8

PIATA PRODUSELOR AGROALIMENTARE ECOLOGICE

8.1 Piata Uniunii Europene Un sondaj de opinie facut n tarile UE arata cteva dintre reactiile populatiei la gasirea unor solutii de mbunatatire a protectiei mediului. Sondajul arata, de asemenea, ca 70% dintre cei intervievati au raspuns pozitiv n ceea ce priveste cumpararea n prezent sau pentru viitor a produselor prieteni ai mediului, chiar daca acestea sunt mai scumpe dect celelalte . Dezvoltarea agriculturii ecologice nu s -a realizat pe o scara larga n perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial ca urmare a faptului ca obiectivul prioritar al agriculturii europene n acea epoca era satisfacerea nevoilor imediate. n perioada cuprinsa ntre sfrsitul anilor 60 si nceputul deceniului urmator au luat fiinta si s -au dezvoltat numeroase asociatii si organizatii care promovau agricultura ecologica. n acelasi timp nsa se manifestau miscari de contestare a acestui tip de agricultura, determinate de interesele comerciale diferite ale epocii. n anii 80 agricultura ecologica s-a extins si n afara spatiului european, mai ales n SUA. A crescut numarul producatorilor si au nceput sa se manifeste o serie de preocupari n domeniile procesarii si comercializarii. Acesta este raspunsul la o cerere din ce n ce mai mare

Ecomarketing

exprimata de consumatori. n aceeasi perioada au nceput sa apara primele initiative legislative n domeniu (n tari precum Austria, Franta, Danemarca) si au aparut primele subventii la produsele ecologice. Recunoasterea acestui mod de productie la nivel european s-a facut prin intermediul Reglementarii numarul 2092 din 1991, prin intermediul careia s-au definit si s-au uniformizat metodele de lucru din diversele tari europene membre ale Comunitatii. n aceste conditii, consumatorul poate fi mai sigur n legatura cu produsele consumate, cu modul lor de obtinere, prelucrare si comercializare. Agricultura ecologica are o crestere anuala de 20-30% si o valoare de peste 6 miliarde de dolari. n anul 2001, n U.E., peste 3,7 milio ane hectare (reprezentnd 2,9% din suprafata agricola) erau cultivate conform principiilor de productie ecologice. n Danemarca, agricultura ecologica cunoaste o mare dezvoltare, ncepnd din 1995. Suprafata cultivata n anul 2002 a fost de circa 300000 hectare, reprezentnd 10% din totalul suprafetei cultivate. Cererea pentru produse ecologice este n crestere si n Germania, preturile acestor produse fiind mai mari cu 30-100% fata de cele ale produselor obisnuite. n Franta, productia ecologica reprezinta doar 1% din productia agricola totala. Piata produselor ecologice este n crestere si n aceasta tara, astfel ca n anul 2002 a ajuns la 2,5 miliarde dolari. Producatorii francezi de produse ecologice nu pot face fata unei cereri crescnde. De asemenea, Franta importa produse ecologice de tipul cerealelor, laptelui, carnii si legumelor. Guvernul francez a adoptat un Program plurianual de dezvoltare a agriculturii, n care se prevede ca Franta va deveni principalul furnizor european de alimente ecologice. n Marea Britanie se constata o crestere a vnzarilor, n ultimii ani, cu peste 40%, n timp ce suprafetele destinate agriculturii ecologice

Piata produselor agroalimentare ecologice

reprezinta doar 3% din totalul suprafetei cultivate. n tarile Uniunii Europene, agricultura ecologica detinea n anul 1997 aproximativ 2 milioane hectare (fata de numai 120000 hectare n anul 1986), iar numarul ntreprinderilor care s-au profilat pe productia ecologica a crescut n acelasi interval de timp de la 7000 la 73000. Se estimeaza ca n anul 2010, tehnologiile ecologice se vor aplica pe 20% din suprafata cultivata n cadrul UE. Ritmul anual de crestere al pietei europene a produselor agroalimentare ecologice este de 20-40%. Aceasta crestere este consecinta fireasca a preocuparii crescnde a consumatorilor pentru sanatatea si securitatea lor. Cele mai cerute alimente ecologice sunt cele care se consuma n stare proaspata, ndeosebi fructe, lactate, dar si produse transformate derivate din cereale. Rezultatele diverselor studii de piata ntreprinse coincid:

