Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene

Numărul redus de tineri fermieri în statele membre

1. Politica Agricolă Comună- cadru conceptual

Politica Agricolă Comună (PAC) este o politică comunitară adoptată de către Uniunea Europeană ce a
fost lansată în 1962. PAC este formată din doi piloni, și anume: dezvoltarea rurală și organizarea comună a
piețelor (Ministerul Afacerilor Externe, 2016). Măsurile cuprinse în cadrul politicii vizează dezvoltarea
echilibrată a zonelor rurale și reglementarea modului în care piețele produselor agricole funcționează. Politica
agricolă creează cadrul necesar pentru ca agricultorii să aibă un nivel de trai decent și stabilește standarde
comune pentru asigurarea sănătății animalelor și bunăstarii lor, protejarea mediului și siguranței alimentare
(Comisia Europeană, 2017).
Având în vedere faptul că agricultura este un sector cheie pentru dezvoltarea unei economii durabile,
această politică urmărește dezvoltarea durabilă și ia măsurile necesare pentru ca agricultura să se mențină
durabilă și competitivă1, în concordanță cu nevoile diferite şi concrete ale fiecărui stat membru.
Această politică se adoptă de către toate statele membre și se finanțează din bugetul anual al Uniunii
Europene. La baza PAC stau trei principii: piața unică, preferința comunitară și solidaritatea financiară. În ceea
ce privește piața unică, acest concept face referire la faptul că produsele agricole circulă liber și fără restricții în
interiorul statelor membre, ceea ce aduce beneficii importatorilor, exportatorilor și producătorilor de produse
agricole. Privitor la consumul de produse agricole ce provin din statele membre, acesta este încurajat și favorizat
prin principiul preferinței comunitare. Cel de al treilea principiu, al solidarității financiare se referă la ajutorul
oferit statelor membre pentru finanțarea măsurilor luate în cadrul politicii din bugetul comun al UE, pentru a
putea fi implementate la nivel de stat membru (MAE, 2016).
Printre scopurile politicii agricole ale UE, se numără: asigurarea ajutorului necesar agricultorilor pentru
a produce o cantitate suficientă de alimente pentru Europa, garantarea siguranței alimentelor pentru
consumatori, protejarea agricultorilor de volatilitatea excesivă a prețurilor și de crizele piețelor, oferirea de
ajutoare financiare pentru ca agricultorii să își modernizeze fermele, susținerea dezvoltării zonelor rurale,
crearea și menținerea de locuri de muncă în industria alimentară și protejarea mediului și a bunăstării animalelor
(UE, 2018).
Conform Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene 2 obiectivele specifice ale politicii agricole
sunt: “creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic și asigurarea utilizării optime a
factorilor de producție, în special a forței de muncă; asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația
agricolă; stabilizarea piețelor; garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile
pentru consumatori”.
Având în vedere atitudinea societății față de sectorul agricol și provocările cu care fermierii se
confruntă, precum schimbările climatice, apariția de noi tehnologii sau necesitatea practicării unei agriculturi
durabile și ecologice pentru a diminua efectele negative asupra mediului și pentru a proteja generațiile viitoare,
politica agricolă a suferit diferite modificări, ultima reformă având loc în anul 2013 (MAE, 2016). Prin această
reformă s-au trasat noile principii ale politicii, precum: agricultură ecologică, dezvoltarea cercetării în domeniu
și diseminarea rezultatelor, sprijinirea agricultorilor printr-un sistem mai echitabil și creșterea rolului acordat
agricultorilor în cadrul lanțului alimentar (Consiliul European, 2017, UE, 2018).

