Capitolul 1.

Date Cu Caracter General

Necesitatea proiectării lucrarilor silvotehnice

Proiectul de lucrări silvotehnice are drept scop de a stabili cadrul adecvat pentru
executare a lucrărilor de îngrijire şi conducere, precum şi a tratamentelor indicate pentru
fiecare arboret şi ansamblu de arborete din cuprinsul unei unităţi de producţie, in vederea
satisfacerii depline a sarcinilor gospodăririi silvice, cu eficienţă economică şi ecologică
optimă. Prin ansamblul de lucrări menţionate se urmăreşte asigurarea integrităţii şi
continuităţii fondului forestier, ameliorarea continuă a structurii şi funcţionalităţii sale,
obţinerea unor maxime efecte utile, productive şi protectoare, cu eforturi materiale
minime, dar fără dereglarea sau degradarea stabilităţii ecosistemice a pădurii la toate
nivelurile sale de integrare.
 Pentru soluţionarea judicioasă a acestor sarcini, proiectantul trebuie să
procedeze la o analiză aprofundată a caracteristicilor staţionale, şi de vegetaţie
(caracteristici constitutive, capacitate productivă, de protecţie şi de regenerare), precum
şi a condiţiilor tehnico-economice date pentru pădurea luată in studiu. Pe această bază
şi ţinând seama de nivelul ştiinţific şi tehnic realizat, de condiţiile de producţie, de
funcţiile fixate pentru fiecare pădure. Se adoptă pentru fiecare arboret in parte şi pentru
unitatea de producţie in ansamblu, natura şi caracterul lucrărilor indicate. Se estimează
volumul lucrărilor necesare pe o perioadă de l0 ani, se stabilesc so1uţiile tehnice de
detaliu pentru fiecare gen de lucrări silvotehnice, se evaluează efortul economic necesar
pentru executarea lucrărilor fixate şi eficienţa scontată prin aplicarea complexului de
măsuri pentru pădurea care constituie obiect de proiectare.
 Localizarea studiului

Localizarea studiului de fundamentare se referă la precizarea poziţiei

geografice a unităţii de producţie şi la situaţia administrativă. În acest sens urmează să
se precizeze:

- marea unitate geografică in care se incadrează U.P.

- vecinătăţile, limitele şi hotarele U.P.;
- suprafaţa totală a unităţii de producţie şi repartiţia acesteia pe trupuri de
pădure şi/sau bazinete;
- impărţirea in subunităţi de producţie;
- repartiţia suprafeţei U.S. sau a SUP pe categorii de folosinţă;
- unităţile silvice răspunzătoare de gospodărirea U.P. (ocolul sivic, direcţia
silvică);
- organizarea administrativă a U.P. in districte, brigăzi şi cantoane etc.

Pentru o mai bună inţelegere privind amplasarea geografică şi organizarea

administrativă este necesar să se prezinte şi harta fondului forestier al ocolului silvic, in
care se dau detaliile necesare pentru U.P. luată in studiu.
 Capitolul 2. Studiul Condiţiilor Staţionale Din
Unitatea De Studiu
Studiul staţional se rezumă la ansamblul factorilor mediului abiotic
caracteristici pădurii din Unitatea de producţie şi se va dezvolta numai in măsura in
care constituie premise ecologice pentru adaptarea sistemului de lucrări silvotehnice la
natura şl starea pădurii respective.

Studiul se elaborează pe baza observaţiilor şi analizelor de teren şi laborator,

dublate de consultarea amenajamentului U.P. sau al ocolului silvic, precum şi a unor
lucrări din literatura de specialitate. Datele pentru studiul staţional se culeg cu ocazia
efectuării descrierii parcelare sau a revizuirii acesteia pe teren.

Datele culese de pe teren sau din lucrările consultate se consemnează in fişe

după modele consacrate şi se interpretează urmărind in special măsura in care impun
diferenţierea măsurilor silvotehnice de gospodărire. Dacă se procedează la prelucrarea
automată (pe calculator) a datelor, ele se vor codifica prin simboluri (coduri) consacrate
şi se transpun pe benzi sau cartele (fişe) adecvate sistemului de prelucrare.
 Pentru elaborarea studiului staţional, proiectantul poate utiliza o serie de
surse informaţionale, dintre care se menţionează următoarele:
- cartarea staţională a Unităţii de producţie dacă aceasta e fost elaborată;
- datele staţionale din descrierea parcelară şi caracterizarea staţională din
amenajamentul existent la ocolul silvic;
- datele obţinute din cercetările proprii de teren pentru completarea
materialului iniţial existent la ocol;
- literatura de specialitate cu caracter general şi local in domeniul staţiunllor
forestiere;
- normele tehnice pentru amenajarea pădurilor cu privire la caracterizarea şi
cartarea staţională, hărţi amenajistice sau fotogrametrice etc.
 Analiza condiiţilor geologice şi geomorfologice,

Pe baza datelor din literatura de specialltate sau din amenajament şi a informaţiilor

culese de pe.teren se va proceda la o sumară caracterizare geologică şi geomorfologică a pădurii din
Unitatea de producţie luată in studiu. In acest sens se vor face precizări privind:
- marea unitate geologică şi alcătuirea geologică a terenulul;
- principalele roci şi materiale parentale răspindite în U.P. şi caracterizarea lor sub raport
pedogenetic;
- principalele forme de relief (luncă joasă sau inaltă, câmpie, versant, culme, platou,
colină, con de dejecţie, dună, terasă, albie părăsită, fund de vale, ostrov etc.);
- configuraţia terenulul (plană, ondulată, frământată);
- poziţia pe versant (treimea inferioară, mijlocie, superioară);
- inclinarea (panta) exprimată in grade centezimale (minimă, maximă, medie);
- expoziţia generală şi de detaliu a versanţilor;
- altitudinea minimă, maximă, medie;
- reţeaua hidrografică şi influena sa asupra reliefului;
- regimul hidrologic şi pedrohidric.
Informaţiile obţinute şi prelucrate vor fi utilizate atit la caracterizarea condiţiilor
geologice şi geomorfologice, cât şi la reactualizarea fişelor de descriere parcelară, pentru unităţile
amenajistice studiate.
 Analiza condiiţilor climatice

Caracterizarea climatică se axează pe datele obţinute de la staţiile I.M.H. cele

mai apropiate sub raport fizico-geografic de pădurea respectivă şi se poate completa cu
unele observaţii privind variaţia unor indicatori climatologici in cadrul fitoclimatului
analizat.

Avind in vedere rolul fitoclimatului asupra mediului abiotic şi biotic al

pădurii, ca şi asupra dinamicii desfăşurării proceselor economice din pădure, inclusiv
asupra stabilităţii şi capacităţii ei productive şi de regenerare, devine necesară o
cunoaştere mai amănunţită a regimului pluviometric şi eolian la nivel regional, dar mai
ales la nivel local. Datele culese de la staţiile I.M.H., din lucrări de sinteză
climatologică sau din atlasul climatologic se vor prezenta in tabele şi grafice, iar la
interpretarea lor se va urmări, pe cât este posibil, măsura în care ele condiţionează (ca
factori favorizanţi sau limitativi) dinamica proceselor ecosistemice (regenerare,
creştere, elagare, eliminare, succesiune etc, precum şi tehnologiile de intervenţie in
conducerea şi regenerarea pădurii luate în studiu. De aceea, studiul elaborat se va referi
numai la acele elemente climatice de care trebuie să se ţină seama in diferenţierea
măsurilor silvotehnice.
 Regimul termic

Regimul termic prezintă o importanţă deosebită în proiectarea măsurilor

silvotehnice. Pentru caracterizarea acestuia este necesar să se prezinte tabelar şi (sau)
grafic valorile temperaturilor medii lunare şi anotimpuale, temperatura medie anuală,
minimele şi maximile absolute, durata şi temperatura medie a sezonului de vegetaţie,
datele producerii ingheţurilor timpurii şi târzii, precum şi eventualele fenomene termice
cu influenţă asupra vegetaţiei forestiere.

