EUROINFO Vol.6∎ Nr.

1∎2022

O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A DEZVOLTĂRII RURALE SUSTENABILE ÎN UE.

ROLUL STRATEGIEI DE LA FERMĂ LA CONSUMATOR

A COMPARATIVE ANALYSIS OF SUSTAINABLE RURAL DEVELOPMENT

IN EU. THE ROLE OF FARM TO FORK STRATEGY

Andreea - Emanuela DRĂGOI

Institutul de Economie Mondială – Academia Română, București, România
Anca - Cătălina DRAGOMIR
CS I, SC Cepstra Grup SRL

Rezumat
Adoptarea Strategiei de la Fermă la Consumator reprezintă un pilon esențial al dezvoltării
rurale sustenabile în UE în perioada post-pandemică. Obiectivul acestei strategii vizează
implementarea unor noi direcții de finanțare în statele membre, astfel încât să fie impulsionate nu
doar practicile agricole ecologice, ci și dezvoltarea sustenabilă care să contribuie la reducerea
accelerării schimbărilor climatice, la o mai bună gestionare a deșeurilor și la asigurarea creșterii
securității alimentare în UE. Având în vedere aceste „ținte” ambițioase ale Strategiei de la Fermă la
Consumator, acest articol își propune să evidențieze, pe baza celor mai recente statistici europene
disponibile, progresele și obstacolele înregistrate de către statele membre privind agricultura
„verde”, dezvoltarea sustenabilă și protecția mediului în zonele rurale din UE (urmărind un set de
indicatori privind ponderea cheltuielilor legate de climă și mediu în cadrul finanțărilor legate de
dezvoltarea rurală). Pornind de la această analiză comparativă vom evidenția modul în care noile
obiective propuse de Strategia de la Fermă la Consumator pot conduce la o mai mare „înverzire” a
dezvoltării rurale în statele membre evidențiind, în același timp, existența unor provocări legate de
siguranța aprovizionării cu alimente în UE.

Cuvinte cheie: Strategia de la Fermă la Consumator, dezvoltare rurală sustenabilă în UE, agricultură
ecologică, protecția mediului, securitate alimentară
Clasificare JEL: Q, Q14, Q28, Q29
Abstract
The adoption of the Farm to Fork Strategy represents a key pillar of the post-pandemic
sustainable rural development in the EU. The aim of this Strategy is to implement new funding
directions in the Member States, so as to boost not only “green” farming practices but also
sustainable development that will help mitigate climate change acceleration, while allowing better
waste management and increase food security at EU level. Given these ambitious targets of the Farm
to Fork Strategy, this article aims to highlight, on the basis of the latest European statistics available,
the progress and obstacles registered by Member States on "green" agriculture, sustainable
development and environmental protection in EU rural areas (following a set of indicators related to
the share of climate and environmental spending in rural development funding). Based on this
comparative analysis, we will highlight how the new objectives proposed by the Farm to Fork
Strategy can lead to a greater "greening" of rural development in the Member States while
highlighting some challenges related to food security in EU.

Key words: Farm to Fork Strategy, sustainable rural development in EU, ecological agriculture,
environmental protection, food security
JEL Classification: Q, Q14, Q28, Q29


