Protecția și conservarea resurselor turistice Cursul 2

IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR TURISTICE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Turismul se bazează, în primul rând, pe valorificarea resurselor turistice, iar nivelul și

intensitatea valorificării, produc în timp și spațiu, efecte negative asupra mediului, care sunt exprimate
prin noțiunea de impact. În acest context, resursele turistice nu pot fi exploatate în mod sălbatic, fără
riscul de a fi degradate sau distruse.
Imperativele dezvoltătii tuturor formelor de turism nu trebuie să conducă la supraexploatarea
resurselor, nu trebuie să afecteze interesele socio-economice ale populației rezidente. De foarte multe
ori, bunurile naturale și culturale exploatate în turism, fac parte din patrimonial național sau mondial și
în acest sens este foarte important să se vegheze la protecția și conservarea lor.
Impactul activităţilor turistice asupra unei zone este dat de:
- cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic
- existenţa unei infrastructuri generale
- prezenţa unor structuri turistice de cazare, de alimentaţie, agrement, etc.
Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact (ecologic,
politic, social, economic, cultural, ş.a.), care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.
Astfel, prezenţa omului în natură, ca turist, are şi efecte mai puţin dorite asupra tuturor
componentelor de mediu.
Dintre acestea, cele mai afectate sunt:
- peisajele naturale,
-solul,
-flora,
-fauna,
-apele.
Reducerea tuturor acestor efecte negative asupra valorilor naturale şi culturale cu valenţe
turistice se bazează pe o analiză aprofundată calitativă şi cantitativă asupra tuturor componentelor de
mediu. Aceasta conduce la uniformizarea și monotonia peisajelor.
Politica globală de stabilire a saturaţiei turistice asupra mediului natural, social, cultural, trebuie
să se desfăşoare la scară mondială, naţională, regională, locală, iar legile şi reglementările trebuie să
asigure păstrarea calităţii mediului în interesul turiştilor, a colectivităţilor locale şi a obiectivelor
naţionale. La baza determinărilor de impact, care este variabil în timp şi spaţiu, stă un evantai întreg de
norme menite să direcționeze dezvoltarea turistică a oricărei zone.
Obiectivele, principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile, se regăsesc în:
- ecoturism,
-turismul rural,
-turismul cultural, ş. a.,
Aceste forme fiind expresia dorinţei ca turismul să reprezinte un factor pozitiv şi dinamic de
dezvoltare economică şi o soluţie practică de păstrare nealterată a mediului.
Singura cale pentru a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper constă într-o tratare echilibrată a
mediului şi dezvoltării. Numai printr-o orientare judicioasă a căilor de dezvoltare se poate ajunge la
modificarea modului de producţie şi de consum actual, care şi-a dezvăluit caracterul perimat şi
consecinţele nefaste asupra mediului ambiant.
Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) este un instrument de asistare a deciziei, având ca
obiect determinarea efectelor principale asupra mediului. E.I.M. este o procedură prin care factorii de
decizie iau cunoştinţă de efectele posibile ale dezvoltării asupra productivităţii naturale şi a calităţii
mediului; E.I.M. este un mijloc prin care se colectează şi se prelucrează datele necesare unui proiect
pentru evaluarea gradului de satisfacere a durabilităţii şi a condiţiilor impuse de acesta. Conţinutul unui

