POLITICA AGRICOLA COMUNA

Peste cincizeci de ani de

istorie vie

PAC a fost creată astfel încât oamenii să se poată

bucura de alimente bune la preţuri accesibile,iar
agricultorii să își poată câștiga o existenţă
echitabilă.
După cincizeci de ani, aceste obiective sunt în
continuare valabile. De-a lungul anilor, UE a
adaptat PAC la necesităţile în schimbare ale
societatii.
 Peste cincizeci de ani de
istorie vie

 Trei generaţii de agricultori au lucrat pământul și

au avut grijă de animalele lor începând din
momentul stabilirii PAC.
 Pe lângă hrănirea unui continent, agricultorii
acţionează acum din partea noastră pentru
conservarea zonelor rurale și a resurselor
noastre naturale. De asemenea, ei joacă unrol
central în revitalizarea zonelor și a economiei
rurale.
 Principalele etape
ale politicii agricole comune
1957 - Tratatul de la Roma creează Comunitatea
Economică Europeană (un precursor al UEdin
prezent) între șase ţări din Europa de Vest. PAC este
prevăzută ca o politică comună, cu obiectivele de a
oferi alimente accesibile pentru cetăţenii UE și un nivel
de trai adecvat pentru agricultori.
1962 - Politica agricolă comună (PAC) a prins viaţă!
Esenţa politicii o constituie preţurile bune pentru
agricultori. De la un an la altul, agricultorii produc mai
multe alimente. Magazinele sunt pline de alimente la
preţuri accesibile. Primul obiectiv – securitatea
alimentară – a fost îndeplinit.
 Principalele etape
ale politicii agricole comune
Anii ’70-’80- Gestionarea ofertei. Fermele sunt atât de
productive încât produc mai multe alimente decât este
necesar. Surplusurile sunt stocate și duc la formarea
unor „munţi de alimente”. Sunt puse în aplicare măsuri
specifice pentru alinierea producţiei cu nevoile pieţei.
1992- PAC trece de la sprijinirea pieţei la sprijinirea
producătorilor. Se reduce sprijinirea preţurilor și se
înlocuiește cu plata de ajutoare directe acordate
agricultorilor. Aceștia sunt încurajaţi să fie mai
prietenoși cu mediul înconjurător. Reforma coincide cu
Summitul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992,
care lansează principiul dezvoltării durabile.
 Principalele etape
ale politicii agricole comune
Jumătatea anilor ’90 - PAC se concentrează mai mult pe
calitatea produselor alimentare. Politica introduce măsuri noi
pentru susţinerea investiţiilor agricole, a formării, a îmbunătăţirii
procesării și a punerii pe piaţă. Se iau măsuri pentru protejarea
produselor alimentare tradiţionale și regionale.Se pune în
aplicare prima legislaţie europeană privind agricultura
ecologică.
2000- PAC se concentrează pe dezvoltarea rurală. PAC se
concentrează mai mult pe dezvoltarea economică, socială și
culturală a Europei rurale. În același timp, reformele începute în
anii ‘90 sunt continuate în vederea unei mai bune orientări a
agricultorilor către piaţă.
2003 - Reforma PAC rupe legătura dintre subvenţii și producţie.
Agricultorii sunt orientaţi mai mult către piaţă și, având în
vedere constrângerile specifice privind agricultura europeană, ei
primesc un sprijin pentru venit. În schimb, ei trebuie să respecte standarde
stricte cu privire la siguranţa alimentară, la mediul înconjurător și la
bunăstarea animalelor.
 Principalele etape
ale politicii agricole comune
Jumătatea anilor 2000 -PAC se deschide lumii. La nivel global, UE
devine cel mai mare importator de produse agricole din ţările în
curs de dezvoltare, importând mai mult decât SUA, Japonia,
Australia și Canada la un loc. Conform acordului „totul în afară de
arme”, UE a acordat acces liber la piaţă tuturor ţărilor cel mai puţin
dezvoltate. Nicio altă ţară dezvoltată nu oferă o astfel de
deschidere, un angajament și un acces real la piaţă agricultorilor
din ţările în curs de dezvoltare.
2007- Populaţia agricolă a UE se dublează, ca urmare a aderării, în
2004 și 2007, a 12 noi ţări. La optsprezece ani de la căderea Zidului
Berlinului, Uniunea Europeană numără 27 de state membre și peste
500 de milioane de cetăţeni. Peisajul agricol și rural al UE se
schimbă și el.
2011- O nouă reformă a PAC vizează consolidarea competitivităţii
economice și ecologice a sectorului agricol pentru a promova
inovaţia, a combate schimbările climatice și a sprijini ocuparea
forţei de muncă și creșterea economică în zona rurală.
 Calitate pentru cetăţeni
și echitate pentru
agricultori
 Tratatul de la Roma- Uniunea Europeană s-a
născut din cenușa războiului. Cele șase ţări
care au semnat Tratatul de la Roma în 1957
au promis că o foamete asemenea celei care
a urmat după război nu va mai lovi din nou
Europa. Deși s-a redus penuria, unele
alimente de bază au rămas raţionate în unele
ţări din Europa de Vest până în anii‘50.
Sicco Mansholt : părintele PAC
 Sicco Mansholt a fost un agricultor
olandez, om politic și arhitectul
principal al politicii agricole europene.
El a pilotat elementele-cheie ale
acesteia, pe baza preţurilor garantate
și a finanţării comune între ţările
membre, prin negocierile maraton
încheiate până în 1962. Vizionar,
Mansholt a tras un semnal de alarmă
în 1968, avertizând cu privire la
surplusurile viitoare și la necesitatea
unei acţiuni rapide pentru
modernizarea agriculturii și creșterea
eficienţei.
 Prima generaţie PAC
 La începuturile PAC, mulţi mici agricultori din generaţia de
după război încă mai mulgeau vacile cu mâna și coseau
fânul cu coasa. Pentru aceștia, la fel ca pentru restul
societăţii, amintirile penuriei și cozilor la alimente erau încă
proaspete.
 Subvenţiile prin intermediul PAC i-au ajutat să cumpere
echipamente, să renoveze clădirile fermelor și să obţină
seminţe și îngrășăminte mai bune. Având venituri mai
mari, au putut face împrumuturi de la bănci pentru a-și
dezvolta afacerile. Producţia de alimente a crescut. Dar
viaţa la ţară continua să fie grea. Agricultorii îmbătrâneau
și copiii lor nu erau prea dornici să le calce pe urme.
Gestionarea ofertei