Autor de contact: Dr. Andreea - Emanuela Drăgoi, e-mail: andreeadragoi@iem.ro

1
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

Introducere
Oportunitățile deschise de adoptarea Strategiei de la Fermă la Consumator (European
Commission, a, 2020) în ceea ce privește creșterea rezilienței zonelor rurale din UE și
impulsionarea dezvoltării rurale sustenabile vizează noi direcții de finanțare care să asigure nu
doar o mai mare securitate alimentară în spațiul comunitar, ci și o dezvoltare mai ecologică
care să contribuie la protecția mediului în arealul rural al statelor membre.
Obiectivele centrale ale acestei noi strategii comunitare sunt deosebit de ambițioase și
urmăresc ca sistemele alimentare din statele membre să fie capabile să reziste la șocul unor
viitoare crize de amploarea celei produse de pandemia de COVID-19, dar și să producă o
schimbare semnificativă în lanțurile de aprovizionare și în modelul de consum european,
astfel încât să reducă ponderea emisiilor de carbon în agricultură, să diminueze consumul de
resurse naturale, crescând, totodată, bio-diversitatea zonelor rurale și calitatea (din punct de
vedere al nutriției, dar și al sănătății) pentru produsele agricole din statele membre.
Unele analize (Blake, 2020; Liegmann, 2021) apreciază că Strategia de la Fermă la
Consumator reprezintă un element cheie al Pactului Verde European, iar acest aspect este cel
mai bine reflectat de faptul că realizarea unor sisteme alimentare și agricole mai sustenabile
este intrinsec legată de rolul dezvoltării economice „verzi”, dar și digitale care își propune să
integreze rolul noilor tehnologii (de exemplu digitalizarea ca mod de a promova și vinde
produsele agricole ecologice, aducând astfel noi oportunități în cadrul lanțurilor globale atât
pentru producători, cât și pentru consumatori), dar și să experimenteze noi metode de
producție care să prezerve resurse pentru generațiile viitoare asigurând și un acces mai
echitabil la alimente de calitate pentru toți consumatorii.
Figura 1 exprimă sinteza obiectivelor Strategiei de la Fermă la Consumator în ceea ce
privește dezvoltarea „verde” și echilibrată a zonelor rurale indicând noile direcții de finanțare
pe care statele membre ar trebui să le urmeze pentru a atinge aceste deziderate.
Figura 1: Obiectivele Strategiei de la Fermă la Consumator privind dezvoltarea rurală
sustenabilă

Consumul sustenabil
de alimente

Procesarea si dis-
tributia sustenbila a Prevenirea irosirii al-
alimentelor imentelor si man-
agementul de-
seurilor

Productia sustenabila
de alimente

Sursa: Sinteză a autorilor pe baza documentelor comunitare legate de Farm to Fork Strategy
(https://ec.europa.eu/food/horizontal-topics/farm-fork-strategy_ro#documents).

2
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

Așa cum se observă în Figura 1, producția sustenabilă de alimente reprezintă unul

dintre obiectivele cheie ale Strategiei de la Fermă la Consumator, iar unele analize (Yu et al.,
2021; Venkatramanan et al., 2021) arată că acest obiectiv reprezintă un pilon esențial pentru
dezvoltarea durabilă a arealului rural din UE, combinând nu doar practicile agriculturii
ecologice, ci și acțiuni și măsuri destinate să protejeze diversitatea peisajelor rurale și sa
reducă impactul negativ al agriculturii asupra mediului.
Având în vedere principalele obiective ale Strategiei de la Fermă la Consumator,
analiza din prezentul articol va prezenta progresele realizate de către statele membre privind
patru indicatorii cheie legați de dezvoltarea rurală sustenabilă în UE și anume:
 Indicatorul I -ponderea cheltuielilor statelor membre pentru mediu și climă în totalul
cheltuielilor cu dezvoltarea rurală;
 Indicatorul II - ariile agricole aflate sub cerințe de mediu;
 Indicatorul III - contribuția cheltuielilor cu dezvoltarea rurală la protecția
ecosistemelor;
 Indicatorul IV - ponderea cheltuielilor privind combaterea schimbărilor climatice în
totalul cheltuielilor cu dezvoltarea rurală.
Selecția acestor indicatori vizează prezentarea unui tablou comparativ cu situația statelor
membre la momentul pre-adoptării Strategiei de la Fermă la Consumator, pentru a evidenția
progresele existente privind dezvoltarea rurală sustenabilă, dar și lacunele care pot fi
îmbunătățite prin direcțiile de finanțare ale acestei noi strategii din cadrul Politicii Agricole
Comune (PAC).

