1.

CARE ESTE COMPONENTA (COMPONENTUL) DE BAZA DIN PERETELE

CELULAR AL UNEI CELULE VEGETALE LEMNOASE?

Peretele secundar se formează după încetarea creşterii celulei în volum, prin

depuneri de material (microfibrile celulozice şi lignine) peste peretele celular primar.
Depunerea de material se realizează în straturi succesive, de regulă trei, spre interiorul
peretelui primar, având loc creşterea în grosime prin procesul de apoziție (creştere
centripetă).
Peretele format este alcătuit din celuloză, hemiceluloză, pectine, lignină,
predominând celuloza.
Comportarea fizică, mecanică şi chimică a complexului vegetal lemnos poate fi apreciată numai
dacă se ia în considerare organizarea sa fizică  şi  morfologică,  începând de
la  nivelul  constituenţilor  săi chimici.
Fiecare  dintre  aceştia,  celuloza,  hemicelulozele,  lignina  şi extractibilele
influenţează  în măsură  foarte  mare proprietăţile caracteristice lemnului. De  aceea se spune
că,  lemnul  este  un material polimer vegetal compozit, la a cărui organizare  structurală
participă celuloza  drept  element  de  armare  şi  complexul ligno-
poliozic  care  constituie  suportul  material  al  matricii amorfe.
La nivel elementar interacţiunile dintre constituenţii lemnului se manifestă
în  profunzimea  peretelui  celular, cu rol de consolidare a substanţei lemnoase şi care se reflectă
în organizarea morfologică a matricii amorfe.
De aceea, compoziţia chimică şi  proprietăţile  mecanice  ale lemnului vor
fi  determinate  direct  de  cota  de  participare  a celulozei, de gradul de orientare a armăturii
microfibrilare celulozice şi de raportul lignină / hemiceluloze din matricea amorfă.

2.CUM SE NUMESC VASELE CONDUCĂTOARE DIN TULPINA UNUI ARBORE?

Țesuturile de conducere transportă seva. Vasele lemnoase ale angiospermelor se

numesc trahee. Prin ele circulă seva brută. Celulele cilindrice, dispuse cap la cap, își pierd
citoplasma și rămân pereții celulari formând tuburi. Vasele liberiene sunt formate din celule vii.
Prin ele circulă seva elaborată. Vasele se grupează formând fascicule și sunt însoțite de celule cu
rol de hranire și de susținere. La plante cu creșteri anuale apare un meristem secundar numit
cambiu libero-lemnos. El produce țesut liberian spre exterior și lemnos spre
interior,determinând îngroșarea rădăcinii și tulpinii. El funcționează diferit primăvara și toamna,
rezultând de aici cunoscutele inele anuale de creștere. Tipurile de celule sunt prozenchimatice.
    Celulele lemnoase indeplinesc in arbore diverse functii, cum sunt : conducerea apei si a
sarurilor minerale, sustinerea trunchiului a coroanei, inmagazinarea diverselor substance, ca, de
exemplu rasina. Dupa rolul pe care-1 au in viata arborelui, celulele difera intre ele ca forma si
dimensiuni, distingandu-se celule de vase, traheide, celule de parenchim si fibre.
    Celulele de vase sint celule scurte, cu peretii sutbiri diametre mari servesc la circularea apei si
a sarurilor minerale. Ele sunt unite cap la cap, formind tuburi lungi prin care circula seva. Vasele
lemnului constituie in sectiune porii lemnului. La unele specii, vasele sint vizibile cu ochiul liber.
La celulele de vase, peretii transversali lipsesc, sau sunt perforati Vasele se întâlnesc numai la
lemnul de foioase, lipsind total la cele de rasinoase.
    Celulele de parenchim au forma prismatica, cu peretii suburi, asezate cap la cap,
dând aspectul unei fibre alungite .Aceste celule reprezinta razele medulare la risinoase la foioase,
si formeaza tesuturile de parenchim, care au functia de a depozita substantele nutritive de rezervi.
    Fibrele au forme alungite, cu deschiderea mica peretii grosi indeplinind in arbore un rol de
rezistenta.
    Canalele rezinifere sunt tuburi lungi inconjurate de straturi de celule de parenchim. Se gasesc
la o parte din speciile de rasinoase (molid, pin, larice, duglas in stare verde). In sectiune
transversala apar ca puncte albicioase sau galbui-brune.
    Canalele rezinifere pot fi asezate longitudinal sau transversal fata de aza arborelui. Ele
acumuleaza in interior rasina secretati de celulele din jur. Cele mai largi canale rezinifere se
intilnesc la lemnul de pin .
    Tilele reprezinta cresterile celulelor de parenchim in interiorul vaselor vecine, astupând, total
sau partial, vasul .Se intilnesc la toate speciile si se formeaza in duramen. Ele pot apare si
datorita unor cauze exterioare , astfel in cazul inimii rosii la fag, sub actiunea ciupercilor. vasele
se umplu cu tile, din care cauza lemnul nu mai poate fi impregnat.
Cambiumul unui copac
Cambiumul și „zona” acestuia este un generator de celule (țesut reproductiv numit
meristem de creștere) care produce atât celulele interioare ale scoarței floemului, cât și noile
celule vii din lemn din xilem. Floema transportă zaharurile de la frunze la rădăcini. Xilema este
un țesut de transport și ambele stochează amidonul și conduce apa și substanțele dizolvate în apă
către frunze.
Floem, scoarța interioară a unui copac
Floemul, sau scoarța interioară, se dezvoltă din stratul exterior al cambiumului și este
calea alimentelor către rădăcini. Zaharurile sunt transportate de la frunze spre rădăcini în
floem. Când arborele este sănătos și în creștere și zaharurile sunt abundente, alimentele stocate
sub formă de amidon pot fi transformate înapoi în zaharuri și mutate acolo unde este necesar în
arbore.
Xylem, un sistem de transport al nutrienților unui copac
Xilemul este „alburn” viu și este situat în interiorul zonei cambiale. Porțiunea exterioară a
xilemului conduce și stochează amidonul în symplast plus conduce apa și substanțele dizolvate
în apă către frunze. Porțiunea interioară a xilemului este lemn neconductiv care stochează
amidonul și este uneori numită duramen. Structurile majore pentru transportul apei în xilem sunt
vasele din angiosperme (lemn de esență tare) și traheidele din gimnosperme (conifere).
Symplast, rețeaua de stocare A Tree
Symplast este rețeaua de celule vii și conexiunile dintre celulele vii. Amidonul este stocat
în simplast. Parenchimul axial, parenchimul razelor, tuburile de sită, celulele însoțitoare,
cambiumul de plută, cambiumul și plasmodesmele alcătuiesc simplastul.
Navele și traheidele, dirijorii unui copac
Vasele (în lemn de esență tare) și traheidele (în conifere) conduc apa și substanțele
dizolvate în apă. Vasele sunt tuburi aliniate vertical formate din celule moarte care transportă
lichid. Navele se găsesc numai în angiosperme. Traheidele sunt „țevi” unicelulare moarte, care
acționează la fel ca vasele, dar se găsesc doar în gimnosperme.
3.DESCRIEȚI PE SCURT ALCĂTUIREA UNEI BUCĂȚI DE LEMN DIN PUNCT DE
VEDERE BIOLOGIC
 