 Susţinuţi de preţurile minime garantate, agricultorii au atins

punctul culminant în anii ‘70, când produceau mai multe
alimente decât era necesar. Rezultatul a constat în surplusuri
costisitoare și stânjenitoare din punct de vedere politic.
 De la începutul anilor 1980 s-au introdus măsuri pentru
apropierea producţiei de cererea pieţei.
 În 1984, se impun contingente privind producţia de lactate, ca
un prim pas către reducerea surplusurilor.
 În 1992, la o revizuire majoră a politicii, UE decide să treacă de
la sprijinirea pieţei la sprijinirea producătorilor
 Standarde privind bunăstarea
animalelor
 Alimentele sigure pot proveni numai de la animale
sănătoase și bine îngrijite. Standardele privind
bunăstarea animalelor din UE au fost introduse
pentru a evita producerea de durere și suferinţă
animalelor de fermă, privind atât modul în care sunt
crescute la fermă, cât și transportul de la o fermă la
un punct de vânzare.
 Șeptelul și păsările domestice crescute în ferme
trebuie să aibă asigurat un spaţiu de viaţă minim,
agricultorii fiind încurajaţi să recurgă la metode prin
care să asigure mișcarea liberă a animalelor într-un
cadru natural.
 Opţiunea pentru calitate
 PAC s-a reconcentrat și pe calitate. Acum pune în aplicare cele
mai înalte standarde de calitate și producţie și efectuează
controale riguroase cu privire la sănătatea plantelor și a
animalelor.
 Prin urmare, cele 500 de milioane de cetăţeni ai UE se bucură
de produsele alimentare de cea mai mare siguranţă din lume și
de procedura de urmărire continuă de la fermă la consumator.
S-au luat măsuri pentru protejarea și promovarea produselor
alimentare tradiţionale și regionale.
 Agricultura ecologică este încurajată. PAC a ajutat la
menţinerea accesibilităţii
alimentelor noastre.
În prezent, o familie medie cheltuiește pe alimente 15 % din venit,
în comparaţie cu 30 % în urmă cu cincizeci de ani. Această
scădere este rezultatul veniturilor în creștere, dar se datorează
parţial și agricultorilor, care au devenit mai competitivi și mai
eficienţi
Costul PAC
 Ca politică comună integrată, PAC este finanţată prin bugetul
anual al UE. Pe de altă parte, alte domenii de politică, precum
serviciile de sănătate și educaţia sunt finanţate în mare măsură
de guvernele naţionale ale statelor membre ale UE. Când a
fost lansată acum 50 de ani, PAC era cel mai mare element din
cadrul unui buget UE foarte mic.
 În prezent, cheltuielile anuale cu agricultura și cu dezvoltarea
rurală cumulează aproximativ 55 miliarde EUR, în jur de 45 %
din bugetul total al UE.
 Cheltuielile PAC au atins punctul culminant de 72 % din
bugetul UE în 1984 și de atunci au scăzut constant.
 Se anticipează că această tendinţă descendentă va continua
Evoluţia cheltuielilor PAC 1980-2010
O abordare echilibrată
 Deoarece se anticipează că până în 2050 cererea de
produse alimentare la nivel global va crește cu 40 %,
Europa trebuie să producă mai mult, dar nu la orice
preţ.
 Reforma din 1992 le-a dat agricultorilor
