Studiul: REECHILIBRAREA ECONOMICĂ A CHINEI ŞI IMPLICAŢIILE EI

EXTERNE. PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU UE ŞI ROMÂNIA

Coordonator : Dr. Sarmiza PENCEA

Capitolul 3. Finanţarea investiţiilor în economia chineză -

specific şi „efecte secundare”. Politicile de reformă,
dificultăţile implementării şi impactul lor previzibil

3.1. Finanţarea internă

Dr. Andreea DRĂGOI

3.1.1. Piaţa bancară chineză – prezentare de ansamblu, evoluţii, probleme sistemice

Sectorul bancar chinez a cunoscut o serie de schimbări semnificative, odată cu

dezvoltarea fără precedent din ultimii ani a economiei naţionale, dar, deşi băncile
comerciale au în prezent un grad mai mare de autonomie, politicile de reglementare sunt
încă într-o mare măsură controlate de către stat.
Autoritatea de reglementare centrală în domeniul bancar este reprezentată de către
People’s Bank of China care deţine rolul de Bancă Centrală ce iniţiază şi
implementează toate măsurile de politică monetară. Începând cu anul 1995, People’s
Bank of China a dobândit autonomie completă în ceea ce priveşte aplicarea
instrumentelor de politică monetară, inclusiv stabilirea ratei dobânzii pentru băncile
comerciale şi tranzacţiile cu obligaţiuni de stat, dar se impune menţionat faptul că
politicile şi acţiunile sale sunt monitorizate atent de către Consiliul de Stat.
O a doua instituţie cu atribuţii de reglementare în sectorul bancar o reprezintă Comisia
de Reglementare a Sectorului Bancar Chinez (China Banking Regulatory Commission –
CBRC), înfiinţată în aprilie 2003, şi care a preluat rolul de autoritate de supraveghere
deţinut anterior de către People’s Bank of China. În prezent, CBRC este responsabilă
pentru supravegherea prudenţială a băncilor, societăţilor de gestionare a activelor,
societăţilor de investiţii, precum şi a altor instituţii de atragere de depozite financiare.

1
Actualmente, sistemul bancar chinez este dominat de patru mari bănci comerciale de
stat, numite în literatura de specialitate (The Economist, 2013) cu sintagma „The Big
Four”: Industrial and Commercial Bank of China (ICBC), China Construction Bank
(CCB), Agricultural Bank of China (ABC) şi Bank of China (BOC) (vezi Figura 3.1.).
Toate aceste bănci se regăsesc în clasamentul mondial al celor mai mari bănci din punct
de vedere al valorii activelor (vezi Graficul 3.1.).
Figura 3.1.: Privire de ansamblu asupra sectorului bancar chinez

SECTORUL
BANCAR CHINEZ
COMISIA DE PEOPLE’S BANK
REGLEMENTARE OF CHINA
A SECTORULUI
BANCAR CHINEZ

BĂNCI CU CAPITAL ALTE INSTITUŢII

DE STAT FINANCIARE
BĂNCI COMERCIALE COOPERATIVE DE
(CCA. 336) CREDIT (CCA. 30 000)

Cooperative
Bănci urbane de
Bănci Bănci Bănci credit (cca
comerciale de
comerciale comerciale cu comerciale 2000) şi
stat (4) „The
orăşeneşti capital străin rurale (8) Cooperative
Big Four” rurale de credit
(cca. 112) (cca .200)
(cca. 28 000)

Sursa: Sinteza autoarei pe baza literaturii de specialitate consultate.

Banca Industrială şi Comercială a Chinei (ICBC) este cea mai mare bancă din
China şi prima la nivel mondial din punct de vedere al valorii activelor totale (vezi
Graficul 3.1) fiind, de asemenea, principalul furnizor de fonduri pentru zonele urbane
din China şi pentru sectorul de producţie. „The Big Four” au o mărime impresionantă,
ICBC şi Agricultural Bank of China totalizând peste 400 000 de angajaţi fiecare, iar
ICBC deţinând peste 4 milioane de clienţi.