2. Analiza comparativă a cheltuielilor legate de mediu și climă în cadrul

finanțărilor privind dezvoltarea rurală din statele membre
2.1. Indicatorul I - ponderea cheltuielilor pentru mediu și climă în totalul
cheltuielilor de dezvoltare rurală
Pentru a finanța dezvoltarea rurală în UE un indicator esențial îl reprezintă ponderea
cheltuielilor statelor membre pentru mediu și climă în totalul cheltuielilor cu dezvoltarea
rurală. Importanța acestui indicator este subliniată de unele analize (Bisciari et al., 2021) care
arată că, mai ales prin adoptarea noilor reglementări ale PAC post-2020, aflate sub
imperativul dezvoltării „verzi”, dar și al redresării rapide după dificultățile cauzate de
pandemia de COVID-19, cheltuielile pentru mediu și climă trebuie să constituie un vector
esențial în anvelopa de finanțare a statelor membre.
Potrivit celor mai recente statistici comunitare disponibile, la nivelul anului 2020,
există performanțe inegale în rândul statelor membre în ceea ce privește acest indicator, pe
primele locuri situându-se Danemarca, Grecia, Cipru, Irlanda și Portugalia, iar România
regăsindu-se pe una dintre ultimele poziții în clasamentul comunitar (vezi Graficul 1).
În cadrul acestui indicator generic privind cheltuielile pentru climă și mediu există
patru sub-indicatori: cheltuieli legate de agro-mediu, abreviate AECM (Agri-Environmental
Climate Measures, eng.) (care vizează obiective generale cum ar fi inversarea declinului
biodiversității, conservarea peisajelor rurale, protecția apelor și a solului, resursele genetice și
combaterea schimbărilor climatice); cheltuielile cu agricultura organică; cheltuielile pentru

3
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

zonele cu constrângeri naturale, abreviate ANC (Areas with Natural Constraints, eng.) și alte
cheltuieli legate de mediu.
Dacă analizăm performanțele statelor membre legate de fiecare dintre acești sub-
indicatori (Graficul 1) observăm o inversare a ierarhiilor, unele state care înregistrează
performanțe slabe pe totalul măsurilor de climă și mediu, realizând performanțe notabile la
unii dintre acești sub-indicatori (este cazul Suediei care se află pe un loc fruntaș în ceea ce
privește agricultura organică).

Graficul 1: Performanțele statelor membre privind ponderea cheltuielile legate de climă și

mediu în totalul cheltuielilor cu dezvoltarea rurală în anul 2020 (%)
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
ria ar
ia ha
ar
ca ci a nd
a tia da
an
ia ni
a da lia
ed
ia ci a
st lg Ce re la oa l an u to l an ga u va
Au Bu R .
ne
m G
Fi
n Cr Ir Li t Le O rtu S S l o
Da Po

AECM Agricultura organica ANC Altele

Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development
(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html).

Graficul 1 evidențiază o repartizare extrem de diversă a cheltuielilor legate de climă și

mediu pe cei patru sub-indicatori. Astfel, în timp ce majoritatea statelor au alocat un procent
important din cheltuieli pentru AECM, există și state care au alocat zero fonduri pentru unii
dintre sub-indicatori (Lituania, Malta și Olanda pentru agricultură organică și Germania,
Danemarca, Ungaria și Olanda pentru ANC).
Cheltuielile pentru AECM sunt considerate cel mai important vector pentru atingerea
obiectivelor de dezvoltare rurală sustenabilă în cadrul PAC, fiind esențiale pentru
impulsionarea restaurării, conservării și creșterii diversității eco-sistemelor în zonele rurale
din statele membre, contribuind, totodată și la eficientizarea utilizării resurselor pentru a
facilita tranziția către o economie „verde” și cu emisii reduse de dioxid de carbon.
Din păcate o analiză comparativă a utilizării acestui tip de măsuri pe ansamblul UE-27
pe totalul celor mai recente bugete multianuale (2007-2013 și, respectiv, 2014-2020) relevă o
diminuare a finanțării pentru acest tip de măsuri în anii recenți, atât ca procent din Fondul
European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), cât și în ceea ce privește
suprafața pe care s-au implementat (Graficul 2).

4
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

Graficul 2: Finanțarea pentru AECM în exercițiile bugetare anterioare ale PAC

50
45 2007-2013 2014-2020
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Buget (miliarde euro) % din fondurile FEADR Suprafata- milioane
hectare

Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development

(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html)

Datele privind evoluția indicatorului I relevă faptul că prin comparație cu media UE-
27 România a alocat fonduri mai scăzute atât pentru AECM, cât și pentru agricultura
organică, egalând media comunitară doar la sub-indicatorul ANC (vezi Graficul 3).

Graficul 3: Performanțele României comparativ cu media UE-27 privind indicatorul I în anul

2020 (%)
25

20

15

10

0
AECM Agricultura organica ANC Altele

UE-27 Romania
Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development
(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html).