2. Problema identificată: Studiu de caz privind numărul redus de tineri fermieri în statele membre

Numărul în scădere de tineri fermieri din statele membre ar trebui să tragă un semnal de alarmă pentru
UE, care trebuie să găsească soluții rapide și cu impact major pentru sectorul agricol european. Sectorul agro-
alimentar este unul dintre cele mai mari și importante sectoare economice din UE din care fac parte 22 de

1
Prin acordarea anuală de fonduri din bugetul UE de aproximativ 59 de miliarde €, distribuite prin
Fondul European de Garantare Agricolă și Fondul European pentru Dezvoltare Rurală
2
Articolul 39
milioane de agricultori și lucrători agricoli care asigură aprovizionarea cu alimente durabile și accesibile din
punct de vedere al prețului, pentru mai bine de 500 de milioane de cetățeni europeni. Mai mult decât atât, UE
exportă mărfuri agricole în valoare de peste 130 de miliarde € pe an (Comisia Europeană, 2017). Faptul că
numărul persoanelor care vor să devină fermieri este în scădere, va afecta nu doar exporturile, aprovizionarea cu
alimente a statelor membre, ci și economiile statelor europene și locurile de muncă din sectorul agro-alimentar.
Problema tinerilor fermieri în UE continuă să rămână nerezolvată la nivelul statelor membre și
constituie subiectul a numeroase studii prin care se încearcă să se analizeze cauzele problemei și să se gasească
soluții. Într-un raport3 realizat în urma unui audit desfăşurat în perioada aprilie-octombrie 2016 la nivelul
Comisiei Europene și a patru state membre Franța, Spania, Polonia și Italia, Curtea de Conturi Europeană a dorit
să analizeze rolul pe care Uniunea Europeană îl are în sprijinirea tinerilor fermieri și în stimularea reînnoirii
generațiilor și să răspundă la întrebarea: „Este sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri bine conceput,
astfel încât să contribuie în mod eficace la o mai bună reînnoire a generațiilor?” (Curtea Europeană de
Conturi, 2017).
Conform datelor publicate în raport4, numărul tinerilor fermieri europeni5 (persoane cu vârstă sub 44 de
ani) se află în scădere. Dacă în 2005 existau 3,3 milioane de tineri fermieri, într-o perioadă scurtă de timp,
numărul lor s-a redus, ajungând cinci ani mai târziu, la 2,3 milioane. Această situație se menține și în cazul
numărului general de fermieri din rândul statelor membre care a înregistrat o scădere de la 14,5 milioane în 2010
la 10,7 milioane în 2013. Din totalul populației agricole, tinerii fermieri reprezintă un procent de aproximativ
20%, existând însă diferențe vizibile între statele membre.

2a. Actori implicați:

Problema tinerilor fermieri se află în atenția instituțiilor europene care susțin necesitatea reinnoirii
generațiilor de fermieri și înlăturarea obstacolelor pe care aceștia le întâmpină, precum accesul la terenuri, la
resurse financiare și la cunoștințele necesare practicării agriculturii. În 2008, Parlamentul European concluziona
faptul că „schimbul de generații este necesar pentru a menține un nivel ridicat al calității alimentelor și al
siguranței alimentare în cadrul UE, precum și pentru independența alimentară a UE pe viitor” și că „PAC va
trebui să aibă ca obiectiv înlăturarea obstacolelor care blochează actualmente accesul tinerilor agricultori la
activitatea agricolă, făcând din schimbul de generații una din prioritățile sale”6.
Măsurile luate pentru dezvoltarea politicii agricole și stimularea creșterii numărului de tineri fermieri
au fost insuficiente și a apărut necesitatea extinderii acțiunilor luate pentru a opri îmbătrânirea sectorului agricol
și reformarea Politicii Agricole Comune7. La un an după ultima reformă a PAC, Consiliul 8 atrăgea atenția asupra
faptului că elementele cheie pentru ca agricultura europeană sa fie sustenabilă și competitivă pe termen lung,
sunt tinerii fermieri și reînnoirea generațiilor, probleme ce trebuie tratate cu cel mai mare interes.
Un alt actor implicat în problema tinerilor fermieri este Comisia, care susține 9 faptul că sprijinirea
acestei categorii este o prioritate pentru Uniunea Europeană. În urma tuturor reformelor și măsurilor luate de
către instituțiile europene, în ceea ce privește politica agricolă și reînnoirea generațiilor din acest sector,
problema
scăderii numărului de tineri fermieri, este încă de actualitate, deoarece implică identificarea unui cumul de
soluții pentru un număr extins de probleme ale sectorului agricol, precum obstacolele cu care tinerii fermieri se

