UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Agricultură
Programul de studiu: Master
Domeniu: Agronomie-Agricultură organică

PROMOVAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

ECOLOGICE DIN ROMANIA

Cadru didactic: Ștefania GÂDEA

Autor: Buzgariu Silviu

CLUJ-NAPOCA 2020
 PROMOVAREA PRODUSELOR AGOALIMENTARE
ECOLOGICE DIN ROMANIA

Introducere

Contribuţia agriculturii ecologice la dezvoltarea durabila si necesitatea promovării acestui

concept.

Capitolul I : Situaţia agriculturii ecologice

1.1 Situaţia agriculturii ecologice in Europa

1.2 Situaţia agriculturii ecologice in Romania

Capitolul II Cadrul legislativ privind promovarea produselor ecologice

Capitolul III Situaţia actuala a promovării produselor ecologice

3.1 Lecţii europene privind promovarea produselor ecologice

3.2 Promovarea produselor ecologice in România

Capitolul IV Profilul consumatorului de produse ecologice

1.1 Studiu de caz

1.2 Concluzii
Bibliografie

2
Introducere

În lumea noastră modernă nu se poate vorbi de dezvoltare economică fără a se ţine cont de
mediul înconjurător.. Dezvoltarea agriculturii trebuie să se încadreze în potenţialul ecosistemelor şi să
nu afecteze mediul şi sănătatea consumatorilor.

Agricultura ecologică (organica sau biologică) este capabilă de o producţie agricolă şi

alimentară fără utilizarea produselor chimice de sinteza. Ea poate fi definită ca o sumă a tehnicilor
agricole fondate pe interacţiunea naturală dintre Organismele Vii, Condiţiile Pedoclimatice şi
Acţiunea Omului.

Având in vedere pe de o parte tendinţele manifestate pe plan mondial, iar pe de alta parte
condiţiile favorizante pe care România le are şi cererea relativ mare de produse agroalimentare
ecologice, nepoluate, cu un grad redus de nocivitate asupra sănătăţii omului - pe pieţele externe,
dar şi pe piaţa internă, în ultimii ani preocuparea pentru managementul şi marketingul
produselor agricole obţinute în condiţii ecologice devine o necesitate dictată de raţiuni
economice şi sociale.

Această dublă perspectivă a beneficiului pe termen lung profilează agricultura ecologică

ca un vector al dezvoltării durabile, îmbinând potenţialul de creştere specific unei nişe de piaţă
cu avantajele incontestabile pentru consumatorul final.

Plasată însă într-un mediu acaparat de produse ale inovaţiilor tehnicii moderne, atingerea
acestor avantaje este condiţionată de asigurarea transparenţei, accesibilităţii şi individualităţii
produselor ecologice pe piaţă. Concomitent, consumatorii trebuie sa beneficieze de o buna
informare asupra beneficiilor pe care le au in urma consumului de produse ecologice, precum şi
asupra modalităţilor de accesare a acestora.

3
 Capitolul I -Situatia agriculturii ecologice

1.1 Situaţia agriculturii ecologice in Europa

În Europa, sectorul destinat agriculturii ecologice este in continua dezvoltare, înregistrând

creşteri semnificative de la an la an.

Situaţia pieţei produselor ecologice în diferite ţări europene se prezintă astfel:

 în Germania, valoarea pieţei este de 3,8 miliarde EUR, preţurile sunt cu 30-100% mai
mari decât pentru produsele obişnuite, iar cererea de produse ecologice este în creştere;
 în Franţa, valoarea pieţei în 2002 a fost de 2,5 miliarde USD, producătorii neputând face
faţă cererii crescânde de produse, astfel încât se importă cereale, lapte, carne şi legume.
Guvernul Franţei a elaborat Programul multianual de dezvoltare a agriculturii prin care
se vizează ocuparea poziţiei de principal furnizor european de alimente ecologice.
 in Marea Britanie se constată creşterea volumului de vânzări de produse agroalimentare
ecologice, în ultimii ani, cu peste 40%.

