UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: SILVICULTURĂ

PROIECT

Proiectul de lucrări silvotehnice se întocmeşte cu scopul de a stabili cadrul adecvat

pentru executare a lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor, precum şi a tratamentelor
indicate pentru fiecare arboret din cuprinsul unei unităţi de producţie.

Date necesare pentru întocmirea proiectului de lucrări silvotehnice.

LOCALIZAREA STUDIULUI

Localizarea studiului de fundamentare se referă la precizarea poziţiei geografice a

unităţii de producţie (U.P.) şi la situaţia administrativă – marea unitate geografică din care
face parte U.P., vecinătăţile, limitele, suprafaţa totală şi repartiţia pe trupuri de pădure şi/sau
bazinete, împărţirea în subunităţi de producţie, repartiţia suprafeţei pe categorii de folosinţă,
unităţile silvice răspunzătoare de gospodărirea unităţii de producţie, organizarea
administrativă a U.P. în districte, brigăzi şi cantoane silvice.
(Pentru o mai bună înţelegere se prezintă şi harta fondului forestier a ocolului silvic în care
este delimitată U.P. luată în studiu.

STUDIUL CONDIŢIILOR STAŢIONALE DIN UNITATEA DE PRODUCŢIE

Pentru elaborarea studiului staţional se utilizează o serie de surse informaţionale cum

sunt: cartarea staţională a unităţii de producţie,datele staţionale din descrierea parcelară şi
cartarea staţională din amenajamentul existent la ocolul silvic, datele obţinute prin cercetările
proprii de teren pentru completarea materialului iniţial existent la ocol, literatura de
specialitate cu caracter general şi local în domeniul staţiunilor forestiere, normele tehnice
pentru amenajarea pădurilor cu privire la caracterizarea şi cartarea staţională, hărţi
amenajistice sau fotogrametrice, etc.

Analiza condiţiilor geologice şi geomorfologice

Pe baza datelor din literatura de specialitate sau din amenajament şi a informaţiilor

culese de pe teren se va proceda la o sumară caracterizare geologică şi geomorfologică a
pădurii din unitatea de producţie luată în studiu. Se vor face precizări cu privire la următoarele
aspecte:
- marea unitate geologică şi alcătuirea geologică a terenului;
- principalele roci şi materiale parentale răspândite în U.P. şi caracterizarea lor sub
raport pedogenetic;
- principalele forme de relief (luncă, câmpie, versant, culme, platou, colină, con de
dejecţie, dună, terasă, albie părăsită, ostrov, haldă de steril, etc.,;
- configuraţia terenului (plană, ondulată, frământată);
- poziţia pe versant (treimea inferioară, mijlocie, superioară);
- înclinare (panta) exprimată în grade centezimale (minimă, maximă, medie);
- expoziţia generală şi de detaliu a versanţilor;
 - altitudinea minimă, maximă, medie;
- reţeaua hidrografică şi influenţa sa asupra reliefului;
- regimul hidrologic şi pedohidric.

Analiza condiţiilor climatice

Caracterizarea climatică generală se obţine din prelucrarea datelor de la staţiile

meteorologice ale Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie cele mai apropiate ca
amplasare şi sub raport fizico-geografic de pădurea respectivă, completate cu unele observaţii
privind variaţia unor indicatori climatologici în cadrul fitoclimatului analizat. Datele culese se
vor prezenta în tabele şi grafice, iar la interpretarea lor se va urmării modul în care ele
condiţionează dinamica proceselor ecosistemice (regenerarea, creşterea, eliminarea naturală,
elagajul natural, succesiunea, etc.), precum şi tehnologiile de intervenţie în conducerea şi
regenerarea pădurii luate în studiu.

Regimul termic

Pentru caracterizarea regimului termic este necesar să se prezinte tabelar şi/sau grafic
valorile temperaturilor medii lunare şi pe anotimpuri, temperatura medie anuală, minimele şi
maximele absolute, durata şi temperatura sezonului de vegetaţie, datele producerii
îngheţurilor timpurii şi târzii, precum şi eventualele fenomene termice cu influenţă asupra
vegetaţiei forestiere (perioadele de geruri puternice şi arşiţa din timpul verii, amplitudinea
temperaturii şi schimbările climatice).
Cu ajutorul datelor prelucrate se vor face unele consideraţii privind influenţele
(favorabile sau nefavorabile) regimului termic asupra proceselor ecosistemice din pădure şi
care trebuie avute în vedere la diferenţierea măsurilor silvotehnice de aplicat.
Prezentarea tabelară şi grafică a datelor culese se va face după modelele consacrate în
lucrările climatologice.

Regimul pluviometric

Pentru caracterizarea regimului pluviometric este necesar să se prezinte date medii (sub
formă tabelară şi grafică) privind precipitaţiile medii lunare, pe anotimpuri, anuale, frecvenţa
şi caracterul precipitaţiilor torenţiale, unele caracteristici ale stratului de zăpadă (grosime,
numărul zilelor cu sol acoperit de zăpadă), alte caracteristici pluviometrice cu influenţe
vătămătoare asupra vegetaţiei forestiere, umezeala relativă a aerului, etc.,
Cu ajutorul datelor prezentate se va face consideraţii privind caracterul regimului
pluviometric local şi influenţa acestuia asupra vegetaţiei forestiere existente sau potenţiale în
vederea creşterii productivităţii pădurii şi a funcţiilor sale de protecţie.

Regimul eolian

Caracterizarea regimului eolian se realizează prin prezentarea datelor privind variaţia

frecvenţei şi intensităţii vânturilor pe toate direcţiile. Se va preciza obligatoriu direcţia şi
intensitatea vânturilor periculoase care au produs rupturi şi doborâturi în masă şi modul lor de
propagare pe văile şi versanţii din teritoriul luat în studiu. În teritoriile cu terenuri degradate
prin fenomenul de deflaţie se va preciza frecvenţa şi intensitatea pe direcţiile vânturilor
predominante în vederea amplasării şi orientării perdelelor de protecţie.
 Caracterizarea generală a climei

Având caracterizarea analitică a regimului principalilor factori climatici, se va prezenta,

cu ajutorul unor indici climatici generali şi a unor observaţii climatologice şi fenologice,
caracterizarea sintetică a climei regiunii, încadrarea acesteia în sistemul de clasificare
climatică, precum şi evidenţierea unor corelaţii şi interdependenţe între factorii climatici şi
fitocenoza forestieră.

Analiza condiţiilor edafice

Caracterizarea solurilor din U.P. implică lucrări de teren şi determinări în laborator. Pe

teren se efectuează amplasarea şi executarea profilelor de sol, precum şi descrierea
morfologică a acestora, iar dacă este posibil şi numai pentru situaţii reprezentative, recoltarea
probelor de sol pentru analize de laborator.
Analiza condiţiilor edafice se bazează şi pe studiul edafic realizat cu ocazia revizuirii
amenajamentului dacă se consideră satisfăcător la care se adaugă studiul propriu pentru
situaţiile care au suferit transformări profunde ca urmare a unor lucrări de dislocare a solurilor
şi translocarea acestora, precum şi pentru studiul aprofundat pe microstaţiuni care pune bazele
silviculturii moderne pe suprafeţe mici.
Tipurile genetice de sol, cu denumirea actualizată conform ultimelor clasificări adoptate
la nivel naţional, se vor prezenta într-un tabel pe suprafeţe în mărimi absolute (ha) şi relative
(%) în ansamblul unităţii sau subunităţii de producţie.

Tipuri de soluri din U.P. ……….

