Cea mai cunoscut tipologie a partidelor politice a fost realizat de de Maurice Duverger n 1951 n Les partis politiques.

In principal, acesta deosebete dou categorii de partide: partide de mas i partide de cadre.

1.Partidele de cadre se refer la acel tip de partid care este alctuit din membri adereni, care sunt notabili. Caracteristica
de baz a acestui tip de partide este aceea a calitii. Partidele de cadre nu caut membri adereni, ceea ce nu nseamn
c ar refuza adeziunea unei persoane la programul i doctrina partidului. Ca partid de notabili, partidul de cadre este
reprezentat pn n anii 60 de notabili din provincie i din orae: medici, farmaciti, notari i primarul. Acetia sunt
notabilii tradiionali din zona rural. Astzi, spun Debbasch i Pontier, termenul de notabili pare s-i piard din
semnificaia lui originar, evoluia societii aducnd n planul militantismului politic o categorie mai larg n care pot
intra: bancherii, funcionarii de diferite tipuri, firme private, societi pe aciuni, etc.
Mai precis, categoria de notabili tinde s devin astzi o categorie a liderilor de opinie din diferite circumscripii
electorale. Partidele de cadre au ncercat s atrag o categorie aparte de lideri, care, dei nu fac parte din categoria de
notabili, au o influen aparte la nivelul opiniei publice: artiti, scriitori, sportivi.
Dar, atragerea acestei categorii de notabili nu este doar grija partidelor de cadre astzi. Partidele de mas sunt la fel de
interesate n atragerea personalitilor din diferite domenii n rndul liderilor lor.
2.A doua caracteristic a partidelor de cadre este aceea c au o structur lax, i o autonomie mare la nivelul comitetelor
i filialelor locale. Contactele personale primeaz n organizarea acestui tip de partide. De aici rezult disciplina lax,
partidul nedispunnd de mijloace de presiune asupra membrilor si.
3.A treia caracteristic este o mare autonomie a comitetelor locale. Comitetul local exist prin i pentru parlamentarul
ales, membrii acestui comitet fiind doar intermediari ntre notabilul local i alegtori.
Partidele de cadre sunt ntemeiate pe logica gruprii notabilitilor dintr-o unitate administrativ n scopul pregtirii
alegerilor, conducerea campaniei electorale i meninerea contactului cu candidaii partidului. Membrii partidelor de
cadre sunt persoane influente, cu prestigiu, are pot asigura spatele candidatului propus. Acesta este ceea ce astzi ar
putea fi denumit purttorii secunzi de imagine pentru un candidat la voturile electoratului. Al treilea nivel de organizare
i funcionare a partidelor de care n competiia electoral este acela al experilor ce se ocup de organizarea i
gestionarea campaniei electorale.

1.O prim caracteristic a partidelor de mas este aceea a obiectivului organizaional: recrutarea a ct mai muli adereni.
Istoric vorbind, partidele de mas au aprut din sindicate, cazul cel mai clar fiind cel al Partidului Laburist. Instituia
sufragiului masculin, apoi cea a sufragiului universal a fcut posibil apariia acestui tip de partide, care se opun partidelor
tradiionale ce se prezentau ca partide de cadre.Aprute nti ca partide socialiste, partidele de mas vor avea un mare
numr de militani i de adereni, spre deosebire de partidele de cadre care au simpatizani. La nivel financiar, partidele
de mas se deosebesc de cele de cadre prin apariia cotizaiei lunare sau anuale pe care membrii de partid trebuie s o
plteasc.Partidele de mas se caracterizeaz prin ierarhia strict a organizaiilor locale fa de filiala central.
2.A doua caracteristic este cea a structurii de tip piramidal. Congresul este organul care definete orientarea partidului
pe termen scurt, mediu i lung. Congresul alege un Comitet Director sau un Comitet Executiv, care se ocup de activitatea
partidului. La rndul su, Comitetul ales deleag responsabilitile pentru activitatea de conducere cotidian unui Birou
permanent sau unei Comisii administrative, a crei componen este diferit de la un partid la altul.Cel mai bun exemplu
de partid de mas sunt partidele socialiste i cele comuniste, care s-a construit pe principiul organizatoric al
centralismului democratic.
Concluzii

