Orașele comuniste – cum

evoluează ele în prezent

 Întrebări
• O întrebare care a apărut în anii imediat
următori căderii comunismului a fost: vor
evolua fostele orașe comuniste pe traiectoria
orașelor vestice sau vor avea un drum propriu?
(teoria ciclului de dezvoltare)
• Vor evolua toate aceste orașe în mod similar
sau diferit?
• Va prevala moștenirea comunistă sau forțele de
piață?
 Observații generale
• Evolutia spatiului urban în aceasta regiune s-a facut sub actiunea a trei
seturi de forte:
(a) mostenirea istorica variata a acestor tari – imperiile în componenta carora
s-au gasit, procesul de formare a statelor natiuni între 1918 si 1939/1941,
precum si efectele celui de al doilea razboi mondial;

(b) perioada comunista cuprinsa între sfârsitul anilor 1940 si 1989/1991 când,
desi putem vorbi despre similitudini, trebuie totusi sa facem distinctia între
diferite regiuni sau tari (în cazul României se considera ca procesul de
sistematizare este diferit de experienta tuturor celorlalte tari comuniste);

(c) deschiderea oraselor spre economia de piata si influentele globalizarii

începând cu anii 1980 (în unele tari acest proces a început anterior tranzitiei
propriu-zise la un regim democratic; acest lucru a fost însa prea putin evident în
cazul tarii noastre spre deosebire de exemplu, de Ungaria si Polonia).
 Moștenirea istorică
• orasele din sud-estul Europei au mostenit o retea importanta de centre urbane,
comerciale si administrative din perioada Imperiului Roman de Rasarit, însa
aceste asezari si-au pierdut functiile sau chiar au disparut de-a lungul secolelor
urmatoare.
• Cu toate acestea însa, pâna în secolul al XX-lea, aceasta zona, împreuna cu Rusia,
a fost considerata ca nedezvoltata comparativ cu restul Europei din punctul de
vedere al urbanizarii.
• Sub ocupatia otomana anumite orase din aceasta regiune au cunoscut o oarecare
dezvoltare, primind functii administrative. În general însa permanenta expansiune
a imperiului otoman si relocarea unor populatii au dus la o stagnare a dezvoltarii
oraselor.
• Lipseste în aceasta regiune o retea de mari centre urbane interconectate între
ele.
• Dpdv urban între secolele al XIV-lea si al XIX-lea Europa de Sud-Est a cunoscut o
ramânere în urma semnificativa fata de alte parti ale Europei.
 Romania
• formarea oraselor medievale pe amplasamentul unor
asezari romane dar marea majoritate s-a format
spontan, prin dezvoltarea unor asezari rurale, prin
coagularea populatiei pe lânga castele, în locuri
consacrate de târg, la principalele vaduri.
• pâna la începutul secolului al XIX-lea - interes redus
din partea domnitorilor români pentru dezvoltarea
oraselor.
• În ceea ce priveste dezvoltarea oraselor trebuie facuta
o diferentiere clara între cele trei tari românesti.
• Orasele din Transilvania poarta amprenta
colonistilor sasi.
• Din punct de vedere spatial, avem de a face cu
asezari fortificate, compacte, dominate în
interiorul zidurilor de silueta bisericii si de
prezenta unor piete publice
• Orasele din Tara Româneasca si Moldova pe
de alta parte se dezvolta din punct de vedere
spatial tentacular, de-a lungul principalelor cai
de legatura în teritoriu.
• În absenta zidurilor de fortificare, zonele
urbanizate se întrepatrund cu cele neocupate
sau utilizate drept terenuri agricole.
• În secolele al XV-lea si al XVI-lea, în Europa de Vest
apar primele semne ale capitalismului comercial, iar
în plan politic putem vorbi despre o mai buna
organizare a statelor, care devin centralizate în
acelasi timp în care nobilimea începe sa îsi piarda din
putere si influenta.
• Prin contrast, Europa de Est cunoaste în aceasta
perioada serbia, un reviriment al structurilor feudale
rigide, cresterea puterii nobililor si în general
stagnarea dezvoltarii oraselor.
• Tehnologiile si organizarea sociala generate de
capitalism pătrund încet în aceasta regiune, mai
ales în partea centrala.
• Dezvoltarea unor centre industriale este mai mult
o exceptie (cazul orasului textil Lodz, în Polonia).
• În rest, aceasta regiune va ramâne în mare parte
rurala si dependenta de agricultura pâna în
momentul industrializarii din anii 1950 initiata de
regimurile comuniste.
• În secolul al XVIII-lea în Tara Româneasca si Moldova
orasele îsi continua dezvoltarea lenta, spontana de pâna
atunci.
• Prin contrast, în Transilvania, dupa trecerea provinciei sub
stapânire austriaca - o modificare a sistemului de
fortificatii si în acelasi timp constructia (Blaj, Gherla) sau
reconstructia unor orase (Timisoara) dupa planuri precise.
• Apar si masuri de amenajare a teritoriului – regularizarea
si canalizarea râurilor, asanarea mlastinilor, realizarea
satelor pe plan prestabilit etc.
• Evolutii importante pentru dezvoltarea oraselor românesti în
secolul al XIX-lea
- apar orase noi concomitent cu restructurarea celor existente
(ex. de noi orase – Turnu Magurele, Turnu Severin);
- extinderea planificata a oraselor existente prin parcelari
(Constanta, Predeal, Galati);
- transformarea oraselor existente (în Transilvania darâmarea
zidurilor si unificarea teritoriului din interiorul zidurilor cu cel
din afara lor, construirea de bulevarde, aparitia de cartiere si
parcuri, amenajarea unor spatii publice de agrement)
 Perioada comunistă
• Principiile de organizare spatiala care pot fi
deduse din ideologia comunista includeau –
- respingerea mecanismelor pietei
- eliminarea diferentelor între mediul urban si cel
rural
- o distributie spatiala mai echilibrata a industriei
si populatiei pe tot teritoriul
- integrarea spatiala voita a agriculturii si industriei
 Impactul socialismului asupra structurii spațiale a
orașelor est-europene