Elementul de baza din care este alcatuit lemnul si care se vede la microscop este celula
lemnoasa.

Structura lemnului

0  Măduvă; 1 Inele anuale; 2 Canal de rășină; 3 Raze primare; 4 Raze secundare; 5 Cambiu;
6 Razele bastului; 7 Felogen; 8 Bast; 9 Scoarță
Microscopic lemnul este diferit privit, în funcție de planul în care este secționat. Lemnul este
alcătuit din mai multe tipuri de țesuturi vegetale: țesutul vascular, fibre, parenchimul de rezervă.

 Fibre: fascicule de celule rezistente, dispuse într-un sens axial, care asigură rigiditatea
si rezistența mecanică a lemnului. Sunt constituite dintr-un amestec
de celuloză, hemiceluloză și lignină.
 Țesutul vascular: este compus din vase, celule tubulare prin care se conduce seva
brută de la rădăcini la frunze. La conifere aceste vase sunt numite traheide. Vasele
conductoare sunt adesea asociate cu celulele parenchimatice (numite și parenchim),
care contribuie la transportul de nutrienți în arbore.
 Celulele de rezervă parenchimatice, cu pereti îngroșați și lignificati, care însoțesc
țesutul vascular. Aceste celule participă la funcția de sustinere. Orientarea lor este
transversală și radială pornind de la axa longitudinală a arborelui.
Lemnul are o structură anatomică specifică fiecărei specii de arbore, astfel încât acestea pot fi
recunoscute în funcție de diferențele structurale. Descrierea științifică a structurilor lemnului și
de determinarea speciilor de arbori ține de anatomia lemnului.
Compoziția chimică
Lemnul constă în principal din substanțe organice, precum și din substante anorganice (1 până la
1,5%). De asemenea, poate avea umiditate variabilă. Are în compoziție:

 Celuloză (40 - 50%)

 Lignină (20 până la 30%)
 Hemiceluloză (15 la 25%)
 Alte substanțe organice: polizaharide, pentozani, hexozani, rășini, taninuri, coloranți,
ceară, alcaloizi
 Apă
Există trei tipuri de apă în lemn:

1. Apa liberă este apa prezentă în lemnul verde.

2. Apa legată este apa care intră în compoziția fibrelor. Ea este cea care cauzează
contracții în timpul uscării.
3. Apa de compoziție este apa care intră în compoziția moleculelor. Eliminarea
acesteia duce la distrugerea lemnului (de exemplu, în incendii).

Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști
etc., fiind compus în majoritate din celuloză și lignină și în mică parte
din gume, rășini, materii tanante și materii colorante.
Lemnul, o materie de origine organică, este produs de plantele lemnoase care fac parte
din grupa vegetalelor superioare cormofite - plante vasculare care sunt formate din țesutul
lemnos (xilem) și țesutul liberian (floem).
Structura macroscopica a lemnului poate fi cercetata in diferite sectiuni: transversala,
longitudinala si tangentiala - ale trunchiului arborelui. Cel mai bine este scoasa in evidenta
structura macroscopica a lemnului in sectiunea transversala din figura 1. Pornind de la periferia
trunchiului spre centru, se disting urmatoarele zone: coaja cu cele doua straturi ale sale ,
cabmiul , alburnul , duramenul , maduva , canalul medular .
Coaja
Coaja, care este formata din doua straturi: stratul exterior , format din tesuturi moarte si dure,
numite ritidom, care are rol de a proteja trunchiul de actiunea agresiva a agentilor externi si
un strat interior  numit liber, care este format din vase liberiene, prin care circula seva
descendenta.
Cambiul
Cambiul este stratul format din celule vii ce se gasesc sub scoarta. Acest strat are rolul de a
forma celulele in perioada vegetativa a fiecarui an si de a forma tesuturile liberului.
Structurile urmatoare alcatuiesc masa lemnoasa propriu-zisa, formata din inele anuale
concentrice. Prin inel anual se intelege cantitatea de masa lemnoasa formata in perioada unui an
de vegetatie. Masa lemnoasa este alcatuita din urmatoarele straturi: alburnul (A), duramenul (D)
si maduva (M).
Alburnul
Alburnul (A), este zona exterioara a lemnului propriu-zis, formata din tesuturi lemnoase, al caror
proces de duramenificare nu s-a terminat. Prin alburn circula seva ascendentă.
Duramenul
Duramenul (D), este zona centrala formata din celule duramenificate. Masa lemnoasa
corespunzatoare acestei zone are rezistentele mecanice cele mai mari, datorita compactitatii sale
mai ridicate.
Maduva
Maduva (M), este formata dintr-un strat de tesuturi rarefiate, lipsite de rezistenta. Aceasta zona
se termina cu canalul medular si este cu atat mai mica cu cat arborele este mai batran.
Fiecare din zonele masei lemnoase propriu-zise este formata din mai multe inele anuale, a caror
grosime variaza de la o specie la alta si in functie de varsta arborelui.
Cantitatea de masa lemnoasa depusa in perioada unui an de vegetatie - inelul anual - nu are
aceeasi structura pe intreaga grosime a sa. La interior masa lemnoasa are o structura mai poroasa,
fiind formata din celule mai mari, iar la exterior o structura mai compacta, find formata din
celule mai mici si de culoare mai inchisa. Partea interioara a inelului anual reprezinta lemnul de
primavara, format dupa perioada de repaus vegetativ, o data cu venirea caldurii si umezelii.
Celulele formate in aceasta perioada sunt mari, din cauza cresterii lor accelerate si lemnul este
mai poros.
Partea exterioara a inelului anual reprezinta lemnul tarziu sau lemnul de toamna, ale carui
tesuturi s-au dezvoltat lent, de la venirea timpului racoros si pana la perioada de repaus vegetativ.
Datorita acestui fapt, celulele sunt mai inguste, tesuturile mai compacte si mai inchise la culoare.
Datorita diferentei de culoare si structura, intre lemnul de primavara si cel de toamna, inelele
anuale se pot distinge usor, unul de altul si se pot numara.
Numarul inelelor anuale indica varsta arborelui. Grosimea inelelor anuale, precum si raportul
dintre cantitatea de lemn de primavara si lemn de toamna, variaza de la o esenta la alta si in
functie de clima anului. Astfel, in anii caldurosi inelele anuale sunt mai groase, iar in anii
racorosi mai inguste. Raportul dintre grosimea lemnului de primavara si a celui de toamna
variaza in functie de esenta si de grosimea inelului anual. La rasinoase, de exemplu, grosimea
lemnului de toamna ramane constanta, in functie de clima, variind grosimea lemnului timpuriu.
Rezulta ca in anii caldurosi, cand inelele anuale sunt mai groase, predomina lemnul moale de
primavara, iar in anii racorosi inelele fiind mai inguste, predomina lemnul de toamna.
La esentele de foioase situatia este inversa. Lemnul de primavara isi mentine grosimea constanta,
astfel incat in anii caldurosi predomina lemnul tare de toamna (inelul creste in grosime,
cantitatea de lemn de primavara ramanand aceeasi), iar in anii racorosi predomina lemnul de
primavara. Din aceasta se desprinde ca din punctul de vedere al rezistentelor lemnului (rezistenta
la compresiune a lemnului, rezistenta la intindere a lemnului) este mai bun lemnul de foioase cu
inelele anuale groase si lemnul de rasinoase cu inlele anuale inguste.