Cu ajutorul datelor preluate se vor face unele sumare consideraţii privind

influenţele favorabile şi nefavorabile ale regimului termic asupra proceselor
ecosistemice din pădure şi care trebuie avute in vedere la diferenţierea tehnologiilor
silvotehnice de aplicat.

Prezenterea tabelară şi grafică a datelor prelevate se va face după modelele

consacrate in lucrările climatologice.
 Regimul pluviometric

La caracterizarea regimului pluviometric se vor folosi date de la aceleaşi

staţii I.M.H., adăugindu-se eventual şi date de la alte staţii pluviometrice dacă există.
Pentru nevoile proiectului de lucrări silvotehnice este necesar se se prezinte date medii
(sub formă tabelară şi grafică) privind precipitaţiile medii lunare şi anotimpuale, media
anuală a precipitaţiilor, frecvenţa şi caracterul precipitaţiilor torenţiale, unele
caracteristici ale stratului de zapadă (grosimea, nr.zilelor cu solul acoperit de zăpadă),
alte caracteristici ploviometrice cu influenţe vătămătoare asupra vegetaţiei forestiere si
umiditatea relativă a aerului.

Pe baza datelor prezentate se vor face consideraţii privind caracterul

regimului pluviometric local şi influenţa acestuia asupra vegetaţiei forestiere existente
sau posibile de introdus in vederea creşterii valorii ecologice şi ecomomice a pădurii.
 Regimul eolian

La caracterizarea regimului eolian se consideră satisfăcătoare datele privind

variaţia frecvenţei şi vitezei medii a vânturilor din diferite direcţil (medii anuale),
insistindu-se mai ales asupra direcţiei generale şi direcţiilor pe care le pot lua in cadrul
Unităţiilor de producţie vinturile periculoase. Această caracterizare devine obligatorie
in staţiunile şi arboretele vulnerabile la rupturi şi doborâturi de vânt şi facultativă in
restul cazurilor. În staţiunile intens expuse vinturilor periculoase este necesar să se facă
precizări mai amănunţite asupra profunzimii fiziologice şi volumul edafic util de sol,
ştiut fiind că pe solurile mai superficiale şi scheletice, ca urmare a inrădăcinării
speciilor lemnoase, acestea sunt mult mai vulnerabile la acţiunea vânturilar periculoase.
 Caracterizarea generală a climei

Pornind de la caracterizarea analitică a regimului principalilor factori

climatici, cu ajutorul unor indici climatici generali (indicele de ariditate de expmplu) şi
a unor observaţii climatologice şi fenologice locale se va trece la caracterizarea
sintetică a climei regiunii, incadrarea acesteia in sistemul uzual de clasificare climatică,
precum şi la evidenţierea unor corelaţil şi interdependenţe intre factorii climatici şi
fitocenoza forestieră. Pe cât este posibil, caracterizarea climatică va fi însoţită de
material ilustrativ care să uşureze inţelegerea implicaţiilor climatice asupra păduril şi
modului de gospodărire.
 Caracterizarea conditlilor edafice

Caracterizarea solurilor din U.P. (SUP) care face obiectul proiectării implică
cercetări de teren vizând amplasarea şi executarea profilelor de sol, precum şi descrierea
morfologicî a acestora, iar dacă este posibil şi numai pentru situaţiile reprezentative,
recoltarcea probelor pentru analize de laborator. Dacă insă se apreciază că studiul edafic
realizat cu ocazia revizuirii amenajamentului este satisfacător se poate renunţa la noi
lucrări de teren, urmând a fi valorificate informaţiile din studiile deja efectuate.

Pe baza informaţillor adunate şi prelucrate se va prezenta un tabel cuprinzind

tipurile genetice de soluri şi suprafaţa ocupată de acestea in mărimi absolute (ha) şi
relative (%) in ansamblul unităţii sau subunităţil de producţie. De asemeneal fără a
proceda la o descriere detaliată a tipurilor genetice de sol intâlnite, este necesar să se
procedeze la o caracterizare ecologică a acestora vizi'nri poteneţialul lor trofic pentru
vegetaţia forestieră, ca şi factorii favorizanţi sau limitativi specifici in desfăşurarea
proceselor ecologice ale păduril, precum şi in diferenţierea măsurilor silvotehnice. Pentru
aceasta este necesar să se aducă precizări privind variaţia substratului litologic pe care s-
au format solurile şi a unor caracteristici definitorii pentru solurile respective (litiera, tipul
de humus, profunzimea, textura şi conţinutul de schelet, structura regimului de umiditate,
reacţia solului, volumul edafic util, troficitatea globală, măsura în care a fost afectat de
eroziune sau alte forme de degradare, precum şi sensibilitatea la eroziune, podzolizare,
acidificare, înmlăştinare, salinizare, compactizare etc.).
 Structura arboretelor pe tipuri de sol
Tip sol Suprafața
Nr.crt. u.a. Descrierea tipului de sol
(cod) ha %
1
2
3
.......
35
Total
 Caracterizarea staţională

Pe baza analizei factortior staţionali şi in acord cu sistemul actual de

clasificare a staţiunilor forestiere, se trece la identifioarea, cartarea staţională a unităţii
de producţie luată in studiu.

Pentru aceasta, proiectantal va analiza datele din amenajamentul Unităţii de

producţie privind incadrarea staţională a unităţtlor amenajistice, corelând datele din
amenajamente cu obaervaţiile proprii culese de pe teren şi cu cheile oficiale de
clasificare staţională şi operând toate mooficările necesare.

Cu ajutorul datelor informaţionale se va prezenta un tabel sintetic (cuprinzind

denumirea tipurilor de staţiune identificate şi suprafaţa ocupată de acestea in valori
absolute şi relative. Dacă este posibil se va intocmi şi o hartă a Unităţti de producţte cu
precizarea tipurilor de staţiune. De asemenea, este neceser să se prezinte ponderea
staţiunilor cu potenţial productiv, staţional superior, mijlociu şi inferior.
 Structura arboretelor pe tipuri de staține

Codul Tipului Descrierea tipului Suprafața ocupată

Nr.crt
de stațiune de staține Ha %
1
2
3
.....
.......
35
Total 100

Proiectantul va face şi o caracterizare ecologică sintetică a staţiunilor forestiere

identificate, insistând asupra elementelor staţionale ce condiţionează capacitatea de producţie
şi de regenerare a pădurii, stabilitatea sa ecosistemică şi modul de gospodărire.
Dacă studiul de proiectare se execută in arborete necorespunzătoare structural sau
funcţional, studiul staţional trebuie să fie mai detaliat, făcându-se in plus şi precizări privind
aptitudinile fiecărui tip de staţiune pentru unele specii forestilere valoroase, inexistente
momentana, dar care ar putea contribui la ameliorarea capacităţti productive şi protectoare a
pădurii.
Structura arboretelor pe tipuri de pădure
 Capitolul 3. Studiul Vegetatiei Forestifee Din
Unitatea De Producţie