consumatorii europeni sunt interesati de consumul produselor alimentare ecologice pentru ca sunt convinsi de calitatea lor superioara, comparativ cu produsele conventionale. Chiar daca sectorul produselor ecologice detine nca o cota de piata scazuta n totalul produselor agroalimentare comercializate, toate studiile si previziunile sunt de acord cu o crestere importanta a sectorului pe termen mediu si lung. De exemplu, n Marea Britanie, n 1999 comparativ cu 1996, piata produselor ecologice s-a dublat. Una din retelele importante de

supermagazine din aceasta tara, Sainsbury, comercializa n anul 1987 doar 10 produse ecologice, iar n prezent are o oferta de mai mult de 450 de astfel de produse, care nregistreaza vnzari de aproximativ 3,5 milioane dolari pe saptamna. n aceeasi retea, doar n patru ani (1996-1999), s-a nregistrat o crestere de 30 de ori a vnzarilor de produse ecologice.

Ecomarketing

Suprafata certificata n UE
Specificare Suprafata certificata n U.E. (ha) Evolutia suprafetei certificate n U.E. (1990=100) 100 127,8 173,9 270,5 342,1 483,0 611,7 811,7 258974 330960 450475 700574 886016 1250867 1584283 2102209 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997

Cresterea suprafetelor certificate n Uniunea Europeana a fost si continua sa fie importanta: n Marea Britanie, suprafetele destinate agriculturii ecologice detineau 0,3% din totalul suprafetelor cultivate n anul 1996, ajungnd la peste 1% n 1999; n Austria, aproximativ 10% din suprafata cultivata este destinata agriculturii ecologice, previziunile pentru anul 2010 fiind de 20%; Danemarca este considerata una din tarile fruntase n acest domeniu: intentioneaza ca la orizontul anilor 2010 sa certifice ecologic aproximativ 50% din suprafata cultivata. n general, nu exista statistici precise referitoare la volumul cererii de produse agroalimentare ecologice. Cifrele care se vehiculeaza se refera la ansamblul acestor produse, fara a face diferentieri pe categorii sau tipuri. Cu toate acestea, Federatia Internationala a Produselor Organice (IFOAM) si International Trade Center (ITC) au realizat o serie de studii, cuantificnd vnzarile de produse ecologice pe principalele piete ale lumii (Europa, SUA si Japonia) la aproximativ 10455 milioane dolari n anul 1997. n tabelul urmator se prezinta cererea mondiala de produse ecologice, cresterea sperata pe termen mediu (2005) si ponderea pietei ecologice n totalul pietei agroalimentare.

Piata produselor agroalimentare ecologice

Principalele piete ale produselor ecologice

Piata Germania Franta Marea Britanie Olanda Elvetia Danemarca Suedia Italia Austria Alte tari europene Total Europa SUA Japonia TOTAL Vnzari Cresterea (mil. dolari SUA) previzi onata (%) 1800 5-10 720 20 450 25-35 350 10-15 350 20-30 300 30-40 110 30-40 750 20 225 10-15 200 10-15 5255 4200 20-30 1000 10455 Piata ecologica/ piata totala (%) 1,2 0,5 0,4 1 2 2,5 0,6 0,6 2 2 1,25 -

Evident, valorile nscrise n tabelul anterior reflecta cererea efectiva pentru produse agroalimentare ecologice. n realitate nsa, cererea totala este cu mult mai mare, numarul consumatorilor potentiali fiind mult mai mare dect cel al consumatorilor efectivi, asa cum rezulta din numeroasele studii de piata realizate pe aceasta tema. Pornind de la acest fapt, producatorii si distribuitorii cauta diverse solutii pentru a reusi extinderea acestei piete, ntre care se remarca: prezenta produselor n marile retele de distributie cu amanuntul; constanta ofertei; preturi competitive; informarea consumatorilor n legatura cu beneficiile consumului acestor produse; o promovare eficienta a produselor, care sa nu creeze confuzie n rndul consumatorilor ci, dimpotriva, sa -i ajute pe acestia sa aleaga produsele.