2
 Graficul 3.1.: Poziţia principalelor bănci chineze în clasamentul primelor bănci la
nivel mondial, din punct de vedere al valorii activelor (în trilioane de dolari)
- în 2012 -

Agricultural Bank of China 2.1

Bank of China 2
Wells Fargo 1.4
Mitsubishi UFJ 2.7
Citigroup 1.9
China Construction Bank 2.2
HSBC 2.7
Bank of America 2.2
JPMorgan Chase 2.4
ICBC 2.8

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3

Sursa: The Banker, 2013

3.1.2. Probleme ale creditării interne

Problemele creditării interne au apărut în condiţiile relaxării politicii monetare

ce a condus la apariţia fenomenului denumit în literatura de specialitate drept un
veritabil „boom bancar chinez” (Alexander, Hingel, 2014). Dezvoltarea fără precedent a
sectorului bancar a fost posibilă ca urmare a măsurilor de politică monetară promovate
de People’s Bank of China (People’s Bank of China, 2004) destinate asigurării unei
lichidităţi adecvate în sectorul bancar şi promovării creditării ca pilon de impulsionare a
creşterii economice. La începutul anului 2004, autorităţile chineze luau prima măsură
importantă pentru a pregăti privatizarea băncilor de stat sub forma ofertelor publice de
capital, printr-o infuzie de capital de 45 miliarde dolari, în două din cele şase instituţii
bancare1, aflate la acea dată sub controlul guvernului. Au fost alese Bank of China şi
China Construction Bank pentru infuziile de capital. Ofertele publice de capital pentru
1
Cele şase bănci importante controlate de stat erau: Industrial and Commercial Bank of China (ICBC),
Agricultural Bank of China, Bank of China – cea mai mare bancă de comerţ exterior din China, China
Construction Bank – lider în sectorul împrumuturilor ipotecare, Bank of Communication şi Postal
Savings Bank of China.

3
privatizarea băncilor respective au atras atenţia băncilor de investiţii internaţionale şi au
pregătit băncile în cauză pentru competiţia cu instituţiile bancare internaţionale.
A urmat o dezvoltare alertă a sistemului bancar chinez, în acelaşi ritm cu
economia naţională, dar aceasta a fost umbrită, aşa cum se arată în literatura de
specialitate (Zhang, Chan, 2012) de unele probleme sistemice.
Unele dintre acestea sunt: creditele neperformante, prea strânsa legătură dintre
cele mai importante instituţii bancare şi autorităţile statale, precum şi absenţa unei
concurenţe libere şi efective în sectorul bancar.
Unii analişti (Schoom, 2012) apreciază că proliferarea creditelor neperformante
a fost posibilă în special pe fondul expansiunii creditării generată de măsurile de
relaxare monetară, implementate în 2008, şi menite să contrabalanseze prăbuşirea
cererii externe generată de criza financiară şi economică internaţională.
Unele analize (The Economist, 2013) arată că problema creditelor
neperformante poate deveni un impediment major în condiţiile în care, pe măsură ce
economia chineză se reechilibrează, autorităţile este mai puţin probabil să intervină
pentru a absorbi activele toxice şi a le transfera în întreprinderile deţinute de stat pe
cheltuiala consumatorilor interni şi a firmelor private.
În acest context, se impune menţionat şi faptul că sistemul financiar chinez a
fost vulnerabil la problema creditelor neperformante în condiţiile în care, The Big Four
au beneficiat de surse ieftine de finanţare în condiţiile existenţei plafonului oficial legat
de rata dobânzii la depozite, de altfel, acestea au înregistrat în 2013 cele mai ridicate
venituri nete legate de dobânzi (NII2) la nivel mondial (vezi Graficul 3.2.).

Graficul 3.2.: Poziţia „The Big Four” în clasamentul mondial din punct de vedere
al NII (miliarde de dolari)

2
NII exprimă abrevierea pentru indicatorul “net interest income” care estimează veniturile nete ale unei
bănci reprezentând diferenţa dintre valoarea activelor unei bănci şi cheltuielile asociate obligaţiilor sale
(ca de exemplu plata dobânzii pentru depozitele clienţilor).