Tabelul 1
Nr. crt. Codul tipului de sol Denumirea tipului de sol Suprafaţa ocupată
ha %
1
2
n
Total

Se vor face precizări privind potenţialul trofic pentru vegetaţia forestieră, factorii
favorizanţi sau limitativi specifici în desfăşurarea proceselor ecologice ale pădurii, precum şi
în diferenţierea măsurilor silvotehnice aplicate.
De asemenea, sunt necesare precizări privind variaţia substratului litologic pe care s-au
format solurile şi a unor caracteristici definitorii pentru solurile respective (litiera, tipul de
humus, profunzimea, textura şi conţinutul de schelet, structura, regimul de umiditate şi
aeraţie, reacţia solului, gradul de saturaţie în baze, volumul edafic util, troficitatea globală,
măsura în care a fost afectat de eroziune, sau alte forme de degradare, acidificare, salinizare,
compactizare, gleizare, etc.).

Caracterizarea staţională

Pe baza analizei factorilor staţionali şi în acord cu sistemul actual de clasificare a

staţiunilor forestiere se trece la identificarea, denumirea şi cartarea staţională a unităţii de
producţie luată în studiu. Se vor utiliza toate informaţiile culese din amenajamentele silvice
privind încadrarea staţională a unităţilor amenajistice, corelând datele cu opinia proprie
privind tipul de staţiune ca urmare a observaţiilor efectuate pe teren, operând toate
modificările necesare.
 Datele culese se vor prezenta în tabelul sintetic cuprinzând denumirea tipurilor de
staţiune identificate şi suprafaţa ocupată de acestea în valori absolute (ha) şi relative (%).

Tipuri de staţiuni din U.P. ……………………..

Tabelul 2
Nr. crt. Codul tipului de staţiune Denumirea tipului de staţiune Suprafaţa ocupată
ha %
1
2
n
Total

De asemenea, sunt necesare precizări cu privire la ponderea staţiunilor cu potenţial productiv

superior, mijlociu şi inferior pentru tipul de vegetaţie existent.
Proiectantul va face o caracterizare ecologică sintetică a staţiunilor forestiere
identificate, precizând elementele staţionale ce condiţionează capacitatea de producţie şi de
regenerare a pădurii, stabilitatea sa ecosistemică şi gospodărirea durabilă.
În cazul arboretelor necorespunzătoare structural sau funcţional, studiul staţional trebuie
să fie mai detaliat, făcându-se în plus şi precizări privind aptitudinile fiecărui tip de staţiune
pentru unele specii forestiere valoroase care ar putea contribui la ameliorarea capacităţii
productive şi protectoare a pădurii respective.

STUDIUL VEGETAŢIEI FORESTIERE DIN UNITATEA DE PRODUCŢIE

Studiul vegetaţiei forestiere are drept scop să servească la determinarea parametrilor

reali ai stării şi structurii momentane a vegetaţiei forestiere, la evaluarea capacităţii
productive, protectoare şi de regenerare a pădurii, la stabilirea riscurilor ce pot afecta
dezvoltarea în continuare a pădurii şi mai ales la investigarea direcţiilor de urmat în vederea
ameliorării stării, structurii şi funcţionalităţii pădurii respective prin măsurile silvotehnice.
Analiza şi caracterizarea fitocenozei forestiere se va face în mod diferenţiat pe etaje de
vegetaţie: arboret, subarboret, seminţiş şi pătura erbacee şi se va încheia cu sinteza tipologică
forestieră. Studiul vegetaţiei forestiere începe cu descrierea parcelară, iar pe această bază se
realizează caracterizarea de ansamblu a pădurii luate în studiu. Descrierea parcelară implică
cercetări de teren şi prelucrări de birou pentru fiecare unitate amenajistică în parte după
metodologia consacrată în lucrările de amenajare a pădurilor, iar rezultatele se înscriu în fişe
de descriere parcelară adecvate scopului urmărit. Cu ajutorul acestor date se trece apoi la
caracterizarea de ansamblu a unităţii de producţie (U.P.; S.U.P.) după caracteristicile sale
structurale şi calitative mai importante. Pentru aceasta se vor efectua observaţii şi măsurători
pe teren în toate unităţile amenajistice, culegând toate datele necesare privind caracterizarea
vegetaţiei forestiere pe unităţi amenajistice elementare. Se pot folosi şi datele din descrierile
parcelare prezentate în amenajamentul unităţii de producţie, cu condiţia ca prin observaţiile
făcute pe teren să se aducă toate corecţiile necesare.
Materialul informaţional adunat pe teren va fi ulterior prelucrat, stabilindu-se indicatorii
de caracterizare structurală şi calitativă pentru fiecare unitate amenajistică şi pe etaje de
vegetaţie. Cu ajutorul datelor pentru fiecare unitate amenajistică se trece la caracterizarea de
ansamblu a fitocenozei forestiere, urmărindu-se interdependenţa dintre caracteristicile
analizate, sensul dezvoltării şi succesiunii fitocenozei forestiere, precum şi căile de ameliorare
structurală şi funcţională a acesteia prin sistemul de măsuri silvotehnice în acord cu ţelurile de
gospodărire fixate. Din această cauză studiul vegetaţiei forestiere impune cunoaşterea
amănunţită a stării şi structuri momentane a pădurii care face obiectul proiectării. Studiul
fitocenozei forestiere nu trebuie conceput ca un scop în sine, ci ca un mijloc indispensabil,
subordonat scopului proiectului, urmărindu-se stabilirea premiselor bioecologice în funcţie de
care se va diferenţia sistemul de măsuri silvotehnice.
Pentru elaborarea studiului vegetaţiei forestiere, proiectantul poate folosi şi alte surse
informaţionale referitoare la pădurile luate în studiu, cum sunt:
- harta arboretelor şi descrierea parcelară din amenajamentul existent la ocolul
silvic;
- datele obţinute din cercetările proprii de teren vizând reactualizarea şi
completarea descrierii parcelare şi structura tipologică a pădurii;
- documentele şi statisticile existente la ocolul silvic;
- literatura de specialitate cu caracter general şi local;
- informaţii cu privire la unele schimbări în zonarea funcţională a pădurilor,
producerea unor calamităţi, natura, caracterul şi ritmul de aplicare a lucrărilor
silvotehnice în arboretele componente;

Caracterizarea generală a arboretelor

Studiul caracteristicilor structurale şi calitative ale arboretelor componente prezintă o

deosebită importanţă întrucât înlesneşte formarea unei imagini de ansamblu privind starea,
structura, stabilitatea, capacitatea bioproductivă, bioprotectoare şi bioregenerativă a pădurii şi
pe baza acesteia se pot stabili direcţiile ce trebuie de urmat în dirijarea dezvoltării lor în timp
şi spaţiu cu respectarea legităţilor de nivel ecosistemic.

Caracterizarea arboretelor pe tipuri de structură, origine şi provenienţă

Cu ajutorul datelor din descrierea parcelară se procedează la o stratificare a arboretelor

pe tipuri de structură (echiene, relativ echiene, relativ pluriene, pluriene), pe tipuri de
compoziţie (arborete pure şi practic pure, arborete amestecate), după origine şi stare (arborete
naturale, artificiale şi derivate), după provenienţă (sămânţă, lăstari, drajoni, butaşi,
micropropagare).
Stratificarea arboretelor în raport cu aceste caracteristici se face în funcţie de suprafaţa
ocupată de fiecare gen de arboret în ansamblul pădurii şi ponderea sa procentuală, iar
rezultatele se prezintă sub formă tabelară.