Performanțele mai scăzute ale României în cadrul indicatorului I comparativ cu media

UE-27 sunt explicate de unele analize (Drăgoi&Dragomir, 2021) prin faptul că majoritatea
finanțării în anteriorul Plan Național de Dezvoltare Rurală s-a focalizat pe unele probleme de
dezvoltare specifice (infrastructură, creșterea calității resursei umane implicate în agricultură,
reducerea decalajelor de dezvoltare dintre mediul rural și cel urban, combaterea sărăciei în
zonele rurale, modernizarea fermelor). De altfel, unele cercetări (Rudnicki et al., 2021) indică
asocierea în cooperative și ferme de mari dimensiuni drept un factor cheie al succesului

5
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

implementării finanțării AECM în cadrul indicatorului I, iar în această privință România este
deficitară având o structură extrem de fragmentată a exploatațiilor agricole și înregistrând o
preponderență a fermelor de mici dimensiuni și a celor de subzistență.

2.2. Indicatorul II – Ariile agricole aflate sub cerințe de mediu

Analiza datelor statistice comunitare privind evoluția indicatorului II, care se referă la
ariile agricole aflate sub cerințe de mediu evidențiază faptul că, la nivelul anului 2020, pe
ansamblul UE-27 cea mai mare parte a terenurilor agricole rămâne alocată pentru terenurile
arabile, proporția acestora fiind dublă comparativ cu ariile agricole dedicate pajiștilor și
pășunilor permanente (vezi Graficul 4).

Graficul 4: Ponderea ariilor agricole aflate sub cerințe de mediu în totalul terenurilor
agricole din UE-27 în anul 2020 (% din total)
Recolte permanente; 7

Pajisti si pasuni
permanente; 31

Teren arabil; 62

Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development

(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html).

Dacă analizăm evoluția acestui indicator în cadrul unei comparații la nivelul statelor
membre se observă existența unor diferențe semnificative, existând „campioni” ai obligațiilor
de „înverzire” cum ar fi Irlanda, care dedică 90% din terenurile agricole pajiștilor și pășunilor
permanente, dar și state, respectiv Malta și Finlanda, care nu alocă deloc teren acestor
obligații (în parte și din cauza reliefului și a climei) (vezi Graficul 5).

Graficul 5: Ponderea ariilor agricole aflate sub cerințe de mediu în totalul terenurilor
agricole din statele membre în anul 2020 (% din total)

6
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
ria ar
ia ha
ar
ca
ec
ia
nd
a
ati
a l ia
an
ia da lia
ed
ia
ac
ia
on
ia
st lg Ce r l a o Ita u l an ga u v t
Au Bu R .
ne
m G
Fi
n Cr
Li t O rtu S Sl
o Le
Da Po

Pajisti si pasuni permanente Teren arabil

Recolte permanente
Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development
(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html ).
În ceea ce privește situația din România se observă faptul că performanțele sale sunt
destul de apropiate de media comunitară, fiind alocată 33% din suprafața terenurilor agricole
pentru pășuni și pajiști permanente, 65% pentru teren arabil și, respectiv, 2% pentru culturi
permanente.

2.3. Indicatorul III - contribuția cheltuielilor cu dezvoltarea rurală la protecția

ecosistemelor
Protecția ecosistemelor din zonele rurale reprezintă un obiectiv cheie al dezvoltării
sustenabile în acest areal, de aceea ponderea cheltuielilor alocate acestui obiectiv reprezintă
un indicator extrem de relevant privind angajamentele asumate de către statele membre în
domeniu.
Cheltuielile cu dezvoltarea rurală pentru protecția ecosistemelor pot fi alocate atât prin
finanțare comunitară, cât și din fonduri naționale, iar analiza acestui indicator în anul 2020
relevă faptul că, în marea lor majoritate, statele membre au preferat finanțarea prin fonduri
europene.