a. Distincia partide de cadre-partide de mas se ntemeiaz pe o diferen n structura social i politic de organizare.
Partidele de mas ca partide care sunt rezultatul lrgirii dreptului de vot au aprut, de regul, ca partide politice ale clasei
muncitoare n secolul al XIX-lea. Avnd n vedere suportul financiar la partidelor de mas aprute n aceste condiii, plata
unei cotizaii devenea regul a apartenenei la partid. Partidele de mase i partidele de cadre pot intra pe clivajul de clas
social ale crei interese le reprezentau fiecare.
b. Distincia partide de mase-partide de cadre corespunde, n mare, clivajului social-politic stnga-dreapta n societile
occidentale.
c. Partidele de cadre corespund organizrii i administrrii de tip caucus, pe cnd partidele de mase corespund organizrii
i funcionrii de tipul organizaiei locale, caracterizate prin centralizare i funcionare continu.

Spectrul politic este o clasificare a poziiilor politice, a ideologiilor sau a partidelor politice de-a lungul
unei singure dimensiuni. Stnga i dreapta sunt denumite extremele acestui spectru, i reprezint o
categorisire larg a abordrii diverselor probleme politice.
Deseori prezentate ca diametral opuse, politica de dreapta i cea de stnga, reprezint direcia general a
unei micri politice. Dei unele msuri pot fi ncadrate ca msuri de stnga, i un partid de dreapta le
poate adopta, i invers. Denumirile au ns importan istoric i ilustreaz mprirea forelor politice
dup anumite criterii.
Spectrul politic este asemntor unei axe imaginare, care se extinde la stnga i la dreapta unui centru
politic. Poziiile apropiate de centru, cele mai moderate, poart denumirile de centru-stnga i centru-
dreapta. Extrema stng i extrema dreapt sunt situate spre capetele axei. Diversele micri politice
ocup poziii de-a lungul acestei axe, determinate dup doctrina politic ale acestora. Politica este deseori
divizat n stnga i dreapta, aceti termeni provin din timpul Revoluiei Franceze din 1789, cnd cei ce-l
sprijineau pe rege stteau n partea dreapt a Adunrii, iar cei care sprijineau formarea republicii stteau
n stnga.
n mod tradiional, stnga include social democraia, socialismul, comunismul i, dup unele
categorisiri, anarhismul. Totodat, dreapta include liberalismul, monarhismul ,conservatorismul,
naionalis-mul i fascismul. Clasificarea capitalismului ca "de stnga" sau "de dreapta" difer de la o ar la
alta.

Teoria clivajelor a lui Stein Rokkan:

Clivajele politice presupun diferente valorice si sociale care justifica adeziunea la partidele politice si care
sunt asumate in desfasurarea conflictului.

1 Tipuri de clivaje

Unidimensional clivajul stanga-dreapta.

Multidimensionale clivajele lui Rokkan (sociolog norvegian care explica prin intermediul clivajelor
sociale aparitia partidelor politice in Europa Occidentala).

1.2 Clivajul unidimensional. Clivajul stanga-dreapta incearca sa explice conflictul politic printr-o
singura dimensiune: clivajul stanga-dreapta este un clivaj mediteranean. Se manifesta in tarile catolice,
intr-o mai mica proportie in tarile protestante si deloc in tarile ortodoxe. Clivajul stanga-dreapta apare in
perioada Revolutiei Franceze. Inceputurile sale sunt legate de evenimentele de la 11 septembrie 1789,
cand in Adunarea Constituanta Franceza, pentru a simplifica votul, reprezentantii care erau de acord cu
prerogativele regale s-au asezat in dreapta (aristocratii), iar cei care se impotriveau regelui (burghezii) s-
au asezat in stanga prezidiului in sala Parlamentului francez, care are forma unui semicerc.