Caracterizarea arboretelor în raport cu tipul de structură, compoziţie şi provenienţă

Tabelul 3
Tipul de Tipul de Arborete Arborete Arborete derivate Total
structură compoziţie naturale artificiale
sămânţă lăstari sămânţă butaşi sămânţă lăstari
ha % ha % ha % ha % ha % ha % ha %
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Echiene Pure şi
şi relativ practic
echiene pure
Amestecate
Pluriene Pure şi
practic
pure
Amestecate
Total
 Această evidenţă se realizează cu uşurinţă prin prelucrarea datelor din descrierile
parcelare aduse la zi.
Pe baza datelor obţinute şi prezentate tabelar se vor face consideraţii asupra diversităţii
structurale a arboretelor componente şi mai ales asupra direcţiilor de urmat pentru ameliorarea
lor viitoare pentru atingerea ţelurilor de gospodărire fixate.

Structura pe specii a arboretelor

Structura pe specii se prezintă şi/sau grafic, în raport cu suprafaţa ocupată de specii în

ansamblul pădurii luate în studiu.

Structura pe specii a arboretelor din U.P. ………………………..

Tabelul 4
Specia Mo Br Dr Fa Qv Dt Dm Total
Supra- U.P.
faţa ocupată
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Ha
% din total U.P.

Compoziţia de ansamblu a arboretelor rezultă din prelucrarea datelor primare privind

compoziţia şi suprafaţa fiecărui arboret component.
Pentru determinarea ponderii speciilor participante se va proceda astfel:
- în cazul arboretelor pure se atribuie suprafaţa întreagă speciei componente;
- în cazul arboretelor amestecate, suprafaţa ocupată de fiecare specie (excepţie cele
diseminate) se obţin prin produsul dintre suprafaţa arboretului şi indicele de
participare al speciei în compoziţia momentană sau în compoziţia ţel, dacă se
urmăreşte cunoaşterea structurii optime de atins prin măsuri silvotehnice.
Exemplu: dacă avem o unitate amenajistică de 10,0 ha cu compoziţia 8 Gâ 2 Ce,
diseminat Go, suprafaţa ocupată de gârniţă în u.a. va fi 10,0 ha x 0,8 = 8,0 ha, iar
cea ocupată de cer va fi 10,0 ha x 0,2 = 2 ha . Dacă se consideră că structura
momentană corespunde cu structura ţel fixată, suprafeţele ocupate de cele două
specii vor fi aceleaşi în ambele cazuri. Dacă însă structura ţel va fi 4 Gâ 2 Ce 2
Go, atunci gârniţa va ocupa în structura optimă 10,0 ha x 0,4 = 4,0 ha, cerul 10,0
x 0,2 = 2,0 ha, iar gorunul 10,0 x 0,2 = 2,0 ha.
Valoarea datelor obţinute este dată de corectitudinea datelor prezentate în descrierea
parcelară.
Interpretarea datelor obţinute va conduce la concluzi privind comportamentul speciilor
existente în contextul condiţiilor staţionale date, necesitatea şi oportunitatea introducerii unor
noi specii, modalitatea de a ajunge în timp cât mai scurt şi cu eforturi cât mai mici la o
compoziţie optimă în ansamblul pădurii ce constituie obiect de proiectare.

Structura arboretelor în funcţie de consistenţă

Caracterizarea variaţiei arboretelor în funcţie de consistenţă se face cu ajutorul indicilor

de consistenţă sau a indicilor de densitate pentru arboretele respective. Atât indicele de
consistenţă , cât şi indicele de densitate se modifică într-un ritm activ, determinat de dinamica
proceselor ecosistemice la nivelul fiecărui arboret sau ca urmare a aplicării unor lucrări
silvotehnice, ori a acţiunii unor factori perturbanţi. De aceea, este necesar ca datele din
descrierile parcelare să fie reactualizate şi numai după aceea prelucrate, rezultatele fiind
prezentate tabelar sau grafic.

Consistenţa arboretelor din U.P. ……………………………………

Tabelul 5
Suprafaţa Arborete cu indice de consistenţă … Total
ocupată Plină 1,0 Aproape Rărită Degradată U.P.
plină 0,7-0,9 0,4-0,6 0,1-0,3
1 2 3 4 5 6
Ha
% din total
U.P.

Structura arboretelor în plan vertical

Se referă la analiza variaţiei arboretelor în raport cu etajarea (arborete monoetajate,

bietajate), închiderea (pe orizontală, pe verticală, în trepte), profilul (continuu, sinuos,
dantelat, în trepte) şi înălţimea.
Determinarea caracteristicilor structurale se face prin observaţii şi măsurători pe teren,
în fiecare arboret component.
În analiza ce se va efectua este indicat să se precizeze tipurile de structură cele mai
valoroase în condiţiile staţionale date, dinamica evolutivă şi raporturile dintre specii şi
arborete în plan vertical, caracterul stabil sau temporar al tipului de structură identificate.

Structura arboretelor în raport cu vârsta

Structura arboretelor din U.P. pe clase de vârstă

Tabelul 6
Suprafaţa Clasa de vârstă Arborete Total
ocupată I II III IV V VI VII pluriene U.P.
1-20 21-40 41-60 61-80 81- 101- Peste
ani ani ani ani 100 120 121
ani ani ani
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ha
% din
total U.P.

Structura arboretelor pe clase de producţie

Tabelul 7
Tipul de U.M. Clase de producţie Total
structură I II III IV V Medie U.P.
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Arborete Ha
echiene %
Arborete Ha
pluriene %
Total Ha
U.P. %
 Structura arboretelor în raport cu faza de dezvoltare
Tabelul 8
Seminţiş Desiş Nuieliş Prăjiniş Păriş Codrişor Codru Codru Total

volta-
re
faza
dez- mijlociu bătrân U.P.
Supra
faţa

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ha
% din total U.P.

Starea fito-sanitară a arboretelor

Ca urmare a intensificării şi extinderii fenomenului de uscare a pădurilor din Europa

Centrală o serie de organizaţii internaţionale au trecut la monitorizarea fenomenului în scopul
diminuării acestuia şi a menţinerii stării de sănătate a pădurilor afectate de poluare. Astfel,
Corpul Executiv al UN/ECE, în baza Convenţiei privind Poluarea Atmosferică
Transfrontalieră la Mare Distanţă (CLRTAP) a instituit în iulie 1985 Programul de Cooperare
Internaţională privind Evaluarea şi Supravegherea Efectelor Poluării Aerului asupra Pădurilor
(ICP – Forests). În anul 1986 prin Regulamentul (EEC) nr. 3528/86 al Consiliului Uniunii
Europene, statele membre au adoptat Schema privind Protecţia Pădurilor împotriva Poluării
Atmosferice. Statele membre ale Uniunii Europene au adoptat şi au trecut la proiectarea unei
reţele sistematice transfrontaliere cu o densitate de un sondaj la 25600 ha (16 x 16 km) prin
care se fac evaluări anuale asupra stării de sănătate a pădurilor începând cu anul 1987.
Obiectivul principal al acestei supravegheri este de a cunoaşte dinamica şi distribuţia spaţială
a pădurilor vătămate din Europa, de a realiza o bază de date privind starea coroanelor
arborilor, informaţii privind starea solurilor şi a capacităţii lor productive. În urma conferinţei
ministeriale din decembrie 1990 de la Strasbourg privind protecţia pădurilor din Europa
reţeaua s-a extins începând cu anul 1991 având un număr de 5000 de suprafeţe de probă
permanente (SPP) în care sunt evaluaţi peste 100000 de arbori, acoperind aproximativ 200
milioane ha, în care sunt cuprinse şi pădurile României. La noi în ţară sistemul de monitoring
forestier este reglementat din anul 1990 şi aplicat din 2004, atât la nivelul I constituit din
reţeaua transnaţională (16x16 km), cât şi la nivelul II, constituit din reţeaua de supraveghere
intensivă.
Reţeaua naţională de sondaje permanente, amplasată sistematic în toate pădurile ţării,
are o densitate de 4 x 4 km (un sondaj la 1600 ha) şi este destinată atât supravegherii stării de
sănătate a arborilor din cuprinsul suprafeţelor de probă permanente, cât şi inventarierii
statistice a pădurilor la nivel naţional şi regional. Un sondaj este alcătuit din două suprafeţe de
probă permanente de formă circulară, amplasate la distanţă de 30 m faţă de centrul acestuia,
pe direcţia este-vest sau pe curba de nivel. Fiecare SPP conţine două cercuri concentrice cu
razele de 7,98 m în arboretele până la 60 ani, respectiv 12,62 m în arboretele peste 60 ani, în
care se determină şi apreciază caracteristicile arborilor în fiecare an conform formularului nr.
1, sau la 4 ani conform formularului nr. 2.
Formularul nr.1 Monitoring forestier
Formularul nr. 2 Monitoring forestier
 Gradul de defoliere