Graficul 6: Ponderea cheltuielilor cu protecția eco-sistemelor în totalul cheltuielilor cu

dezvoltarea rurală în statele membre în anul 2020 (% din total)

7
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
ria ar
ia ha
ar
ca
ec
ia
nd
a a a
ati land uan
ia
on
ia
nd
a
an
ia
en
ia
al
ia
st lg Ce r l a o t l a v g
Au Bu R .
ne
m G
Fi
n Cr Ir Li t Le O m
Sl
o rtu
Ro Po
Da

Finantare UE Finantare nationala

Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development
(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html .
Graficul 6 evidențiază existența unor „campioni” în domeniu ca de exemplu Grecia,
care a alocat 55% din fonduri comunitare pentru protecția eco-sistemelor (depășind media UE
care a fost de 48,9% în 2020), dar și a unor state care au ales să direcționeze masiv fondurile
naționale spre acest obiectiv „verde” (Luxemburg, care a alocat 50% din fonduri naționale).
În ceea ce privește performanțele României, acestea au fost destul de slabe, fiind alocate
acestui indicator 29% din fonduri comunitare și doar 6% din fonduri naționale în totalul
cheltuielilor cu dezvoltarea rurală din anul 2020.

2.4. Indicatorul IV - ponderea cheltuielilor privind combaterea schimbărilor climatice în

totalul cheltuielilor cu dezvoltarea rurală
Combaterea schimbărilor climatice și, implicit, a efectelor devastatoare pe care acestea
le pot avea asupra agriculturii rămâne un element esențial al dezvoltării rurale durabile, cu atât
mai mult cu cât amploarea și frecvența dezastrelor naturale (secetă, inundații, alunecări de
teren, incendii de pădure) a crescut semnificativ, în anii recenți, pe tot teritoriul comunitar
(Gobin et al., 2013).
Analiza ponderii cheltuielilor statelor membre pentru combaterea schimbărilor
climatice (Graficul 7) relevă o insuficientă alocare a fondurilor statelor membre pentru acest
obiectiv (atât din surse comunitare, cât și naționale), media UE fiind și ea mult mai scăzută
comparativ cu ceilalți indicatori (doar 5,4%).
La nivelul anului 2020, există patru state membre care nu au alocat deloc fonduri
acestui indicator (Republica Cehă, Luxemburg, Slovenia și Slovacia), iar statul care a alocat
cele mai mari fonduri acestui indicator este Cipru (cu un total de 26% din fonduri naționale și
comunitare, respectiv 12% din fonduri naționale și 14% din fonduri comunitare).

Graficul 7: Ponderea cheltuielilor cu combaterea schimbărilor climatice în totalul cheltuielilor

cu dezvoltarea rurală în statele membre în anul 2020 (% din total)

8
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

30

25

20

15

10

0
ria ria ha
ar
ca
ec
ia
nd
a a a
ati land uan
ia
on
ia
nd
a
al
ia
ed
ia
ac
ia
ust l ga . Ce r l a ro t l a ug u v
m G n Ir t e S o
A Bu R ne Fi C Li L O rt Sl
Da Po

Finantare UE Finantare nationala

Sursa: Autori pe baza datelor DG Agriculture & Rural Development
(https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/Environment.html.
Dacă analizăm performanțele României privind acest indicator în anul 2020, observăm
că au fost foarte bune comparativ atât cu alte state membre, cât și cu media comunitară, pe
care România a depășit-o semnificativ, alocând un total de 12% din cheltuielile cu dezvoltarea
rurală pentru combaterea schimbărilor climatice (10% din fonduri comunitare și 2% din
fonduri proprii).

3. Obiective ale Strategiei de la Fermă la Consumator care pot stimula

performanțele statelor membre privind dezvoltarea rurală sustenabilă

Analiza celor patru indicatori selectați indică faptul că, deși statele membre alocau în
anul 2020, anul adoptării Strategiei de la Fermă la Consumator (European Commission, b,
2020), fonduri pentru obiectivele dezvoltării rurale sustenabile, combaterea schimbărilor
climatice era insuficient finanțată atât la nivelul mediei UE, cât și în majoritatea statelor
membre. Cele mai bune performanțe se înregistrau în ceea ce privește protecția ecosistemelor,
dar, în ceea ce privește ariile aflate sub cerințe de mediu (în special pajiștile și pășunile
permanente) erau încă necesare progrese, dat fiind că în unele state nu erau deloc alocate
terenuri agricole pentru acest obiectiv „verde”.
Pe fondul situației relevate de analiza celor patru indicatori, adoptarea Strategiei de la
Fermă la Consumator, în mai 2020, oferea un nou impuls dezvoltării „verzi” a zonelor rurale
din spațiul comunitar (Duncan et al, 2020). Practic, nou adoptata strategie își propunea o mai
mare „înverzire” a finanțărilor pentru dezvoltarea rural din UE pe două paliere: prin o mai
mare focalizare pe obiectivele de mediu și climă și prin „ținte” mai ambițioase legate de acest
domeniu.
Strategia de la Fermă la Consumator urmărește să accelereze tranziția către un sistem
alimentar sustenabil care să contribuie în mod semnificativ la atenuarea schimbărilor
climatice, dar unele analize critice arată că, deși această strategie își propune o focalizare mai
mare pe toate obiectivele dezvoltării durabile, prioritatea acordată problemelor de inovație și