Ecomarketing

Agricultura ecologica n UE. Exploatatii si suprafete

1992 Specificare Numar exploatatii Germania Franta Italia Austria Alte tari UE Total 4300 3873 2000 2731 12904 Suprafata (hectare) 127240 72000 25000 61750 285990 Numar

1995 Suprafata (hectare) 450000 85000 154000 293877 253433 1236310

exploatatii 6700 3500 8544 18144 10546 47434

Daca pe plan mondial exista un numar de aproximativ 100 de tari producatoare de produse agroalimentare ecologice, n Europa aproape toate tarile au o oferta, mai bogata sau mai redusa de astfel de produse. Principalul producator european este Germania. De asemenea, Germa nia ocupa locul doi pe plan mondial, dupa SUA. O crestere nsemnata a pietei germane s-a nregistrat la finele anilor 80 si nceputul deceniului urmator, cnd lanturile de mari magazine s-au implicat n distributia acestor produse. n Germania, magazinele naturiste ocupa pozitia principala n ceea ce priveste vnzarea de produse ecologice (cu 35%), urmate de supermagazine (24%), vnzari directe (20%) si alte canale de distributie.

Piata produselor agroalimentare ecologice

8.2 Piata interna 8.2.1 Cererea

Cererea de bunuri si servicii ecologice este n permanenta crestere n perioada actuala. Aceasta cerere conditioneaza comportamentul consumatorilor si al industriilor, si exercita influenta si asupra cadrului legislativ. n ultimii ani se manifesta, n rndurile consumatorilor, un interes din ce n ce mai mare pentru produsele agricole si alimentare de calitate. n categoria produselor de calitate pot fi incluse si produsele rezultate n urma practicarii unui tip de agricultura denumit agricultura ecologica. Utilizarea intensiva n sectorul agricol a unor cantitati sporite de substante chimice, att pentru fertilizare ct si pentru tratarea culturilor, a condus la aparitia si manifestarea pe piata a unei cereri pentru produse curate, din partea unui numar din ce n ce mai mare de consumatori. Acest tip de cerere se nscrie ntr-o miscare mai ampla si mai de durata, n directia conservarii si protejarii mediului, care se manifesta, evident, si n agricultura. Agricultura ecologica reprezinta o posibila solutie la urmatoarele doua probleme: pe de o parte satisfacerea cererii pentru produse naturale, obtinute prin metode care nu presupun folosirea substantelor chimice, iar pe de alta parte diversificarea sectorului agricol, n contextul general al protectiei mediului. Bazata pe sisteme de productie agricole durabile, agricultura ecologica vizeaza asigurarea producerii de produse agricole n cadrul exploatatiilor agricole prin reducerea intrarilor, n mod deosebit a pesticidelor si a ngrasamintelor chimice. Prezervnd diversitatea biologica si utiliznd specii adaptate mediului n care vor fi cultivate, specii rezistente

Ecomarketing

la atacurile bolilor si daunatorilor, agricultura ecologica asigura mentinerea unui capital genetic important pentru perioada urmatoare, oferind n acelasi timp consumatorilor produse agricole variate. Agricultura ecologica ncurajeaza integrarea unor activitati

complementare n cadrul exploatatiei agricole; favorizeaza sistemele de policultura interesante att din perspectiva protectiei mediului ct si a conservarii peisajului. Restrictiile n ceea ce priveste fertilizarea si utilizarea de substante fitosanitare garanteaza obtinerea unor produse sanatoase si, n acelasi timp, elimina riscul contaminarii mediului, fie la nivelul solului, fie la cel al pnzei freatice. La nivel macroeconomic, efectele benefice ale practicari agriculturii ecologice s-ar putea traduce printr-o mai buna ocupare a fortei de munca si, acolo unde exista, eliminarea excedentelor. Chiar daca agricultura ecologica raspunde la numeroasele preocupari ale lumii contemporane, dezvoltarea ei nu este lipsita de obstacole si dificultati, ci dimpotriva. Transformarea unei exploatatii agricole traditionale ntr-o exploatatie care practica o agricultura de tip ecologic comporta o serie de riscuri, att din punct de vedere tehnic ct si economic. n perioada de conversie, agricultorul nu poate compensa pierderea de productivitate pentru ca produsele cu adevarat curate se obtin ntr-un interval de timp relativ ndelungat: cu ct intensivitatea practicilor traditionale este mai mare, cu att perioada de conversie este mai ndelungata. De asemenea, se considera ca agricultura ecologica presupune costuri de productie mai mari dect agricultura conventionala, costuri datorate, n principal, utilizarii unei forte de munca mai numeroase si randamentelor scazute ale culturilor. Nu putem omite faptul ca, desi curentele de opinie n favoarea acestui tip de agricultura sunt extrem de favorabile, totusi numarul