responsabilitatea de a avea grijă de zonele rurale și
de biodiversitatea acestora, precum și de a utiliza cu
prudenţă resursele noastre naturale, solul, aerul și
apa. Acest lucru s-ar traduce în măsuri practice
precum diversificarea culturilor, întreţinerea pășunilor
permanente și o producţie mai puţin intensivă.
A doua generaţie PAC
 Pentru a doua generaţie PAC, viaţa agricultorilor a
fost diferită – dar nu mai ușoară. Cei care au preluat
controlul de la părinţii lor s-au confruntat cu o nouă
realitate. Agricultorii produceau prea mult, creând
surplusuri.
 Un proces de reformă a fost lansat pentru
echilibrarea cererii și a ofertei. În anii ’90, calitatea și
siguranţa produselor alimentare, precum și
bunăstarea animalelor constituiau un punct important
pe agendă. De asemenea, a existat o perioadă în
care agricultorii au devenit mai conștienţi de alte
responsabilităţi, precum protejarea mediului
înconjurător și utilizarea resurselor naturale cu
prudenţă și în mod durabil.
 Provocarea realizării unei
agriculturi durabile
 Principiul dezvoltării durabile a fost adoptat în 1992 la Summitul
Pământului de la Rio de Janeiro. De atunci a fost inclus în toate
domeniile politice ale UE, inclusiv în agricultură.
 Astfel s-au impus agricultorilor noi sarcini pentru furnizarea de
bunuri publice în interesul nostru, al tuturor, sub forma unor
zone rurale bine îngrijite, a biodiversităţii înfloritoare, a utilizării
prudente a resurselor naturale și a conservării obiectelor și a
siturilor culturale.
 Agricultorii nu pot transfera costul furnizării acestor bunuri
publice în preţurile lor. Pentru remunerarea agricultorilor pentru
acest serviciu adus societăţii în ansamblu, UE le oferă acestora
sprijin pentru venit.
 A treia generaţie PAC

 Actuala generaţie de agricultori combină rolurile de

agricultor, custode al zonelor rurale și antreprenor.
 Reformele au făcut ca agricultorii să fie mai orientaţi
spre piaţă. Unii dintre ei procesează alimente la
fermă și le vând la nivel local, stimulând economia
rurală. Agricultori susţin comunităţile lor prin turismul
local, prin crearea de noi afaceri și prin activităţi
culturale.
 În cadrul procesului, ei contribuie la asigurarea
viitorului generaţiilor următoare de agricultori
 Agricultorii ca antreprenori
 Actuala PAC încurajează în mod specific agricultorii să devină
antreprenori, vânzând bunurile lor direct pe piaţă și răspunzând
semnalelor pieţei cu privire la cerere și la ofertă.
 Agricultorii sunt liberi să decidă ce produc, pe baza propriului
plan de afaceri și a ceea ce cred că vor achiziţiona
cumpărătorii.
 Ei pot începe noi activităţi cu sprijin din partea PAC, cum ar fi
magazine ale fermelor, artizanat și activităţi culturale, sau
proiecte pentru renovarea satelor și a infrastructurii rurale,
precum și pentru crearea de locuri de muncă la nivel local.
Acestea nu trebuie neapărat să fie legate direct de agricultură.
Numărul de exploataţii în funcţie de
categoria de vârstă a
managerilor în UE-15, 2000 și 2007
 Ajutorul pentru micii
agricultori