Piaţa europeana de produse agroalimentare ecologice înregistrează un ritm anual de

creştere de 20-40% care raportat la ritmul de extensie al agriculturii ecologice menţionat mai sus,
indică o solicitare superioară faţă de oferta existentă

4
 Ponderea financiara a produselor ecologice

3.5

3 2.9

2.5

2
1.5
1.5 1.3
1.1
1 0.8 0.7 0.7
0.5 0.5
0.5

0
1

mld euro
Germania Franta Italia Marea Britanie Elvetia Danemarca Olanda Austria Suedia

Fig 1.

Germania are cea mai mare piaţă de desfacere a produselor ecologice, cu vânzări de
aproximativ 2,5 miliarde euro (2,3 miliarde dolari SUA). În ceea ce priveşte consumul de
produse organice pe cap de locuitor, Danemarca şi Elveţia conduc detaşat.

Pe de o parte se află ţările ce depind de exporturile de produse ecologice, cum ar fi

Italia, iar pe de alta, ţările ce depind de importurile de produse ecologice, cum ar fi Marea
Britanie. In Marea Britanie se apreciază că producţia internă va acoperi cererea, în timp ce
cererea în Italia va creşte.

În Uniunea Europeană suprafaţa destinată suprafeţelor în agricultura ecologică creşte anual cu

aproape 1 milion de ha.

 În Marea Britanie creşterea anuală a fost de 400%, ajungând Germania în ceea ce

priveşte partea produselor ecologice din totalul pieţei alimentare.

5
  Suedia a înregistrat o creştere în suprafaţă de 111%
 Din punct de vedere calitativ, creşterile înregistrate sunt şi mai importante : Grecia
(+163%), Portugalia (+62%), Franţa (+35 %), Spania (+31%) şi Italia (+22%) ţări în care
producţia ecologică este reprezentată în special din fructe şi legume
 Agricultura ecologică s-a dezvoltat de asemenea în Ungaria (+15%), Irlanda (+13%) şi
Polinia (+10%).
 În Germania producţia ecologica a crescut cel mai puţin între 1999 şi 2000 (8,6%) în
vreme ce la nivel european ea este pe departe principalul debuşeu pentru produsele
ecologice şi al treilea producător ca şi pondere la nivelul UE. De menţionat este faptul ca
Germania practica agricultura ecologica din anii ’20.
 Franţa care în anii 80’ era liderul producţiei ecologice face mari eforturi pentru
reconversie fiind obligată astăzi să importe multe produse ecologice.
 Laptele ecologic reprezintă astăzi 25% din piaţa Danemarcei, 20% din cea a Elveţiei şi
10% din cea a Austriei.
Practic aproape toate fabricile de lapte au fost nevoite să-şi crească capacităţile lor de
transformare cu scopul de a putea satisface cererea care pentru moment este satisfăcută în
proporţie de 30% din străinătate.

Magazinele dietetice în Germania au înregistrat o creştere a cifrei lor de afaceri cu 5% in

2005.

Supermarket-urile ecologice, in număr de peste 300 au o suprafaţă mai mare de 200 m2

fiecare au apărut în anul 2000 peste tot in Uniunea Europeană.

8 noi supermarket-uri bio au apărut in Londra in anul 2000iar în Germania în acelaşi an

numărul lor a crescut cu 10%.

Piaţa produselor ecologice în Uniunea Europeană cuprinde practic toate producţiile agricole
(pâine, vin, carne, lapte, ulei, peşte etc.).

Preţul acestor produse este mai mare 25-30 % decât un produs convenţional, dar pot foarte bine
să ajungă la 400% din preţul unui produs convenţional.

În Belgia, Carrefour prezintă o ofertă de 250 de produse ecologice cu 2-3% din cifra de afaceri.

6
 Obiectivul Ministerului Agriculturii şi al Consumatorilor din Germania este ca suprafaţa
cultivată în agricultura ecologică in anul 2010, să reprezinte 10 % din total suprafaţă agricolă.
Acest obiectiv este susţinut de 77 % dintre germani.

După părerea experţilor din domeniu si a estimările Comisiei Europene in anul 2010
produsele ecologice vor reprezenta 20% din piaţa alimentară europeană

Se estimează că piaţa produselor ecologice in anul 2005 va atinge 23 de miliarde de euro la

nivelul Uniunii Europene.

