Contuziile și plăgile abdominale

1. Definiţie şi clasificare

Traumatismele abdominale reprezintă leziuni ale viscerelor abdominale sau ale pereţilor
abdominali produse de agenţi traumatici.

Traumatismele abdominale pot fi:

a) contuzii, când tegumentul rămâne intact;
b) plăgi, când tegumentul este rupt. Plăgile pot fi:
- nepenetrante, când nu pătrund în cavitatea peritoneală;
- penetrante, când agentul vulnerabil a pătruns în cavitatea peritoneală. Acestea pot fi:
fără leziuni viscerale;
cu leziuni viscerale, când
sunt interesate organe parenchimatoase prin zdrobire pe un plan osos, sau organe cavitare prin
explozie sau prin smulgere.
Plăgile pot fi produse de arme albe sau de proiectile ale armelor de foc. Plăgile produse de arme
albe se caracterizează prin secţiuni relative regulate ale ţesuturilor, apar de regulă în urma unor
lovituri din faţă, sunt plasate pe partea stângă a corpului şi sunt frecvent situate în partea
superioară a abdomenului. Plăgile produse de proiectile sunt mult mai complexe, leziunile
produse sunt pluriviscerale şi sunt de obicei diferite.

2. Examinarea traumatizatului abdominal

Examinarea clinică a bolnavului traumatizat abdominal are următoarele etape:

- investigaţie asupra funcţiilor vitale (puls, respiraţie TA);
- se realizează anamneza completă a pacientului asupra modalităţii de producere a accidentului şi
a agentului traumatic;
- se face inspecţia abdomenului: echimoze, escoriaţii sau plăgi.
- palparea abdomenului pentru a sesiza punctele dureroase şi zonele cu bombări, tumefacţie,
contractură musculară;
- ascultaţia abdominală poate indica prezenţa sau absenţa peristaltismului intestinal;
- tuşeu rectal şi vaginal pentru a sesiza sângerări.
Examinarea paraclinică este necesară pentru a completa cu informaţii importante examinarea
efectuată. Ea constă în:
- recoltarea de sânge pentru stabilirea grupei sangvine şi a Rh-ului, HLG pentru detectarea Hb şi
Ht, glicemie, uree, creatinină, ionograma (Na+, K+, Cl-);
- radiografia abdominală pe gol pentru stabilirea prezenţei sau a absenţei pneumoperitoneului
prin ruptura unui segment a tubului digestive, pentru stabilirea eventualelor fracturi costale,
fracturi de bazin;
- radiografia toracică pentru stabilirea eventualelor fracturi de rebord costal stâng (ruptură de
splină) sau de rebord costal drept (ruptură de ficat);
- puncţia lavaj peritoneal cu 200-300 ml. ser fiziologic pentru a se vedea culoarea lichidului
extras în scopul stabilirii prezenţei sau a absenţei sângelui în abdomen;
- ecografia abdominală evidenţiază leziuni ale capsulei splenice sau hepatice, leziuni renale sau
pancreatice;
- se completează cu investigaţii CT;
- arteriografie selectivă;
- urografie.

3. Sindroame clinice

La traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, de regulă, apar manifestări clinice prin:

sindrom de hemoragie internă (intraperitoneală sau retroperitoneală) manifestat
prin hipotensiune, tahicardie, paloare, transpiraţii reci, cu sau fără pierderea conştiinţei. Apare în
leziunile sângerânde;
sindrom de iritaţie peritoneală, apare în momentul în care un organ cavitar s-a rupt
în cavitatea peritoneală şi a deversat conţinutul în aceasta. Clinic se manifestă prin apărare şi
contracţie musculară, durere intensă;
sindrom mixt, în cazul prezenţei concomitente a semnelor de hemoragie internă cu
cele de peritonită;
sindromul complex, în cazul cointeresării traumatice şi a altor segmente ale
corpului ce potenţează şi amplifică simptomatologia abdominală.

Traumatismul abdominal poate genera şi leziuni viscerale abdominale cu manifestări clinice

târzii. Acestea sunt:
Hemoragie internă în doi timpi:
1- se constituie un hematom mare hepatic sau splenic;
1. se rupe hematomul provocând hemoragie internă.
- Peritonită în doi timpi:
1- necroză peritoneală;
1- deversarea lichidului.
Ruperea sau dezinserţia mezenteriului, care conduce la necroză, perforare şi
peritonită în doi timpi;
Ocluzie intestinală în doi timpi, care constă în ruperea mezenteriului abdominal,
hernierea ansei interstiţiale, ştrangulare, ocluzie intestinală prin eventraţia posttraumatică sau
herniere internă;
Abcese intraperitoneale tardive, manifestate prin sângerare mică, supra-infectare,
abces subfrenic a fundului de sac Douglas (febră, durere);
Pancreatita acută posttraumatică, când pancreasul este zdrobit, pacientul are durere
foarte mare în bară, greaţă, vărsături, apărare musculară, creşterea amilazelor din sânge şi urină.

4. Tratamentul traumatismelor abdominale

Tratamentul traumatismelor abdominale constă în:

⁃ reechilibrare volemică cu soluţie perfuzabilă şi sânge;
⁃ reechilibrare hidroelectrolitică;
⁃ oprirea hemoragiei chirurgical în urgenţă;
⁃ se montează sondă pentru aspiraţii nazogastrice:
⁃ calmarea durerii;
 ⁃ profilaxie antitetanică;

⁃ în cazul indicaţiilor operatorii, tratamentul chirurgical constă din incizie

xifoombilicală mare pentru explorare, recoltare de lichid intraoperator, efectuarea hemostazei
chirurgicale definitivă, lavaj abundent a cavităţii peritoneale cu lăsarea tuburilor de dren.