1.3 Clivajele multidimensionale: Utilizarea termenilor eticheta stanga-dreapta este marcata de utilitatea
lor ca mijloace de reducere a complexitatii spectrului politic si ca structuri de evaluare a candidatilor si a
partidelor politice. Folosirea termenilor stanga-dreapta mai ales in discursul jurnalistic ca etichete
ideologice pentru a reprezenta partide politice reprezinta o reducere a costurilor informarii pentru
alegatori, oferindu-le posibilitatea de a prezice pozitia partidului fata de diferite teme politice, folosind
relativ putine informatii. Utilizarea termenilor stanga-dreapta favorizeaza acordarea votului intr-un mod
rational, alegatorii acordand votul partidului sau candidatului pe care il percep ca fiind cel mai aproape pe
axa stanga-dreapta de pozitia proprie. Insa acest clivaj jurnalistic explica aparitia partidelor politice
indeosebi in Franta si mai putin in tarile protestante sau ortodoxe din Europa.
Revolutia nationala, aparitia statelor-natiune si nationalismul dau nastere clivajelor :
(a) Stat Biserica (b) centru-periferie
Revolutia nationala a determinat conflictul dintre cultura centrala a natiunii in formare si rezistenta
crescanda a populatiilor din provincii sau periferii distincte etnic, lingvistic sau religios, precum si
conflictul dintre centralizarea, standardizarea si mobilizarea statului natiune impotriva privilegiilor
comune, istoric si traditional stabilite ale Bisericii.

Revolutia industriala da nastere clivajelor: (c) rural-urban (d) angajat-angajator.

Revolutia industriala a determinat conflictul dintre interesele proprietarilor de pamant si clasa in

ascensiune a antreprenorilor industriali si antagonismul dintre patroni si salariati. Clivajele sociale si
politice au avut urmatoarele consecinte: Clivajul Biserica-stat a condus la:
- privilegii corporatiste pentru Biserica Romano-Catolica
- independenta Bisericii nationale
- educatia in limba materna
Clivajul centru-periferie a condus la :
- privilegii pentru elitele locale
- expansiunea culturii statului-natiune in detrimentul culturii traditionaliste, locale.
Clivajul urban-rural a condus la:
- interese economice industriale versus interese agrare
- libera concurenta industriala versus protectionism agrar.
Clivajul patroni-angajati a determinat:
- izolationismul de clasa versus integrarea in sistemul politic international si in defavoarea unei miscari
revolutionare industriale.

a) Clivajul Stat-natiune/Biserica opune tendinta secularistilor, laicilor - celor pentru care Biserica joaca
un rol important in politica. Clivajul a aparut ca urmare a Reformei Religioase de dupa secolul al XV-lea si a
confruntarilor violente dintre puterea religioasa si cea laica. Razboaiele medievale disputate intre
reprezentantii Bisericii Catolice, pe de-o parte, si reprezentantii puterii politice laice (regi/principi
germani), pe de alta parte, nu au atras si participarea starii sociale ocupate cu agricultura, in special a
taranimii feudale. Reforma Religioasa a lui Luther, aparitia tiparului, traducerea Bibliei in limbile
viitoarelor natiuni (in germana) impotriva utilizarii ecleziastice a limbii latine catolice si alfabetizarea au
deschis calea natiunii si au determinat implicarea si participarea politica a taranimii alfabetizate. Apar
partidele:
1) laice, viitoarele partide radicale cu obiectivul separarii Statului de Biserica, secularizarea/laicizarea
Statului. In 1904, in Franta, radicalii liberali impun Legea separatiei Statului de Biserica. Stangistii il
sustineau pe Dreyfus impotriva Bisericii Catolice care il etichetase drept evreu si tradator. Radicalii fac
parte din familie liberalilor (ex: gruparea liberala laica a lui C. A. Rosetti din secolul XIX).

2) confesionale (reprezinta interesele politice ale unei confesiuni; ex: Irlanda de Nord: conflictul, dintre
catolici si protestanti) viitoarele partide crestin-democrate cu obiectivul asocierii politice dincolo de
confesiune, dincolo de diferentele confesionale introduse de protestantism (ex: partidele aconfesionale -
multireligioase din Germania si Olanda). Crestin-democratia apare in tarile cu tendinte laiciste, de
separare a Statului de Biserica (ex: Italia, Franta) si reprezinta credinciosii crestini dincolo de diferentele
confesionale.

Partidele confesionale se manifesta in societatile multiconfesionale (ex: Belgia, Olanda). Democratia

crestina apare in tarile in care exista o contestare laica a Bisericii (ex: Italia, Germania, Franta). Democratia
crestina preia tendintele Bisericii Catolice, propunandu-si sa asigure mai multa egalitate in societate. In
Italia papalitatea interzice credinciosilor romano-catolici sa participe la viata politica, astfel ca abia in
1919 apare primul Partid Crestin Democrat (Curentul Popular). In Germania Konrad Adenauer este
Presedintele Partidului Catolic de Centru, iar in Franta alsacianul Robert Schumman conduce Miscarea
Republicanilor Populari (crestin-democrati). Crestin-democratii francezi si germani pun bazele
Comunitatii Economice Europene prin infiintarea Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului.