1.2 Situaţia agriculturii ecologice in România

În România, agricultura ecologică, cel puţin la nivel conceptual, este un domeniu nou de
interes şi de activitate. Preocuparea pentru agricultura ecologică nu trebuie privită ca o modă deoarece
experienţa europeană dovedeşte că acest segment este o oportunitate deosebită de afaceri pentru
întreprinzătorii care desfăşoară activităţi în domeniul producţiei agroalimentare.

România reprezintă un potenţial agricol care nu poate fi neglijat, unul din punctele forte pe
care tare noastră le deţine îl constituie faptul că în ultimii ani nu s-au folosit îngrăşăminte
chimice şi pesticide în exces, ceea ce constituie un avantaj evident în momentul conversiei spre
agricultura ecologică.

Agricultura ecologică contribuie la sporirea interesului pentru spaţiu rural prin creşterea
activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi cu o mare intensitate a ocupării
populaţiei din mediul rural.

Agricultura ecologică este un sector dinamic în România, care a cunoscut în ultimii ani o
evoluţie ascendentă, atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul animalier. În sectorul vegetal din
România se obţin în condiţii ecologice: cereale, oleaginoase şi proteice, culturi furajere, legume,
fructe (vişine, cireşe şi mere), fructe de pădure. În sectorul zootehnic cresc după regulile şi
principiile agriculturii ecologice vacile pentru lapte, oile şi găinile, de la care se obţin laptele şi
ouăle ecologice. Laptele ecologic este materie primă pentru brânza şi caşcavalul ecologic

Creșterea cumulată a suprafeței utilizate pentru agricultura ecologică și a vânzărilor cu

amănuntul în perioada 2000-2017.

7
 Fig.2

Provocări actuale pentru o dezvoltare viitoare

România este însă în situaţia când predomină "piaţa producătorului", caracterizată

printr-o cerere mult mai mare decât oferta, care, coroborată cu scăderea veniturilor reale ale
consumatorilor, face dificilă discutarea marketingului produselor agricole realizate prin
tehnologii ecologice.

Astfel se impune cercetarea fenomenului, a condiţiilor de practicare, a cerinţelor şi

posibilităţilor de extindere a agriculturii ecologice cu o profitabilitate cât mai ridicată.

Piaţa internă de produse ecologice este săraca in produse proaspete de legume si fructe,
care sunt din ce in ce mai solicitate de consumatori.

Pe piaţa externă ajunge 90-95% din întreaga cantitate de produse ecologice. Pieţele de
desfacere a produselor ecologice consacrate sunt: piaţa olandeză, italiană, franceză, elveţiană,
unde ajung preponderent mărfurile cu un grad mic de prelucrare, precum grâul, porumbul,
8
floarea soarelui şi soia, la care se mai adaugă mierea, laptele, carnea de porc şi legumele. Pieţele
de desfacere a acestor produse sunt: piaţa olandeză, italiană, franceză, elveţiană şi germană.

În topul celor mai bine vândute produse ecologice la export sunt produsele procesate din
lapte de vaca si oaie, mierea de albine şi uleiul, cu mare căutare în Uniunea Europeană unde
ajung, de regulă, prin firmele mari din România.

Anul trecut, în România,numarul total al operatorilor este de 10.003 si o suprafata de cca

364.595,23 ha .

Pe teritoriul României, în anul 2018, s-a comercializat o cantitate totală de 305.384,9 (to)
de produse certificate ecologic, ceea ce reprezintă 52% din total producție comercializate și
exportate, cele mai mari cantități de produse certificate ecologic, s-au comercializat către: Italia
– 110.588,14 (to), urmată pe locul al doilea de Germania cu 61.336,70 (to) și locul al treilea
fiind ocupat de Franța cu 37.859,956 (to)

O cantitate de 24.460,34 (to), ce reprezintă 9% din cantitatea totală de produse

comercializate și exportate, a fost comercializată către țări non-UE, precum Statele Unite ale
Americii, Elveția, Australia, etc.

Capitolul II Cadrul legislativ privind promovarea produselor ecologice

Preocuparea pentru promovarea produselor ecologice este susţinută printr-un cadru legislativ
naţional armonizat cu cel comunitar, precum şi printr-un cadru instituţional aparţinând atât sectorului
public, cât şi celui privat.