3
Raportul special nr. 10, Sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri ar trebui să fie mai bine
direcționat, astfel încât să stimuleze o reînnoire eficace a generațiilor,
4
Idem 6
5
UE-27
6
Rezoluția Parlamentului European din 5 iunie 2008 privind viitorul tinerilor agricultori în cadrul
reformei PAC în curs de desfășurare (2007/2194(INI))
7
Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2011 referitoare la PAC în perspectiva anului 2020:
cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii
(2011/2051(INI)).
8
Concluziile Președinției Consiliului UE privind consolidarea politicilor UE pentru tinerii fermieri,
reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit, Bruxelles, 15 decembrie 2014
9
Tinerii fermieri și politica agricolă comună (PAC), 2015.
confruntă atunci când doresc să se implice în activități agricole, lipsa sprijinului financiar, imposibilitatea
procurării de terenuri agricole sau lipsa cunoștințelor necesare. 10 Potrivit comisarului Phil Hogan problema cu
care se confruntă Europa în acest domeniu nu este numărul redus de tineri care vor să practice agricultura și să
își deschidă o fermă, ci obstacolele cu care ei se confruntă, afirmând faptul că PAC ar trebui să se îndrepte spre
identificarea acestor bariere și pe descoperirea celor mai bune soluții pentru a le depăși. 11.
O măsură importantă luată pentru sprijinirea tinerilor fermieri este finanțarea alocată de UE cu scopul
reînnoirii generațiilor din agricultură și creșterea competitivității sectorului agricol. Acest sprijin financiar a fost
introdus în anul 1980. În perioada 2007-2020, UE a alocat 9,6 miliarde de euro și împreună cu fondurile alocate
de guvernele naționale pentru cofinanțare, ajutoarele specifice pentru tinerii fermieri se ridică la 18,3 miliarde de
euro. În perioada de finanțare 2007-2013, 200.000 de tineri fermieri din UE au primit sprijinul acordat de UE
pentru instalare. Peste 70 % din finanțarea oferită de UE a fost acordată prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Regională (FEADR), în cadrul măsurii cu privire la instalarea tinerilor fermieri (măsura 112), iar
restul finanțării se alocă în perioada 2014-2020, prin intermediul plăților directe (măsura 6.1) făcute către tinerii
fermieri prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) (Curtea Europeană de Conturi, 2017).

2.b Cauze principale:

La nivel european, obstacolele cu care tinerii se confruntă în momentul în care doresc să devină
fermieri sunt diferite și se pot clasifica în diverse categorii, Problemele identificate cel mai des sunt: accesul la
terenuri, la capital, la cunoștințe, la un venit constant și suficient și la servicii și infrastructură în zonele rurale,
similare cu cele din zonele urbane.
1. O problemă generală identificată la nivelul tuturor statelor membre, reprezintă închirierea sau
cumpărarea terenurilor. În țări precum România, Suedia, Danemarca, Polonia, Austria, Bulgaria, Grecia sau
Italia problema disponibilității terenurilor nu este foarte ridicată. Dar, în anumite state (ex. Suedia, Danemarca,
Polonia sau România) tinerii ridică problema costurilor ridicate pentru achiziționarea terenurilor, nu inexistența
lor sau accesul dificil la cumpărare. În Austria nevoia de a procura de terenuri este scăzută deoarece statul este
caracterizat de existența fermelor mici care nu produc suficient pentru a susține o familie întreagă și, în
consecință, fermierii au și alte activități pe lângă practicarea agriculturii și nu doresc să achiziționeze mai multe
terenuri12. Un procent semnificativ de tineri fermieri (aproximativ 60 %) au întâmpinat probleme atunci când au
dorit să cumpere sau să închirieze terenuri, pentru a-și înființa ferme, procentul fiind variabil între statele
membre (Curtea Europeană de Conturi, 2017). O altă problemă identificată este reticența fermierilor în vârstă de
a se pensiona și de a lăsa generațiilor tinere, posibilitatea de a prelua terenurilor.
2. Un alt obstacol întâlnit de tinerii fermieri este accesul la capital. Aproximativ 35 % dintre aceștia susțin
că procedurile de accesare a ajutoarelor financiare sunt mult prea complexe și se întind pe o perioadă prea lungă
de timp. Procesul complicat de obținere a acestor fonduri este considerat un impediment mai mare decât nivelul
insuficient al subvențiilor.13
3. Dobândirea și accesul la cunoștințele necesare desfășurării activităților din sectorul agricol reprezintă o
altă problemă considerată foarte importantă de aproximativ 20 % dintre tinerii fermieri din cele 28 de state
membre ale UE. Aceștia doresc să dezvolte abilități de management, comunicare, marketing, de dezvoltare a
strategiei unei ferme, abilități de networking pentru a crea parteneriate și să-și îmbunătățească cunoștințele
privind noile tehnologii utilizate în sectorul agricol. Numărul tinerilor fermieri care au urmat cursuri de formare
în domeniul agriculturii este foarte scăzut, în 2010 procentul fiind de doar 14%, variind între statele membre. 14.