• Absența piețelor imobiliare

• Densitatea și alocarea terenurilor = rezultatul
unor decizii administrative și nu al pieței
• Supra-alocare de terenuri pt industrie = coloana
vertebrală a economiei; Tranzacțiile pe piața
imobiliară limitate = nu au fost redezvoltate prop.
industriale din zona centrului
• Sub-alocare de terenuri pentru servicii și retail,
prin comparație cu industria
• Densitatea proiectelor rezidețiale –
determinată de tehnologia producerii
panourilor pre-fabricate – densități mari la
periferie
• În anumite țări au fost tolerate enclave de
case individuale
• Deformări spațiale moștenite din perioada
comunistă
- Cartiere rezidențiale dense, constând din
blocuri construite din prefabricate, localizate în
suburbii (la periferie); Neobișnuit dacă avem în
vedere curba densității care descrește spre
periferie în mod normal
- Numeroase spații industriale în paragină
localizate în apropiere de centrul orașului
- Lipsă de spații în zona centrală pentru comerț și servicii; în anii
de după revoluție au apărut chioșcuri și mici afaceri stradale
- O infrastructură inadecvată pentru a susține densitatea
rezidențială din zona centrală
- Probleme legate de dreptul de proprietate (situații incerte)
pentru clădiri di zona centrală – imposibilitatea transferului sau
reutilizării
- Un sistem redus de taxare la nivel local; axare pe transferuri mai
degrabă decât pe venituri proprii (situație în schimbare, mai
ales în privința marilor orașe) – nu se mai aplica la cazul
Romaniei
Tranziția - Caracteristici spațiale ale orașelor
europene
• fostele orașe socialiste construite în jurul unui
centrul istoric mare/bine dezvoltat, stabilit
inițial cu multe secole înaintea socialismului
• structura spațială existentă  din
suprapunerea unei structuri socialiste peste
structura spațială determinată de forțele
pieței de-a lungul timpului
• Orașele est-europene = hibrid între structuri economice de piață și cele socialiste
• Caracteristici spațiale ale orașelor europene
- orașe antice ale căror centre și structura radială de străzi datează din evul mediu
sau chiar din perioada Imperiului Roman.
- Numeroase atracții culturale s-au concentrat de-a lungul timpului în zona
centrală
- Cafenele, magazine dezvoltate în jurul centrului și a atracțiilor culturale
- Funcțiuni urbane mixte – clădirile de birouri dezvoltate fie în clădiri istorice
(Franța) sau în clădiri moderne adiacente – Londra
- Centrul orașului este atractiv pentru funcții rezidențiale – clasa bogată având în
vederea costul ridicat al terenului și a imobilelor
- Transportul în comun de-a lungul rețelei radiale bine dezvoltat; continuă să își
păstreze funcțiile chiar și după apariția sistemlui circular de străzi după 1950
 Analiză spațială comparativă a orașelor est
europene
• 4 indicatori luați în considerare
- Densitatea medie
- Profilul densității
- Profilul prețurilor terenurilor
- % terenuri industriale
 Densitatea medie

• În general ne așteptăm ca densitatea să fie mai

mare datorită preferinței aut. publice pentru
apartamente și nu pt case individuale
• Pe de altă parte, datorită unei supra-alocări de
terenuri pt industrie ne așteptăm la densități
mai mici
• Orașele est –europene – densități medii
similare cu orașele vestice din Europa, între 35
și 100 persoane la hectar
• Variația pare să fie mai degrabă determinată
de un context cultural specific anumitor
zone/continente
• Localizarea orașelor într-o anumită regiune
mai importantă decât ideologia
• Dpdv al densității medii, orașele est europene
similare cu celelalte orașe europene
 Profilul densității