Pentru monitorizarea fenomenului de uscare în arboretele afectate vizibil de acest

fenomen, criteriul de apreciere este gradul de defoliere şi decolorare a frunzişului arborilor
(tabelul ). În fiecare unitate amenajistică afectată de uscare se amplasează 3-5 sondaje, fiecare
având două suprafeţe de probă. În arboretele care au suprafaţa până la 3 ha se amplasează 3
sondaje, în cele care au suprafaţa cuprinsă între 3 şi 10 ha se amplasează 4 sondaje, iar în
arboretele care au suprafaţa peste 10 ha se amplasează 5 sondaje. Mărimea suprafeţelor de
probă este de 200 m2 (raza cercului 7,98 m) în arboretele cu vârsta până la 60 ani şi 500 m2
(raza cercului 12,62 m) în arboretele cu vârsta peste 60 ani. În perioada 15 iulie-15 septembrie
se inventariază pe specii arborii predominanţi, dominanţi şi codominanţi, stabilindu-se pentru
fiecare gradul de defoliere şi decolorare, conform tabelului notându-se cu n0, n1, n2, n3, n4,
numărul arborilor după gradul de defoliere 0,1,2,3,4.

Clasificarea arborilor după gradul de defoliere (după N. Pătrăşcoiu şi O. Badea, 1995)

Grad de Defoliere Caracterizare

defoliere (decolorare) în %
0 0 -10 Defoliere foarte slabă cu pierderi de frunze 0 – 10 %
1 11 – 25 Defoliere slabă cu pierderi de frunze 11 – 25 %
2 26 -60 Defoliere mijlocie cu pierderi de frunze 26 – 60 %
3 61 – 99 Defoliere puternică cu pierderi de frunze 61 – 99 %
4 100 Arbore uscat

Folosind formula: Pd = (n2+ n3+ n4 ) / (n0+ n1 + n2+ n3+ n4 ) x 100, se stabilesc gradele de
vătămare pe specii şi pe arborete (tabelul )

Gradul de vătămare a arboretelor

Tabelul 9
Suprafaţa Grad de vătămare (%) TOTAL
0 - nevătămat 1- slab 2 – mijlociu 3 – puternic 4 – foarte
(0 – 5) (6 – 20) (21– 40) (41 – 60) puternic
(61 – 100)
1 2 3 4 5 6 7
ha
% din total U.P.

CARACTERIZAREA GENERALĂ A SUBARBORETULUI

În descrierea parcelară sau a revizuirii acestora, subarboretul se prezintă prin

compoziţie, mod de răspândire, suprafaţa ocupată şi vigoarea de creştere. Pe baza acestor date
se procedează la o caracterizare generală privind existenţa, starea şi vigoarea de vegetaţie a
subarboretului în ansamblul pădurii, insistându-se asupra speciilor componente, a modului de
răspândire şi a efectelor favorabile sau nefavorabile pe care le exercită asupra ecosistemului în
ansamblu şi mai ales asupra procesului de regenerare.
Din analiza efectuată trebuie să se desprindă atitudinea de urmat faţă de etajul
subarboretului, relevând situaţiile în care acesta lipseşte şi trebuie introdus, există şi trebuie
menţinut sau grevează asupra dezvoltării arboretului şi este necesară extragerea sa parţială sau
integrală.
 CARACTERIZAREA GENERALĂ A SEMINŢIŞULUI

În toate arboretele exploatabile se vor culege date privind existenţa şi caracteristicile

seminţişului (compoziţie, suprafaţă ocupată, mod de răspândire, înălţime, vârstă, calitate, etc.)
Pe baza inventarierilor efectuate se vor face precizări cu privind următoarele aspecte:
- structura pe specii a seminţişurilor preexistente utilizabile, modul de răspândire,
starea fitosanitară, vigoarea de creştere, factorii care grevează asupra instalării şi
dezvoltării seminţişurilor în fiecare din tipurile de pădure componente;
- care sunt speciile ce manifestă o viguroasă capacitate de regenerare şi care dintre
acestea prezintă interes pentru regenerarea pădurii;
- care sunt speciile de valoare, pe a căror regenerare naturală nu se poate conta şi
ce măsuri se impun în vederea promovării lor în viitorul seminţiş;
- dacă există seminţişuri preexistente neutilizabile şi ce atitudine trebuie adoptată
faţă de acestea;
- în cazul pădurilor amenajate în codru grădinărit se vor face precizări detaliate în
legătură cu dinamica regenerării naturale, cu ritmul de alimentare cu arbori în
fiecare categorie de diametre, cu eventuale nevoi de completare pe cale artificială
în anumite situaţii nefavorabile regenerării naturale;
- la arboretele supuse regimului crâng, sunt necesare precizări privind potenţialul
natural de lăstărire (drajonare), densitate şi vârsta cioatelor, necesitatea
intervenţiei prin completări la reuşita regenerării vegetative sau înlocuirea
regenerării din lăstari cu cea din sămânţă prin reîmpăduriri integrale.

CARACTERIZAREA GENERALĂ A PĂTURII ERBACEE

Descrierea păturii erbacee se face cu ocazia descrierii parcelare sau revizuirii acesteia şi
se referă la compoziţia floristică, suprafaţa ocupată, vigoarea de vegetaţie şi gradul de
înţelenire. Se va proceda la o analiză privind influenţele pozitive sau negative exercitate de
pătura erbacee asupra regenerării pădurii şi a altor procese de nivel ecosistemic.
De asemenea, este necesară analiza privind valoarea indicatoare a păturii erbacee, care
poate deveni utilă în diferenţierea intervenţiilor silvotehnice.

ANALIZA ŞI CARTAREA TIPOLOGICĂ A PĂDURII

Cu ocazia descrierilor parcelare este necesar să se determine pentru fiecare unitate

amenajistică şi tipul natural de pădure, utilizând descrierile tipurilor de pădure din lucrările de
tipologie forestieră.

Structura formaţiilor şi a tipurilor de pădure din U.P. …

Tabelul 10
Nr.crt. Formaţia Tipul natural de pădure Suprafaţa ocupată Valoarea
Cod Denumire Nivel ha % cultural
productiv economică
1 2 3 4 5 6 7 8
1
2
N
Total
În coloana 5 se va înscrie nivelul potenţialului productiv (superior, mijlociu sau inferior)
În coloana 7 se va înscrie valoarea cultural economică astfel:
ooo – tipuri de pădure valoroase a căror extindere este posibilă şi oportună;
oo – tipuri de pădure a căror extindere nu se justifică,
o – tipuri de pădure care pot fi înlocuite parţial sau total cu alte tipuri valoroase cultural şi
economic.