Piata produselor agroalimentare ecologice

consumatorilor nu este la fel de important, ca urmare, n principal, a faptului ca preturile practicate la produsele ecologice sunt mai ridicate. 8.2.2 Oferta Un important avantaj al agriculturii romnesti, aproape de neexploatat, este potentialul de productie ecologica. Cu toate acestea, n octombrie 2002, erau acreditati pentru o astfel de activitate doar sapte producatori agricoli, care exporta ntreaga productie obtinuta. Exceptie face un singur sortiment de cascaval, care se vinde n cteva magazine. Integrarea n structurile europene va obliga producatorii agricoli sa se orienteze catre domenii noi, una dintre cele mai accesibile nise de piata fiind considerata agricultura ecologica. Romnia reprezinta un potential agricol care nu poate fi neglijat, iar marea sansa a tarii noastre este faptul ca n ultimii ani nu s -au folosit ngrasaminte chimice si pesticide n exces, ceea ce constituie un avantaj evident n momentul conversiei spre agricultura ecologica. Consumatorul care cumpara produse alimentare ce poarta indicatii referitoare la modul de produc ere ecologic si doreste un produs corespunzator calitativ din punctul de vedere al caracterului sau natural. n acest context, reglementarile existente n prezent limiteaza utilizarea n procesul de transformare industriala a ingredientelor de origine n eagricola (aditivi, arome etc.). Este vorba, n acest caz, de a descoperi un punct de echilibru ntre asteptarile consumatorilor - care-si doresc produse naturale si restrictiile tehnologice legate de producerea si aducerea pe piata a unei game suficiente de marfuri alimentare prezentate sub titulatura de ecologice.

Ecomarketing

Procesul de transformare industriala a produselor agricole provenite din sectorul ecologic este supus reglementarilor internationale ct si celor din fiecare stat (tarile din Uniunea Europeana sunt cele mai bune exemple n acest sens). Astfel, cu caracter de exemplu, reglementarea CEE 2092/1991 interzice recurgerea la tratamente ionizante pentru producerea produselor ecologice; de asemenea, recurgerea la utilizarea unor microorganisme genetic modificate, care sunt n mod curent utilizate n procesul de transformare al produselor agricole n produse alimentare conventionale nu este posibila n sectorul de transformare ecologic. Orice agent economic, fie ca este vorba de un producator agricol, un transformator sau un importator care, n activitatile pe care le desfasoara aduc pe piata produse agricole sau alimentare care fac referire la modul de producere ecologic va trebui sa faca o declaratie n acest sens (catre organul competent n aceasta problema). Cu alte cuvinte, agentul economic respectiv se supune controlului. Orice produs ecologic nu poate fi comercializat dect dupa ce a fost controlat si i -a fost certificata aceasta calitate. n Romnia, inspectia si certificarea produselor agroalimentare ecologice se realizeaza de catre organisme de inspectie si certificare din tarile Uniunii Europene, cele romnesti urmeaza a fi acreditate de catre organismul national de acreditare RENAR, ncepnd din anul acesta (2003). n materie de control exista, de asemenea, reglementari stricte: n cazul n care n aceeasi exploatatie agricola se practica att agricultura de tip conventional, ct si agricultura ecologica, se impune separarea parcelelor si a spatiilor destinate stocarii. Controlul se va face la nivelul ntregii exploatatii agricole; producatorul agricol trebuie sa aiba o evidenta stricta a programului sau de cultura;

