Structuri demografice

1) Definitiile diferitelor forme de manifestare ale orasului pana la megalopolis

Orasul sistem bine conturat administrativ teritorial, in genere cu mai putin de 50 de mii de locuitori, fara localitati componente si in care se mentin frecvent aspecte de ale originii rurale.

Aglomeratia Urbana- se refera la orase cu peste 100 de mii de locuitori, trecand adesea de 1 milion de locuitori, aceasta presupune o arie de urbanizare formata dintrun oras si zona sa subrubana( hinterland). Aria respectiva reprezinta o dezvoltare a vechiului oras, avand de obicei urmatoarea structura: -aria centrala, numita city sau cite, corespunzatoare nucleului vechi -cartiere din prima centura, dezvoltate in perioada de expansiune industriala sau comerciala a localitatii -cartiere suburbane din centura exterioara, alipite treptat orasului -localitati exterioare, inca independente din punct de vedere teritorial dar legate economic, administrativ si ca populatie de aglomeratia in cauza. Intre acesta si aglomeratie si afla spatii verzi, terenuri de culturi agricole, de agrement, etc, cu o functionalitate urbana prin destinatia folosirii lor.

Conurbatia presupune existenta a cel putin doua orase intre care s-au stabilit interrelatii de productie-consm, soldate cu o fuziune teritoriala a acestora ( sau nu). Desi ele isi pot pastra individualitatea juridica, cand se contopesc formand o arie continua urbanizata, cu legaturi comune de transport, sisteme de alimentare cu apa, comunicatii, salubritate, etc. Formeaza un organism teritorial amplu, policentric si cu arii specializate functional.

Metropola semnifica marile orase, multimilionare sub aspectul numarului de locuitori, capatand insa din ce in ce mai multe conotatii multiple, intre care cea de

centru de maxima importanta intr-un domeniu oarecare. Daca o conurbatie este exclusiv o anumita treapta ierarhica a spatiului urban, o metropola poate reprezenta fie un oras cu o importanta regionala ( metropola de echilibru) fie o aglomeratie urbana de dimensiuni nationale. Frecvent metropola este asimilata regiunii urbane, ca o forma actuala sub care se dezvolta fenomenul urban conemporan.

Megalopolis este un termen vechi cu intelesuri destul de variate, fiind folosit astazi pentru a desemna mari formatiuni urbane-aglomerari de orase-rezultate din fuziunea zonelor suburbane si a hinterlandurilor. Exista opinii conform carora expansiunea continua a melopolisurilor va duce la aparitia orasului mondial, sau ecumenopolis.

2. O evolutie teritoriala a fenomenului urban romanesc comparativ cu cel european Pentru a intelege mai bine evolutia fenomenului urban, atat in tara noastra, cat si in intreaga Europa, este necesar ca sa pornim in cautarea si in identificarea de puncte comune in istoria diferita a civilizatiilor pe intreg continentul European, din Antichitate pana in Epoca Moderna. Unul din punctele de pornire in istoria oraselor au foste asa numitele Polisuri grecesti, orase cetati, care au dominat zona mediteraneana, independente din punct de vedere administrativ si militar, una de cealalta, orase inchise in ziduri groase de aparare, in fata populatiilor barbare sau ale intentiilor de cucerire ale unui despot vecin. Cateva din acestea au existat si pe teritoriul Romaniei, in special in zona de colonizare greceasca de pe malul Marii Negre, separate din punct de vedere structural si motivational de asezarile triburilor dace, orase cu scop de cetate, capitala cunoscand atat o functie militara cat si una religioasa. Totusi, fenomenul urban pe teritoriul nostru nu a cunoscut o asemenea tehnologie arhitecturala sau un model de expansiune ca cel al oraselor elene. Ceea ce a dus la imprastierea ideilor urbane pe intregul teritoriu european a fost insa cucerirea militara romana, orasele incepand sa infloreasca in zonele in care armata era stabilita, in jurul castrelor si cazarmelor romane. Tot acum, orasul se diversifica, isi gaseste noi tipuri de cladiri pentru a le satisface nevoile cetatenilor sai. Observam in aceasta perioada un interes crescut pentru infrastructura. Cderea Imperiului Roman si asalturile populatiilor migratoare au avut o influenta asupra fenomenului urban destul de puternica. Orasele , tinte mari si bogate pentru furturi, au fost abandonate pentru securitatea satelor si padurilor care le inconjurau, sau a manastirilor si