(b) Clivajul centru/periferie:

1) partide nationaliste insista asupra rolului Guvernului central in administrarea statului si au obiectivul
formei de stat unitar centralizat (ex: PUNR, in aparenta PRM). PRM este un partid neo-populist; nu se
preocupa de principiul statului centralizat, ci este interesat de problemele coruptiei, de problemele sociale.
Abia in 2006 a venit reactia lui Vadim Tudor impotriva autonomiei regiunii secuiesti.

2) partide regionaliste apar la periferia statului (ex: Partidul National Roman din Transilvania, care
milita pentru drepturile romanilor din Transilvania, parte din monarhia Austro-Ungara; UDMR, este un
partid etnic, aparent regional, care ocupa o pozitie teritoriala ce produce confuzie. Este o Uniune de
organizatii a minoritarilor etnici maghiari. Functioneaza ca partid al etnicilor maghiari din Transilvania,
UDMR are o baza mai mare decat Ardealul, deoarece are reprezentanti si in alte regiuni istorice.) Partidele
regionaliste au obiectivul autonomizarii puterii locale fata de centru (Uniunea Civica Maghiara este mai
curand regionalista). Regionalistii doresc autonomia culturala, legislativa si regionala. Partidele
regionaliste apar ca reactie la partidele nationaliste.
(c) Clivajul rural/urban, al revolutiei industriale:

1) partidele rurale sunt partide taranesti sunt importante in prima jumatate a secolului al XX-lea in
Europa. Partidul Taranesc Polonez a impiedicat cooperativizarea in Polonia dupa al Doilea Razboi Mondial
si s-a aliat cu Partidul Muncitoresc. Partidul Agrarian Bulgar si Partidul Taranesc Polonez s-au asociat la
guvernare intre 1946-1990 cu Partidul Comunist. In Polonia, taranistii au aparat micii proprietari de
terenuri impotriva colhozurilor comuniste; ei s-au asociat cu comunistii, dar impreuna cu Biserica Catolica
au aparat proprietatea agricola. In Romania comunista, Frontul Plugarilor s-a asociat la guvernare cu
Partidul Comunist. Partidul Taranesc din Romania a pierdut teren dupa 1990 pentru ca a fost perceput
drept conservator. In Romania nu exista partide taranesti, desi 47 % din populatia Romaniei traieste la sat,
iar 37% din populatia activa munceste in agricultura.

2) partidele urbane apar ca reactie la partidele rurale nu exista partide care sa-si propuna sa apere
interesele orasenilor. Partidul Urbarian din Ungaria interbelica este o reactie la Partidul Agrarian.
Revolutia industriala a determinat scaderea numarului persoanelor care lucrau in sectorul agricol si a
condus la disparitia partidelor agrariene in Occident. Partidul Agrarian Bulgar exista inca.

(d) Clivajul angajati/patroni:

1) partidele angajatilor in functie de viziunea asupra revolutiei se impart in: comunisti (revolutie
dura, violenta si imediata, resping lupta parlamentara: Lenin, Mao, Che Guevarra) si socialisti (reformisti).

Socialistii sunt fie social-democrati (germani), in viziunea carora revolutia este inutila, dar reforma este
vitala - social-democratii germani se desprind de marxism in 1958 pana in anii 90; fie socialisti
mediteraneeni, in viziunea carora reforma pregateste revolutia socialista: socialistii francezi, prin
Francoise Mitterand, afirmau ca rolul Partidului Socialist este implinirea claselor muncitoare si aducerea
acestora la conducere. Socialistii francezi, spanioli si italieni sunt marxistii de astazi.

Socialistii sunt divizati fie in partide socialiste mediteraneene (revolutionare), fie in partide social-
democrate germane (reformiste). Partidele social-democrate urmaresc reforma sociala prin mijloace legal-
constitutionale si corijarea diferentelor economice prin intermediul protectiei sociale.

2) partidele patronale sunt partide patrimoniale: sunt fie partide conservatoare, fie partide liberale
(afirma primordialitatea economiei de piata libere si neinterventiei Statului in economie).