Începând cu 1 iulie 2005 a intrat in vigoare REGULAMENTUL (CE) nr. 1071/2005 al

COMISIEI EUROPENE privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole
pe piaţa internă.

Principalele prevederi ale Regulamentului vizează:

- Obiectul si definiţia: prin care se stabilesc normele de aplicare ale Regulamentului in

special privind elaborarea, selecţia, punerea în aplicare, finanţarea şi controlul

9
 programelor precum şi regulile aplicabile programelor cofinanţate de statele membre UE
şi de Comunitatea Europeana
- Desemnarea de către statele membre a autoritatilor competente (denumite „autorităţile
naţionale competente”) răspunzătoare de aplicarea Regulamentului.
- Durata programelor, acestea realizându-se pe o perioadă de cel puţin un an şi de cel mult
trei ani de la data intrării în vigoare a contractului aferent.
- Caracteristicile mesajelor de informare şi promovare difuzate în cadrul
programelor:
1.Orice mesaj de informare sau promovare destinat consumatorilor şi altor grupuri-ţintă în cadrul
programelor (denumit în continuare „mesajul”) se bazează pe calităţile intrinseci ale
produsului în cauză sau pe caracteristicile acestuia.

2. Orice referire la originea produselor trebuie să fie secundară în raport cu mesajul principal
transmis de campanie. Cu toate acestea, indicarea originii unui produs poate să apară în cadrul
unei acţiuni de informare sau de promovare, atunci când este vorba de o denumire stabilită în
temeiul reglementării comunitare sau de un produs-martor necesar pentru ilustrarea acţiunilor de
informare sau promovare.

Capitolul III Situaţia actuala a promovării produselor ecologice

3.1 Promovarea produselor ecologice in spaţiul european

În Europa, agricultura ecologică înregistrează o creştere anuală de 20-30% şi o valoare a

mărfurilor de peste 6 miliarde USD. Este recunoscut faptul că unul din motivele principale ale
acestor creşteri se datorează in special acţiunilor de promovare in acest sector de piaţa, punându-
se accentul pe avantajele pe care produsele ecologice le conferă.

Rolul promovării rezidă în conţinutul complex al conceptului de promovare, ce relevă

faptul că scopul general este influenţarea comportamentului oamenilor, în aşa fel încât, să
sporească volumul vânzărilor bunurilor respectivului producător

La nivelul a 19 tari europene releva faptul ca atitudinea consumatorilor in ceea ce priveşte

produsele ecologice este una pozitiva constientizandu-se rolul acestora in alimentaţia zilnica.

10
Aşadar conceptul de produs ecologic, ca produs ce provine din materii prime agricole obţinute în
sistemul agriculturii ecologice care nu utilizează îngrăşăminte chimice, pesticide de sinteză,
organisme modificate genetic şi nu sunt procesate cu aditivi de sinteză, este corect perceput, de aici şi
reacţia normală de includere a acestuia în consum.

Calitatea produsului ecologic derivă din:

 minim 95% din ingrediente provenite din agricultura ecologică ;

 la cultivarea materiei prime conţinute nu s-au utilizat fertilizatori sau pesticide chimice;
 nu conţine aditivi chimici de sinteză (nocivi sănătăţii) ;
 nu conţine OGM-uri (organisme modificate genetic) ;
 nu a fost tratat cu radiaţii ionizante ;
 cultivarea sa prin tehnologii nepoluante asigură păstrarea nealterată a mediului (sol fertil şi
sănătos, apă necontaminată, aer nepoluat, biodiversitate) ;
 este certificat de un organism de control autorizat, al cărui nume şi/sau împreună cu codul de
identificare se regăsesc pe ambalaj ;
 pentru uşurarea identificării, produsul ecologic românesc este marcat pe ambalaj cu sigla
naţională specifică.