cladirilor cu importanta religioasa , construite si intarite ca sa ia locul fortaretelor. Atat in Estul Europei, cat si in Vest, orasele au inceput sa depinda de seniori bogati, cu suficiente fonduri ca sa intretina ziduri de aparare si mici garnizoane imprejurul castelelor sau al manastirilor fortificate construite in vecinatate. Dupa secolul 11 insa, comertul incepe sa se afirme, dezvoltarea pietelor si targurilor ajungand sa castige un loc in cadrul lucrurilor care mentin bunastarea locuitorilor. Se deschid noi targuri in zone comerciale favorabile, pe cursurile fluviilor, la campie, iar scopul seniorilor e de a le apara si de a-si asigura astfel veniturile. Orasele sunt limitate in continuare din punct de vedere spatial, aparate de ziduri puternice si de valuri de pamant, de palisade. Evul mediu obliga orasele sa se limiteze la forma lor fixa, adoptand astfel stradute intortocheate si cartiere ale breslelor. Diferenta intre orasele romanesti si cele vestice incepe sa apara in perioada Renasterii. In restul Europei, orasele se culturalizeaza, se imbogatesc arhitectural, incep sa se extinda iar piata incepe sa isi faca aparitia ca punct focal al vietii orasului, dupa modelul oraselor italiene. Orasele vestice adopta universitatile ca dinamizatori ai fenomenului urban si arta. Intre timp, orasele din est sunt supuse continuu unei lupte pentru supravietuire. Invazia si ocupatia otomana de la sud de Dunare isi lasa amprentele asupra oraselor romanesti, mereu cu un pas spre razboi si aparare. La sud de Dunare, influenta Otomana se poate observa in arhitectura unor orase precum Belgrad, Braila, etc. ( Desi nu trebuie sa uitam ca si in vest, arhitectii europeni s-au inspirat dupa modelele arabe, de exemplu, aparitia arhitecturii gotice a venit ca raspuns la Cucerirea Normanda a Siciliei islamice, de unde s-au importat aceste cunostinte ). Secolele 17-18 sunt definite in arhitectura europeana de bogatie si fast. Orasele vestice au parte de o structura care pune in valoare monumente, arhitectura fantanilor, fatadele, conceptii marcate de dorinta de infrumusetare. In vest, orasele cunosc o expansiune considerabila si planurile lor integreaza notiune de igiena si ocupare a terenului. Pentru Parisul si Londra incep sa isi castige statutul de metropole. Spre deosebitre de acestea, societatea romaneasca de secol 18, nu vede orasul cu intaietate, ca in spatiul transilvanean. Exceptand capitalele Principatelor Romane, asezarile urbane nu se regaseau decat in zona targurilor. Palatul este cel mai important edificiu de arhitectura, privilegiu al domnilor, insa si acestea nu erau construite ci mai degraba renovate de la un conducator la altul. prima data se inmultesc micile magazine cu vitrine, securitatea contra incendiilor si salubritatea publica.