Analiza şi caracterizarea fitocenezei forestiere se va face in mod diferenţiat pe

etaje de vegetaţie: arboret, subarboret, seminţiş şi pătura erbacee şi se va incheia cu sinteza
tipologică forestieră. Studiul vegetaţiei forestiere se începe cu descrierea parcelară, iar pe
această bază se realizează caracterizarea de ansamblu a pădurii luate in studiu. Descrieree
parcelară implică cercetări de teren şi prelucrări de birou pentru fiecare unitate amenajistică
in parte după metodologia consacrată in lucrările de amenajare a pădurilor, iar rezultatele se
inscriu in fişe de descriere adecvate scopului urmărit. Cu ajutorul acestor date se trece apoi
la caracterizerea de ansamblu a unităţii de producţie (U.P.; S.U.P.) după caracteristicile sale
structurale şi calitative mai importante. Pentru aceasta se vor efectua observaţii şi măsurători
pe teren in toate unităţile amenajistice, prelevându-se toate datele necesare privind
caracterizarea vegetaţiei forestiere pe unităţi amenajistice elementare. Pentru economie de
timp de pot folosi şi datele din descrierile parcelare prezentate in amenajamentul unităţii de
producţie, cu condiţia însă ca prin observaţiile făcute pe teren să se aducă toate corecţiile
necesare.
 Materialul informaţional adunat pe teren va fi ulterior prelucrat,
stabilindu-se indicatorli de caracterizare structurală şi calitativă pentru fiecare
unitate amenajistică şi pe etaje de vegetaţie. După aceea, se trece la
caracterizarea de ansamblu a fitocenozei forestiere,urmărindu-se
interdependenţa dintre caracteriaticile analizate, sensul dezvoltătii şi
succesiunii fitocenozei forestiere precum şi căile de ameliorare structurală şi
funcţională a acesteia din sistemul de măsuri silvotehnice in acord cu ţelurile
de gospodărire fixate.
 De aceea, studiul vegetaţiei forestiere nu se va rezuma doar la datele din
amenajament, ci impune cunoaşterea amănunţită a stării şi structurii momentane a
pădurii care face obiectul proiectării. De asemenea, studiul fitocenozei forestiere nu
trebuie conceput ca un soop in sine, ci ca un mijloc indispensabil, subordonat scopului
proiectului, urmărindu-se deci stabilirea premiselor bioecologice in funcţie de care se
va diferenţia sistemul de măsuri silvotehnice.

Pentru elaborarea studiului vegetaţiei forestiere, proiectantul poate folosi

următoarele surse informaţionale:

• harta arboretelor şi descrierea parcelară din amenajamentul existent la ocolul silvic;

• datele obţinute din cercetările proprii de teren vizind reactualizarea şi eventual
completarea descrierii parcelare şi structura tipologică a pădurii;
• documentele şi statisticile existente la ocol;
• literatura de specialitate cu caracter general şi local;
• -nformaţii cu privire la unele schimburi în zonarea funcţională a pădurilor,
producerea unor calamităţl, natura, caracterul şi ritmul de aplicare a lucrărilor
silvotehnice in arboretele componente etc.
 De remarcat că deşi studiul vegetaţiei se elaborează numai la începutul
deceniului stabilit pentru proiectare, acesta va trebui să fie revizuit şi reactualizat in
cursul deceniulul ori de clte ori apar modificări evidente in starea şi structura păduril
generate de acţiunea unor factori perturbanţi sau de intervenţiile executate.

Studiul vegetaţiei forestiere are drept scop să servească la determinarea

parametrilor reali ai stării şi structurii momentane a vegetaţiel forestiere, la evaluarea
capacităţii productive, protectoare şi de regenerare a pădurii, la stabilirea riscurilor ce
pot afecta dezvoltarea in continuare a pădurii şi mai ales la investigarea direcţillor de
urmat in vederea ameliorării stării, structurii şi funcţionalităţii pădurii respective prin
măsurile silvotehnice.
 Caracterizarea generală a arboretelor

Studiul carecteristiciler structurale şi calitative ale arboretelor componente

prezintă o deosebită importanţă intrucât înlesneşte formarea unei imagini de ansamblu
privind starea, structura, stabilitatea, capacitatea bioproductivă, bioprotectoare şi
bioregenerativă a pădurii. Totodată, apreciind dinamica dezvoltăril arboretelor şi
tendinţele dezvoltării lor ulterioare, se pot stabili şi direcţiile ce trebuie urmate în
dirijarea dezvoltării lor si a pădurii in vederea soluţionării la nivel optim a obiectivelor
de gospodărire fixate.

În acelaşi timp nu poate fi neglijat faptul că valoarea acestui studiu este in cea
mai mare măsură condiţionată de calitatea descrierii parcelare realizate şi de măsura in
care sunt inţelese şi valorificate de proiectant procesele de nivel ecosistemic ce
guvernează existenţa, productivitatea şi sta bilitatea arboretelor şi a pădurii, ca şi
dinamica desfăşurării lor in timp şi spaţiu. De aceea, este necesar ca studiul arboretelor
să fie mereu reactualizat, operându-se de fiecare dată modificările aurvenite.
 Caracteriiarea arboretelor pe tipuri de structură, origine şi provenienţă

Cu ajutorul datelor din descrierea parcelară se procedează la o stratificare a

arboretelor din pădurea luată in studiu pe tipuri de structură (echiene, relativ echiene
relativ pluriene şi pluriene), pe tipuri de compoziţie (arborete pure şi practic pure,
arborete amestecate), după origine şi stare (arborete naturale, artificiale şi derivate),
după provenienţă (sămânţă, drajoni, butaşi).

Stratificarea arboretelar in raport cu aceste caracterisitici se face in funcţie de

suprafaţa ocupată de fiecare gen de arboret in ansamblul pădurii şi ponderea sa
procentuală, iar rezultatele se prezintă sub formă tabelară.
 Caracteristiciile arboretelor in raport cu tipul de structură, compoziţie şi
provenienţă
Arborete naturale Arborete artificiale Arborete derivate
Total
Tipul de Tipul de Sămânță Lăsari Sămânță Lăsari Sămânță Lăsari
structură compoziție
ha % ha % ha % ha % ha % ha % ha %

Pure și
Echiene și practic pure
relativ
echiene

Amestecate

Pure și
practic pure
Pluriene

Amestecate

Total
 Această evidenţă se realizează cu uşurinţă prin prelucrarea datelor din
descrierile parcelare aduse la zi. Dacă este necesar se vor prezenta şi alte informaţii
complementare cum ar fi cele legate de sensibilinatea unor arborete la factorii
vătămători, caracteristicile unor arborete cu destineţie specială (rezervaţii de seminţe,
culturi speciale, rezervaţii naturale etc.).

Pe baza datelor obţinute şi prezentate tabelar se vor face consideraţii asupra

diversităţii structurale a arboretelor componente şi mai ales asupra direcţiilor de urmat
pentru ameliorarea lor viitoare in conformitete cu ţelurile de goopodărire fixate.

Structura pe specii a arboretelor

Structura pe specii a arboretelor se prezintă tabelar şi/sau grafic, in raport cu

suprafaţa ocupată de specii in ansamblul pădurii luate in studiu .
 Structura pe specii a arboretelor in U.P....

Specia (ha)
Nr.crt. u.a Suptafața Compoziția
Mo Br Fa Ci Pam Fr

........

..........

35

Total
 Compoziţia de ansamblu a arboretelor rezultă din prelucrarea datelor primare
privind compoziţia şi suprafaţa fiecărui arboret component. Ea oferă o imagine privind
ponderea ocupată de principalele specii arborescente in ansamblul pădurii, reporturile
dintre speciile componente şi eventual gradul de modificare a compoziţiei arboreteler
naturale, cu efect pozitiv sau negativ asupra structurii şi funcţionalităţii pădurii.
Corelată cu celelalte caracteriatici, constituie o premiză in funcţie de care se va orienta
compoziţia de viitor a pădurii in ansamblu şi a arboretelor componente prin lucrările
silvotehnice. De aceea, in studiul de faţă se poate prezenta atât compoziţia momentană
a arboretelor cât şi compoziţia ţel de dorit, in ansamblul pădurii sau pe grupe de
arborete (exploatabile, preexploatabele, echiene, pluriene etc.). Din analiza datelor
obţinute se pot desprinde şi unele constatări deosebit de utile privind oportunitatea şi
sensul de diriare a compoziţiei arberetelor.