Piaţa produselor ecologice in Europa se afla in continua dezvoltare iar importanta acordata
strategiilor de promovare comporta o deosebita atenţie din partea specialiştilor. Comunicarea
permanentă între ofertanţi şi consumatori, care de regulă sunt despărţiţi spaţial şi temporar, este
o necesitate, deoarece o informare corectă şi promptă stimulează cererea, o orientează către
anumite produse şi  influenţează consumul raţional, provoacă modificări în mentalităţile şi
atitudinile posibililor cumpărători, ceea ce se va reflecta în creşterea volumului de bunuri
vândute şi pe această bază a profitului, ca unic scop al producătorului

Italia este un bun exemplu în susţinerea promovării produselor ecologice, înţelegându-se

şi promovându-se ideea că in prezent a manca sănătos nu e numai un deziderat cat mai ales o
necesitate.

Sunt întâlnite mai multe strategii de promovare. Una dintre acestea o reprezintă târgurile
naţionale, ce au ca obiectiv principal pe de o parte fidelizarea consumatorilor de produse

11
ecologice si atragerea de altii noi iar pe de alta parte sensibilizarea producătorilor in vederea
opţiunii de a produce in sistemul agriculturii ecologice.

Cel mai mare târg de produse ecologice, SANA

(„VALORILE VIITORULUI NOSTRU”) este ţinut
anual in luna septembrie la Bologna.

Dintre obiectivele acestui târg se număra: activitati de

ordin educaţional menite sa promoveze principiile
alimentaţiei sănătoase si lansarea pe piaţa a celor mai
noi sortimente de produse ecologice.

Fig 3.
Tot în Italia regăsim o metoda inedita de
promovare a produsului ecologic prin intermediul
desenului animat. Astfel 2004 varianta italiana a lui
Mickey Mouse, Topolino, a „promovat” pentru
prima oara produsele ecologice. El spunându-i lui
Donald Duck: ”pentru cele mai bune mere dute si
cumpăra de la magazinul ecologic al lui Tony. Sunt
de cea mai buna calitate”

Fig. 4

12
 O măsura indirecta de promovare adoptata de stat o reprezintă subvenţiile acordate pentru
consumul de produse ecologice. Legea 29/2002 prevede acordarea unor subvenţii de 100%
pentru produsele ecologice utilizate in cantinele spitalelor si şcolilor primare, si in proporţie de
35% pentru universitati. In acest sens s-a constituit si un Birou de Informare pentru a tine
evidenta meniului „ecologic” folosit in astfel de instituţii.

3.2 Promovarea produselor ecologice in România

În ţările în care practicarea agriculturii ecologice este la început, trebuie creată o piaţă a
produselor specifice, trebuie atraşi consumatorii printr-o politică de transparenţă, prezentând
avantajele pentru sănătatea omului, a mediului şi durabilităţii utilizării resurselor. Simultan,
trebuie implementat sistemul legislativ de inspecţie şi certificare a sistemelor de producţie, a
produselor agricole, a produselor alimentare şi furajelor.

În cadrul planului de acţiune european în materie de alimentaţie şi agricultură ecologică,

acţiunile de promovare si informare sunt considerate un factor cheie pentru evoluţia cererii de
produse agricole ecologice.

Produsele agricole ecologice cunosc un adevărat succes în România, mai ales in rândul
populaţiei urbane, însă segmentul de piaţă al acestor produse este în continuare destul de limitat.

Un produs alimentar biologic (sau ecologic), conform lui Lagrage, L, citat de Marian
Constantin în „Marketingul producţiei agroalimentare” este considerat acel produs agricol
obţinut în urma unor practici agricole prin care se respectă condiţiile referitoare la:

- interzicerea utilizării de produse chimice de sinteză;

- la practicarea unor tehnologii care protejează mediul şi animalele;
- acceptarea formelor de control al condiţiilor de producţie;
- respectarea regulilor impuse de regulamente şi standarde în producerea şi distribuţia
acestor produse.

13
 Consumatorii şi alte părţi interesate intuiesc caracteristice modului de producţie ecologic,
însă cunoştinţele lor pe această temă sunt în continuare insuficiente. Lipsa de informare privind
importanta consumului de produse ecologice certificate si prea puţine cursuri de informare a
producătorilor sunt principalele probleme cu care se confrunta acest sector.

Sigla „ae” - un instrument nou de promovare a produselor ecologice

Fig 5.