4
 JPMorgan Chase

Citigroup

Agricultural Bank of
China

China Construction
Ba nk

ICBC

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Sursa: The Banker, 2013

Potrivit unor analize (Morrison, ibidem), în prezent, băncile chineze par a avea
probleme cu recuperarea a 23 % din totalul creditelor acordate pentru proiecte de
infrastructură autorităţilor locale din provinciile Chinei. Într-un raport recent publicat
(Standard and Poor's, 2014) o importantă agenţie de evaluare financiară arăta că băncile
chineze – pentru care a menţinut perspectiva stabilă, citând “forţa suficientă” a acestora
– se confruntă cu o sporire a riscului de credit, iar rata împrumuturilor neperformante va
continua să crească şi în 2014 deoarece ajung la scadenţă mai multe credite acordate
proiectelor guvernamentale. Este foarte probabil ca unele împrumuturi acordate
vehiculelor financiare ale autorităţilor locale să nu mai poată fi rambursate în următorii
ani. Analiza Standard & Poor’s mai menţionează şi faptul că suma creditelor acordate
acestor entităţi reprezintă între 18% şi 20% din totalul împrumuturilor acordate pe piaţa
internă.
De altfel şi experţii OCDE avertizează într-un raport recent privind reformele
structurale şi ale pieţelor (OECD, 2014) că excesul creditării bancare în China ar putea
ameninţa stabilitatea instituţiilor financiare naţionale. Aceeaşi analiză menţionează că
deşi în perioada crizei economice şi financiare internaţionale băncile chineze nu au fost
afectate de turbulenţele existente pe pieţele financiare internaţionale, accelerarea
creditării, care a debutat chiar în anul 2009, poate genera riscuri pe termen lung
concretizate mai ales în „spirala ascendentă a creditelor neperformante”.
Unele analize (World Bank, 2013) arată că există mai multe semnale că, dacă nu se
temperează avântul creditării, China s-ar putea confrunta cu o criză în domeniu, mai
ales în condiţiile în care dobânzile foarte scăzute şi controlate ale depozitelor au condus
la proliferarea sistemului bancar „din umbră” (numit în literatura de specialitate cu

5
sintagma „shadow banking”), datorită faptului că instituţiile financiare non-bancare nu
se supun regulilor stricte care domină piaţa bancară oficială. Analiza World Bank mai
indică şi alţi factori care ar putea conduce la „criza creditelor” în China, cel mai
semnificativ dintre aceştia fiind faptul că au fost acordate prea multe credite într-un
timp foarte scurt (vezi Graficul 3.3.).

Graficul 3.3.: Evoluţia creditelor interne acordate sectorului privat în China ca

procent din PIB
- în perioada 2009 -2013 (%)-
145

140

135

130

125

120

115
2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: World Bank, 2013

Aşa cum indică datele din Graficul 3.3., ponderea creditelor interne ca procent
din PIB acordate sectorului privat din China a crescut, în numai patru ani, de la 127,2%,
la 140%, această evoluţie putând avea efecte cu atât mai periculoase cu cât statul
exercită un control puternic asupra băncilor, instituţiilor financiare nebancare şi asupra
diverselor vehicule investiţionale. Ca urmare a acestui fapt, statul chinez controlează
creditele acordate prin „băncile sale” şi care sunt direcţionate, nu întotdeauna pe criterii
de performanţă şi sustenabilitate, către firme controlate tot de către autorităţi. În aceste
condiţii, s-a creat „explozia creditelor neperformante”, acordate fără garanţii reale sau
cu garanţii mult supra-evaluate. Analiza World Bank mai indică existenţa a două
„potenţiale bombe cu ceas” pe piaţa creditelor din China: creşterea exponenţială a
creditelor necontabilizate3 (apărute ca urmare a faptului că atât banca ce acordă, cât şi
firma ce primeşte creditul sunt controlate de către stat) şi a „schemelor financiare de tip