1
EIM a fost stabilit de specialiştii Lee şi Coalley în 1970 şi ulterior a fost acceptat de ţările Comunităţii
Europene. Acesta cuprinde următoarele aspecte principale:
►Descrierea proiectului propus: prezentarea obiectivelor, a fazelor de realizare, rata de
exploatare a resurselor existente;
►Prezentarea situaţiei de bază, adică a stării actuale a mediului, a evoluţiei caracteristicilor
mediului, pentru a şti posibilităţile de realizare a proiectului;
►Analiza aspectelor de impact: investigarea tipurilor de impact ce pot apărea, aprecierea
evoluţiei lor viitoare;
►Descrierea alternativelor: realizarea unor variante şi susţinerea celor mai bune;
►Realizarea unor propuneri de ameliorare pentru problemele de impact apărute, mai ales a
celor cu rol negativ.
►Plan de monitorizare (urmărire continuă) a aplicării măsurilor de ameliorare şi a celor privind
buna funcţionare a proiectului.
Aceste evaluări de impact sunt cerute de Comunitatea Europeană şi Banca Mondială în
susţinerea oricărui proiect de dezvoltare, cu susţinere financiară importantă.
Realizarea acestui deziderat are meritul de a reduce efectele cumulative ale activităţilor umane,
care, în general, sunt destul de greu de detectat şi evaluat.
Sub recomandările Uniunii Europene şi organismelor ONU, fiecare stat îşi poate elabora, în
funcţie de tipurile de mediu de care dispune, propria strategie de dezvoltare şi de evaluare a impactului.
Chiar dacă în faza de început, în elaborarea oricărui proiect de dezvoltare, nu sunt surprinse
absolut toate elementele EIM, este necesară o analiză continua a impactului real, constatat şi după
realizarea proiectului. În momentul de faţă la noi în ţară se realizează acorduri de mediu pentru
începerea unor activităţi economice sau pentru obţinerea avizului de continuare a funcţionării, şi mai
rar sunt urmărite îndeaproape şi la intervale precise transformările care au loc.
Dezvoltarea turismului atrage după sine modificări variate de ordin economic, social şi
ecologic. Impactul poate fi atât pozitiv cât şi negativ. De aceea, preocupările specialiştilor din turism
trebuie să se îndrepte spre diminuarea şi chiar eliminarea efectelor negative şi menţinerea celor
pozitive. Şi ca urmare, pentru cei care lucrează în domeniul turismului, cunoaşterea efectelor
economice şi modificărilor de natură socială devine o necesitate.

A. Impactul activităților de turism asupra mediului economico-social

Dezvoltarea serviciilor trebuie să se producă în concordanţă cu nevoile producţiei şi populaţiei,
dar şi cu protejarea mediul înconjurător. Ele au un rol important în dezvoltarea economico-socială, prin
contribuţia la creşterea economică şi calităţii vieţii.
Turismul ocupă primul loc în activităţile de „loisir”, de aceea impactul său asupra economiei
este evident şi se poate manifesta prin efecte de multiplicare, stimulare a producţiei, veniturilor şi
ocupării forţei de muncă.
De pildă, o nouă activitate turistică dezvoltată într-o zonă, influenţează şi celelalte ramuri ale
economiei locale, aşa cum se poate observa în Fig.1.

2
 Fig. 1. Efectele unei noi activităţi de turism într-o regiune

Se apreciază că, apariţia de noi întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, precum şi

comerciale, ca şi nevoia unui anumit tip de profesiuni sunt consecinţe ale dezvoltării turismului într-o
regiune. De asemenea, are loc sporirea condiţiilor care permit modernizarea sectoarelor de activitate,
dezvoltarea construcţiilor, transporturilor, infrastructurii generale, etc.
Unele dintre efectele pozitive ale turismului asupra zonelor receptoare ar fi:
- dezvoltarea industriei alimentare locale, cu valorificarea bucătăriei locale;
- creşterea numărului de locuri de muncă;
- utilizarea terenurilor de o slabă calitate agricolă;
- creşterea producţiei agricole şi zootehnice prin achiziţionarea utilaje şi instalaţii moderne, ca urmare a
cererii de produse proaspete;
- apariţia unor surse diversificate de energie (solară, eoliană etc.);
- dezvoltarea activităţii de gospodărire a apelor;
- apariţia unor reţele de servicii specifice de alimentaţie şi service auto, de comunicaţii etc.
În ceea ce privesc efectele negative ale practicării turismului, de care trebuie să se ţină seama,
sunt:
- penuria de produse agroalimentare;
- scoaterea din circuitul agricol a terenurilor agricole fertile;
- scăderea producţiei unor ramuri industriale;
- dezvoltarea necorespunzătoare a unor elemente de infrastructură.
De aceea, se impune urmărirea unor indicatori ai efectelor economico-sociale ale activităţii de
turism care se pot delimita în:
● indicatorii efectelor economice în perimetrul funcţional al unei unităţi turistice, cum sunt venitul net
şi încasările din prestaţiile turistice;
● indicatorii efectelor economico-sociale şi educative în spaţiul activităţii umane a beneficiarilor
prestaţiilor turistice şi anume:
- formarea nivelului cultural-educativ,
- creşterea randamentelor intelectual-creative,