Sigla "ae" este proprietatea M.A.P.D.R - autoritatea responsabila pentru sectorul

agricultura ecologica - si are rolul de a identifica produsele agricole si alimentare certificate ca
ecologice de către un organism de inspecţie si certificare acreditat de M.A.P.D.R, in conformitate
cu legislaţia naţionala.

Sigla "ae" se aplica, după caz, pe produs, pe etichetele si ambalajele produselor agro-
alimentare ecologice, obţinute in România sau importate. Pentru promovarea conceptului de
agricultura ecologica, persoanele fizice sau juridice înscriu sigla "ae" pe suporturile de
comunicare si informare, in legătura directa cu agricultura ecologica sau cu produsele agro-
alimentare ecologice

14
 Linii de acţiune pentru o dezvoltare viitoare

In vederea promovării acestui tip de produse trebuie acţionat pe 2 cai:

- in sensul încurajării producătorilor de a produce in sistem ecologic si,

- acţionarea în vederea conştientizării consumatorilor asupra importanţei produselor
ecologice (calitate şi sănătate), astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru
produse de calitate superioară.

Într-o primă etapă, este necesar ca aceste campanii de informare şi promovare să nu se

concentreze exclusiv pe un produs ci pe o gama de produse, întrucât acest concept este nou pe
piaţa produselor agroalimentare din România.

În această fază un rol deosebit îl au organizarea de programe de promovare a produselor

ecologice la nivel regional şi naţionale, îndeosebi prin accesarea fondurilor europene cu această
destinaţie.

Campaniile de promovare derulare în cadrul planului naţional de promovare, trebuie să

fie adresate atât producătorului cât şi consumatorului de produse ecologice, urmărindu-se
următoarele obiective:

- încurajarea consumului de produselor agricole ecologice,

- creşterea în rândul consumatorilor a reputaţiei etichetei, inclusiv a siglei comunitare

utilizate pentru produsele agricole ecologice,

- furnizarea de informaţii complete şi conştientizarea publicului cu privire la avantajele

agriculturii ecologice, în special în ceea ce priveşte protecţia mediului, bunăstarea

animalelor, întreţinerea spaţiului natural şi dezvoltarea regiunilor rurale,

- furnizarea de informaţii complete cu privire la conţinutul şi funcţionarea regimului

15
 comunitar legat de modul de producţie ecologic,

- încurajarea producătorilor şi a transformatorilor individuali, precum şi a grupurilor de

producători, de transformatori sau de comercianţi cu amănuntul care nu practică
agricultura ecologică să treacă la acest mod de producţie, încurajarea comercianţilor cu

amănuntul, a grupurilor de comercianţi cu amănuntul şi a proprietarilor de restaurante de

a vinde produse agricole ecologice.

CAPITOLUL IV - Profilul consumatorului de produse ecologice

4.1 Studiu de caz

PROFILUL CONSUMATORULUI DE PRODUSE ECOLOGICE

1. Ati consumat vreodată produse ecologice?

a) DA b) NU

2. Ce intelegeti prin produs ecologic?

a) nu conţine E-URI

b) este lipsit de reziduuri toxice

c) este natural

d) este etichetat si certificat

e) nu ştiu

3. Ce produse ecologice preferaţi?

a) lapte b) pâine c) miere d) fructe si legume e)băuturi
f) altele

4. Cat de des consumaţi produse ecologice?

a ) 2-3 ori pe saptamana

16
 b) 1 data/saptamana

c) 2-3 ori/luna

d) 1data/luna

e) foarte rar

5. După ce criterii alegeţi aceste produse?

a) gust

b) aspect

c) prospeţime

d) preţ

e) informaţii cu privire la modul de obţinere a acestor produse

6. Cum aţi aflat de existenta acestor produse?

a) TV b) ziare c) radio
d) altele

7. De unde procuraţi produsele ecologice?

a) supermarketuri b) magazine specializate c) magazine online

d) altele

8. Din bugetul destinat produselor alimentare cat alocaţi achizitionarii de produse

ecologice?