 Micii agricultori alcătuiesc o treime din populaţia agricolă

a UE. Deși sunt răspunzători pentru doar 3 % din terenul
agricol al UE, ei se confruntă cu o mare parte din
birocraţia cu care au de-a face agricultorii mai mari.
 Unul dintre obiectivele reformei PAC propuse este
simplificarea procedurilor administrative și de plată pentru
micii agricultori, astfel încât să se poată ocupa mai mult
de agricultură și mai puţin de formalităţile administrative.
 Viitoarea PAC vizează să îi ajute pe agricultori să se
organizeze în grupuri, astfel încât să poată negocia
împreună o parte mai mare din preţul final pe care noi îl
plătim pentru produsele lor.
 Diversitatea europeană
 Populaţia agricolă a UE s-a dublat odată cu aderarea a 12 noi
membri în 2004 și 2007. PAC ajută toate cele 28 de state
membre ale UE să menţină activităţile agricole adaptate la
situaţia lor climatică sau geografică. Condiţiile pentru
agricultură variază începând de la cele din nord, din apropierea
regiunii arctice, cu perioada lor scurtă de vegetaţie, până în
sud, la regiunea subtropicală, unde resursele de apă sunt
reduse.
 Poate fi dificil să îţi câștigi existenţa în regiunile uscate,
îndepărtate sau muntoase.
 PAC trebuie să se adapteze nu numai la nevoile în schimbare
ale societăţii, ci și la aspectul în schimbare al vieţii rurale,
permiţând prosperarea tuturor tipurilor de agricultură, inclusiv în
zonele dezavantajate din punct de vedere natural.
 Perspective de viitor

1) O mai bună direcţionare a sprijinului pentru venit în

vederea stimulării dezvoltării și a ocupării forţei de muncă
 Pentru o mai bună dezvoltare a potenţialului agricol al UE,
Comisia propune susţinerea într-un mod mai just, mai simplu și
mai bine direcţionat a veniturilor agricultorilor. De sprijinul de
bază pentru venit vor beneficia numai agricultorii activi. Acesta
va scădea progresiv începând de la 150 000 EUR per
exploataţie și va fi plafonat la peste 300 000 EUR, luând în
considerare numărul de locuri de muncă create. De asemenea,
sprijinul va fi distribuit într-un mod mai echitabil între agricultori,
între regiuni și între statele membre.
 Perspective de viitor

2) Instrumente de gestionare a crizelor mai bine

adaptate și cu o capacitate de reacţie sporită
pentru a face faţă noilor provocări economice
 Volatilitatea preţurilor reprezintă o ameninţare pentru
competitivitatea pe termen lung a sectorului agricol.
 Comisia propune „plase de siguranţă” mai eficace,
cu o capacitate de reacţie sporită pentru sectoarele
cele mai expuse crizelor (depozitarea privată și
intervenţia publică) și promovarea creării de sisteme
de asigurări și de fonduri mutuale.
 Perspective de viitor

3) Plăţi de agromediu pentru prezervarea

productivităţii pe termen lung și a ecosistemelor
 Pentru a consolida durabilitatea agriculturii din punct
de vedere ecologic și pentru a sprijini eforturile
agricultorilor, Comisia propune ca 30 % din plăţile
directe să fie acordate în mod specific pentru
utilizarea îmbunătăţită a resurselor naturale. Aceste
măsuri – diversificarea culturilor, menţinerea
pășunilor permanente, prezervarea rezervoarelor
ecologice și a peisajelor – sunt practice, ușor de pus
în aplicare și vor avea un efect ecologic real.
 Perspective de viitor