Prelucrarea datelor nu ridică dificultaţi, dar valoarea interpretărilor depinde

hotărâtor de corectitudinea descrierilor parcelare, de modul de prelucrare şi capacitatea
proiectantului de a alege direcţiile de urmat care pot conduce cu eforturi minime la
efecte culturale şi economice optime.
 Pentru determinarea ponderii speciilor participante se va proceda in felul
următor:

- în cazul arboretelor pure se atribuie suprafaţa intreagă speciei componente;

- pentru arboretele amestecate, suprafaţa ocupată de fiecare specie (excepţie

cele diseminate) se obţine prin produsul dintre suprafata arboretelui şi indicele de
participare al speciei in compoziţia momentenă sau in compoziţia ţel, dacă se
urmereşte cunoeşterea structurii optime de atins prin măsuri silvotehnice. Astfel, spre
exemplu, dacă avem o unitate amenajstică de l0 ha, cu compoziţia 6 Br + 4 Fa; dis.Mo,
suprafaţa ocupată de brad in parcela respective va fi de 10 x 0,6 = 6 ha, iar cea ocupate
de fag va fi de l0 x 0,4 = 4 ha. Dacă se consideră că structura momentană corespunde
cu cea ţel fixată, suprafeţele ocupete de cele 2 specii vor fi aceleaşi în ambele cazuri.
Dacă însă structura ţel va fi 4 Br + 4 Fa + 2 Mo, atunci bradul va ocupa in structura
optimă numsi l0 x 0,4= 4 ha, molidul l0 x 0,2= 2 ha, fagul l0 x 0,4= 4 ha.

Aşadar structura de ansamblu momentană şi optimă se obţine din prelucrarea

datelor privind compoziţia momentane şi ţel (de regenerare) a arboretelor componente,
iar valoarea datelor obţinute este condiţionată de corectitudinea datelor prezentate in
descrierea parcelară.
 Datele statistice obţinute vor fi interpretate făcându-se consederaţii
bioecologice privind comportamentul speciilor existente, necesitatea şi oportunitatea
introducerii de noi specii, oportunitatea dirijării raporturilor dintre specii, modalitatea
de a ajunge in timp cât mai scurt şi cu eforturi cât mai mici la o compoziţie optimă in
ansamblul pădurii ce constituie obiect de proiectare.
Dacă se consideră oportun, se va urmări evoluţia compoziţiei arboretelor pe o
perioadă mai lungă (2-4 decenii), valorificând datele inregistrate cu ocazia revizuirii
amenajamentelor. Datele obţinute ne vor permite să estimăm mai corect ritmul probabil
cu care se vor produce modificări viitoare in compoziţia arborete1or.

Structura arboretelor în funcţie de consistenţă

Pentru caracterezarea vareaţiei arboretelor in funcţie de consistenţă se

porneşte de la indicii de consiştenţă sau indicii de densitate pentru arboretele
componente, indici înscrişi in descrierea parcelară. Este insă necesar se nu se piardă din
vedere faptul că atât indicele de consistenţă, cât şi de densitate se modifică într-un ritm
activ, determinat de dinamica proceselor ecosistemice la nivelul fiecărui arboret,
aplicarea unor intervenţii silvotehnice sau acţiunea unor factori perturbanţi. De aceea,
este necesar ca datele din descrierile parcelare prezentate în amenajamente să fie
reactualizate şi numai după aceea prelucrate, iar rezultatele se vor prezenta tabelar
(tab.4) sau grafic.
 Structura arboretelor pe tipuri de consistență

Consistența Suprafața
Nr.crt. u.a. Tipuri de Consistență
ha %
1 Degradată (0,1-0,4)

2 Rărită (0,4-0,7)

....... Aproape plină (0,7-0,9)

35 Plină (1)

Total
 La nivelul pădurii luate in studiu, statistica arboretelor se va prezenta pe
categorii de consistenţă (plină, apruape plină, rărită, degradată) sau pe categorii de
densitate.

Pe baza datelor obţinute se va analiza variaţia existentă în consistenţa

arboretelor, insistându-se mai ales asupra cauzelor şi condiţiilor care ar reduce la
reducerea consistenţei unor arborete şi deci la slăbirea poteţialului productiv şi
protector. Ca urmare, din această analiză se vor desprinde şi unele măsuri tehnice
necesare in vederea ameliorării arboretelor sub raportul consistenţei. In cazul
arboretelor echiene, această analiză se poate efectua pe clase de vârstă, spre a desprinde
care sunt arboretele cu o stare normală şi in ce arborete trebuie să se acţioneze in primă
urgenţă pentru refacerea consistenţei. In aprecierea stării arboretelor sub raportul
consistenţei se poate pleca de la constatarea mai generală că, exceptând arboretele in
procesul de exploatare-regenerare, în padurea cultivată, indicele de consistenţă şi cel de
densitate trebuie menţinut in limitele 0,8-1,0.
 Structura arboretelor in plan vertical

Se referă la analiza variaţiei arboretelor in raport cu etajarea (arborete

monoetajate, bietajate), inchiderea (pe orizontală, pe verticală, în trepte. (continuu,
sinuos, dantelat, in trepte) şi inălţimea medie.

Determinarea acestor caracteristici structurale se face prin observaţii şi

măsurători pe teren, in fiecare arboret component. Pe aceasta bază se vor face precizări
privind structura actuală a arboretelor, măsura in care sint corespunzătoare şi direcţiile
de ameliorare posibile prin măsuri silvotehnice (operaţiuni culturale, tratamente), in
concordanţă cu funcţiile şi ţelurile de gospodărire fixate pentru pădurea respectivă.

In analiza ce se va efectua este indicat să se precizeze tipurile de structură

cele mai valoroase in condiţiile staţionale date, dinamica evolutivă a raporturilor dintre
specii şi arborete in plan vertical, caracterul stabil sau temporar al tipurilor de structură
identificate etc.
 Structura arboretelor în raport cu vârsta

Vârsta se determină numai pentru arboretele echiene, ca mărime media a

âirstei arborilor componenţi, iar arboretele se stratifică pe clase de vârstă. Mărimea unei
clase de vârstă este de 20 de ani la arboretele de codru şi de 5 sau l0 ani la arboretele de
cring. Vârsta arboretelor poate fi determinată prin măsurători de teren sau după
informaţii existente la ocol (amenajamente, situaţii statistice etc.) şi chiar din informaţii
preluate de la personalul silvic sau de la localnici.

Determinarea vârstei arboretelor trebuie făcută cu corectitudine, deoarece această

caracteristică prezintă o deosebită importanţă în stabilirea clasei de producţie, in
aprecierea caracteristicilor productive ale arboretelor, in fixarea urgenţei de parcurgere
cu intervenţii silvotehnice etc. După caz, vârsta se poate determina pentru arboretul
intreg, dar şi pe specii sau chiar elemente de arboret.

Rezultatele investigaţiilor se prezintă sub formă tabelară şi/sau grafică şi

redau structura arboretelor componente pe clase de virstă (tab.5).

Pentru arboretele pluriene nu se poate determina o vârstă medie pe arboret,

dar pentru motive de ordin silvotehnic (transformerea lor în păduri de codru regulat) se
poate determine vârsta medie pe elemente de arboret.
 Structura arbereteler din U.P. pe clase de vârstă*

Clasa de vârstă

II III IV V VI VII şi Arboret

Suprafaţa I Total
21-40 41-60 61-80 81-100 101-120 peste e
ocupată 1-20 ani U.P.
ani ani ani ani ani 121 ani pluriene

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

ha

% din
total u.s.