9
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

dezvoltare tehnologică, aflată la baza țintelor acestei noi direcții a PAC, ar putea periclita
chiar obiectivul dezvoltării sustenabile prin neglijarea transformărilor în plan social și a
decalajelor de dezvoltare cu care multe zone rurale din statele membre se confruntă și în
prezent (Moschitz et al, 2021).
Totuși, se impune subliniat faptul că analiza direcțiilor de finanțare ale acestei noi
strategii din cadrul PAC indică faptul că, deși unele dintre țintele sale, de exemplu reducerea
vânzărilor de antimicrobiene, nu sunt direct legate de acțiunea climatică, noile sale direcții de
acțiune țintesc reducerea emisiilor de CO2 în toate etapele lanțului valoric, adică în creșterea,
depozitarea, procesarea, ambalarea, transportul, consumul și aruncarea alimentelor și a
produselor agricole.
Astfel, părți ale strategiei – cum ar fi recompensarea fermierilor pentru eliminarea
CO2 din atmosferă, regulile pentru importurile asociate cu defrișările – au ca scop în primul
rând reducerea emisiilor de CO2 propunându-și să contribuie semnificativ la combaterea
schimbărilor climatice. Obiectivele legate de climă ale Strategiei de la Fermă la Consumator
au următoarele implicații: se propune reducerea cu 20% a fertilizatorilor chimici în agricultură
(contribuind astfel la creșterea agriculturii organice, indicator la care, așa cum am evidențiat
anterior în analiza noastră, unele state membre continuă să înregistreze performanțe scăzute)
și creșterea ponderii terenurilor agricole aflate sub cerințe de mediu mai stricte, precum și a
fermelor organice (la cel puțin 25% din total).
Ambele direcții de acțiune legate de climă și mediu pot facilita producerea sustenabilă
a unor alimente de calitate contribuind nu doar la bunăstarea consumatorilor europeni, ci și la
combaterea efectelor negative ale agriculturii privind accelerarea schimbărilor climatice.
Pentru a crește ambițiile legate de climă și mediu, în cadrul planurilor strategice naționale este
necesară creșterea fondurilor pentru protecția eco-sistemelor (o direcție de finanțare cu atât
mai importantă cu cât, anterior adoptării Strategiei de la Fermă la Consumator, în anul 2020,
unele state membre au alocat fonduri naționale semnificativ mai scăzute pentru acest obiectiv,
comparativ cu finanțarea din surse europene, acesta fiind de altfel și cazul României). De
asemenea, Strategia de la Fermă la Consumator impune ca 20% din finanțarea alocată în
cadrul Pilonului I al PAC să fie direcționată de către statele membre către eco-scheme (de
obicei în cadrul plăților directe prin intermediul plății de bază la hectar). Aceste eco-scheme
vor recompensa pe acei fermieri europeni care aleg să întreprindă activități adiționale care să
protejeze clima și mediul, dar și bunăstarea animalelor, susținând în această manieră
obiectivele Pactului Verde European. Oferirea de eco-scheme este obligatorie la nivelul
statelor membre în exercițiul financiar 2021-2027 al PAC, dar participarea în cadrul acestora
este voluntară pentru fermierii europeni.
Trebuie precizat că aceste noi obiective ambițioase vor implica și costuri destul de
mari pentru fermierii europeni care vor trebui să respecte cerințe legate de standarde mai
ridicate de bunăstare a animalelor (ce pot conduce la scăderea efectivelor de animale),
suprafețe mai mari alocate agriculturii ecologice (pentru a crește carbonul stocat în sol),
precum și practici legate de reducerea risipei de alimente.
Provocarea majoră în ceea ce privește decarbonizarea sistemului alimentar din UE
constă în numeroasele compromisuri care vor trebui realizate între măsurile care vizează