ZONAREA FUNCŢIONALĂ A PĂDURII

Repartiţia fondului forestier pe grupe şi subgrupe funcţionale

Tabelul 11
Tipul de U.M. Gr. I păduri cu rol deosebit de protecţie Păduri de producţie şi
structură protecţie
I II III IV V Total I II Total
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Arborete Ha
echiene %
Arborete Ha
pluriene %
Total Ha
U.P. %

O.S. ……………….
Grupa funcţională ……………………
Descrierea staţiunii
Condiţii orografice
Forma de relief …………
Configuraţia terenului ………..
Altitudine ….. Expoziţie ……...
Înclinare ………
Condiţii edafice
Roca …………………..
Litiera ………………
Tip de humus ………………
Profunzime ……………..
Textura ……………
Conţinut de schelet ………….
Volum fiziologic util ………..
V ……… pH …………….
Troficitate efectivă ………..
Tip genetic de sol …………..
Condiţii climatice
T ma ……. Pma ………..
Data medie a primului îngheţ..
Data medie a ultimului îngheţ ..
Provincia climatică ………..
Tip de staţiune ……………..
Fişa de descriere a pădurii
U.P. ……………………. U.T……………………….
u.a. ………………. Suprafaţa ………………..
Descrierea etajelor de vegetaţie Caracteristici ale arboretului
Arboret Specii Vârsta Origine Prov. D H Consist. Cls. prod. Volum, m3 Creşterea
Compoziţia actuală …………… ani cm m La ha la ua m3/an/ha
Compoziţia ţel ………………….
Consistenţa …… Densitate …….
Tip de structură …………
Faza de dezvoltare …………
Etajare …… Profil ……….
Starea sanitară ……………….. Total
Subarboret Schiţa u.a. şi amplasarea suprafeţelor de probă
Specii ………………..
Grad de participare …………. Date complementare
Starea de vegetaţie …………….
Seminţiş utilizabil
Compoziţie ……………………
Provenienţa ……………………. Lucrări executate
Vârsta ………. Înălţime ………..
Grad de participare …………….. Lucrări propuse
Pătura erbacee Natura lucrării ……………………………….
Specii …………………………. Intensitatea intervenţiei …………………….
Material de extras ……………………………..
Tipul de pătură erbacee ……..
N = ……. G = …… V = …………
Grad de participare ……………
Data ……………. Întocmit ……………………
Tip de pădure ………………….
Inventarierea exemplarelor din pieţele de probă şi stabilirea exemplarelor de extras pe clase de
înălţimi pentru degajări

Tabelul
Variaţia numărului de exemplare în pieţele de probă din u.a. ……….
Suprafaţa inventariată s = :….

Specia Număr de Clase de înălţime (cm)

exemplare Sub 50 51 -100 101 -150 151 -200 Peste TOTAL
inventariate 200
Stejar Total
De extras
Carpen Total
De extras
Total Total
arboret De extras

Tabelul
Calculul intensităţii degajărilor în u.a. …………

Specia Arbori iniţial Arbori de extras Arbori rămaşi Intensitate

Nr.ex/ha % Nr.ex/ha % Nr.ex/ha % %
Stejar
Frasin
Carpen
Total
 Curăţiri
Tabelul
Variaţia numărului de exemplare în pieţele de probă din u.a. ………
Suprafaţa inventariată s = …….

Specia Categoria Situaţia iniţială Arbori de extras Arbori rămaşi

de Nr. Suprafaţa Nr. Suprafaţa Nr. Suprafaţa
diametre exemplare de bază exemplare de bază exemplare de bază
cm dm2 dm2 dm2
0 1 2 3 4 5 6 7
Stejar 2
4
6
8
10
Total

Tabelul
Calculul intensităţii curăţirii în u.a. ……….

Specia Arbori iniţiali Arbori de extras Arbori rămaşi Intensitatea

Nr. Supr. de Nr. Supr. de Nr. Supr. de %
exemplare bază exemplare bază exemplare bază
buc/ha % m2/ha % buc/ha % m2/ha % buc/ha % m2/ha % Nr. Suprafaţa
exemplare de bază
Stejar
Carpen
Total
 Inventarierea suprafeţelor de probă la rărituri
U.P . ………….u.a …………Suprafaţa inventariată = ……….

Nr. crt. Specia Diam. Înălţ. Clasificarea arborilor Observaţii

cm m Calitatea Funcţională Kraft
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Stejar 8
2.. 10
25

Caracteristici biometrice ale arboretului din u.a. ………….

Suprafaţa inventariată = ……….

Specia Categoria Nr. de exemplare Nr. de arbori extraşi pe Suprafaţa de Volumul (m3)
de (buc) clase de calitate bază m2
diametre V F D I Total I II III IV Total iniţială a arb. iniţială a arb.
cm extraşi extraşi
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
8
N
Total

Caracteristicile arboretului şi intensitatea răriturii în u.a. ……………………………….

Specia Nr. de arbori la hectar Suprafaţa de bază la Volumul la ha Volum

ha rămas
Volum
normal
Intensitatea

Intensitatea
De extras

De extras

De extras
rămasă
iniţială

iniţială
Rămas

Intens

rămas
Iniţial

buc % buc buc % % m2 m2 m2 % m3 % m3 m3 % %

Mo
Br
Fa
 Planul general de aplicare al lucrărilor de îngrijire în deceniul 2015 - 2024* şi tratamente propuse

u.a. Caracterizarea staţiunii Caracterizarea vegetaţiei Natura lucrării/suprafaţa de parcurs Total suprafaţă de parcurs cu ……

Total general supraf. de parcurs

Nr. sup Grupa şi subgrupa funcţională Caracterizarea arboretului
Volum în m3
La ha La ua

Tip de pătură erbacee

Diametrul mediu cm

Lucrări de igienă ha
Faza de dezvoltare

Înălţimea medie m
Clasa de producţie

Elagaj artificial ha
Forma de relief

Tip de staţiune
Altitudinea m

Tip de pădure

Tratamentul
Provenienţa

Depresaj ha
Panta grade

Compoziţia

Consistenţa

Degajări ha

Curăţiri ha

Rărituri ha
Vârsta ani
Expoziţie

2015

2016

2017

2018

2019

ha
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32

* Notă: planificarea lucrărilor s-a făcut numai pe 5 ani din lipsă spaţiu
Vârsta medie la care arboretele realizează diametrul mediu de 5, 10, 20 cm (după tabele de producţie româneşti)

Tabelul

Specia Vârsta la care se realizează diam. mediu al arboretului de:

5 cm 10 cm 20 cm
I III V I III V I III V
RĂŞINOASE
Molid 10 13 23 19 26 43 38 52 85
Brad 15 20 30 27 33 47 43 55 80
Larice 8 13 21 15 22 36 30 40 64
Pin negru 11 14 23 20 25 43 41 54 -
Pin silvestru 12 15 25 20 25 50 38 51 -
FOIOASE
Fag 14 20 30 25 33 50 45 63 110
Carpen - 12 19 2 26 36 53 66 89
Gorun (S) 12 17 26 22 31 47 43 63 88
Gorun (L) 11 14 19 22 29 37 48 62 95
Stejar (S) 10 13 18 19 24 35 37 49 67
Stejar (L) 7 9 12 15 20 26 40 51 68
Tei argintiu (L) - - 16 17 23 32 41 53 71
Cer 8 11 16 19 23 34 45 56 74
Gârniţă 11 15 17 29 33 38 63 72 87
Salcâm (P) - 7 11 8 13 25 19 - -
Salcâm (L) 3 5 10 7 12 25 21 - -
2
Plopi n. hibrizi (3-5 m ) - - 5 5 7 10 11 16 26
Plop euramericani (5-8 m2) 2 3 5 5 6 10 11 15 26
Salcie (S) 3 4 8 6 8 13 14 19 26
Salcie (P) 3 5 8 6 9 12 12 16 22
Salcie (L) 3 4 7 5 8 14 14 22 33