Piata produselor agroalimentare ecologice

pentru

unitatile

care

efectueaza

transformarea

produselor

ecologice, se impune respectarea unor principii asemanatoare ca si n cazul producatorilor agricoli. Putem preciza, n acelasi context, rolul deosebit de important detinut de contabilitate: o contabilitate stricta a intrarilor si iesirilor de produse ecologice va putea facilita activitatea de control; ca si n cazul agriculturii, daca n aceeasi unitate industriala se produc att produse alimentare conventionale ct si produse alimentare ecologice, se impune separarea producerii acestora. Loturile de produse trebuie sa fie identificate si masurate foarte precis astfel nct sa nu existe posibilitatea amestecarii celor doua tipuri de produse: conventionale si ecologice; n cazul n care organele de control constata nereguli, se vor elimina indicatiile care fac referire la caracterul ecologic al produsului. n situatia n care infractiunea are un efect prelungit, se poate retrage operatorului respectiv dreptul de a produce sau comercializa produse de tip ecologic. Chiar daca n etapa actuala problemele marketingului produselor agricole ecologice nu sunt dintre cele mai presante pentru agricultura, ele pot contribui la sporirea cantitativa si calitativa a ofertei agroalimentare, la o mai buna utilizare a fortei de munca disponibila, la cresterea exportului de astfel de produse. n viitor, va trebui sa nlocuim, din ce n ce mai mult sloganurile referitoare la mediul ambiant n masuri concrete de actiune. Mediul ambiant continua sa se deterioreze si acest lucru impune luarea unor masuri drastice de protectie si, n acelasi timp, necesitatea manifestarii vointei politice si n acest domeniu.

Ecomarketing

8.3 Cerintele impuse de legislatia comunitara pentru accesul produselor agroalimentare ecologice romnesti pe piata unica Apropierea legislatiilor presupune existenta, n tarile din Europa Centrala si de Est, a unui organ legislativ national asemanator celui din U.E., ct si existenta unei instante de control operationale, eficace, care sa lucreze sub controlul autoritatilor competente. Legislatiile nationale trebuie sa acopere ansamblul regulilor de productie, n special cele referitoare la perioada de conversie a metodelor traditionale de agricultura la metodele specifice agriculturii ecologice, metode de fertilizare, metode de eradicare a parazitilor si a bolilor, de protectie mpotriva acestora, metode de prelucrare si etichetare etc. Principiile de productie ecologica n exploatatiile agricole sunt definite prin Reglementarea 2092 / 1991 astfel: 1. Fertilitatea si activitatea biologica a solului trebuie sa fie asigurate prin culturi de leguminoase, prin ngrasaminte verzi sau plante cu nradacinare profunda, n cadrul rotatiei anuale, precum si prin ncorporarea de materii organice (compostate sau nu) obtinute n exploatatii agricole care respecta modul de productie ecologic. Anumite subproduse rezultate din cresterea animalelor (cum ar fi gunoiul de grajd) sunt acceptate pentru a fi utilizate daca provin din acelasi tip de exploatatii agricole. Daca aceste mijloace nu sunt suficiente pentru a asigura un aport nutritiv corespunzator al solului si sunt necesare si alte tipuri de materii si substante, pot fi utilizate un numar restrns de ngrasaminte minerale sau organice, strict precizate de Reglementarea 2092. 2. Protectia plantelor mpotriva bolilor si daunatorilor este asigurata printr-un ansamblu de tehnici care sa evite utilizarea pesticidelor: alegerea unor specii rezistente natural; programe adecvate de rotatie a culturilor etc.

Piata produselor agroalimentare ecologice

n cazul unui pericol imediat care ameninta cultura, exista un numar limitat de produse fitosanitare aprobate n vederea utilizarii. 3. Recoltarea anumitor specii vegetale spontane este asimilata metodelor de agricultura ecologica. 4. Trecerea de la o agricultura conventionala catre o agricultura ecologica se face prin parcurgerea unei perioade minime de reconversie: doi ani pentru culturile anuale si trei ani pentru culturile perene. Perioada de reconversie presupune anumite restrictii si n ceea ce priveste comercializarea produselor agricole obtinute n intervalul respectiv. n plus, crearea unor servicii care sa raspunda de ansamblul operatiunilor, cu functii de control si consiliere n legatura cu agricultura ecologica presupune eforturi suplimentare de organizare si formare a personalului. Pentru eliminarea oricarei ndoieli sau posibile nentelegeri din partea consumatorilor, reglementarea 2092/1991 a CEE a facut distinctie ntre diferite categorii de produse, tinnd seama de continutul lor n ingrediente de origine ecologica: produse agricole ecologice (vegetale) netransformate si produse transformate, continnd mai mult de 95% din ingrediente produse conform principiilor de productie ecologice. Doar n cazul acestor produse, la vnzare se poate utiliza notiunea ecologic; produse transformate, continnd ntre 50 si 95% ingrediente de origine agricola ce raspund principiilor agriculturii ecologice. Pentru etichetarea acestor produse denumirea ecologic va fi utilizata doar pentru anumite ingrediente, nu pentru produs n ansamblul sau; produse transformate, continnd mai putin de 50% produse de origine ecologica. Eticheta nu va contine mentiunea ecologic; produse provenind din exploatatii agricole care s-au angajat ntrun proces de reconversie a agriculturii conventionale ntr-una ecologica.