Ceea ce a insemnat explozia urbana a fost insa secolul 19 si Revolutia sa industriala. Orasele isi adauga noi centuri de ateliere si fabrici si locuinte ieftine pentru muncitori, zonele miniere se dezvolta din cauza migratiei populatiei, metropolele confruntate cu revolte populare si epidemii se transforma pentru o mai buna gestionare a problemelor cu care se confrunta ( Parisul lui Haussmann e construit cu piete largi si colturi stelate ca armata sa poata trage mai bine in masele revolutionare) . In sfarsit Principatele Romane se modernizeaza si ele si asta datorita schimbarii statutului lor. Acum sunt o singura tara, unita sub conducerea unui principe strain care aduce cu el idei inovatoare si care stie sa aleaga si sa aduc arhitectii potriviti. In curand orasele romanesti se vor apropia de arhitectura celor frantuzesti, vor avea un Ateneu, biblioteci, muzee, teatru, infrastructura potrivita care sa le conecteze, astfel incat, pana la inceputul secolului 20, Bucurestiul capata faima Micului Paris. In sfarsit, orasele romanesti acopera terenelui pierdut in fata suratelor lor vestice si se transforma, nu gradual, astfel incat sa putem observa diferitele stiluri arhitecturale ca in orasele transilvanene, ci infloresc brusc, in stiluri care copiaza influenta Parisului. Prima jumatate a secolului 20 este perioada Epocii Frumoase, imbogatirea oraselor romanesti cu iluminat stradal, infrastructura moderna, le aduc in rivalitate cu cele mai prospere asezari urbane din lume. A doua jumatate a secolului 20 vede din nou o impartire a orasului european. Vestul, prins in politici capitaliste si democratice va incerca sa se adapteze cosmopolitanismului, va incerca sa se refaca dupa ranile razboilui si sa-si redescopere noua identitate. Orasul va descoperi sectorul tertiar si cuaternar, va cunoaste o densitate ridicata a constructiilor si a spatiilor verzi, va primi in structura sa elemente neurbane, precum cartierele rezultate din evolutia asezarilor pe vetrele unor sate, accentuarea tendintei populatiei de a se stabili la periferie, etc. In est, orasele sunt supuse politicii socialiste, totul este cladit in numele poporului, locuinte sociale, cartiere muncitoresti de blocuri , explozia dependintelor lor, crese, gradinite, scoli, pentru a acomoda politicile demografice, centrul urban regandit si reamenajat in viziunea conducatorului partidului, in concluzie, o incercare de uniformizare industrialeconomica. Orasele trebuie sa poate face tot, de la industrie chimica pana la medicina. Orasele romanesti au inceput sa se adapteze politicilor socialiste iar acum, in 20 de ani de tranzitie, se observa dificultatea cu care se confrunta unele orase la adaptarea la noile cerinte ale locuitorilor lor. Localitatile ridicate fortat la rangul de orase, din cauza unui capriciu industrial, incep sa isi piarda populatia in urma migrarilor in masa sau a politicilor sociale dezastruoase, post comuniste.

3. Motoarele sau dinamizatorii fenomenului urban actual a) imbunatatirea si expansiunea infrastructurii economice si sociale ( crearea de locuri de munca si conectarea lor la cartierele rezidentiale, crearea de cladiri cu scop social- gradinite, crese, scoli primare, spitale de cartier, clinici, azile, pentru deservirea populatiei). b) asigurarea accesului la serviciile de baza ( apa curenta, electricitate, mai nou internet, wireless) c) industria si infrastructura industriala ( orase legate puternic de combinate si fabrici, zone siderurgice, porturi, etc) d) aparitia de noi functii ale oraselor pe baza cererilor din ce in ce mai complexe ale locuitorilor lor e) politica ( legi si acte normative care sunt create pentru favorizarea cresterii demografice si urbanistice dintr-o anumita zona)

4. Periurbanizarea/suburbanizarea Reprezinta mijlocul de conciliere intre casa de la tara si serviciul de la oras. Implica deplasarea continua si a putut sa se dezvolte gratie raspandirii automobilului. Cauzele fenomenului sunt multiple si complimentare, de la dorinta de a accede la proprietate, mai ales sub forma unei case individuale, rolul publicitatii negative a orasului ca loc aglomerat, poluat , zgomotos, investitiile incurajate in comunele dimprejurul orasului. Cei care apeleaza la acest tip de naveta, isi pastreaza locurile de munca din oras, continua adesea sa utilizeze serviciile orasului pentru cumparaturi sau scolarizare, etc. De cele mai multe ori ariile de periurbanizare sfarsesc prin a fuziona. Schema lui Di Meo prezinta un caz clasic de periurbanizare, un oras cu 3 inele zonale , in care centrele de afaceri situate in ultimul inel inconjurator, au determinat aparitia unui oras nou, unei localitati noi, inglobate in spatiul de suburbanizare a vechiului oras si a centrului sau istoric. Tot in aceasta zona si-au facut aparitia si zone industriale pentru noile tehnologii si,