3
 - sporirea venitului net şi a venitului naţional,
- mărirea productivităţii sociale a muncii şi a volumului de muncă.
Modificările de natură socială pot fi urmărite, în principal prin stabilitatea populaţiei şi calitatea
vieţii. Calitatea vieţii se compromite în unele regiuni ale lumii, datorită creşterii economice haotice şi
alterării echilibrului ecologic.
Jay Forrester stabileşte un standard al calităţii vieţii, în modelul său global asupra dinamicii
mondiale, în funcţie de patru componente primare.
Două dintre acestea afectează pozitiv calitatea vieţii prin creşterea lor, şi anume:
♦ standardul material al traiului şi
♦ cantitatea de hrană.
Prin creşterea lor, celelalte două o diminuează:
♦ înmulţirea populaţiei şi
♦ poluarea.
Ea reprezintă problema centrată a prospectivei sociale şi se află în strânsă legătură cu turismul.
Raporturile acestei activităţi cu chestiunile privind calitatea vieţii le înţelegem acceptând că, cele mai
importante funcţii ale turismului modern sunt cele recreative- recuperative şi instructiv-educative.
Atunci când se abordează latura socială a eficienţei în turism trebuie admis faptul că, la fel ca şi
cea economică are un caracter multidimensional, însoţeşte orice formă de turism şi acţiune turistică. Se
remarcă apariţia unei puternice intercondiţionări între cele două eficienţe, prima, economică ce se
materializează în veniturile societăţilor comerciale, iar a doua, socială, materializată în nivelul de
satisfacţie a turiştilor.
Există efecte pozitive sociale ale turismului cum sunt:
- diferenţierea structurii sociale;
- modernizarea vieţii familiei;
- lărgirea orizontului de gândire al localnicilor.
Diferenţierea structurii sociale se realizează prin angajarea unei părţi a populaţiilor locale în
turism, dezvoltarea producţiei artizanale, modernizarea agriculturii, diferenţierea veniturilor, şi altele.
Schimbarea statutului femeii în familiile tradiţionale ţărăneşti şi a raporturilor părinţi-copii conduc la
modernizarea vieţii de familie.
Modificarea gândirii locuitorilor din zonă are loc prin diminuarea prejudecăţilor de diferite
forme.
Sunt şi efecte negative, de natură socială ale turismului cum ar fi:
- polarizarea populaţiei;
- dezintegrarea familiilor;
- dezvoltarea unor atitudini de consum necorespunzătoare (alcool, droguri, delicvenţă).
În esenţă, eficienţa socială a turismului este reprezentată de aportul adus de acest domeniu de
activitate la petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber, reconfortare, refacerea parţială sau totală a
capacităţii de muncă, ridicarea nivelului general de cunoaştere şi pregătire, satisfacerea unor motivaţii
spirituale, psihice, crearea unui climat de pace, etc.
Ca urmare există criterii de apreciere a eficienţei sociale, prezentate în literatura de specialitate,
ca de pildă:
- gradul de satisfacţie personală a turistului;
- contribuţia la ocrotirea sănătăţii şi refacerea forţei de muncă;
- ridicarea nivelului de pregătire;
- protejarea mediului ambiant.
Se consideră pe bună dreptate că efectele sociale ale turismul se transformă, pe diverse trepte, în
efecte economice. Acest mecanism de convertire se prezintă în figura 2.

4
 Fig. 2. Convertirea efectelor sociale ale turismului în efecte economice

Ţinând seama de toate aceste aspecte se impune o analiză atentă a impactului economico-social
al turismului, pentru ca viitoarele strategii să fie oportune în raport cu realitatea existentă.