Elaborarea planului decenal de aplicare a lucrărilor de îngrijire

Prin planul decenal de aplicare a lucrărilor de îngrijire se stabilesc soluţiile tehnice de

ansamblu cu scopul organizării raţionale a gospodăririi pădurilor echiene preexploatabile pe o
perioadă de 10 ani. Acesta se prezintă sub formă tabelară sau ca un studiu de variante, ori ca o
variantă optimă sub raport ecologic şi economic.
Proiectantul trebuie să stăpânească temeinic bazele teoretice ale lucrărilor de îngrijire,
caracteristicile momentane staţionale şi de vegetaţie ale unităţilor amenajistice care fac
obiectul planului şi tendinţelor de evoluţie ale acestora în perioada următoare, structura reţelei
instalaţiilor de colectare şi transport existentă şi proiectată, dotarea unităţilor silvice sau a
proprietarilor cu mijloacele necesare pentru efectuarea acestor lucrări, experienţa dobândită de
personalul tehnic, principiile generale de planificare a acestor lucrări, prevederile
amenajamentului în vigoare pentru fiecare unitate de producţie etc.
Prin elaborarea planului decenal al aplicării lucrărilor de îngrijire se urmăreşte realizarea
următoarelor obiective mai importante:
a. din punct de vedere cultural:
 - eşalonarea parcurgerii armonioase cu lucrări de îngrijire a arboretelor în întreaga
unitate de producţie în ordinea urgenţei şi a periodicităţii impuse de natura, starea
şi accesibilitatea pădurii în cursul deceniului;
- stabilirea suprafeţelor probabile de parcurs anual şi în cursul deceniului pe natură
de lucrări;
b. din punct de vedere economic:
- evaluarea probabilă a cantităţii de masă lemnoasă ce va rezulta prin parcurgerea
arboretelor înscrise în planul decenal şi stabilirea posibilităţii pe 10 ani, sau
anuale de produse lemnoase secundare;
- orientarea în spaţiu şi timp a ordinii de parcurgere a arboretelor cu lucrări de
îngrijire, în vederea eşalonării echilibrate a lucrărilor tehnico-organizatorice
necesare unei corecte şi eficiente aplicări a tehnicii de execuţie a lucrărilor
proiectate;
Stabilirea urgenţei în parcurgerea arboretelor cu lucrări de îngrijire se va face luând în
considerare următoarele criterii:
- Vârsta arboretelor, se vor parcurge cu prioritate arboretele cele mai tinere;
- Compoziţia arboretelor- se vor parcurge în ordine mai întâi arboretele amestecate
cele mai complexe, arboretele cu amestecurile de specii cu însuşiri biologice
asemănătoare, arboretele pure fiind ultimele;
- Consistenţa – se vor parcurge arboretele excesiv de dese, mai tinere şi mai
complex amestecate,
- Productivitatea – au prioritate arboretele de productivitate superioară, apoi cele
de productivitate mijlocie şi ultimele cele de productivitate inferioară,
- Starea fitosanitară – se vor parcurge mai întâi arboretele cu o stare fitosanitară
necorespunzătoare,
- Accesibilitatea – se parcurg arboretele cu accesibilitate, apoi cele neaccesibile.
Tabelul
Periodicitatea lucrărilor de îngrijire

Formaţia sau grupa de formaţii Periodicitatea lucrărilor de îngrijire

forestiere Degajări Curăţiri Rărituri în stadiul de
(depresaj) dezvoltare
Păriş Codrişor Codru
mijlociu
1 2 3 4 5 6
Molidişuri 2-3 4-5 5-6 6-8 8-10
Brădete 2-3 3-5 6-8 8-10 10-12
Amestecuri de fag cu răşinoase 1-3 3-5 5-6 7-8 8-11
Făgete 2-4 3-5 6-8 8-10 10-12
Goruneto-făgete şi şleauri de deal 1-3 4-5 5-7 8-10 10-12
cu gorun
Gorunete şi stejărete inclusiv de 1-3 3-5 5-6 8-10 10-12
stejar brumăriu şi stejar pufos
Şleauri de câmpie, şleauri de luncă, 1-3 2-3 4-5 5-7 7-8
şleauri dd deal cu stejar
Teişuri 1-3 4-5(6) 5-6 6-8 8-10
Cerete, gârniţete şi amestecuri de 2-3 4-7 5-7 8-10 10-12
cer şi gârniţă
Salcâmete 1-3 3-4 4-5 5-6
Aninişuri 1-2 2-3 4-6 6-7
Arborete de salcie 2-3 3-4
Arborete de plop alb şi plop negru 1-2 2-3 3-5 4-5
Pinete şi laricete 2-3 3-5 5-6 6-7 7-8
Arborete de duglas verde 1-3 3-5 5-7 8-10

 Notă: periodicitatea lucrărilor de îngrijire după Normele tehnice pentru

îngrijirea şi conducerea arboretelor- 2000.
Tabelul
Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate

Nr. Indicativul Specificarea lucrărilor U/M Cantităţi N.T. Grilă de

crt. normei (ore-om/U.M.) încadrare
(lei/oră)
0 1 2 3 4 5 6
1 F.2.c.5. Delimitarea suprafeţelor de Ha 0,25 6,11 4
probă la degajări cu ruleta (4,31lei/oră)
2 C.60.b. Degajarea seminţişurilor Ar 1000 0,65 5
naturale prin tăiere de jos a (4,38lei/oră)
speciilor copleşitoare cu unelte
manuale
3 F.2.c.5. Delimitarea suprafeţelor de Ha 0,40 6,11 4
probă la curăţiri cu ruleta (4,31lei/oră)
4 C.63.A.III.a Curăţiri prin tăierea de jos cu ha 10 37,24 4
unelte manuale (4,31lei/oră)
5 F.2.c.11. Delimitarea suprafeţelor de ha 0,25 1,63 4
probă demonstrative la rărituri (4,31lei/oră)
cu ruleta
6 F.8.II.a. Inventarierea produselor 1000 1 68,38 6
secundare (rărituri) prin arbori (4,53lei/oră)
procedeul măsurării arborilor
de extras
7 F.10.a.1. Marcarea şi inventarierea 1000 1 79,21 6
arborilor din produse arbori (4,53lei/oră)
accidentale
8 F.13.a. Marcarea şi inventarierea 1000 2 61,54 6
arborilor în păduri de codru arbori (4,53lei/oră)
Tabelul
Devizul lucrărilor proiectate
A. Manopera