Un caz aparte il constituie miscarea ecologista. Partidele ecologiste ar putea fi considerate rurale, cel putin
ca limbaj, sau socialiste, pentru ca acuza dezavantajele produse de revolutia industriala. In fapt, sunt
partide fost-trotkiste, pentru care revolutia politica este permanenta si urmareste modernizarea societatii
prin indepartarea interventiei Statului si a puterii politice institutionalizate coercitive.
I.n timp ce Moscova i Washingtonul se contraziceau n privina rzboiului civil din Siria, China i-a securizat
n aceast lun cantiti masive de petrol i gaze din Asia Central, anun Moscow Times. TIRI PE ACEEAI
TEM Uniunea European devine tot mai mult o int dorit de Beijing China a inaugurat zona liber
Shanghai, cel mai important experiment e... O lume ntreag privea spre Siria, iar preedintele chinez Xi Jinping
se mica iret prin fosta curte imperial a Rusiei, semnnd contracte de aproape 100 miliarde de dolari, n
domeniul energiei: 15 miliarde cu Uzbekistan, 30 miliarde cu Kazakhstan i aproape 50 miliarde cu
Turkmenistan. Potrivit jurnalitilor rui, la vizita sa n Astana, noua capital futuristic a Kazakhstanului, Xi a
oferit o explicaie istoric la aceste acorduri recente ale Chinei, numindu-le noua zon economic de pe Drumul
Mtsii. Referindu-se la legendarul Drum al Mtsii care livra mtase chinezeasc i porelanuri Europei,
liderul de la Beijing a declarat Aproape aud clopoeii cmilelor i parc se simte i mirosul fumului caravanelor
din deert. Din cele cinci foste republici sovietice din Asia Central, preedintele chinez s-a concentrat doar pe
cele trei binecuvntate cu rezerve uriae de petrol i gaze. Krghstanul va avea un acord special de 1,5 miliarde
dolari cu China pentru o conduct care va traversa ara pentru a lega gazul Turkmen i uzbek de Beijing.
Diplomaia chinez are grij s nu supere partenerul de la Kremlin, n sesiunea ei de cumprturi prin bazarul
energetic al Asiei Centrale. Rusia a administrat regiunea timp de 150 de ani, pn n 1991, i continu s o
controleze, tocmai de aceea preedintele Chinei a urmat protocolul, oprindu-se i la St. Petersburg pentru o
ntlnire bilateral cu Vladimir Putin. La dou zile dup ntlnire, Novatek, un mare productor rus de gaz, a
anunat c bncile chineze vor finana un proiect de 20 miliarde de dolari pentru extracia de gaze natural
din Oceanul Arctic, citeaz publicaia rus. Cu toate acestea, acordurile semnate de liderul chinez cu
fostele republici sovietice din Asia Central au fost att de neateptate nct ministrul adjunct al Rusiei,
Igor Morgulov, s-a simit obligat s ofere o declaraie oficial presei: Prietenii notri chinezi respect rolul
tradiional pe care ara noastr continu s l joace n regiune, aa c nu vedem nicio problem de
rivalitate regional.Pe lng SUA i Rusia , China i consolideaz relaiile economice cu Asia Central,
locul pe unde trecea anticul Drum al Mtsii . Turkmenistanul este principalul partener al Chinei n
regiunea Asiei Centrale. Chinezii sunt implicai n revitalizarea sectorului energetic din acest stat.
Principala investiie chinez n Turkmenistan, este n cmpul de extracie a gazelor naturale de la Yolotan-
Osman(unul dintre cele mai mari din lume). Ambiia Chinei , prin compania CNPC(varianta chinezeasc a
Gazpromului) este s devin un actor important pe piaa energetic a Asiei Centrale. Avnd n vedere c
avem 3 state puternice n zon care se lupt pentru influen n Asia Central, putem concluziona c
aceast regiune va fi cea mai important miz geostrategic a secolului XXI.
II. Considerata "regiunea pivot" a lumii politice, Asia Centrala, compusa din cinci state, Kazahstan,
Kirgizstan, Tajikistan, Turkmenistan si Uzbekistan, a castigat o importanta strategica imensa in
ultimele decenii, multumitat atat amplasarii geografice, cat si vastelor depozite de resurse
naturale valoroase, precum aur, gaze naturale, petrol si uraniu. Toti ochii stau atintiti pe aceasta
regiune, si NATOare mai multe interese aici decat oricine altcineva, scrie Al Jazeera. Pentru a-si apara