B. Impactul activităților de turism asupra mediului natural

Turismul, fiind un consumator de spaţiu şi resurse turistice, participă la influenţarea mediului
înconjurător şi a potenţialului turistic. Acest fapt se datorează fie presiunii exercitate direct de turişti
asupra peisajului, florei, faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate modifica parţial sau total,
fie prin concepţia greşită de valorificare a lor.
Impactul turismului asupra mediului înconjurător se manifestă permanent, pluridirecţional şi
contradictoriu. De aceea, dezvoltarea durabilă constituie un cadru în care trebuie să se situeze evoluţia
activităţii de turism şi funcţie de coordonatele acesteia să se implementeze căi şi mijloace specifice
turismului care asigură înfăptuirea sa.
Menţionăm că impactul turismului asupra mediului înconjurător are loc în diverse direcţii legate
de crearea condiţiilor practicării turismului. Aceste direcţi de impact sunt:
a) impactul asupra reliefului
Relieful are rol de resursă atractivă de prim ordin şi substrat material al activităţilor legate de
practicarea turismului. Orice intervenţie antropică asupra sa produce modificări de o amploare mai
mică sau mai mare ale structurii acestuia. Nu toate acţiunile umane întreprinse în scop turistic au
consecinţe nefaste asupra reliefului.
Formele impactului se referă la modul şi locul amplasării unităţilor de cazare, tipul căilor de
acces, amenajarea obiectivelor şi spaţiului turistic.
Acestea pot conduce la distrugerea unor anumite elemente ale reliefului de detaliu, subminarea
structurii fizice a substratului, alterarea peisajului.
b) impactul asupra stratului de sol
Solul se interpune între relief, pe care-l acoperă şi om. Prin diverse construcţii, de infrastructură,
acesta este scos din circuitul evoluţiei naturale, iar în jurul bazelor turistice se face simţită poluarea
chimică a solurilor.
c) impactul climatic al turismului

5
 Clima influenţează circulaţia turistică, concentrarea unui număr mare de vizitatori poate afecta
parametrii topoclimatici. Schimbarea prin turism a climatului din peşteri are consecinţe majore.
Efectele acestei activităţi se fac simţite şi în ceea ce priveşte calitatea aerului atmosferei.
d) impactul asupra hidrografiei
Elementele hidrografice dintr-o regiune sunt incluse în rândul resurselor turistice. Turismul
acţionează asupra reţelei hidrografice ducând la modificări de ordin cantitativ (depreciere şi epuizare)
sau calitativ (poluare).
Principalele forme ale impactului uman se referă la:
- deprecierea apelor subterane printr-o exploatare excesivă;
- modificările drenajelor şi structurii acviferelor subterane prin foraje;
- schimbarea drenajelor de suprafaţă, urmare a amenajărilor pentru agrement;
- poluarea apelor.
e) impactul asupra vegetaţiei
Dezvoltarea activităţilor recreative afectează integritatea şi compoziţia florei. Amenajarea unor
baze turistice duce la înlăturarea completă a vegetaţiei. Covorul vegetal este în pericol şi prin
practicarea turismului neorganizat. O formă a acestui impact constă în distrugerea de către turişti a
plantelor rare.
f) impactul asupra faunei
Fauna prezintă sensibilitatea aparte la impactul turistic. În funcţie de modul cum sunt
administrate fauna cinegetică şi piscicolă ale unei regiuni depind relaţiile de echilibru şi dezechilibru în
fondurile sale. Indirect, turismul intens are influenţă asupra faunei, modificând condiţiile ei de habitat.
De aceea, se apreciază că practicarea unui turism prost organizat conduce la apariţia unor
fenomene ca:
- afectarea învelişului vegetal;
- modificarea structurii solului;
- migrarea faunei;
- degradarea unor obiective atractive;
- poluarea apelor şi peisajului;
- limitarea fondului natural al peisajului.
Pentru limitarea sau înlăturarea lor se pot evidenţia câteva soluţii, cum ar fi:
- amenajarea modernă durabilă a obiectivelor sau ariilor turistice pentru a le exploata organizat şi
controlat;
- diversificarea ofertei turistice în vederea diminuării suprasolicitărilor;
- aplicarea unei strategii de exploatare turistică în care latura socială a turismului să primeze în raport
cu cea economică;
- educaţia turistică a practicanţilor şi potenţialilor turişti;
- elaborarea unor măsuri legislative de protejare a resurselor turistice şi peisajului.