Nr.crt. Indicativul Specificarea lucrărilor U/M Cantităţi Valoarea lucrărilor

normei (lei)
unitară totală
0 1 2 3 4 5 6
1 F.2.c.5. Delimitarea suprafeţelor de probă la Ha 0,25 26,33 6,58
degajări cu ruleta
2 C.60.b. Degajarea seminţişurilor naturale prin Ar 1000 2,85 2850
tăiere de jos a speciilor copleşitoare cu
unelte manuale
3 F.2.c.5. Delimitarea suprafeţelor de probă las Ha 0,40 26,33 10,53
curăţiri cu ruleta
4 C.63.A.III.a Curăţiri prin tăierea de jos cu unelte ha 10 160,50 1605,0
manuale
5 F.2.c.11. Delimitarea suprafeţelor de probă ha 0,25 7,03 1,76
demonstrative la rărituri cu ruleta
6 F.8.II.a. Inventarierea produselor secundare 1000 1 309,76 309,76
(rărituri) prin procedeul măsurării arbori
arborilor de extras
7 F.10.a.1. Marcarea şi inventarierea arborilor din 1000 1 358,82 358,82
produse accidentale arbori
8 F.13.a. Marcarea şi inventarierea arborilor în 1000 2 278,78 557,56
păduri de codru arbori
Total 5700,01
B. Recapitulaţie deviz
Nr. crt. Specificări Degajări Curăţiri Rărituri Igienă Tratamente Total
general
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Valoarea 2856,58 1615,53 311,52 358,82 557,56 5700,01
manoperei total
Materiale
Utilaje
Total I 2856,58 1615,53 311,52 358,82 557,56 5700,01
Cheltuieli directe 2856,58x25,473%= 411,52 79,35 91,40 142,03 1451,96
(25,473 %) 727,66
Total II 2856,58+727,66= 2027,05 390,87 450,22 699,59 7151,97
3584,24
Cheltuieli indirecte 3584,24x15%= 304,06 58,63 67,53 104,93 1072,79
(15%) 537,64
Total III 3584,24+537,64= 2331,11 449,50 517,75 804,52 8224,76
4121,88
Profit 4121,88x15%= 349,67 67,43 77,66 120,68 1233,71
(15%) 618,28
Total 4121,88+618,28= 2680,78 516,93 595,41 925,2 9458,47
deviz 4740,16
Rotunjiri -0,47
TOTAL GENERAL 9458
Tabelul
Necesarul forţei de muncă şi intervalul optim de execuţie a lucrărilor silvotehnice

Nr. Denumirea Indicativul Denumirea operaţiilor şi fazelor de U/M Cant. N. P. Nr. zile Intervalul Nr. muncitori
crt. lucrării normei lucru UM/8 necesare de lucru necesari
ore
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Degajări F.2.c.5. Delimitarea suprafeţelor de probă la Ha 0,25 1,31 0,2 15 IV 0,2
degajări cu ruleta
2 C.60.b. Degajarea seminţişurilor naturale prin Ar 1000 12,37 81 15 VIII -15 2,7
tăiere de jos a speciilor copleşitoare cu IX
unelte manuale
3 Curăţiri F.2.c.5. Delimitarea suprafeţelor de probă las Ha 0,40 1,31 0,3 1 IV 0,3
curăţiri cu ruleta
4 C.63.A.III.a Curăţiri prin tăierea de jos cu unelte ha 10 0,2148 47 1 VI – 30 1,6
manuale VI
5 Rărituri F.2.c.11. Delimitarea suprafeţelor de probă ha 0,25 4,91 0,1 1 IV 0,1
demonstrative la rărituri cu ruleta
6 F.8.II.a. Inventarierea produselor secundare 1000 1 0,117 9 16 IV – 25 1
(rărituri) prin procedeul măsurării arbori IV
arborilor de extras
7 Igienă F.10.a.1. Marcarea şi inventarierea arborilor din 1000 1 0,101 10 1V – 10V 1
produse accidentale (igienă) arbori
8 Tratamente F.13.a. Marcarea şi inventarierea arborilor în 1000 2 0,130 15 1 II– 15 II 1
păduri de codru arbori
Total 162,6 8
Tabelul

Eficienţa economică a lucrărilor proiectate

Nr. Natura Cheltuieli de Masă lemnoasă U/M Cant. Valori obţinute Diferenţe V-C (lei) Venitul
crt lucrării producţie conf. deviz rezultată (sortimente) unitare Total pe Total la natură + - realizat (lei)
sortimente de lucrări
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Degajări 4740,16 - m3 0 0 0 0 4740,16
2 Curăţiri 2680,78 Lemn de foc m3 20 100 2000 2000 680,78
3 Rărituri 516,93 Lemn pentru constructii m3 120 200 24000 32000 31483,07
Lemn de foc 80 100 8000
4 Igienă 595,41 Lemn pentru constructii m3 50 200 10000 15000 14404,59
Lemn de foc 50 100 5000
5 Tratamente 925,2 Lemn pentru furnir m3 100 1000 100000 400000 399074,8
Lemn pentru cherestea 700 400 280000
Lemn de foc 200 100 20000
Total 9458,47 m3 1320 449000 449000 444962,46 5420,94 439541,52
Tabelul

Cicluri pentru păduri din România, pe formaţii forestiere, grupe funcţionale şi sortimente ţel

Formaţii forestiere Sortimente ţel principale Cicluri pentru păduri cu funcţii

(lemn pentru ….) prioritare de …..
producţie protecţie
Molidişuri Cherestea 100-120 110-130
Rezonanţă 150-180 150-180
Brădete Cherestea 100-120 120-140
Rezonanţă 150-180 150-180
Făgete Cherestea 100-120 120-140
Furnire 140-150 140-150
Pinete (plantaţii) Cherestea 60-80 80-100
Gorunete Cherestea 120-140 130-150
Furnire 160-200 160-200
Stejărete de stejar pedunculat Cherestea 110-130 130-150
Furnire 160-180 160-180
Cerete Cherestea 80-100 90-120
Furnire 100-140 100-140
Gârniţete Cherestea 100-120 110-140
Furnire 120-160 120-150
Stejărete de stejar brumăriu Cherestea 60-80 70-100
Stejărete de stejar pufos Cherestea 60-80 70-100
Teişuri Cherestea 50-80 70-100
Furnire 80-100 80-100
Cărpinete Cherestea şi celuloză 40-60 50-70
Salcâmete Cherestea şi construcţii 25-35 30-40
Plopişuri de plop alb şi negru Cherestea 25-35 30-40
Aninişuri Cherestea 60-70 65-75
Furnire 80 80
Culturi de plopi selecţionaţi Cherestea 15-25 20-25
Furnire 25-30 25-30
Culturi de salcie Cherestea 20-30 25-35
Furnire 30-35 30-35
Zăvoaie de salcie Cherestea şi celuloză 15-30 20-35

ÎNCADRAREA VEGETAŢIEI FORESTIERE ÎN GRUPE, SUBGRUPE ŞI CATEGORII

FUNCŢIONALE

Grupa I Vegetaţia forestieră cu funcţii speciale de protecţie.

Subgrupa 1.1. Păduri cu funcţii de protecţie a apelor

1.1. a Pădurile situate în perimetrele de protecţie a surselor de apă minerală, potabilă şi

industrială (T II).
1.1 b. Pădurile situate pe versanţii direcţi ai lacurilor de acumulare şi naturale (T III).
1.1. c. Pădurile situate pe versanţii râurilor şi pâraielor din zonele montane de dealuri şi
coline care alimentează lacurile de acumulare şi naturale (T IV).
1.1.d Pădurile din Lunca şi Delta Dunării (ostroave şi maluri fără zona dig-mal) şi cele
situate în luncile râurilor neîndiguite (T IV).
1.1.e. Pădurile situate în albia majoră a râurilor (T III)..
1.1. f. Pădurile situate în zona dig-mal din Lunca Dunării şi din luncile râurilor interioare (T
III).
1.1 .g. Pădurile din bazinele torenţiale sau cu transport excesiv de aluviuni (T III).
1.1 .h. Pădurile destinate protecţiei păstrăvăriilor (T III).