Ecomarketing

Si n acest caz, la etichetare, se va evita utilizarea oricarei mentiuni care sa induca n eroare consumatorii. Agricultura ecologica constituie una din caile pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile. Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, care vizeaza spatiul rural si asigura cadrul implementarii programului SAPARD, are ca obiectiv strategic dezvoltarea durabila a sectorului agroalimentar, n strnsa legatura cu protectia mediului si conservarea resurselor naturale. Agricultura ecologica certificata este un sector nou n Romnia. Numarul unitatilor / fermelor care aplica metode de productie ecologice este n crestere. Legislatia elaborata pentru acest sector, armonizata partial cu cerintele comunitare n domeniu (Reglementarile Consiliului nr.2092/91 si 1804/1999), este menita sa creeze un sistem de agricultura ecologica conform sistemelor europene. Legislatia cuprinde :

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.34/2000 privind produsele

agroalimentare ecologice din 17 aprilie 2000, aprobata prin Legea nr. 38 din 7 martie 2001. Ordonanta se refera (conform Reglementarii CEE nr.2092/91, la urmatoarele produse obtinute dupa dupa modul de productie ecologic: w produse vegetale primare neprocesate, animale si produse animaliere neprocesate ; w produse de origine vegetala si animala procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetala si / sau de origine animala; w furaje, furaje compuse si alte materii prime. Ordonanta stabileste: autoritatea responsabila pentru agricultura ecologica, reguli si principii generale ale productiei ecologice, durata perioadei de conversie, etichetarea, sistemul de inspectie si certificare, sanctiunile care se aplica celor care se abat de la aceste reguli.

Piata produselor agroalimentare ecologice

Hotarrea de Guvern nr.917/2001, pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de u rgenta a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. Acest act normativ stabileste: regulile productiei ecologice, principiile productiei ecologice, lista produselor permise a fie utilizate n agricultura ecologica, precum si ingredientele si metodele de prelucrare care pot fi utilizate la prepararea alimentelor ecologice.

Hotarrea de Guvern nr. 677/2001 privind nfiintarea Institutului de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind

Bioresurse Alimentare. exploatatiile agricole. Prin acest act legislativ exploatatiile agricole familiale pot fi stimulate pentru practicarea agriculturii ecologice, prin acordarea de facilitati financiare suplimentare, stabilite prin legi speciale. n conformitate cu O.U.G. nr. 34/2000, autoritatea responsabila pentru sectorul de agricultura ecologica din Romnia este Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, respectiv biroul Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice (A.N.P.E.). A.N.P.E are urmatoarele atributii principale: w elaboreaza proiecte de acte normative, reguli si norme de control, de certificare si comercializare a produselor ecologice; w notifica operatorii; w acrediteaza organismele de inspectie si certificare; w controleaza si supravegheaza activitatea organismelor de ins pectie si certificare; w asigura monitorizarea si supravegherea activitatii din ntreg sectorul. Ordonanta nr.34/2000 prevede efectuarea controlului operatorilor si certificarea produselor agroalimentare ecologice de catre organisme de inspectie si certificare persoane fizice si juridice din sectorul public si privat.

Ecomarketing

Elaborarea procedurilor de acreditare a organismelor de control se face de catre Institutul de Bioresurse Alimentare (Hotarrea de Guvern nr. 677/2001), ca unitate delegata a A.N.P.E din ca drul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, n conformitate cu procedurile si normele comunitare (EN 45011). Romnia nu are nca organizat sistemul de inspectie si certificare. Inspectia unitatilor / fermelor ecologice si eliberarea certific atelor de control se face n prezent de organisme de control acreditate n U.E, sau care au echivalenta n U.E. Adoptarea si implementarea acquis-ului Adoptarea si implementarea cerintelor acquis -ului comunitar din acest sector se va face astfel: 2002