*pentru pădurile de crâng mărimea claselor de vârstă este de 5 sau l0 ani.

 Pentru arboretele pluriene nu se poate determina o vârstă medie pe arboret;
pentru motive de ordin silvotehnic (transformarea lor in păduri de codru regulat) se
poate determina vârsta medie pe elemente de arboret.

In cazul in care padurea luată in studiu este constituită din arborete echiene şi
pluriene, din sămânţă şi din lastari, structura lor pe clase de vârstă şi examinarea
acesteia se va face seperat pentru fiecare categorie in parte.

Cu ajutorul datelor obţinute prin prelucrare se va examina structura actuulă

pe clase de vârstă a arboretelor, masura în care aceasta structură se apropie de cea
optimă şi direcţiile de urmat pentra realizarea structurii optime (normale), fără prea
mari dereglari îa continuarea producţiei forestiere.

Structura optimă pe clase de vârstă in arboretele pluriene se consideră

realizată atunci când avem o distribuţie echilibrată e suprafeţei arboretelor in toate
clasele de virsta până la mărimea ciclului de producţie fixat. In schimb, în pădurea
grădinărită structura normală (optimă) se realizează atunci când fiecare arboret
considerat separat şi pădurea întreagă prezinta arborete cu structură plurienă optimă
(structurd grădinărită) în raport cu funcţia principală atribuită.
 Structura arboretelor pe clase de productie

Clasa de producţle se determină pentru fiecare din speciile care participă in

compoziţia arboretelor (excepţie specifle diseminate), ca o medie ponderată (cu
suprefaţa) a clasei de producţie realizate in fiecare din arboretele în care participă
specia respectivă. Uneori devine oportună determinarea clasei de producţle şi pentru
unele apecii diseminate, deoarece, in funcţie de aceasta se poate decide promovarea în
proporţia mai mare a unor specii sau eliminarea lor integrală dln arborete. După cum se
cunoaşte, c1asa de producţie se determină cu ajutorul graficelor din tabelele de
producţie, pentru arborete echiene şi pluriene. Rezultatele prelucrării datelor din
descrierea parcelară se pot prezenta tabelar şi/sau grafic .

In raport cu datele obţinute (ponderea claselor de producţie pe specii şi pe

ansamblul pădurii) se trece la caracterizarea stării momentane a arboretelor sub raportul
productivitătii, a gradului de concordanţă între productivitatea arboretelor şi potenţialul
productiv al staţiunii şi, mai ales, se analizează posibilităţile de ameliorare a
productivităţii arboretelor prin creştrea pon-derii de participare a speciilor valoroase
care realizează niveluri productive superioare in unitatea de producţie studiata. Dacă
este posibil se analizează şi evoluţia in timp a claselor de pruducţie, valorificând in
acest scop datele din amenajamentele existente la ocoalele silvice.
 Structura arboretelor pe clase de producţie

Clasa de Suprafața
Nr.crt. u.a.
producție ha %
1
2
3
.......
35
Total
 Analiza variaţiei clasei de producţie se poate efectua in mod diferenţiat
pentru arboretele preexploatabile, in care urmează a se executa operatiuni culturale şi
pentru cele exploatabile, care constituie obiectul aplicării tratamentelor. Analiza
separată a variaţiei clasei de producţie in cele două cazuri oferă posibilitatea adoptării
unor masuri judicioase de dirijare a pădurii, adecvate caracterului intervenţiilor
silvotehnice.

O atenţie sporită se va acorda speciilor care valorifică optim potenţialul

productiv staţional şi care, deci, vor putea conduce la creşterea capacităţii productive şi
protectoare a pădurii in fiecare tip de staţiune sau tip de pădure.

Structura arboretelor pe etape şi faze de dezvoltare

Structura arboretelor pe etape şi faze de dezvoltare rezultă din prelucrarea

descrierilor parcelare, iar rezultatele se pot prezenta tabelar şi/sau grafic
 Structura arboretelor in raport cu faza de dezvoltare

Nr.crt u.a. Suprafața Diametrul mediu (cm) Faza de

Dezvoltare
1

........

35

Total

Analiza variaţiei arboretelor pe faze de dezvoltare oferă o imagine a structurii

momentane a arboretelor sub acest raport şi asupra naturii şi caracterului intervenţiilor
silvotehnice prin care poate fi dirijată în continuare dezvoltarea padurii. Aceasta analiza
se face numui pentru arboretele echiene şi cele care sunt indrumate spre structuri
echiene.
 Starea fitosanitară a arboretelor

Pe baza observaţiilor făcute pe teren şi din analiza descrilorilor parcelare se

procedează la analiza stării fitosanitare a pădurii. Aceasta se apreciaza prin indici
calitatIvi (foarte bună, normală, satisfăcătoare, nesatisfacatoare). Aprecierile se fac in
raport cu ponderea arborilor uscati, doborâti, infestati, vătămati prin poluare, vătămaţi
prin exploatare sau de animale etc. Se vor evidenţia arboretele cu o stare
nesatisfăcătoare şi factorii care au generat aceste stari, spre a se putea stabili şi măsurile
corespunzătoare în vederea ameliorării stăril lor.

Structura arboretelor pluriene

Cunoaşterea particularităţiilor structurale ale arboretelor pluriene prezintă

interes deosebit in pădurile amenejate in codru grădinărit ( lucrări da transformare spre
grădinărit). In acest caz este indicat să se prezinte variaţia numărului de arbori pe
categorii de diametre (sau chiar pe clase de grosime), pe specii şi pe arboret. Pentru
aceasta sunt insă necesare inventarieri in arboretele pluriene (relativ pluriene) pe
suprafeţe de probă reprezentative. Cu datele din inventarieri, se determină tipul real de
structură.
 Varlatia nr.de arbori pe categoril de diametre în arborete pluriene

Nr.
Număr de arbori pe categorii de diametr (buc/ha) Total
u.a Specia de
arbori
8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 la ha

Mo

Fa
2A
Br

Pam
 Comparând apoi structura reală cu modelele de structură optime fixate
se poate decide asupra modului in care urmeeză să se intervină cu ocazia
lucărilor de punere in valoare in vederea dirijării arboretelor spre structura
optimă fixată.

Analiza comparativă a structurii reale şi optime, corelată cu dinamica

producţiei şi a creşterilor, cu timpul necesar trecerii arboretelor la o categorie
superioară de diametre şi cu dinamica evoluţiei mărimii şl structurii productiei
şi creşterii, precum ei cu mersul regenerării, constituie premize sigure pentru
alegerea arborilor de extras în vederea atingerii obiectivelor fixate (
economice şi silviculturale) in pădurile amenajate în cadrul grădinărit.
 Dacă proiectantul se bazează in acest studiu pe datele din amenajamentul
U.P. este necesar ca in prealabil, prin observaţii şi determinări pe teren să verifice şi să
aducă modificările necesare privind identificarea şi denumirea tipurilor de pădure,
axându-se în acest scop pe observaţiile proprii şi cheile de determinare tipologică sau
alte lucrări tipologice şi documente din arhiva ocolului referitoare la studiul tipurilor de
pădure din pădurea luată in studiu. Prezentarea formaţiilor şi a tipurilor de pădure
trebuie să redea cât mai fidel aria ocupată in valori absolute (ha) şi relative (%), nivelul
potenţialului lor productiv (superior, mijlociu, inferior) şi valoarea cultural economică
de perspectivă. In acest sens, valoarea cultural economică se va nota cu:

- in cazul tipurilor de pădure valoroase, a căror extindere arealistică este

posibilă din punct de vedere bioecologic şi oportună sub raport economic;

- pentru tipurile de pădure corespunzătoare cultural şi economic şi a căror

menţinere in limitele arealistice actuale este necesară şi oportună;

- pentru tipurile de pădure a căror restrângere sau chiar inlocuire este

justificată sub raport cultural sau economic.
 În continuare se va proceda la descrierea sintetică a tipurilor de
pădure identificate, urmărind mai ales răspindirea lor in teritoriul cercetat,
particularităţile lor silvobiologice (capacitate productivă, protectoare, de
regenerare, tendinţe succesionale) şi posibilităţiile de ameliorare a acestora
prin măsuri silvotehnice.