pozitia, NATO trebuie sa ia aminte la actiunile Chinei si Rusiei si sa-si construiasca o strategie in functie de
acestea. China priveste Asia Centrala ca pe o sursa de energie si materii prime, dar si drept "frontiera
critica" pentru expansiunea comerciala si stabilitatea etnica. Intreprinderile chineze de stat au inceput
deja sa patrunda in infrastructura si sectorul energetic din regiune, iar diplomatia chineza se manifesta
prin infiintarea unei ample retele de Institute Confucius in capitalele regiunii. Rusia, ca reactie la expansiu-
nea NATO in Europa de Est, dar si pentru a impiedica intrarea SUA si Chinei in regiune, incearca sa-si
extinda influenta, puterea si relevanta in cele cinci foste republici, inca de la sfarsitul anilor '90. In prezent,
Rusia exercita o ampla influenta asupra politicii din statele central-asiatice si reprezinta o piata de munca
vasta pentru somerii regiunii, ceea ce o face o sursa importanta de venit si, in consecinta, face ca guvernele
locale sa fie sensibile la cererile sale. Strategia NATO fata de Asia Centrala a fost limitata la expansiunea
legaturilor cu Kazahstanul, o tara bogata in petrol, si impiedicarea unui monopol rusesc asupra conducte-
lor care transporta petrolul provenind din regiunea Marii Caspice. Dupa atacurile teroriste de 11 septem-
brie 2001, apropierea geografica a regiunii de Afganistan i-a marit importanta strategica, oferind o
platforma de patrundere a trupelor si o zona sigura de retragere din teatru de razboi din aceasta tara. La
acestea se adauga si dependenta tot mai mare a Europei de gazele naturale rusesti si vulnerabilitatea
acestei pozitii, ce a facut ca NATO sa incearca sa obtina o prezenta mai ferma in Asia Centrala si sectorul
sau energetic. Constiente de lupta de putere declansata de ele, statele central-asiatice au inceput si ele sa
joace tare pe scena geopolitica, scrie publicatia citata. Intrucat NATO incearca sa utilizeze regiunea in
strategia sa de retragere din Afganistan, devine tot mai lipede ca este necesara o noua explorare a
optiunilor si limitelor lor, mai ales in conditiile in care o criza politica regionala pe termen scurt spre
mediu pare inevitabila, din cauza saraciei si coruptiei ce afecteaza aceste tari, si a influentei fenomenului
Primavara Araba. O chestiune care complica si mai mult situatia este nerezolvarea disputelor teritoriale si
privind resursele de apa. Nu pare a fi o solutie, in acest moment, pentru NATO, predicarea virtutilor
democratiei, intrucat nu are avea decat un efect de complicare si mai mare a situatiei si ar impinge cele
cinci state autocrate inspre Rusia si China. Mai mult, o implicare unilaterala a NATO in regiune ar irita
Rusia si China, incurajandu-le sa stranga legaturile dintre ele. O eventuala alianta NATO-Rusia in Asia
Centrala ar fi benefica pentru ambele entitati. Ambele sunt interesate sa limiteze influenta Beijingului in
Asia Centrala, iar legaturile sino-ruse au fost puternice doar cand legaturile lor bilaterale cu Washingtonul
au fost tensionate. O astfel de cooperare ar fi o ocazie pentru SUA sa-si imbunatateasca relatiile cu Rusia si
sa lase Beijingul fara un aliat important pe scena internationala, cu conditia ca guvernul americans a fie
pregatit sa cedeze unor cerinte ale rusilor. Per total insa, este o miscare inteleapta pentru Asia Centrala,
care este de importanta imensa pentru ca NATO sa isi execute obiectivele geostrategice, dar si pentru ca o
criza in regiune este o chestiune de timp.
III. Pentru a-i reconsolida influena n statele Asiei Centrale, Rusia a ales ca partener Iranul ,un stat care
cu toate c este localizat n Orientul Mijlociu , are o important influen cultural n statele din regiunea
Asiei Centrale (n special n Tadjikistan i Afganistan). Cooperarea Rusie cu Iranul are ca principal obiectiv
limitarea influenei SUA n regiunea Orientului Mijlociu i a Asiei Centrale. Ambele state sunt interesate n
pstrarea status-quo-ului teritorial n regiunea Transcaucaziei i a Asiei Centrale. Att Rusia ,ct i Iranul