3
Acele credite care nu apar în bilanţuri contabile.

6
Ponzi4”. Aceste două pericole care ar putea crea un efect de colaps pe piaţa creditelor
sunt accentuate de existenţa „falselor câştiguri” (raportate ca urmare a unor creşteri
fictive de valoare a investiţiilor imobiliare, care, ulterior, sunt puse drept garanţie pentru
credite destinate altor investiţii imobiliare, cu o ipotetică creştere de valoare). Astfel,
este posibil ca, în momentul în care respectivele firme vor fi obligate să vândă imobilele
în cauză să nu poată găsi cumpărători decât după o reducere semnificativă a preţului,
neputându-şi recupera investiţia iniţială. O altă tendinţă periculoasă este reprezentată de
strategia companiilor de stat cărora li se refuză creditele de a se îndrepta spre piaţa de
obligaţiuni, unde efectuează tranzacţii riscante (la preţuri peste valoarea reală în
speranţa unor viitoare câştiguri foarte mari).

3.1.3.Politica ratei dobânzii

Începând din 1991 şi până în prezent, China a înregistrat, potrivit statisticilor naţionale
(National Bureau of Statistics of China, 2014), un ritm anual de creştere economică de
peste 8%, exceptând perioada crizei asiatice din 1998-1999, când creşterea economică a
încetinit la 7,8% şi, respectiv, 7,6% (vezi Graficul 3.4.).

Graficul 3.4.: Evoluţii ale ritmului de creştere a PIB în China în perioada 1991 –
2013 (%)

14

12

10

0
An An An An An An An An An An An An
1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 2005 2007 2009 2011 2013

Sursa: National Bureau of Statistics of China, 2014

4
Acele scheme financiare implementate de către firme de investiţii care promit profituri uriaşe, dar care
plătesc primii investitori cu banii “ultimilor intraţi”.

7
Acest fapt a fost posibil, aşa cum se arată în literatura de specialitate (Morrison, 2014)
şi prin manevrarea inteligentă a valorii ratei dobânzii de referinţă de către China’s
People Bank (PBOC). Începând cu 1 decembrie 2008, dobânda de referinţă a fost
redusă de către PBOC de la 7,5% la 5,5%5 odată cu lansarea programului
guvernamental de stimulare economica de 4 000 miliarde yuani (cca. 586 miliarde de
dolari), menit să contracareze impactul crizei financiare mondiale (vezi Graficul 3.5.).

Graficul 3.5.: Evoluţia ratei dobânzii de referinţă în China în perioada 2008 -2014
(%)

Rata dobanzii de referinta

8
7
6
5
4
3
2
1
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Sursa: Trading Economics, 2014

Potrivit unor analize (Morrison, ibidem), PBOC a implementat prin politica sa monetară
un sistem de fluctuaţie în funcţie de cererea şi oferta de pe piaţă şi astfel a reuşit să
menţină o stabilitate a monedei naţionale, care a dat ţării posibilitatea să reziste în faţa
crizei financiare asiatice (din anii 1997-1998) şi a ajutat la o creştere economică rapidă
şi sănătoasă. La mijlocul lunii august 2008, China a restabilit dependenţa monedei
naţionale de dolarul american, ca măsură de protejare a exporturilor sale. Reducerea
dobânzii de referinţă din noiembrie 2008 a fost a patra consecutivă de la mijlocul lunii
septembrie 2008, în încercarea de a limita impactul crizei financiare internaţionale
asupra economiei chineze. În acest context, se impune menţionat faptul că autorităţile

5
Cea mai mare reducere a dobânzii de referinţă, adoptate de PBOC după ”vinerea neagră din octombrie 1997” care a
marcat începutul crizei asiatice.