Ordin al Ministrului cu privire la Conditiile de acreditare a

organismelor de inspectie si certificare (conform Art.9 al Regl. CEE nr. 2092/91)

Ordin al Ministrului privind Cerintele minime de inspectie si

certificare si masurile de precautie prevazute n ca drul regimului de control (conform Art. 9 si Anexei III a Regl. CEE nr.2092/91)

nfiintarea Organismelor de inspectie si certificare (conform Art. 9 Ordin al Ministrului privind reguli specifice pentru etichetarea

Regl. CEE nr.2092/91)

produselor agroalime ntare ecologice (conform Art.5 al Regl. CEE nr. 2092/91)

ntarirea capacitatii institutionale a ANPE, prin crearea unei structuri

regionale n cadrul Directiilor generale pentru agricultura si industrie alimentara.

Piata produselor agroalimentare ecologice

2003 2006

Elaborarea de reguli detaliate privind importul si exportul produselor Elaborarea de reguli privind utilizarea semintelor si a materialului

agr oalimentare ecologice (conform Art. 11 al Regl. CEE nr. 2092/91)

saditor obtinut prin metode d e productie ecologica (conform Art. 6 al Regl. CEE nr. 2092/91)

Elaborarea de caiete de sarcini pe produs pentru sectorul vegetal, Elaborarea de acte normative privind acordarea de subventii pe Pentru includerea Romniei pe Lista tarilor terte care au echivalenta

animalier si apicultura

produs pentru sectorul de agricultura ecologica. n U.E, n conformitate cu Reglementarea Comisiei Nr. 94/92/EEC, se are n vedere crearea unei piete interne de produse agroalimentare ecologice , precum si a unui disponibil pentru export, prin: w promovarea permanenta a conceptului de agricultura ecologica prin institutii specializate (Agentia Nationala de Consultanta Agricola, asociatii, fundatii, institute de cercetari, universitati), precum si prin Ambasadele Romniei din strainatate , prin identificarea de potentiali investitori si oportunitati de colaborare n domeniu; w nfiintarea de ferme pilot cu suprafata optima, specializate n agricultura ecologica; w stadii de pregatire pentru: formatori, operatori, inspectori; w crearea unei structuri nationale de cercetare n agricultura ecologica; w sprijinirea producatorilor care trec de la agricultura traditionala la cea ecologica, pe durata perioadei de conversie, inclusiv prin Programul SAPARD; w delimitarea de areale ecologice.

Ecomarketing

Romnia va prelua gradual acquis-ului comunitar, iar implementarea acestuia se va realiza pna n anul 2006. n ultimii ani, n tara noastra, au fost semnalate numeroase cazuri n care sanatatea unui numar nsemnat de consumatori a fost periclitata, prin lansarea pe piata, implicit n consum a unor produse improprii consumului uman. Una din problemele importante cu care se confrunta sectorul alimentar este aceea a reducerii costurilor, si, evident, preturilor produselor oferite pe piata, pentru a raspunde criteriilor de competitivitate si a face fata unei competitii din ce n ce mai accentuate. n acest sens, se pare ca nu de putine ori, anumiti producatori se gndesc mai mult la profitul pe care urmeaza sa-l obtina si mai putin la sanatatea consumatorilor. Un alt aspect pe care ar trebui sa nu-l omitem este legat de evolutia agriculturii. Agricultura de azi este o agricultura industrializata, care de multe ori se ndeparteaza nefiresc de mult de procesele naturale. Agricultorii sunt dependenti n adevaratul sens al cuvntului de inputurile de natura industriala si actioneaza sub presiunea marilor retele de distributie. Ct de naturale mai sunt aceste produse? Consumatorul care cumpara produse alimentare ce poarta indicatii referitoare la modul de producere ecologic si doreste un produs corespunzator calitativ din punctul de vedere al caracterului sau natural. n acest context, reglementarile existente n prezent limiteaza utilizarea n procesul de transformare industriala a ingredientelor de origine neagricola (aditivi, arome etc.). Este vorba, n acest ca z, de a descoperi un punct de echilibru ntre asteptarile consumatorilor - care-si doresc produse naturale si restrictiile tehnologice legate de producerea si aducerea pe piata a unei game suficiente de marfuri alimentare prezentate sub titulatura de ecologice.