au minoriti etnice n zon i vor s le controleze eventualele tendine separatiste. Iranul s-a folosit de
influena sa cultural pentru a pune capt rzboiului civil din Tadjikistan(1992-1997). Att Rusia ct i
Iranul au interesul comun de a menine stabilitatea n regiunea Asiei Centrale i de a limita influena
cultural a Turciei n statele Asiei Centrale cu populaiei de origine turcic. Dac n perioada sovietic ,
graniele dintre republicile sovietice din Asia Central nu erau aa de importante, prbuirea URSS le-a
transformat ntr-un subiect de disput . Un pas important n rezolvarea acestor diferende , a fost decizia
Chinei de a ncheia un acord de delimitare a granielor cu Kazahstanul, Tadjikistanul i Kirghistanul( o
grani de 3000 de km). Nu s-a reuit ns s se ajung la un acord n ceea ce privete delimitarea
granielor pe Marea Caspic, ntrziind astfel valorificarea importantelor resurse energetice din regiune.
Un alt aspect care provoac ngrijorare n ceea ce privete statele Asiei Centrale sunt gruprile de crim
organizat care au ajuns s prind rdcini solide n regiune. Este vorba n special de grupri care fac trafic
de droguri provenite din Afganistan (cel mai mare productor de opiu din lume). Traficul de droguri
afecteaz legitimitatea instituiilor naionale , conducnd la cazuri grave de infiltrri n cadrul instituiilor
statului, n special n Kirghistan i Tadjikistan. Cartelurile de droguri au ajuns s fie o cauz a
subdezvoltrii economice i sociale. Economiile statelor Asiei Centrale au pierdut ntre 20 i 60 din
produsul intern brut n perioada 1990-1996. O parte din economiile statelor din Asia Central ,aa cum
este cazul Kazahstanului , au cunoscut pn la debutul crizei financiare din 2007, rate semnificative de
cretere economic. Din rndul statelor din Asia Central, Kazahstanul rmne cel mai important partener
al Rusiei, chiar dac n paralel i extinde i relaiile cu SUA. Kazahstanul rmne un partener strategic al
Rusiei n comerul cu petrol i gaze . La acestea se adaug i colaborarea statului kazah n programul
spaial rus , avnd n vedere c centrul de lansare de la Baikonur este pe teritoriul Kazahstanului. Relaia
Rusiei cu Kazahstanul este baza strategiei ruse n Asia Central, deoarece planul Kremlinului este s
alimenteze n continuare competiia strategic dintre Kazahstan i Uzbekistan, pentru dominaia
subregional.
IV. Evoluii i Provocri : Toate statele Asiei Centrale i populaiile acestora se confrunt cu provocri
deosebite. Din punct de vedere european (n special vest-european), s-ar prea c ntre aceste state nu ar
exista mari diferene. Totui, cltorind dintr-o ar n alta, poi constata trsturi distinctive ale fiecreia
din cele cinci ri n aceast regiune, care sunt evidente. Acest lucru este cu att mai surprinztor, avnd n
vedere numeroase probleme i provocri comune cu care se confrunt toate cele cinci state. Fiecare stat
descrie aceste probleme n mod diferit, tocmai pentru a-si evidenia identitatea. Cele mai importante
provocri sunt urmtoarele:
- toate statele Asiei Centrale s-au confruntat simultan cu probleme legate de tranziie i edificarea statului
naional;
- inexistena de state predecesoare de la care s fi motenit identitatea statal;
- numeroase minoriti, iar n unele state minoriti numeric importante;
- demarcarea nedefinit a frontierelor, iar n zone critice fr demarcare;
- probleme nerezolvate de distribuire a resurselor, n special gestionarea resurselor de ap;
- acutizarea problemelor economice i ecologice, precum i a preocuprilor sociale decurgnd din acestea;
- lipsa tradiiilor democratice i a domniei legii (statului de drept);
- terorismul internaional, extremismul violent, crima organizat, traficul de droguri i arme;
- poziia geopolitic - punct de intersecie pentru interesele strategice ale Federaiei Ruse, SUA, Chinei,
Turciei i Iranului. O provocare deosebit o constituie proximitatea statelor central-asiatice de
Afghanistan. In multe capitale ale regiunii acesta este considerat cel mai mare risc pentru securitatea lor.
Traficul de droguri, terorismul internaional i promovarea fundamentalismului islamic i au rdcinile n