Subgrupa 1.2. Păduri cu funcţii de protecţie a solului

1.2.a. Pădurile situate pe stâncării, grohotişuri şi pe terenuri cu eroziune în adâncime cu

alunecări active precum şi pe terenuri cu pante mari (T II).
1.2.b. Pădurile din zona cu relief accidentat limitrofe drumurilor publice de interes deosebit
şi căilor ferate normale ( T II).
1.2. c. Pădurile situate pe terenurile foarte vulnerabile la eroziune şi alunecare (T III).
1.2. d. Pădurile din jurul construcţiilor hidrotehnice situate în zone cu teren accidentat sau cu
pericol de eroziune şi alunecare (T II).
1.2. e. Plantaţiile forestiere şi vegetaţia forestieră spontană de pe terenurile degradate sau
nisipuri mobile neconsolidate (T II).
1.2. f. Vegetaţia forestieră situată în zonele de formare a avalanşelor şi pe culoarele acestora
(T II).
1.2. g. Pădurile situate pe nisipuri mobile consolidate (T III).
1.2. h. Pădurile situate pe terenuri alunecătoare (T II).
1.2. i. Pădurile situate pe terenurile cu înmlăştinare permanentă ( TII).
1.2.j. pădurile din jurul minelor de suprafaţă şi carierelor, în zone cu pericol de eroziune (T
II).
1.2. k. Pădurile situate în zonele de carst (T III).

Subgrupa 1.3. Păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali

dăunători.

1.3. a. Pădurile din stepa şi silvostepa externă (T II).

1.3. b. Pădurile situate în vecinătatea Mării Negre şi a lacurilor litorale (T II).
1.3. c. Pădurile din silvostepa internă (T III).
1.3. d. Benzile de pădure din jurul lacurilor de câmpie, a iazurilor şi eleşteelor ( T II).
1.3. e. Perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole, căilor de comunicaţie,
obiectivelor industriale şi a localităţilor ( T II).
1.3. f. pădurile aflate la mare altitudine în condiţii grele de regenerare ( T II).
1.3. g. Păduri în trupuri dispersate în zona de câmpie (T III).
1.3. h. Pădurile situate în zone cu atmosfera puternic poluată (T II).
1.3. i. Pădurile situate în zona cu atmosfera mediu poluată (T III).
1.3. j. Pădurile din imediata vecinătate a depozitelor de steril, cenuşă şi alte reziduri (T II).
1.3. k. Pădurile din subalpin şi presubalpin, precum şi cele din zona montană, limitrofe
golului de munte (T II).
1.3. l. Jnepenişurile şi rariştile naturale di subalpin (T II).

Subgrupa 1. 4. Păduri cu funcţii de recreere

1.4. a. Păduri special amenajate în scop recreativ (păduri-parc) (T II).
1.4. b. Păduri constituite în zone verzi în jurul localităţilor (T III).
1.4. c. Păduri din jurul staţiunilor balneoclimaterice, climaterice şi al sanatoriilor (T III).
1.4. d. Păduri situate de-a lungul căilor de comunicaţii de importanţă turistică deosebită (T
II).
1.4. e. Păduri din jurul monumentelor de cultură (T II).
1.4. f. Păduri care protejează obiective speciale (T II).

Subgrupa 1. 5. Păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului

forestier.

1.5. a. Păduri destinate conservării resurselor genetice (T I).

1.5. b. Păduri propuse ocrotirii provizorii (T II).
1.5. c. Păduri constituite în rezervaţii naturale (T I).
1.5. d. Păduri constituite în rezervaţii ştiinţifice (T I).
1.5. e. Păduri constituite în rezervaţii peisagistice ( T I).
1.5. f. Păduri de protecţie a monumentelor naturii (T II).
1.5. g. Păduri destinate cercetării ştiinţifice (T II).
1.5. h. Păduri constituite ăn rezervaţii de seminţe (T II).
1.5. i. Păduri destinate ocrotirii unor specii rare de faună (T II).
1.5. j. Păduri, seculare, virgine şi cvasivirgine de valoare deosebită (T II).
1.5. k. Păduri dendrologice şi arboretumuri (T II).
1.5. l. Păduri din parcuri naţionale neincluse în categoriile funcţionale 1.5. a, c, d, e. (T I, III)
1.5. m. Păduri din rezervaţii ale biosferei neincluse în categoriile funcţionale 1.5. a, c, d, e. (T
IV).
1.5. n. Păduri din parcuri naturale neincluse în categoriile funcţionale 1.5. a, c, d, e. (T IV).

Grupa a II-a Vegetaţia forestieră cu funcţii de producţie şi protecţie

Subgrupa 2. 1. Păduri cu funcţii de producţie a lemnului

2.1. a. Păduri destinate să producă lemn de rezonanţă,, lemn pentru furnire şi claviatură (T
V).
2.1. b. Păduri destinate să producă lemn de cherestea (T VI).
2.1. c. Păduri destinate să producă lemn pentru celuloză, construcţii rurale şi alte utilizări
superioare (T VI).

Subgrupa 2. 2. Păduri cu funcţii prioritare de producţie cinegetică.

2.2.a. Păduri de interes cinegetic (T VI).

*** Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, 2000. – Ordinul Ministrului Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 1672 din 07. 11. 2000.
 Zonarea funcţională a pădurilor României

Grupa funcţională Subgrupa funcţională %

1. Păduri de protecţie a apelor 31
2. Păduri de protecţie a solurilor 42
I. Păduri cu funcţii speciale de 3. Păduri de protecţie climatică 5
protecţie (52%) 4. Păduri de interes social, cinegetic, agrement 12
5. Păduri rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii 10
Total grupa I 100
II. Păduri de producţie şi protecţie (42%) 100

Pădurile din grupa I, sunt destinate în primul rând protecţiei apelor, solului, climei,
unor obiective de interes economic, social, cultural, ştiinţific, asigurării protecţiei mediului
înconjurător, conservării genofondului şi ecofondului forestier şi, în măsură mai mică,
recoltării de produse lemnoase şi nelemnoase, dacă funcţiile atribuite permit. Această grupă
funcţională cuprinde 5 subgrupe funcţionale şi 51 categorii funcţionale (xxx, 2000), iar pentru
aplicarea lucrărilor s-au constituit în patru tipuri de categorii funcţionale (I, II, III, IV).
Tipurile de categorii funcţionale sunt:
- tipul I: păduri cu funcţii speciale pentru ocrotirea naturii;
- tipul II: păduri cu funcţii speciale situate în staţiuni cu condiţii grele sub raport
ecologic supuse regimului special de conservare;
- tipul III: păduri cu funcţii speciale de protecţie de mare importanţă;
- tipul IV: păduri cu funcţii speciale de protecţie de importanţă medie.
Pădurile din grupa a II-a sunt destinate să producă în principal lemn dar exercită
concomitent şi funcţii de protecţie. În cadrul acestei grupe s-au diferenţiat două tipuri
funcţionale:
- tipul V: păduri cu funcţii de producţie şi protecţie destinate să producă sortimente de
lemn de lucru de calitate superioară (furnir, rezonanţă);
- tipul VI: păduri cu funcţii de producţie şi protecţie destinate să producă sortimente
de lemn de lucru obişnuite (cherestea, lemn pentru construcţii, celuloză, PAL, PFL,
etc.).
Prin încadrarea fiecărui arboret în grupă, tip şi categorie funcţională, fondul forestier a
fost sistematizat şi permite aplicarea măsurilor silvotehnice diferenţiate în concordanţă cu
ţelul de gospodărire propus. Realizarea modelelor structurale optime pentru fiecare grupă,
subgrupă şi categorie funcţională fac obiectul unor cercetări ample de modernizare a
silvotehnicii, care se vor obţine numai cu eforturi pe plan teoretic şi practic-aplicativ,
respectând principiile silviculturii dinamice, durabile şi polifuncţionale.