10
Discursul susținut de comisarul Phil Hogan cu ocazia Atelierului comun organizat de Rețeaua
europeană de dezvoltare rurală (ENRD) și de Consiliul European al Tinerilor Fermieri (CEJA) cu
privire la reînnoirea generațiilor, Bruxelles, 25 ianuarie 2017
11
Idem 13
12
Studiu realizat de ECORYS, LEI-Wageningen UR, Aequator Groen & Ruimte pentru Comisia
Europeană: Young farmers’ needs, septembrie 2015.
13
Idem 15
14
Idem 16
 4. Accesul la un venit constant și suficient pentru a susține o întreagă familie este indicată de anumite
state membre, existând situații diferite de la stat la stat.
5. Accesul la servicii și infrastructuri de bază în zonele rurale, echivalente cu cele din mediul urban este o
problemă ridicată de tineri. Deoarece înființarea unei ferme presupune și schimbarea domiciliului permanent al
tinerilor, aceștia susțin necesitatea unei infrastructuri dezvoltate în zona rurală, precum: infrastructura de
învăţământ, de transport, internet și servicii poștale, servicii de sănătate și servicii de înlocuire (Curtea
Europeană de Conturi, 2017). În condițiile în care multe state, precum România înregistrează o scădere a
numărului de locuitori din zonele rurale, guvernele statelor membre trebuie să creeze strategii și să ia măsuri
prin care mediul rural să devină atractiv pentru a fi locuit de către populația tânără.

3. Soluții identificate pentru creșterea numărului de tineri fermieri în Europa:

 Facilitarea accesului potențialilor tineri fermieri și a celor existenți deja la cunoștințele necesare pentru
practicarea agriculturii, corelat cu particularitățile domeniului agricol din zonele din care aceștia provin.
Procesul de învățare a persoanelor care doresc sa devină tineri fermieri, nu trebuie să fie standardizat sub forma
unor cursuri tradiționale de training, ci trebuie adaptat la nevoile și specificul tipului de agricultură practicat și a
diferitelor realități și fenomene cu care se confruntă sectorul agricol, luând în considerare faptul că pentru
diferite tipuri de fermieri, sunt necesare cunoștințe și metode de învățare diferite.
 Informarea tinerilor, încă din perioada studiilor, asupra necesității dezvoltării agriculturii și a rolului
jucat de acest sector în dezvoltarea economică a statului din care potențialii tineri fermieri provin. Sectorul
agricol trebuie să fie promovat, cu accentul pus pe modernizarea si tehnologizarea agriculturii, pentru ca aceasta
să devină un domeniu atractiv în rândul tinerilor.
 Promovarea și sprijinirea parteneriatelor între fermierii existenți și cei care doresc să devină, pentru
favorizarea transferului de know-how și bune practici în domeniul agriculurii.
 Eliminarea sau scăderea criteriului privind numărul de hectare de teren deținute, ca și condiție
eliminatorie pentru obținerea fondurilor nerambursabile, în vederea înființării unei ferme. Acest criteriu ajută
doar persoanele care au capacitatea financiară de a achiziționa un număr foarte mare de hectare de teren și îi
dezavantajează pe care vor să înființeze ferme mici.
 Simplificarea procedurilor de acordare a creditelor pentru tinerii fermieri și a fondurilor
nerambursabile, pentru creșterea numărului de aplicanți.
 Dezvoltarea mediului rural, până la creearea unor condiții similare de trai cu cele din mediul urban,
pentru ca tinerii să fie atrași de posibilitatea înființării unei ferme și stabilirea domiciului în mediul rural.
 Finanțarea și promovarea de către statele europene membre UE a unor programe de schimb de bune
practici, pentru ca tinerii fermieri să poată să își îmbunătățească cunoștințele și să adapteze informațiile și
practicile identificate în alte state, la specificul zonelor în care aceștia practică agricultura.
 Încurajarea schimbului de generații, pentru ca tinerii fermeri să aibă posibilitatea de a se dezvolta prin
politici naționale care să încurajeze retragerea fermierilor în vârstă sau chiar măsuri prin care fermierii să fie
obligaţi să cedeze fermel pe care le au, către generaţiile mai tinere pentru a putea beneficia de pensie de limită
de vârstă, precum în cazul Germaniei.