Afghanistan. Totodat, din motive politice i social-economice, teroritii i fundamentalitii din Asia
Central se consider ntr-un mediu favorabil obiectivelor lor. De aceea, msuri ferme mpotriva
teroritilor sunt o provocare special pentru o stabilitate i securitate durabil. Dar, privind situaia de la
distan, trebuie admis c este mai uor de explicat terorismul dect controlat. Intr n strategia
teroritilor de a fora pn la limit statul de drept. Valea Ferghana, unde cele mai dificile probleme ale
regiunii sunt agravate de suprapopulare extrem, merit o atenie special. In aceast zon foarte fertil i
industrializat din Asia Central, trsturile comune i rivalitile de-a lungul unei istorii turbulente s-au
interptruns cu problemele socio-economice actuale. Centralismul i represiunea perioadei sovietice nu au
reuit s previn confruntrile repetate ntre gruprile etnice, n ciuda interveniei uneori brutale n aceste
conflicte. Statele Asiei Centrale nu doresc s fie privite ca o regiune de criz, ceea ce ar fi descurajat
eventualii investitori. De aceea, cu excepia Tajikistanului, unde a fost o situaie special, n celelalte state
central-asiatice guvernele i minoritile au fost n msur s evite evoluii necontrolate.
V. Prin Asia Central trec n fiecare an 90 de tone de heroin. Numai 3% din aceast cantitate este reinut
de organele legii. Astfel, profitul vnzrii este estimat la 1,4 miliarde de dolari. Aceste informaii au fost
publicate n raportul Biroului ONU pentru Droguri i Criminalitate. ONU consider c guvernele din Asia
Central nu fac eforturi suficiente pentru a combate n mod eficient traficul de droguri. Potrivit raportului
ONU corupia din regiune o transform ntr-o rut ideal pentru traficul de droguri. Prezena trupelor
ruseti pn n 2005 la grania cu Tadjikistanul a afectat n mod semnificativ transportul de droguri din
Afganistan n Tadjikistan i apoi n restul rilor Asiei Centrale i Rusia. Recent, traficul de droguri afgan s-
a dezvoltat att de mult, nct chiar i controlul eficient al serviciilor secrete ruse nu poate salva situaia, a
declarat Igor Hohlov, cercettor la Institutul de Economie Mondial i Relaii Internaio-nale din cadrul
Academiei de tiine a Rusiei. Caracterul internaional al terorismului necesit un rspuns global
internaional la manifestarea acestuia. Avnd n vedere faptul c gruprile teroriste au o reea extins i i
coordonez aciunile, 90% din atacurile teroriste i-au atise obiectivele. Aceste obiective sunt destinate nu
numai s produc daune directe asupra victimei sau a victimelor, dar, de asemenea,i un efect de
descurajare pentru a implementa frica, a crea sentimente de confuzie, neajutorare. Deci, conform
experilor, numrul de atacuri teroriste este n continu cretere, ele devin tot mai violente i intele lor au
devenit oameni. Terorismul Islamic pune n pericol securitatea mondial i cauzeaz anual moartea mii de
civili. Astfel aparprin factorii de ordin general care condiioneaz sau au condiionat extinderea acestei noi
forme de rzboi: Religios motivaia divin n faptele lor ,,nobile , credincioase, n numele lui Allah.
Fundamentarea aciunilor lor prin prisma Crii Sfinte care n interpretarea islamitilor ar chema lumea
arab la un continuu Jihad contra ,,necredincio-ilor. Politic- determinat de particulari-tile tempo-
spaiale ale reaciilor autohtone la stimuli venii din exterior odat cu penetrarea culturii occidentale n
spaiul Islamic. Economic-rdcinile crora le regsim n profundele dispariii economico-sociale ale
acestui imens spaiu geografic, ce au atras capitalul occiden-tal, cu impli-caii asupra stimulrii contactelor
intercultural Extern nfiinarea statului Israel n 1948, revoluia islamica din 1979, rzboiul soveto-afgan
1979-1989. Acestea dar i alte motive au alimen-tat noua provo-care a secolului XXI care reprezint o nou
form a rzboiului contemporan. Un rzboi n care nu exist reguli, ci doar consecine, un rzboi n care
scopul scuz mijloacele, un rzboi n care omorrea unuia duce la terororizarea miilor (Sun Tzu).