Uneori, pe suprafața lemnului masiv vopsit sau lăcuit, pot apărea crăpături care te pot

duce cu gândul la probleme ale materialelor de finisare. Dacă privești însă defectul cu
atenție realizezi că toate acele crăpături urmează fibra lemnului. Analizându-le cu o lupă
puternică sau șlefuind în dreptul fisurii până se ajunge la lemn, vom regăsi aceleași
crăpături și în lemn. Din cauza diferenței mari între umiditatea lemnului și cea a mediului
ambiant sau a uscării necorespunzatoare, apar tensiuni în lemn care duc la apariția
crăpăturilor. Cum tocmai ce m-am lovit de un astfel de defect m-am gândit că ar fi util să
reiau discuția despre uscarea lemnului și atingerea umidității de echilibru.

Uscarea lemnului depinde de mai mulți factori și poate fi făcută natural, în stivă, sau forțat,
în uscătoare speciale. Factorii care influențează uscarea sunt:

 specia și tipul lemnului

 grosimea scândurii
 umiditatea inițială
 umiditatea finală

Dacă vorbim despre uscarea naturală a lemnului ca un proces diy, când omul își taie singur
copacul și se ocupă de uscarea lemnului, atunci este bine să aibă în vedere următoarele:
Advertisement
  cel mai bine este să taie copacul în perioada în care copacul are activitate minimă,
adică noiembrie-decembrie. În această perioadă umiditatea lemnului este cea mai
scăzută iar uscarea se face mai ușor, fără probleme foarte mari de crăpare.
 debitarea în scânduri trebuie făcută cât mai repede după tăiere, pentru a evita
apariția crăpăturilor;
 grosimea scândurilor depinde de ceea ce se dorește să se facă cu ele. Nu există o
dimensiune standard. Trebuie știut însă că pentru fiecare 2,5 cm grosime este nevoie
de aproximativ un an pentru uscare. În general, timpul de uscare, în ani, se
calculează cu formula: grosimea scândurii (cm):2,5 cm + 1.
 este bine să se păstreze coaja pentru că împiedică ieșirea rapidă a apei și apariția
tensiunilor.

Uscarea lemnului pentru folosire în industrie sau pentru a fi vândut celor care-l
prelucrează se face însă forțat. Uscarea forțată are multe avantaje, dar și dezavantaje. Cele
mai importante avantaje sunt:

 durata mult redusă a procesului

 un control foate eficient și exact pe toată perioada uscării
 obținerea unei umidități uniforme pe toată suprafața scândurii
 posibilitatea obținerii oricărei umidități finale

Ca dezavantaje se pot menționa:

 consum energetic ridicat

 costuri cu investiția – sunt necesare camere speciale pentru uscare
  personal calificat care să lucreze cu astfel de camere de uscare

Uscarea forțată se poate face în mai multe feluri în funcție de modul de transmitere a
căldurii. Cele mai folosite sunt:
Advertisement

 uscarea convențională – este cea mai folosită și are ca principiu de bază scoaterea
aerului saturat în umiditate și înlocuirea lui cu un altul cu umiditatea normală.
Folosind această metodă este nevoie de 1-7 zile pentru uscarea rășinoaselor și între
10 și 30 zile pentru uscarea speciilor tari. Dacă uscarea rășinoaselor se face fără
probleme, la speciile tari metoda nu are un randament foarte bun, procentul de
crăpare fiind destul de mare.
 uscare prin condensare – se bazează pe eliminarea umidității aerului din uscător
prin condensare. Este un ciclu mai lung pentru ca necesită încălzirea aerului după
ce a fost răcit pentru ca vaporii să condenseze, dar calitatea uscării este mai buna la
esențele tari. Principalul dezavantaj este posibilitatea apariției colorațiilor și a
mucegaiului din cauza timpului mai lung de staționare în uscător.
 uscare în vid – uscătoarele în vid sunt de dimensiuni mai mici și pot fi o bună
opțiune pentru fabrici mici și mijlocii. Timpul de uscare este redus iar calitatea
 bună. Este foarte potrivită pentru lemn de esență tare cu porii distribuiți uniform
(ex.fag).
 uscarea la temperatură ridicată – are ca principiu adăugarea de vapori
supraîncălziți. Durata unei astfel de uscări se reduce la jumătate față de o uscare
convențională. În timpul uscării temperatura ajunge până la 230 grd.C ceea ce duce
la schimbarea culorii lemnului (se obține lemn mai închis la culoare). Are însă
avantajul stabilității dimensionale mult mai mari și a rezistenței crescute la atacul
insectelor. Este preferată pentru uscarea lemnului folosit în construcții.
 uscarea în curenți de înaltă frecvență CIF – este o metodă scumpă, dar care reduce
mult timpii (cu până la 70%). Este combinată cu uscarea în vid și este folosită
pentru uscarea speciilor valoroase. Calitatea uscării este foarte bună, atât la
rășinoase cât și la foioase, din cauza temperaturilor scăzute și a timpului scurt. Din
aceste motive nu apar nici colorațiile sau mucegaiul.

Uscarea are ca scop atingerea umidității de echilibru a lemnului, atunci când este cel mai
stabil dimensional și probabilitatea apariției crăpăturilor este foarte redusă. Lemnul se
consideră “verde” dacă umiditatea lui este mai mare de 35%. Lemnul uscat are umiditatea
diferită în funcție de domeniul unde urmează să fie folosit:
  în construcții 12-20%,
 la exteri0r 15-17%,
 pentru ardere 20%,
 pentru mobilă 8-12%
 la instrumente muzicale acustice 6-8%

Chiar dacă a ajuns la echilibru lemnul continuă schimbul de umiditate cu mediul

înconjurător. De aceea umiditatea finală trebuie aleasă și în funcție de domeniul sau locul
unde va fi folosit. Este bine de știut că o schimbare cu 4% a umidității mediului ambiant
duce la o modificare dimensionala cu 1% a mobilierului din lemn masiv. De aceea soluțiile
constructive trebuie să țină seama de aceste modificări și să lase loc lemnului să se poată
“mișca”. Daca este prins foarte rigid pot apărea tensiuni care duc la apariția crăpăturilor.
Între umiditatea mediului ambiant și cea a lemnului legătura este foarte strânsă.
Specialiștii au ajuns la următoarea relație între cele doup umidități:
Advertisement

 25% mediu – 5% lemn

 50% mediu – 9% lemn
 75% mediu – 14% lemn
 99% mediu – 23-30% lemn

De aceea, atunci când mobila sau obiectele din lemn masiv trebuie să ajungă în alte zone
deografice decât cea este produsă este bine să se știe și ce umiditate este acolo pentru a nu
avea apoi probleme. Este vorba aici de cei care fac export de lemn prelucrat și finisat sub
diverse forme. De exemplu, o mobilă din lemn cu 9% umiditate, dusă într-un mediu cu
umiditatea 75% se va modifica dimensional cu mai mult de 1% pentru că lemnul trebuie să
ajungă la 14% umiditate.

Despre uscarea lemnului se poate vorbi foarte mult, fiind etapa cea mai importantă în
prelucrarea lemnului masiv. Este bine însă să mă opresc, urmând a veni cu completări cu
alte ocazii.
Advertisement