Dacă este posibil şi se consideră indicat, se va prezenta şi o hartă a

tipurilor de pădure din Unitatea de producţie, din care să rezulte structura
tipologică spaţială a pădurii luate in studiu.

Prezentarea formaţiilor şi a tipurilor de pădure trebuie să redea cât

mai fidel actuala varietate constitutivă a pădurii studiate, in strinsă corelaţie cu
factorii care au generat-o. Este de asemenea necesar să se aducă suficiente
precizări cu privire la schimbările calitative petrecute in ultimul timp şi cu
tendinţele de dezvoltare ulterioară a pădurii in fiecare din tipurile de pădure
identificate, precum şi cu privire la măsurile necesare de dirijare a dezvoltării
lor in sensul dorit.
 Capitolul 4. STUDIUL CONDITIILOR
TEHNICO-ECONOMICE

Zonarea funcţională a pădurii

Se referă la repartiţia arboretelor componente pe grupe şi subgrupe

funcţionale .
Incadrarea arboretelor din fiecare U.P. in grupe şi subgrupe funcţionale se
face cu ocazia elaborării proiectului de amenajare, potrivit normelor in vigoara.
Pe baza prelucrării datelor din evidenţa descrierii parcelare se va determina
ponderea ( in suprafaţă şi in procente) ocupată de fiecare subgrupă funcţională in
ansamblul unităţii de producţie, iar dacă se consideră necesar şi la nivelul arboretelor
de parcurs cu operaţiuni culturale şi respectiv in care se vor aplica tratamentele pe
deceniul pentru care se elaborează studiul. Este necesar ca inainte de prelucrarea
datelor din descrierea parcelară să se procedeze la o analiză amănunţită a incadrării
arboretelor pe grupe şi subgrupe funcţionale, operându-se eventualele modificări
impuse de starea unor arborete sau de existenţa unor noi obiective social-economice
care impun o revizuire a zonării funcţionale.
 Repartiţia fondului forestier pe grupe şi subgrupe funcţionale

Nr.cr u. Descriere Categoria Grupa Tipul Suprafața

Cod
t. a. Cod Funțională Funcțională Funcțional ha %
1
2
3
......
35
Total
 Este necesar, de asemenea, să se facă unele consideraţii privind măsura în
care intervenţiile practicate au ţinut seama de zonarea realizată, iar starea actuală a
arboretelor corespunde sau poate deveni corespunzătoare funcţiilor fixate pentru
fiecare arboret in parte şi pădure in ansamblu. Soluţiile propuse trebuie să aibă in
vedere şi analiza modalităţilor adoptare deja in practică, dacă ele au condus la
rezultatele dorite sau dacă este necesară reconsiderarea acestora (schimbarea
tratamentelor sau a naturii şi caracterului incervenţiilor silvotehnice).

Analiza bazelor organizării amenajistice

Se referă la precizările făcute in amenajamentul unităţii de producţie privind
ţelurile de producţie fixate, mărimea ciclului adoptat, a posibilităţii de produse
principale şi secundare, a tratamentelor adoptate şi eventual a volumului produselor
accidentale. Este insă necesară o analiză critică a bazelor organizării amenajistice şi,
dacă se consideră justificat ecologic şi economic, se vor face propuneri de ameliorare a
acestor baze de amenajare. Pentru pădurile amenajate in codru grădinărit se vor face
precizări privind mărimea cupoanelor, ordinea de parcurgere a acestora cu tăieri,
diametrul limită fixat şi chiar modelul de structură optimă fixat. }n cazul in care
prevederile şi reglementările amejistice nu sunt concordante cu prevederile planurilor
de producţie, se impune o analiză atentă şi o corelare judicioasă a mărimii posibilităţii
şi a cotelor anuale de tăiere, ca şi stabilirea ponderii produselor lemnoase principale,
sgcundare şi accidentale in structura cotei de tăieri, armonizând sarcinile imediate cu
necesitatea normalizării in perspectivă a mărimii şi structurii fondului de producţie şi a
creşterilor.
 De asemenea, se vor aduce precizări dacă in perioada anterioară s-au produs
unele dereglări in mărimea şi structura fondului de producţie, generate de acţiunea
negativă a unor factori ecologici perturbanţi sau de unele măsuri defectuoase de
gospodărire (depăşirea posibilităţii, forţarea cu tăieri în arboretele accesibile,
producerea unor calamităţi, apariţia fenomenului de uscare etc.şi se vor propune măsuri
de redresare şi ameliorare structurală şi funcţională adecvate (recalcularea posibilităţii,
schimbarea urgenţei şi ritmului de parcurgere a arboretelor cu lucrări silvotehnice,
recalcularea mărimii suprafeţei de parcurs anual şi altele.

Analiza rezultatelor obţinute prin intervenţiile silvotehnice executate

Aceasta analiză se bazeaza pe prelucrarea datelor statistice privind evidenţa

lucrărilor silvotehnice executate in deceniul expirat, iar datele obţinute se prezintă
tabelar şi/sau grafic.
 Evidenţa lucrărilor silvotehnice realizate în perioada 2010 - 2020

Planificat Realizări
Nr. Denumirea Volum
Natura lucrării Suprafață
crt. operațiunii
Ha mc
ha % mc %
Ajutoratea
1 regenerărilor
naturale

Operațiuni
2
culturale

3 Tratamente

4 Total
 Analiza şi interpretarea rezultatelor aplicării lucrărilor silvotehnice va avea in
vedere, pe de o parte, nivelul realizărilor in comparaţie cu sarcinile planificate (tab.12),
iar pe de altă parte, calitatea şi eficienţa lucrărilor executate şi măsura in care au condus
la optimizarea structurală şi funcţională a pădurii luate in studiu. Pentru aceasta este
nevoie ca proiectantul să prelucreze datele statistice existente la ocol şi să efectueze
cercetări pe teren in arboretele parcurse, in vederea obţinerii de informaţii cu privire la
tehnologia de lucru aplicată şi la rezultatele culturale şi economice obţinute.
Din analiza efectuată trebuie să rezulte o serie de constatări cu privire la
următoarele obiective mai importante:
- concordanţa în spaţiu şi timp între prevederi şi realizări, cauzele care au
generat nerealizarea sarcinilor planificate;
- măsura in care s-a respectat urgenţa, caracterul, intensitatea şi periodicitatea
intervenţiilor silvotehnice proiectate anterior;
- dinamica parcurgerii arboretelor cu lucrari de ingrijire, rezultatele obtinute
(suprafaţă parcursă, volum rezultat, structura pe sortimente a masei lemnoase etc.);
- dinamica parcurgerii arboretelor cu tăieri de produse principale şi
rezultatele obţinute;
- dinamica desfăşurării procesului de regenereare (ponderea regenerării
naturale, artificiale şi mixte);
- dinamica executării lucrărilor de conducere a regenerării şi rezultatele
ţinute.
 Această analiză are drept scop să pună in evidenţă mai ales experienţa
pozitivă dobândită in producţie in executarea lucrărilor silvotehnice, urmând
ca aceasta să fie promovată şi extinsă in continuare. Totodată, vor fi semnalate
măsurile tehnice aplicate şi care nu s-au dovedit eficiente sub raport cultural
sau economic şi care trebuie reconsiderate in continuare sau inlocuite prin alte
măsuri silvotehnice mai eficiente. Rezultă deci că scopul principal al acestei
analize este de a găsi direcţille şi căile de ameliorare şi perfecţionare a
ansamblului de măsuri silvotehnice prin care, in deceniul care urmează să se
creeze condiţii de creştere a efectelor utile (de producţie, de regenerare, de
protecţie), in condiţii de eforturi economice cât mai reduse.
 Analiza reţelei instalaţiilor de transport şi a construcţiilor

Reţeaua instalaţiilor de colectare şi transport prezintă o deosebită importanţă

pentru instaurarea unei gospodariri raţionale şi intensive şi constituie o premiză de bază
in proiectarea lucrărilor silvotehnice. Ca urmare devine obligatorie o analiză
amănunţită a densităţii şi structurii reţelei instalaţiilor existente şi a posibilităţilor de
optimizare ulterioară a acestorq.