a) 0-5% b) 5-15% c) 15-25% d) 25-50%

e) peste 50%

9. Ce v-a determinat sa cumparati aceste produse ecologice?

a) sfatul medicului

b) sfatul unui prieten

c) reclama

17
 d) reglementari cu privire la obţinerea unor astfel de produse

e) altele

10. Ati dori mai multe informaţii cu privire la aceste produse?

a) DA b) NU

11. Cine credeţi ca ar trebui sa furnizeze aceste informaţii?

a) producătorii b) mass-media c) supermarketurile

d) organismele specilizate in domeniu

12. Ce probleme legate de achiziţionarea produselor ecologice aţi întâmpinat?

a) sunt scumpe

b) publicitate insuficienta

c) vânzătorii nu au cunostinte suficiente pentru prezentarea produselor

d) nu exista o piaţa organizata

e) altele

13. Ati remarcat pe produsele ecologice sigla „ae”?

a) DA b) NU

14. Va inspira încredere existenta acesteia?

a) DA b) NU

15. Care este gradul de mulţumire in urma consumării unor astfel de produse?

a) foarte mulţumit

b) mulţumit

c) parţial mulţumit

d) nemulţumit

e)total nemulţumit

18
Sex: a)masculin b)feminin

Vârsta: a) pana in 20 ani Studii: a) studii primare

b) intre 20-30 b) studii medii

c) intre 30-40 c) studii superioare

d) intre 40-50

e) peste 50

Venit: a) 300-600lei b) 600-800lei c) 800-1000lei

d) 1000-1500lei e) 1500-3000lei f)
peste 3000lei

4.2 Concluzii

In urma administrarii chestionarului pe un eşantion de 100 de persoane (care au consumat

cel puţin o data produse ecologice) cu vârsta cuprinsa intre 20-64 ani am desprins următoarele
concluzii:

 Grupul ţinta al consumatorilor de produse ecologice îl reprezintă femeile in proporţie de

68%, 50 dintre ele având studii superioare. Menţionam faptul ca din cele 50 de
consmatoare 34 au un venit intre 1500-3000 RON in timp ce 15 au venitul de peste 3000
RON. Media vârstei este cuprinsa intre 30-40 de ani.

 37 dintre respondenti au un venit de peste 3000 RON iar 28 dintre consumatori au venitul
situat intre 1500-3000. Observam ca la un nivel al venitului mai ridicat grija pentru
calitatea alimentelor este direct proporţional cu acesta. Produsele nu sunt alese in pentru a
fi consumate ca simplu aliment ci in primul rând sunt vizate avantajele suplimentare si
distinctive in raport de sănătatea organismului.
 Consumatorii intervievaţi cunosc in mare parte avantajele pe care produsele ecologice le
oferă, rezultatele prezentându-se astfel:

19
 Fig 6.

37% din respondenti recunosc siguranţa acestor produse prin aportul nutritiv adus in alimentaţia
zilnica

Consumatorii sunt constienti ca prin compoziţia produselor ecologice se respecta principiile

alimentaţiei sănătoase

In ceea ce priveşte frecventa

consumului, am observat ca majoritatea
intervievaţilor (64%) optează pentru
consumul de produse ecologice de 2-3
ori pe saptamana. Acest fapt conduce la
ideea ca producătorii trebuie sa
acţioneze in direcţia fidelizarii

Fig 7. consumatorului de produse ecologice.In

acest mod se pot vedea schimbările pozitive ce se manifesta prin introducerea in consumul zilnic
a unui număr tot mai mare de produse eco.

20
  Putem desprinde 3 categorii de consumatori de produse ecologice:

1. prima consumatori motivaţi ideologic si preocupaţi de problemele de mediu si

protecţia animalelor,

2. cei preocupaţi de sănătatea lor

3. consumatori „schimbători” influentati uşor de mass-media

In topul preferinţelor de produse ecologice se afla mierea si băuturile ecologice.

In topul preferinţelor pentru băuturile ecologice consumatorii optează pentru sucul

ecologic. Pe locul următor in clasament situându-se laptele de soia.

