20.3.

2008 CURS 3

FUNDAMENTELE SISTEMULUI MASS-MEDIA

FSMM C3

Formarea identităţii profesionale a jurnaliştilor

În România, instrumentul operaţional pentru identificarea şi descrierea activităţilor ce

pot fi retribuite este documentul intitulat Clasificarea ocupaţiilor din România COR. Acesta
este un document legiferat prin Ordin ministerial şi încearcă să ţină seama de dinamica pieţei
muncii, prin care apar şi dispar diverse ocupaţii.
Potrivit COR, ocupaţia este: activitatea utilă conducătoare de venit (în bani sau în
natură), pe care o persoană o desfăşoară în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială
şi care constituie pentru acesta sursa de existenţă. Cu alte cuvinte, este proprie persoanelor
active, care practică o activitate recunoscută de societate ca fiind utilă pentru persoana care
desfăşoară activitatea, dar şi pentru ceilalţi membri ai societăţii.
Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţia, meseria sau profesia exercitată de o
persoană.
Funcţia este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională, de
execuţie sau conducere.
Meseria este complexul de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică,
necesare pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor
muncii sau pentru prestarea anumitor servicii.
Profesia este specialitatea sau calificarea obţinută în mod obligatoriu prin studii.
Clasificarea ocupaţiilor din România face diferenţa între studii medii şi superioare.
Pe lângă clasificarea ocupaţiilor din România, Consiliul Naţional de Formare
Profesională a Adulţilor lucrează în prezent la descrierea standardelor ocupaţionale.
Standardele ocupaţionale definesc, în termeni de competenţă, cerinţele necesare
realizării eficiente a activităţilor într-o ocupaţie. Deocamdată, foarte multe ocupaţii din
România sunt descrise doar prin titulaturi, dar nu beneficiază şi de o descriere standardizată
(suportul oferit de standardul ocupaţional).
Angajatorul defineşte meseria.
Elemente de competenţe fundamentale, generale, specifice.
Competenţele specifice plasează jurnaliştii într-un domeniu specific, al activităţii
redacţionale.

1
În cristalizarea identităţii profesionale a jurnaliştilor, de o mare importanţă este discursul
presei despre presă (tentativa de autoreflecţie).
La începutul secolului XX, un istoric al presei româneşti, George Calica, considera că
de la începuturile sale şi până la Unirea Principatelor, presa s-a aflat în epoca cultural-
idealistă, nu reprezenta o profesie, ci un apostolat.
Până la Marea Unire (1918) ne-am aflat în epoca constructivă, în care gazetăria
constituia o profesie. După primul război mondial, presa intră în faza de stabilitate definitivă,
în care profesiunea de jurnalist are un statut, valori şi norme clare.