Din această analiză trebuie să rezulte densitatea şt structura actuală a reţelei

instalaţiilor de colectare şi transport, necesitatea proiectării şi execuţiei de noi instalaţii,
ca şi termenele de punere in funcţiune a acestora in vederea asigurării accesibilităţii
integrale la nivelul intregii unităţi de producţie. Rezultatele analizei vor fi prezentate
tabelar, iar instalaţiile existente şi cele proiectate vor fi materializate pe harta unităţii de
producţie.

De asemenea, se vor face precizări in legătură cu cabanele existentl şi

capacitatea de cazare a forţei de muncă angajată in executarea lucrărilor silvotehnice.
Dacă se constată că este necesar se vor face propuneri privind unele amenajări
suplimentgare, spre a se putea asigura condiţii satisgăcătoare de cazare şi hrană a
muncitorilor forestieri pe timpul desfăşurării lucrărilor silvotehnice adoptate. Dotările
existente sau propuse vor fi amplasate şi pe harta amenajistică.
 Date privind caracterul economic al regiunii şi situaţia fortei de muncă

Pentru a avea o imagine mai bună asupra disponibilităţii forţei de muncă

locale in executarea lucrărilor silvotehnice proiectate, este necesară investigarea
sumară privind existenţa localităţilor urbane şi rurale in cuprinsul sau in apropierea
unităţii de producţie, capacităţile economice existente sau in construcţie şi gradul de
ocupare al populaţiei, măsura in care se poate conta pe muncitori forestieri sezonieri
locali sau din ce zonă pot fi angajaţi. Corelat cu aceasta se va analiza şi necesarul de
dotări pentru cazare şi se vor avea în vedere cheltuielile suplimentare pantru transportul
şi cazarea muncitorilor angajaţi în executarea lucrărilor proiectate.

De asemenea, in cazul pădurilor de interes recreativ turistic, se vor analiza şi

frecvenţa şi densitatea turiştilor, in vederea stabilirii unor măsuri suplimentare de
amenajare la nivelul unităţii de producţie (poteci turistice, bănci, alei, poieni de
agrement etc.).
 Este necesar, de asemenea, sa se examineze dacă obiectivele economice
existente sau în curs de execuţie reclamă măsuri suplimentare de intensificarea
funcţiilor protectoare (protecţie hidrologică, antierozională, climatică, contra acţiunii
poluante a noxelor industriale etc.). Deosebit de utile sunt informaţiile cu privire la
posibilităţiile de valorificare pe plan local a unor produse lemnose de mici dimensiuni
(cozi pentru unelte, araci pentru legume, nuiele pentru impletituri ş.a.) sau accesorii, ca
premisă pentru creşterea eficienţei economice a unor lucrări de operaţiuni culturale in
pădure.

Sunt necesare şi menţiuni cu privire la existenţa unor unităţi de cercetare

forestiereă sau dacă sunt instalate experimental de durată care trebuie protejate şi
totodată puse in valoare in scopul ameliorării modului de gospodărire.

Cu aceste precizări, reprezentind premisele ecologice, tehnice şi economice

care condiţionează şi impun diferenţierea măsurilor silvotehnice de gospodărire, se
poate trece la elaborarea soluţiilor tehnice de ansamblu şi de detaliu, precum şi la
evaluarea lucrărilor proiectate.
Planificarea decenala a executării
lucrărilor de ingrijire
 Consideraţii generale
Planul decenal de executare a lucrărilor de ingrijire
cuprinde toate arboretele in care operaţiunile culturale sunt sau
vor deveni necesare in cursul deceniului respectiv.
Prin întocmirea acestui plan se va urmari realizarea unei
variante optime prin care sa se reglementeze, în spaţiu si timp de
un deceniu, natura lucrărilor şi suprafaţa de parcurs, precum şi
cantitatea probabilă de material lemnos ce va rezulta
(posibilitatea de produse secundare).
 Pentru planificarea decenală a aplicarii lucrărilor
de ingrijire, proiectantul va examina atent
amenajamentul unităţii de producţie şi realizările
ocolului silvic in perioada in care amenajamentul este
operant, va efectua observaţii şi determinări in
arboretele ce trebuie parcurse in deceniul următor cu
lucrări de ingrijire, aducând la zi descrierea parcelară.
 Elaborarea planului decenal de aplicare a
lucrarilor de îngrijire

Planul decenal al aplicării lucrarilor de ingrijire a padurii

constituie o piesă de bază prin care se stabilese soluţiile tehnice
de ansamblu. având drept scop orientarea şi organizarea raţională
a gospodăririi pădurilor echiene preexploatabile pe o perioadă de
l0 ani. El se prezintă sub formă tabelară fie ca un studiu de
variante, fie numai ca variantă optimă sub raport ecologic şi
economic.
 Prin elaborarea planului decenal al aplicarii
lucrarilor de îngrijire se urmăreşte realizarea
următoarelor obiective mai importente:
• a. din punct de vedere cultural
• b. din punct de vedere economic
 A. din punct de vedere cultural:
• eşalonarea parcurgerii aronianioase cu lucrări de ingrijire a
arboretelor in intrega unitate de producţie in ordinea urgenţei
şi a periodicităţii impuse de natura, starea şi accesibilitetea
pădurii în cursul deceniului;
• fixarea naturii şi numărului intervenţiilor de executat în
fiecare arboret considerat separat şi la nivelul U.P., astfel încât
să indrumăm raţional dezvoltarea pădurii pe linia ridicării
capacitaţii sale productive şi protectoare;
• stabilirea suprafeţelor probabile de parcurs anual şi in
cursul deceniului pe natură de lucrări.
 B. din punct de vedere economic:
• evaluarea probabilă a cantităţii de masă lemnoasă ce
va rezulta prin parcurgerea arboretelor inscrise in plan
şi stabilirea posibilităţii decenale şi anuale de produse
lemnoase secundare;
• orienterea in spaţiu şi timp a ordinii de parcurgere a
arboretelor cu operaţiuni culturale, in vederea
eşalonării echilibrate a lucrarilor tehnico-
organizatorice necesare unei corecte şi eficiente
aplicări a tehnicii de execuţie a lucrărilor proiectate.
 Având la baza aceste principii in elaborarea variantei
optime se va proceda in felul următor:

• se vor inscrie la început toate unităţile amenajistice de parcurs

in cursul deceniului, in ordinea în care acestea sunt incluse in
descrierea parcelară din amenajament, precizându-se
principalele lor caracteristici staţionale şi de vegetaţie,
reactualizate pe baza investigaţiilor de teren;
• în funcţie de caracteristicile staţionale şi de vegetaţie ale
fiecărui arboret din plan şi ţinând seama de fundamentele
teoretice ale operaţiunilor culturale se va stabili natura lucrării
de executat, urgenţa primei intervenţii, periodicitatea probabilă
de revenire (tab.) şi numărul intervenţiilor la fiecare u.a. in
cursul deceniului, elaborându-se astfel o primă variantă de
fundamentare;
la stabilirea naturii intervenţiei se va avea in
vedere şi dinamica dezvoltării arboretelor in
deceniul respectiv, astfel incât dacă se apreciază
că un arboret va trece in altă fază de dezvoltare
pe parcurs, se va schimba şi natura lucrării.
 Stabilirea ordinii de urgenţă in parcurgerea arboretelor
cu lucrări de ingrijire se va face luând în considerare
urmatoarele criterii:

