cu o bună
cunoaştere şi ȋnţelegere a relaţiilor internaționale, pentru a nu intra ȋn amănunte), nu le place Donald Trump.
Receptarea proastă a Preşedintelui Statelor Unite ȋn Europa, culminȃnd zilele acestea cu declarațiile
consensuale ale ambilor candidați cu şanse la funcția de cancelar al Germaniei (Merkel şi Schulz), ne pot
conduce la concluzia că Donald Trump a reuşit, ȋn patru luni, să desfiinţeze de facto NATO.
Pierderea ȋncrederii ȋn disponibilitatea Americii de a aplica necondiţionat art. 5 este o povară teribil de grea pe
umerii Alianţei Nord-Atlantice, aproape imposibil de dus mai departe. Certȃndu-şi jenant aliaţii chiar la
inaugurarea noului sediu, pentru cotizațiile prea mici achitate, aşa cum directorii de modă veche scoteau „ȋn
careu” elevii cu probleme, pentru a-i face de rȃs ȋn faţa ȋntregii şcoli, şi „uitȃnd” să dea reasigurările tradiționale
pe care orice nou preşedinte american le dădea cȃnd călca prima dată ȋn Europa, Trump a făcut Răul cel
Mare, pe care Putin abia aştepta să ȋl vadă făcut. A aplicat lovitura decisivă unei relații fundamentale pentru
ordinea globală, care oricum ȋncepuse să scȃrțȃie de ceva timp. Ȋn schimb, vizita din Arabia Saudită a ȋnsemnat
numai laude şi mulțumiri. Pentru că şi-au deschis punga…
Ȋntr-un amestec extrem de confuz şi de neinspirat de critici la adresa Europei, Trump a adăugat că „germanii
sunt răi, foarte răi” pentru că vȃnd maşini multe ȋn America şi a revenit public, insistȃnd că „Germania contribuie
mult prea puţin la NATO iar SUA au un deficit comercial masiv ȋn relaţia cu Germania, iar asta se va schimba”.
Ce anume se va schimba? Nu vor mai vinde germanii maşini ȋn America sau vor plăti mai mult la NATO? Cum
va rezolva Trump deficitul comercial din relația cu Germania? Crescȃnd taxele vamale? Ce să facă Germania,
dacă acolo cresc Mercedesuri şi BMW-uri care le plac contribuabililor americani, şi nu cămile? Iar noi, ȋn
Europa, ar trebui să nu mai folosim tehnologia americană a comunicării, să boicotăm Apple sau Microsoft? Nu e
suficientă influența Americii ȋn sistemul nostru de viață şi de gȃndire? Sau nu pricepe Donald nimic?

Bun, ȋnțelegem de aici că viziunea lui Trump despre NATO nu mai este una „despre valori”, ci „despre facturi”.
Ȋn general, a lupta dacă eşti plătit se numeşte mercenariat şi are legătură cu profesionalizarea războinicului, nu
cu vocația unei mari puteri de a inspira valori, principii şi norme de conduită, precum şi de a contura ordinea
mondială ȋntr-un anumit sens, care ȋţi va aduce ţie şi celor care aderă la ea mai multă securitate şi bunăstare.
Iar Statele Unite cu siguranţă nu au avut de pierdut de pe urma ordinii globale liberale pe care au creat-o,
numită uneori şi „lumea americană”. Trump ar fi putut să-şi ȋntrebe mai ȋntȃi guvernul de miliardari pe care l-a
format (cel mai bogat din istoria administrațiilor de la Washington) dacă vor sau nu să arunce ȋn aer
fundamentele lumii americane.
Dacă America se dezice de ordinea globală şi europeană pe care ea ȋnsăşi a creat-o(NATO şi securizarea
Europei, comerţul liber, integrarea democraţiilor liberale sub steagul simbolic şi civilizaţional al Occidentului etc.)
şi nu mai vorbeşte despre valori, ci despre facturi şi deficit comercial, atunci trebuie să se aştepte la un răspuns
pe măsură al lumii care ȋi era aliată. Nu m-aş mira să apară facturi din Germania sau din alte state vest-
europene pentru găzduirea bazelor militare americane. Nu m-aş mira să apară, ȋn glumă, ideea unui NATO
chinezesc, care să promită aceleaşi servicii dar la jumătate de preţ. Dacă tot nu mai e vorba de valori şi de un
model cultural-civilizaţional care să merite efortul de a fi apărat, ci doar de preţuri, atunci de ce nu?
Nicio mare putere a lumii, niciodată ȋn istorie, nu a dat facturi de apărare naţiunilor aliate, din sfera de influenţă
strategică. Nu direct. Sigur că beneficiile s-au ȋntors ȋntotdeauna ȋnzecit ȋn capitala imperiului, dar nu aşa.
Garanţiile de securitate trebuie să pară dezinteresate, altruiste, ȋntemeiate pe valori, pentru a obţine suportul
public şi a construi edificiul de ȋncredere şi afinitate de care vorbeam. Restul ȋl ştiu bine experţii. E ca o piesă de
teatru subtilă, ȋn care fiecare actor ştie cȃnd şi ce replică trebuie să rostească, pentru ca marele public să
aplaude iar drama să fie convingătoare. Dar Trump a fost suficient de incult istoric, politic şi strategic
pentru a călca ȋn străchini şi a le cere aliaţilor săi bani pentru a continua „lumea americană” creată după
1945. Dacă tăcea, strateg rămȃnea iar şansele de a face America Great Again erau infinit mai mari.
Ȋn fine, pentru a nu ȋncheia ȋntr-un ton deprimant, să preluăm ceva din ȋnțelepciunea seculară a celor de pe aici,
din națiunile inteligente ale Europei, care ştiu că pot rezolva orice problemă, cu tenacitate şi răbdare: A
desființat Trump NATO? OK, ȋl vom reȋnființa, cu următorul preşedinte al Americii. Legăturile noastre
sunt mult prea puternice pentru a putea fi anulate de domnul acesta, care gȃndeşte ȋn termenii unei
afaceri imobiliare.