U.A.U.I.M.

Curs ANALIZA MORFO- TIPOLOGICA URBANA- Facultatea de Arhitectura

Curs MORFOLOGIE URBANA- Facultatea de Urbanism

ANUL II / sem.3

Conf.dr.arh. ANGELICA STAN

CURS 2

Sistemul morfologic urban

Metodele morfologiei urbane
? Forma urbană
? Forma urbană
Forma urbana participa la identitatea orasului.

Abordarea
morfologică pune
accent pe
specific
(specificitatea
concretă) în
detrimentul
genericului şi al
elementelor
globalizante.
 macro-forma urbană / tiparul dezvoltării
- planimetric/ secțiune orizontală
- siluetă/ profil / secțiune verticală

BOSTON TOKYO PARIS

- Forma urbana devine un brand, parte a identitatii orasului

- Brandul este folosit in relansarea/ stimularea dezvoltarii
 •a>oamenii se mişcă liniar;
•b> oamenii interacţionează în spaţii convexe
•c>oamenii percep schimbarea în câmpul vizual în
mişcare, în relaţie cu mediul construit; sursa |Bill Hillier

•elementele generatoare de hărţi mentale = elemente

morfologice care genereaza tipare perceptive si mecanisme
de memorare ale formei urbane
•sursa: Lynch, K, 2012, Imaginea oraşului, Bucureşti, Biblioteca Urbanismul serie nouă, p47-
48
 TERITORIU URBAN

FORMA URBANA
FUNCTIUNI URBANE

STRUCTRA URBANA

CONTEXT URBAN
? SISTEMUL URBAN

TESUTUL URBAN
? Metodele morfologiei urbane

•Morfologia istorică („arheologie urbană”) > mizează mai mult

pe descompunerea zonelor de adăugire (sedimente) faţă de o formă
iniţială, încercând să înţeleagă forma urbană pornind de la modificările
succesive ale acesteia de-a lungul unor perioade istorice ample

•Morfologia funcţională > explică determinările / cauzalităţile;

evaluează eficacitatea sau ineficacitatea acestora din punct de vedere
funcţional, al fluxurilor şi activităţilor

•Morfologia normativă > păstrează legătura cu valorile vieţii

sociale urbane, privind forma urbană prin prisma modului în care
oglindeşte calitatea vieţii;
K.Lynch vorbeşte, spre exemplu, despre forme urbane „bune”
A theory of good city form. Cambridge: MIT Press, 1981

(după Allain, 2004)

•Morfologia istorică („arheologie urbană”) > mizează mai mult pe
descompunerea zonelor de adăugire (sedimente) faţă de o formă iniţială,
încercând să înţeleagă forma urbană pornind de la modificările succesive
ale acesteia de-a lungul unor perioade istorice ample
•Morfologia funcţională > explică determinările / cauzalităţile; evaluează
eficacitatea sau ineficacitatea acestora din punct de vedere funcţional, al
fluxurilor şi activităţilor
•Morfologia normativă > păstrează legătura cu valorile vieţii sociale
urbane, privind forma urbană prin prisma modului în care oglindeşte calitatea
vieţii;