• La nivel european sunt identificate 3 categorii de

orașe
- orașele aflate sub comunism pt 40 de ani (curbă
negativă dar convexă, cu excepția Budapestei)
- orașele aflate sub comunism de 75 de ani (curbă
pozitivă)
- orașele europene cu o piață imobiliară care a
funcționat neîntrerupt (curbă negativă dar
concavă)
 Profilul prețurilor terenurilor

• În orașul monocentric există o corelație strânsă între prețul

terenurilor/clădirilor și densitate
• În cazul Parisului se remarcă că densitatea și prețurile
descresc împreună
• Curba sugerează că rezidenții valorizează ceea ce există în
centrul orașului
• În orașele socialiste după reinstaurarea mecanismelor de
piață – prețurile scad după un tipar asemănător cu cel din
vestul europei
• Cu toate acestea, densitatea rămâne atipică – putem avea
astfel densitate în creștere și preț în scădere
 % terenuri industriale

• În orașe cu economie de piață o parte

semnificativă a terenurilor industriale din zona
centrală datând din era revoluției industriale au
fost supuse reconversiei
• Nu decizii de planificaere urbană/intervenții
administrative ci decizii de piață datorită faptului
că în aceste zone terenurile sunt scumpe
• Tehnologia și comunicațiile au făcut posibibilă
descentralizarea/relocalizarea către suburbii
• % mare de terenuri alocate industriei =
caracteristică a orașelor est europene
• În cele vestice între 4-10%
• Inexistența recoversiei reprezintă o barieră
majoră pentru orașele est europene
 Strategii de dezvoltare urbană specifice
orașelor est europene
• Strategiile implementate de municipalități
pentru a rezolva problemele moștenirii
comuniste nu au fost întotdeauna coerente
• Cauza – lipsa unui model clar privind
abordarea perioadei de tranziție
• Obiectivele declarative similare cu cele ale
orașelor vestice din Europa
• Acestea includ:
- Conservarea centrelor istorice ca locuri vibrante cultural, cu un
nivel crescut de activitate economică
- Menținerea unui nivel ridicat de călătorii efectuate cu transportul
în comun
- Menținerea calității mediului urban – monumente, și prevenirea
deteriorării periferiilor
- Menținerea unui nivel crescut de angajabilitate – mai ales în zona
de centru, orașele=atractive pentru investitori
- Menținerea costului caselor la un nivel scăzut prin oferirea unor
diferite opțiuni pentru toate clasele sociale. Adevărat pt România?
 Conservarea centrelor istorice ca locuri vibrante cultural, cu un nivel crescut de activ.
economică

• Mai mare flexibilitate în ceea ce privește

schimbarea destinației terenurilor/construcțiilor
și a tranzacțiilor pe piața imobiliară
• Piața ca principalul mecanism de alocare a
terenurilor/construcțiilor
• În anumite orașe restricții vizând transformarea
apartamentelor în birouri
• Conversie complicată de dispute legate de
drepturile de proprietate
• Uneori dorința de conservare a caracterului
istoric a zonei centrale invocată ca motiv pt
lipsa schimbărilor
• Politică greșită – este nevoie de activ.
economice și taxe pt a menține clădirile din
această zonă și atractivitatea centrului
Menținerea unui nivel ridicat de călătorii efectuate cu transportul în comun

• Caractetul monocentric al orașelor europene,

densități mari în centru, concentrare de funcții
culturale și de servicii în centru face posibilă
existența unui sistem de transport public eficient
• Politicile municipale vizând parcarea în zona
centrală nu întotdeauna în concordanță cu
obiectivul de menținere a transportului în comun
• Parcări la prețuri mici oferite de municipalitate =
politică greșită?
Menținerea calității mediului urban
• Reducerea poluării prin relocarea activ.
industriale
• Păstrarea clădirilor istorice dar nu scoaterea
lor în afara pieței
• Dispersia urbană – tendință de a reduce
densitățile datorită perioadei comuniste în
care au fost impuse densități mari
 Locuri de muncă
• Investitori mari, multinaționale versus afaceri
locale
• Importanța terenurilor pentru afacerile care
doresc să se localizeze într-o anumită zonă
• Reglementări urbanistice prea stricte – bariere
pentru investitori (nu neapărat cazul
României)
 Disponibilitatea locuințelor
• Lipsa locuințelor – problemă semnificativă
• De asemenea și creșteri importante a prețului
acestora
• Încurajarea reconversiei
• Ce ar trebui să se întâmple cu blocurile
comuniste? Ar trebui investit în reabilitatarea
lor?
 Probleme semnificative
• Distrugerea patrimoniului industrial
• Dezbatere – merită păstrat?
• https://www.youtube.com/watch?
v=zEM2GKl_wPQ&list=PLySwe7SuBShFKnbLVc
74UBVnoeRlpc4a8