10
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

protejarea individuală a mediului, a animalelor de fermă, a consumatorilor și a climei, dar care

nu vor reuși, cel mai probabil să atingă toate aceste obiective simultan.
Realizările din sfera socială și economică (alimente accesibile și sănătoase, reducerea
birocrației pentru fermieri) pot contracara, uneori, obiectivele de mediu. Un alt exemplu în
acest sens îl constituie acțiunile care promovează dietele pe bază de iarbă pentru rumegătoare.
Aceste acțiuni contribuie la reducerea utilizării biomasei în hrana animalelor și la diminuarea
agriculturii intensive pe pajiști, dar conduc și la emisii mai mari de gaze cu efect de seră
produse de sectorul zootehnic.
Trebuie menționat și faptul că unele analize critice (Beckman et al., 2021) ale
Strategiei de la Fermă la Consumator au arătat că un aport mai scăzut de îngrășăminte chimice
și creșterea cultivării organice a terenurilor vor reduce producția alimentară a UE, periclitând
securitatea alimentară pe piața internă.
Aceste riscuri înseamnă că punerea în aplicare a noilor reguli și mecanisme trebuie
analizată cu atenție și implementată în mod echilibrat de către statele membre, deoarece
prioritățile pe care le stabilește Strategia de la Fermă la Consumator vor direcționa
dezvoltarea rurală în UE pentru cel puțin următorul deceniu, iar dezechilibrele între accentul
pe dezvoltarea „verde” și asigurarea securității alimentare a UE ar putea periclita
aprovizionarea cu alimente și produse agricole în statele membre, dar și reziliența fermierilor
europeni în perioada post-pandemică.
Acest aspect este cu atât mai evident cu cât, recent, două state membre, Italia și
Slovacia, au cerut permisiunea pentru o mai mare flexibilitate în planurile lor strategice,
pentru a crește producția în detrimentul obiectivelor „verzi”, fiind exprimate îngrijorări legate
de penuria de alimente care s-ar putea produce în contextul prelungirii conflictului militar
inițiat de către Federația Rusă în Ucraina (Fortuna et al., 2022).
Până în prezent, Comisia Europeană a răspuns acestor cereri printr-o aparentă
inflexibilitate, statuând din nou caracterul imuabil al ambițiilor „verzi” ale PAC în perioada
post-2020, considerând că obiectivele privind dezvoltarea sustenabilă trebuie să rămână în
centrul acestei politici comunitare. Cu toate acestea cele două state membre par decise să își
ajusteze Planurile Strategice de Dezvoltare Rurală astfel încât să răspundă provocărilor
prezentului. Aceste Planuri Strategice de Dezvoltare Rurală reprezintă de altfel elementul
cheie al noii PAC, ele permițând statelor membre o mai mare creativitate în ajustarea
finanțării la nivel național, cu condiția să respecte unele cerințe minime legate de mediu și
climă. Această creativitate ar putea permite, de exemplu, statelor membre să utilizeze
intervenții suplimentare și subsidii compensatorii pentru producătorii și procesatorii agricoli
afectați de consecințele conflictului din Ucraina, susținând astfel producția agricolă națională
și răspunzând unor posibile provocări legate de securitatea alimentară.

4. Concluzii
Analiza comparativă realizată la nivelul anului 2020 privind performanțele statelor
membre legate de cei patru indicatori selectați relevă că, deși multe țări înregistrează
performanțe bune privind AECM, există și state care au alocat zero fonduri pentru unele

11
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

obiective ale dezvoltării rurale sustenabile (Lituania, Malta și Olanda pentru agricultură
organică și Germania, Danemarca, Ungaria și Olanda pentru ANC).
România se situează, potrivit datelor analizate, pe o poziție similară cu media UE-27
în ceea ce privește protecția eco-sistemelor, dar performează mult sub așteptări în domeniul
agriculturii organice. În ceea ce privește ariile aflate sub cerințe de mediu, România
înregistrează performanțe destul de apropiate de media comunitară, fiind alocată 33% din
suprafața terenurilor agricole pentru pășuni și pajiști permanente, 65% pentru teren arabil și,
respectiv, 2% pentru culturi permanente.
Analiza totalului cheltuielilor pentru climă și mediu în cadrul finanțărilor de
dezvoltare rurală la nivelul UE a relevat o ușoară diminuare a acestora în perioada 2014-2020,
comparativ cu perioada 2007-2013, iar, în acest context Strategia de la Fermă la Consumator
poate stimula o mai mare creștere a ponderii obiectivelor „verzi” în planurile strategice de
dezvoltare rurală ale statelor membre, în special prin ponderea eco-schemelor obligatorii și a
cerințelor minime pentru fermele organice.
Totuși, trebuie precizat că, în opinia noastră atingerea tuturor obiectivelor „verzi” ale
Strategiei de la Fermă la Consumator se impune să fie făcută în mod echilibrat, fără a periclita
volumul producției agricole și securitatea alimentară în spațiul comunitar, mai ales în
contextul actual dominat de dificultățile post-pandemice și de tensiunile privind implicațiile
conflictului din Ucraina asupra lanțurilor globale alimentare.