Vârsta arboretelor. Se vor parcurge cu prioritate arboretele cele

mai tinere, urmând ca in continuare să fie parcurse şi celelalte,
ţinând seama de periodicitata intervenţiei.
Compoziţia arboretelor. Ordinea de parcurgere va începe cu
arboretele amestecate cele mai complexe şi continuând cu
amestecurile de specii cu însuşiri biologice asemănătoare şi
încheind cu cele pure.
Consistenţa (indicele de densitate). Se va acorda
prioritate arboretelor excesiv de dese şi consistenţă plină
şi in primă urgenţă celor mai tinere şi mai complex
amestecate.
Productivitatea. Arboretele de productivitate superioară
vor fi parcurse inaintea celor de productivitate mijlocie
şi inferioară.
Starea fitosanitară. Se dă prioritate arboretelor care nu
prezintă o stare fitosanitară corespunzătoare.
Accesibilitatea. În primă urgenţă vor fi parcurse
arboretele accesibile din care se poate valorifica masa
lemnoasă recoltată, dar nu vor fi neglijate nici celelalte
arborete chiar daca momentan sunt inaccesibile. Acest
criteriu nu operează decât în mică măsură in cazul
aplicării degajărilor şi curăţirilor.
- ţinând seama de aceste criterii, in partea a doua a
planului se inscrie natura lucrării şi suprafaţa de parcurs
in cursul deceniului, ca şi suprafaţa totală de parcurs cu
diferite lucrări şi suprafaţa totală de parcurs în deceniu
pentru fiecare u.a.;
- se insumează apoi suprafaţele de parcurs în cei l0 ani
şi pe natură de lucrări la nivelul U.P., stabilindu-se
astfel posibilitatea decenală pe suprafaţă de parcurs;
pentru stabilirea variantei optime de plan, se
reexaminează varianta realizată iniţial şi se aduc toate
modificările necesare, urmărindu-se echilibrarea
posibilităţii anuale in suprafaţă, pe natura de lucrări,
concentrarea şantierelor anuale de lucru, armonizarea
eşalonării intervenţiilor cu structura reţelei instalaţiilor
de colectare şi transport existente şi proiectate,
respectarea pe cât posibil a periodicitătii intervenţiilor
etc.
la elaborarea variantei optime de plan decenal se va urmări ca,
respectând urgenţa şi periodicitatea intervenţiilor, suprafeţele
anuale de parcurs ( şi pe cât posibil şi volumul de masă lemnoasă
de recoltat) să fie echilibrate (se admit abateri de + l0% faţă de
posibilitatea anuală medie), suprafeţele ce se parcurg anual să fie
cât mai concentrate şi accesibile (mai ales răriturile şi curăţirile),
permiţând astfel o eficientă organizare, conducere, control şi
eficienţă a procesului de producţie;
în final, după ce au fost operate toate
modificările de plan în scopul optimizăril lui, se
vor stabili definitiv suprafeţele probabile de
parcurs pe ani, pe natură de lucrări şi pe total,
definitvându-se astfel planul decenal.
 Calculul volumului produselor secumdare

Volumul probabil de masă lemnoasă ce va rezulta

din executarea lucrărilor de ingrijire cuprinse in planul
decenal (posibilitatea de produse secundare)
 Dacă planul decenal al lucrărilor de îngrijire nu a suferit
modificări faţă de cel elaborat in proiectul de amenajare, se va
prelua şi posibilitatea pe volum de produse secundare fixată prin
amenajament. In schimb, dacă planul decenal a fost reactualizat şi
a suferit modificări se va recalcula şi posibilitatea pe volum.
Volumul de recoltat se calculează pentru fiecare din arboretele în
care s-au planificat rărituri, pentru fiecare intervenţie şi pe
ansamblul U.P. şi a deceniului. Determinarea volumului de extras
pentru fiecare răritură planificată se face in funcţie de volumul
iniţial, de creşterea curentă în volum şi de indicele de recoltare
mediu determinat prin cercetări (tab.18) sau de indici de recoltare
locali,dacă s-au efectuat cercetări in arboretele anterior parcurse.
 Calculul volumului probabil de recoltat al produselor secundare
u.a. Volumul Creșterea curentă Volumul probabil Volumul de recoltat
Vârsta Prima A doua Indicele de
Nr. crt. Suprafața Compoziție CLP Consistență
Nr. (ani) Ha u.a Ha u.a intervenție intervenție recoltare P1 P2 P total
(ha)
V1 V2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
1 18/16
2 18/16
3 18/16
4 18/16
5 18/16
6 18/16
7 18/16
8 18/16
9 18/16
10 18/16
11 18/16
12 18/16
13 18/16
14 18/16
15 18/16
16 18/16
17 18/16
18 18/16
19 18/16
20 18/16
Total
 Întrucât în planul decenal s-a prevăzut şi numărul
de intervenţii şi perioada când se vor executa, este
necesar ca la calcul volumului de extras să se determine
volumul arboretului in momentul fiecărei intervenţli,
procedându-se in modul următor:
a. Se determină volumul probabil al arboretelui in momentul intervenţiei cu
relaţia:

•V1,2 = Vi+nIv-Ve
în care:
V1,2 = volumul probabil al arboretelui la prima,respectiv la a doua şi
următoarele intervenţii;
Vi = volumul iniţial al arboretelui in momentul elaborării planului
decenal (poate fi preluat din amenajament sau determinat pe cale directă prin
procedee dendrometrice uzuale);
Iv = creşterea în volum a arboretelui (se poate prelua din
amenajament, din tabelele de producţie,sau se determină prin procedee uzuale
consacrate);
Ve = volumul extras pe parcurs prin alte intervenţii (rarituri, lucrări
de igienă etc.);
n = numarul de ani dintre momentul determinării volumului şi cel al
executării lucrării.
în care:
P1,2,n = volumul probabil de extras la prima, a doua sau următoarele
intervenţii din codrul deceniului;
V1,2,n = volumul arboretelui in anul fiecărei intervenţii;
I1,2,n= indicele de recoltare mediu (pe specii sau pe arboret) la fiecare
intervenţie
 Calculele se execută pentru fiecare arboret în parte pentru
fiecare intervenţie planificate, dar numai pentru arboretele in care
s-au planificat rărituri in cursul deceniului.
La sfârşit se adaugă şi volumul global ce va rezulta din
apilicarea curăţirilor şi care se obţin inmulţind suprafaţa decenală
de parcurs la curăţiri, cu un indice mediu de recoltare la ha, care
se poate adopta orientativ din lucrările anterior executate in U.P.
Insumând volumele parţiale de recoltut la rărituri cu cel
de la curăţiri, vom obţine volumul total de recoltat in cursul
deceniului şi care reprezintă posibilitatea decenală de produse
lemnoase secundare pentru U.P. luată in studiu.
 Nu se includ insă in calculul posibilităţi de produse
secundare, arboretele ce se parcurg cu degajări, curăţiri in teren
greu accesitil, elegaj artificial şi lucrări de igienă. In cazul in care
se planifică şi lucrări de igienă, volumul de recolat se va
determina separat ca produs intre suprafaţa de parcurs şi un
indice mediu (volum probabil de extras la ha), preluat din
amenajament sau din realizările ocolului. Volumul rezultat
constituie ceea ce se denumeşte posibilitatea in volum a
produselor accidentale.