4) Investiţii suplimentare pentru cercetare și

inovare
 Pentru a produce mai mult cu mai puţin și mai bine,
Comisia propune dublarea bugetului alocat cercetării
și inovării în domeniul agricol, inclusiv prin
intermediul unui nou parteneriat european pentru
inovare. Aceste fonduri, inclusiv printr-un nou
parteneriat european pentru dezvoltare, vor sprijini
proiectele de cercetare cu relevanţă pentru
agricultori, vor încuraja o cooperare mai strânsă între
oamenii de știinţă și agricultori și transferul accelerat
al rezultatelor pozitive din laborator la câmp, precum
și o informare și o consiliere mai bună a
agricultorilor.
 Perspective de viitor

5) Un lanţ alimentar mai competitiv și mai echilibrat

 Agricultura joacă un rol vital prin poziţionarea sa la
baza lanţului alimentar, dar este foarte fragmentată
și puţin structurată, valoarea sa adăugată nefiind
recunoscută.
 Pentru a consolida poziţia agricultorilor, Comisia
propune sprijinirea organizaţiilor de producători,
a dezvoltării organizaţiilor interprofesionale și a
vânzărilor directe între producători și consumatori.
Cotele de zahăr, care și-au pierdut relevanţa, nu vor
fi prelungite după 2015.
 Perspective de viitor

6) Încurajarea iniţiativelor de agromediu

 Trebuie luate în considerare caracteristicile specifice

fiecărui teritoriu, iar iniţiativele naţionale, regionale

și locale cu privire la mediu trebuie încurajate.
În acest sens, Comisia propune două priorităţi specifice
ale politicii de dezvoltare rurală pentru refacerea,
prezervarea și îmbunătăţirea ecosistemelor și pentru
utilizarea eficientă a resurselor și lupta împotriva
schimbărilor climatice.
 Perspective de viitor

7) Facilitarea lansării în activitate a tinerilor

agricultori
 Două treimi dintre agricultori sunt în vârstă de peste

55 de ani.
Pentru a susţine implicarea generaţiei tinere în sectorul
agricol, Comisia propune crearea unui nou ajutor
pentru instalare de care să poată beneficia, în timpul
primilor cinci ani ai proiectului lor, agricultorii care nu
au împlinit 40 de ani.
 Perspective de viitor

8) Stimularea ocupării forţei de muncă în mediul

rural și a spiritului antreprenorial
 Pentru a promova ocuparea forţei de muncă și
spiritul antreprenorial, Comisia propune o serie de
măsuri de stimulare a activităţii economice în zonele
rurale și de încurajare a iniţiativelor de dezvoltare
locală. De exemplu, va fi creat un „pachet iniţial”
pentru sprijinirea proiectelor de microîntreprinderi, cu
o finanţare pe o perioadă de cinci ani care poate
ajunge până la 70 000 EUR. Vor fi consolidate
grupurile de acţiune locală LEADER.
 Perspective de viitor

9) O mai mare atenţie acordată zonelor

vulnerabile
 Pentru a evita deșertificarea și pentru a
proteja bogăţia teritoriilor noastre, Comisia
oferă statelor membre posibilitatea de a-i
sprijini în mod mai susţinut pe agricultorii
situaţi în zone dezavantajate din punct de
vedere natural, prin intermediul unei
indemnizaţii suplimentare. Acest ajutor va
completa celelalte ajutoare care se acordă
deja în cadrul politicii de dezvoltare rurală.
 Perspective de viitor

10) O PAC mai simplă și mai eficientă

 Pentru a evita sarcinile administrative inutile,
Comisia propune simplificarea mai multor
mecanisme ale PAC, precum normele privind
condiţionalitatea și sistemele de control, fără ca
aceasta să ducă la o pierdere a eficienţei. În plus, va
fi simplificat și sprijinul acordat micilor agricultori.
Pentru aceștia, se va institui o plată forfetară anuală
de 500-1 000 EUR pentru o fermă. Va fi încurajat
transferul de terenuri de la micii agricultori care își
încetează activitatea agricolă către alte exploataţii
care doresc să se restructureze.
Resurse suplimentare

 http://ec.europa.eu/agriculture/index_ro.htm
CE PRODUC AGRICULTORII EUROPENI ÎN FIECARE
AN