Referințe bibliografice:

 Beckman, J., Ivanic, M., & Jelliffe, J. (2021). Market impacts of Farm to Fork: Reducing
agricultural input usage. Applied Economic Perspectives and Policy.
 Bisciari, P., Butzen, P., Gelade, W., Melyn, W., & Van Parys, S. (2021). The EU budget and
the Next Generation EU Recovery Plan: a game changer?. NBB Economic Review, (39).
 Blake, R. (2020). Will the European Green Deal make agriculture more
sustainable?. Outlooks on Pest Management, 31(5), 198-200
 Drăgoi, A. E., & Dragomir, A. C. (2021). Sustainable Rural Development in Romania.
Financing Implemented through Common Agricultural Policy between 2014-
2020. Euroinfo, 5(4), 31-45.
 European Commission, a, (2020). Farm to Fork Strategy. https://ec.europa.eu/food/horizontal-
topics/farm-fork-strategy_ro
 European Commission, b, (2020). From Farm to Fork: Our Food, our health, our planet, our
future. https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/fs_20_908
 Duncan, J., Rivera-Ferre, M., & Cleays, P. (2020). The importance of Food Sovereignty for
the Farm to Fork strategy and the New Green Deal.: Insights and limits of the SAM and
SAPEA reports. Wageningen University & Research.
 Fortuna, G., Koreň, M., Foote, N. (2022). Italy, Slovakia call to rethink CAP in light of
Ukraine war. Euractiv. https://www.euractiv.com/section/agriculture-food/news/italy-
slovakia-call-for-rethinking-cap-in-light-of-ukraine-war/

12
EUROINFO Vol.6∎ Nr.1∎2022

 Gobin, A., Tarquis, A. M., & Dalezios, N. R. (2013). "Weather-related hazards and risks in
agriculture". Natural Hazards & Earth System Sciences, 13(10).
 Liegmann, L. (2021). Food systems policy and social-ecological resilience: the role of the
European Green Deal for food systems transformation (Master's thesis, Norwegian University
of Life Sciences, Ås).
 Moschitz, H., Muller, A., Kretzschmar, U., Haller, L., de Porras, M., Pfeifer, C., Oehen,
B.,Willer, H. & Stolz, H. (2021). How can the EU Farm to Fork strategy deliver on its organic
promises? Some critical reflections. EuroChoices, 20(1), 30-36.
 Rudnicki, R., Wiśniewski, Ł., & Biczkowski, M. (2021). A Spatial Typography of
Environmentally Friendly Common Agricultural Policy Support Relevant to European Green
Deal Objectives. Land, 10(10), 1092.
 Venkatramanan, V., Shah, S., & Prasad, R. (Eds.). (2021). Sustainable bioeconomy: pathways
to sustainable development goals. Springer Nature.
 Yu, Z., & Rehman Khan, S. A. (2021). Evolutionary game analysis of green agricultural
product supply chain financing system: COVID-19 pandemic. International Journal of
Logistics Research and Applications, 1-21.

Acknowledgement:
Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul: “Centru Suport pentru IEM proiecte de
cercetare – inovare competitive în Orizont 2020”, ID 107540. Proiectul este cofinanțat din Fondul European de
Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Competitivitate 2014 – 2020.

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Drăgoi, A.- E., Dragomir, A. - C. (2021). O analiză comparativă a dezvoltării rurale sustenabile în
UE. Rolul Strategiei de la Fermă la Consumator. EUROINFO, 1 (6), pp...........

13