Toate aceste forme de impacturi generate de activitatea de turism pot fi cunoscute printr-o
analiză pertinentă a situaţiei existente şi prin estimări cu caracter interdisciplinar, efectuate de
specialişti aparţinând domeniilor de impact.

Tipurile de impact produse de activităţile din turism se diferențiază în cele referitoare la cadrul:
♦ natural;
♦ construit.

Cadrul natural
A Schimbări în compoziţia speciilor floristice şi faunistice
1.Distrugerea habitatului speciilor,

6
 2.Uciderea animalelor pentru vânătoare;
3.Uciderea animalelor pentru curiozităţi gastronomice şi piaţa suvenirurilor;
4.Influenţarea migraţiei interne şi externe a animalelor;
5.Distrugerea speciilor vegetale valoroase pentru a culege plante şi a valorifica lemnul;
6.Defrişarea vegetaţiei naturale pentru realizarea de facilităţi turistice;
7.Reducerea rezervaţiilor naturale, a sanctuarelor cu viaţă sălbatică.
B Poluarea
1.Poluarea apei prin scurgerea apelor poluate, împrăştierea de substanţe petroliere şi petrol;
2.Poluarea aerului prin gazele de eşapament ale vehiculelor.
3.Poluarea sonoră datorată activităţilor şi transporturilor turistice.
C Eroziunea
1.Tasarea solurilor, compactarea, ce conduce la creşterea scurgerii pluviale şi a eroziunii
superficiale.
2.Creşterea expunerii solurilor la alunecări;
3.Amplificarea proceselor de declanşare a avalanşelor;
4.Pagube asupra formelor geologice deosebite (peşteri, avene );
5.Deteriorări asupra malurilor fluviilor şi râurilor.
D Resurse naturale
1.Scăderea resurselor de apă prin suprasolicitări şi supraexploatare;
2.Reducerea resurselor de combustibil clasic pentru necesarul de energie pentru susţinerea
activităţilor turistice;
3.Riscuri crescute pentru incendii naturale.
E Impact vizual
1.Facilităţi turistice (construcţii agrement, servicii auxiliare);
2.Gunoaie şi deşeuri rezultate din structurile şi circulaţia turistică.

Cadrul construit
A Mediul urban
l.Scoaterea terenurilor în afara producţiei primare;
2.Schimbarea regimului hidrologic, climatologic;
B Impact vizual
1.Creşterea necesităţii construcţiilor, a ariilor ocupate de construcţii;
2.Stiluri arhitecturale noi, nearmonizate cu cele existente;
3.Aglomerări de populaţie şi bunuri;
C Infrastructura
1.Supraîncărcarea cu elemente de infrastructură (drumuri, căi ferate, parcare, grilaje
electrice, sisteme de comunicaţii, alimentare cu apă etc);
2.Pregătiri pentru noi dotări de infrastructură generală şi specifică;
3.Management de mediu pentru adaptarea arealelor în scopuri turistice (plimbări pe mare,
sporturi de iarnă, nautice, cicloturism şa).
D Forme urbane
1.Schimbări în structuri urbane (zone industriale, rezidenţiale) şi alte utilităţi (agrement,
structuri turistice);
2.Schimbări în dotări şi mobilier urban (străzi, îmbrâcăminţi asfaltice, pavări, iluminari
ş.a);
3.Pericolul apariţiei unor contraste între zona urbană amenajată turistic şi celelalte zone
rezidenţiale.
E Restaurarea

7
 1.Refolosirea şi restaurarea siturilor urbane vechi, a clădirilor istorice;
2.Restaurarea şi refacerea clădirilor vechi ca a doua rezidenţă.
F Competiţia
1.Posibilităţi de declin al atracţiilor turistice sau a unei regiuni din cauza apariţiei altor
atracţii sau schimbării de motivaţii sau a unor obiceiuri turistice.