odata cu ele si infrastructura moderna necesara. Au aparut liniile de tren de inalta viteza, autostrazile largi si aeroporturile . In imediata apropiere a zonelor tehnologice noi , si-au facut aparitia si campusurile universitare, scapate din aglomeratia vechiului centru urban. Orasul este structurat radial iar axele sale de evolutie sunt indreptate spre exterior.

5. Cresterea numerica a populatiei ( inceputul si sfarsitul sec 20) Istanbul

La inceputul secolului 20, Istanbul inca era capitala unuia dintre imperiile care au modificat fata Europei. Datorita pozitiei sale geografice , datorita importantei pe care o avea era de inteles de la sine ca orasul putea sa depaseasca cu usurinta 1 milion de locuitori ( vezi grafic). Numarul a scazut in perioada de dupa primul razboi mondial , asta in primul rand datorita Politicii adoptate de stat. Destramarea imperiului Otoman si stramutarea capitalei administrative la Ankara, apoi legile drastice impuse de guvernul lui Ataturk, ce interziceau migratia populationala dintr-un oras in altul ( majoritatea pe considerente etnice Ankara a fost aleasa drept capitala tocmai pentru ca populatia majoritara era cea de Turci curati, spre deosebire de grecii din fostul Constantinopole) si-au lasat amprenta asupra capitalei. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, intrarea Turciei in NATO a insemnat schimbarea politicii. Cartierele temporare ridicate in imprejurimile orasului , in perioada cand migratia era interzisa, au fost demolate si reconstruite ca si cartiere muncitoresti, redeschise . Politica statului , de industrializare fortata si de substituire a importurilor cu produse nationale a marit factorul de atragere de noi locuitori in Istanbul. Majoritatea noilor veniti proveneau din somerii din mediul rural. Principalul motiv al cresterii demografice in Istanbul ar fi politica socialista a statului, cea care a deschis calea spre industrializarea de pana in 1980, urmata, dupa lovitura de stat din aceasta perioada de o schimbare spre liberalizare si capitalism . 6. Tehnopolii Sunt rezultatul strategiilor oraselor universitare pentru o dezvoltare economica , capabila sa valorifice potentialul de cercetare antrenand un nou tip de industrializare de inalta tehnologie, a carei folosinta se afla la limita dintre secundar si tertiar. Operational este o grupare de organizatii de cercetare si afaceri atasata dezvoltarii stiintifice, ingloband un proces de ansamblu , de la etapa de laborator pana la cea de fabrica si comercializare a produsului. Este o versiune modernizata a orasului monopol din timpul neoliberalismului si descentralizarii. Istoric: - primul tehnopol a fost Silicone Valley in anii 50 1970-1984 Sophia Antipolis.

Date de identificare: proportia angajatilor cu sarcini stiintifice si tehnice in numarul total de angajati

Volumul cheltuielilor pentru cercetare si dezvoltare (nu informeaza asupra nivelului tehnologic al produsului)

Nivelul de perfectionare al produsului fabricat in ramura industriala si locul sau in nomenclator

Rata de crestere a angajarilor in interiorul sectorului Se pot imparti in : centre de inovatie, parcuri stiintifice, parcuri tehnologice, parcuri de afaceri si comerciale, zone industriale superioare

Exemple:

Silicone Valley, Sophia Antipolis, Hsinchu Science Park(Taiwan), NanKang

Software Park , NETpark County Durham (Anglia), Daedeok Innopolis ( Coreea de sud)