4. Întrebări:

1. Ce soluții identificați pentru creșterea numărului de tineri fermieri în România?

2. Cum poate deveni agricultura, un domeniu atractiv de activitate, în rândul tinerilor din statele membre?
3. Cum consideraţi că ar trebui utilizate fondurile acordate de UE şi după ce criterii ar trebui să fie distribuite,
pentru a contribui în mod real la reînnoirea generaţiilor?
4. Cum credeți că vor evolua Politica Agricola Comună și obiectivele sale?

Bibliografie:
Comisia Europeană, (2015), Tinerii fermieri și politica agricolă comună (PAC), Oficiul pentru Publicații al
Uniunii Europene, Luxemburg.

Comisia Europeană, (2017), Agriculture and Rural Development, CAP at a glance, disponibil la:
https://ec.europa.eu/agriculture/cap-overview_en.

Comisia Europeană, (2017), Să intelegem politicile Uniunii Europene, Agricultură, Politica agricolă comună a
UE (PAC): pentru hrana noastră, pentru zonele noastre rurale și pentru mediul în care trăim, disponibil la:
https://europa.eu/european-union/file/598/download_ro?token=Nwv_n0XH.

Comisia Europeană, (2017), Discursul susținut de comisarul Phil Hogan cu ocazia Atelierului comun organizat
de Rețeaua

europeană de dezvoltare rurală (ENRD) și de Consiliul European al Tinerilor Fermieri (CEJA) cu privire la
reînnoirea generațiilor, Bruxelles, disponibil la:
https://ec.europa.eu/commission/commissioners/2014-2019/hogan/announcements/speech-commissioner-phil-
hogan-joint-enrdceja-workshop-25th-january-2017-brussels_en.

Comisia Europeană, (2015), Young farmers’ needs, Report I of the Pilot project: Exchange programmes for
young farmers, Bruxelles.

Consiliul European, (2017), Reforma politicii agricole comune, disponibil la:

http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/cap-reform/.

Consiliul European, (2014), Concluziile Președinției Consiliului UE privind consolidarea politicilor UE pentru
tinerii fermieri, reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit, Bruxelles;

Curtea Europeană de Conturi, (2017), Sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri ar trebui să fie mai bine
direcționat, astfel încât să stimuleze o reînnoire eficace a generațiilor, Raportul special nr. 10, disponibil la:
https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR17_10/SR_YOUNG_FARMERS_RO.pdf.

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, (2012), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (versiune
consolidată), C 326, pp. 62-63.

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, (2012), Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2011 referitoare
la PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse
naturale și teritorii (2011/2051(INI)), C390, pp. 49-62.

Ministerul Afacerilor Externe, (2016), Politici UE, Politica Agricolă Comună, disponibil la:
https://www.mae.ro/node/1625.

Parlamentul European, (2008), Rezoluţia Parlamentului European din 5 iunie 2008 privind viitorul tinerilor
agricultori în cadrul reformei PAC în curs de desfășurare (2007/2194(INI)), disponibil la:
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2008-
0258+0+DOC+XML+V0//RO.

Uniunea Europeană, (2018), Agriculture, disponibil la: https://europa.eu/european-union/topics/agriculture_en.

Uniunea Europeană, (2018), Tematici Europene, Agricultură, disponibil la:

https://europa.eu/european-union/topics/agriculture_ro.