Fig 8.
 Produsele ecologice sunt cel mai des ales după gust si prospeţime

21
 Fig 9.

 Majoritatea intervievaţilor au aflat de aceste produse prin intemediul televiziunii (41%) si

a presei scrise (36%).
Procurare produselor
ecologice se face in mare
parte (74%) din magazine
specializate si mai puţin
din supermarketuri (16%).
In acest sens ar trebui
încurajat promovarea la
raft

insupermarketuri/hipermarketuri întrucât in acest gen de centre comerciale exista un flux

continuu de consumatori.

Fig 10.
 Motivaţia cumpărării unor astfel de produse este data in principal de recomandările
prietenilor (31%) urmata de sugestia medicilor (26%), cunoscute fiind calitatile nutritive
pe care aceste produse le poseda.

22
 Ce v-a determinat sa cumparati produse ecologice?

7% sfatul medicului
26%
23% recomandarile pritenilor
reclama
reglemantari in domeniu
altele
13%
31%

Fig 11.

 In ceea ce priveşte gradul de informare cu privire la aceste produse am observat ca 98%

din intervievaţi consuma produse ecologice fara a şti insa in detaliu toate beneficiile
acestora. De aici rezulta necesitatea unei informări in masa a consumatorilor.

 Mass-media ar trebui sa fie principalul furnizor (52%) de informaţii cu privire la

produsele ecologice, insa este de remarcat si faptul ca intervievaţii se asteapta la o
implicare mai activa si din partea organismelor specializate (33%)

 In achiziţionarea produselor ecologice cel mai adesea a fost întâmpinata problema

publicitatii insuficiente (46%) dar si a inexistentei unei pieţe organizate (37%). De aici
rezulta nevoia implicării fiecărui „actor” in cadrul acestui sector de piaţa. Este necesara
demararea unor campanii de promovare dinamice având ca obiective:

 Sigla „ae” este cunoscuta de aproape ¾ din cei chestionaţi, aceasta fiind si un mijloc de
identificare al acestui tip de produse. 64% din intervievaţi au încredere in acest
instrument de recunoaştere a produselor ecologice.

23
 Cunoasteti sigla "ae"?

80 75

60
DA
40 27 NU
20
0
1

Fig 12.

Acest lucru indica atenţia sporita a consumatorului in privinţa citirii etichetei produsului.

O data ce se cunoaşte aceasta sigla se elimina din start eventualele dubii referitoare la
modul de obţinere al acestui tip de produs. 64% din consumatori declarând ca aceasta sigla le
inspira încredere.

Totodată se face si diferenţierea intre produs natural si produs ecologic. De menţionat

este faptul ca orice produs ecologic este natural dar nu orice produs natural (tradiţional) este
ecologic. Explicaţia rezida din faptul ca in obţinerea produselor tradiţionale pot fi utilizate
ingrasaminte chimice pe când in sistemul de producţie ecologic este INTERZISA utilizarea
oricărui tip de ingrasamant chimic.

 Cea mai mare parte din consumatorii intervievaţi (73%) sunt foarte multumiti de aceste
produse, observând schimbări semnificative ale stării de sănătate.

24
Bibliografie:

1. https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/farming/organic-farming/organic-production-and-
products_ro

2. Jussefi M., Introduction. In: The World of Organic Agriculture – Statistic and Emerging Trends, Helga
Willer & Minon Jussefi (eds), SOEL, IFOAM, FiBL 19 pp., 2005

3. Keatinge R., Rasmussen I., Application of a holistic interdisciplinary approach to laboratory

and field experiments REU Technical 58: 123-125, FAO, Rome, 1999.

4. Krawrinkel M.B., New vision on European Food and Agricultural Research – Working
Group, Athens. 8-9 May, 2003

5. Manole V., Stoian Marketing, Bucureşti, Editura ASE, 2004

25
6. Muntean L.S şi colaboratori, Bazele agriculturii ecologice, 72 pp Ed.Risoprint, 2005

7. Niggli U, Research in organic farming in Europa, Austria, 1999.

8. Robinson N. (ed), Agenda 21: The Earth’s Action Plan, Annotated, Oceana Publications,
Inc., New York, London, Rome, 1993

9. Euronews Eco, nr. 3

10. Report on the World Commission on Environment and Development (The Brundtland
Commission Report), “Our Common Future”, Oxford: Oxford University Press, 1987

26