7. Patrimoniul. Analiza asupra relatiei dintre perceptia locala a detinatorului de patrimoniu si perceptia lui externa. Conform dreptului civil, Patrimoniul reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor avand valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau unei persoane juridice. Patrimoniul este o universalitate juridica cuprinzand intr-o unitate totalitatea drepturilor, activul, si obligatiilor, pasivul, si existand atata timp cat exista si persoana; fiecare persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu. In cazul persoanelor juridice, elementele componente ale patrimoniului sunt cuprinse in diferite grupe de bunuri si valori materiale, corespunzator destinatiei economice, fiecare grupa avand un regim juridic propriu. Astfel, institutiile de stat au in patrimoniul lor bunuri repartizate ingrupa fondurilor fixe, mijloacelor circulante, produselor etc. Conform DEX, patrimoniul are ca sens si Bunuri spirituale care aparin ntregului popor (fiind transmise de la strmoi); motenire cultural; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparin omenirii ntregi Analizand aceste doua definitii putem observa ca perceptia unui bun ca apartinand patrimoniului este in stransa legatura cu dreptul de proprietate si o continuare ereditara a

acestuia. Bunurile care fac parte din patrimoniu au capatat o anumita valoare, mai mare decat cea pe care o au, de imobil, de monument. Astfel perceptia interna tine de mostenirea aparte pe care bunul o primeste , fie prin intrebuintarea indelungata, fie prin insemnatatea pe care bunul o are, marcarea unui eveniment, insemnatatea culturala, etc. De cele mai multe ori insemnatatea patrimoniala locala a unui bun nu este inteleasa in exterior tocmai din aceasta cauza, este imposibil de relationat sentimentele unui grup specific cu cele ale unei intregi populatii sau chiar la nivel global. Patrimoniul global apare atunci cand un anume bun capata o importanta recunoscuta pentru intreaga lume, o importanta in evolutia societatii , o importanta in cultura globala ( in ceea ce defineste o intreaga specie).

8. Tensiuni teritoriale generate de incarcatura neuniforma , dezechilibrata a spatiului. Exista o legatura intre spatiul urban si demografia orasului care intretine si mentine o relatie echilibrata. Cati oameni traiesc in oras, atatea locuinte trebuie sa fie disponibile, impreuna cu infrastructura sociala necesara. Lipsa acestora duce la tensiuni, nemultumiri in randul populatiei. Cele mai mari revolte orasenesti au izbucnit tocmai din cauza lipsurilor pe care orasul le avea in indeplinirea cerintelor din ce in ce mai crescute ale populatiei. Lipsa infrastructurii sanitare necersare, a dus la izbucnirea de epidemii care au decimat populatia urbana in majoritatea metropolelor europene in evul mediu si in inceputul perioadei moderne. Existenta unei paturi demografice sarace , lipsita de supravegherea autoritatilor a dus la aparitia unor false orase in interiorul metropolei, zone inchise , accesul fiind permis si rezervat doar locuitorilor sai ( de exemplu Kowloon- Orasul Zidit din Hong Kong, fara strazi, fara politisti, un simplu cartier de locuinte puse una peste alta care deserveau 30.000 de locuitori intr-o suprafata de 0.03 km2) , enclave care sunt adevarate focare de violenta, coruptie si ilegalitati. In Europa se observa o diferentiere in Est si Vest, intre structura si densitatea oraselor datorata in principal industriei si infrastructurii necesara pentru a o sustine. In Estul , fost comunist, se inregistreaza o pulverizare a activitatilor intre mai multe orase, legat strans intre ele prin

infrastructura, pe cand in Vest , orasele sunt influentate de activitatile comerciale si turistice, cu cateva exceptii spre industrie. Una din solutiile pentru echilibrea acestor tensiuni o reprezinta politica. Existenta anumitor legi care sa puna mai mult accent pe migratie si pe problema spatiului locativ ar rezolva in mare parte dezechilibrele prezente.