8
chineze consideră că o mai mare apreciere a yuanului nu este de dorit, deoarece
stabilitatea cursului de schimb al monedei naţionale a contribuit decisiv la
performanţele economiei chineze6. Cu toate acestea, măsurile BPOC nu vizează un
protecţionism excesiv al monedei naţionale, în condiţiile în care la finele anului 2009,
China a lansat prima sa ofertă internaţională de euro-obligaţiuni şi apoi a semnat şi
primele acorduri valutare swap în valoare de 100 miliarde dolari cu Argentina,
Indonezia şi Coreea de Sud. Yuanul a devenit oficial monedă de schimb în Asia de Sud-
Est, dar şi pentru alte state precum Coreea de Sud, India, Japonia, Pakistan şi Rusia. În
ceea ce priveşte noua politică monetară a Chinei, aceasta va conduce, potrivit unor
analize (Liao, Sampawende, Tapsoba, 2014) la o apreciere moderată şi graduală a
yuanului, cu impact direct asupra preţurilor pe termen lung. La jumătatea lui 2010,
BPOC a comunicat că va creşte flexibilitatea ratei de schimb a yuanului şi va reveni la
regimul fluctuant al ratei de schimb, folosit anterior crizei financiare mondiale, dar, în
acelaşi timp, a fost respinsă perspectiva unei aprecieri pe scară mare, ca urmare a
faptului că economia Chinei este una orientată către export.

3.1.4.Reforma sectorului bancar chinez

Reforma băncilor a fost iniţiată în China în 1994 prin adoptarea Commercial Banking
Law care a intrat în vigoare în iulie 1995. Scopul noilor reglementări adoptate era acela
de a consolida rolul de banca centrală a PBOC şi înfiinţarea de bănci private cu
portofolii de servicii financiare diversificate. Printre reformele financiare iniţiate de
noile reglementări se numără: introducerea de leasing şi de asigurări, erodarea lentă a
limitelor operaţionale pentru a promova libera concurenţă pentru clienţi.
În iulie 2000, a fost lansat în Shanghai un sistem de rating al creditului, utilizat pentru a
evalua riscul de credit de consum şi pentru a stabili standarde de evaluări, fiind
considerat în unele analize (Liao et. al., 2014)) ca un pas important în dezvoltarea
creditului de consum pe piaţa chineză şi în creşterea împrumuturilor bancare pentru
persoane fizice.

6
După anularea la începutul anului 1994 a sistemului de schimb valutar dublu pentru yuan a fost stabilită
o rată fixă de cca. 8,3 yuani pentru 1 dol. SUA. Acest curs a suportat examenul serios din timpul crizei
din mai multe state asiatice din 1998. Din 2005 BPOC, pentru a aprecia moneda faţă de dolarul SUA, a
stabilit o bandă de variaţie nesemnificativă a cursului valutar, care gradual a fost majorată.

9
Reforma sistemului bancar a fost însoţită de decizia PBOC de a utiliza ratele dobânzilor
pentru reglarea mecanismului de stabilire a preţurilor de depozit pe baza ofertei pe piaţă
şi a cererii. Unul dintre obiectivele pe termen lung ale reformei sectorului bancar l-a
constituit liberalizarea ratei dobânzii pentru tranzacţiile în valută. Ca un prim pas,
PBOC a liberalizat ratele dobânzilor pentru creditele în valută şi pentru depozite mari (3
milioane dolari SUA şi peste), în septembrie 2000. De menţionat că rata dobânzii pentru
depozitele sub 3 milioane dolari SUA rămâne supuse controlului PBOC. În martie 2002,
PBOC a unificat dobânzile străine la politicile cursului de schimb pentru instituţiile
financiare străine din China. Depozitele mici în valută ale rezidenţilor chinezi la băncile
străine în China au fost incluse în administraţia PBOC. Deoarece liberalizarea ratei
dobânzii a progresat, PBOC a liberalizat, simplificat sau abandonat 114 categorii de rate
ale dobânzii aflate iniţial sub controlul său încă din 1996. În prezent, 34 categorii de
rate ale dobânzii rămân supuse controlului PBOC, dar, potrivit unor analize (Liao et al.,
2014) liberalizarea completă a ratelor dobânzilor la conturile de depozite este de
aşteptat să dureze mult mai mult.
În cadrul reformelor sectorului bancar chinez, reformele privind ratele dobânzilor şi a
schimbului valutar, precum şi înfiinţarea de bănci private sunt cele mai importante. În
ceea ce priveşte domeniul schimbului valutar, un prim pas a fost făcut, în martie 2014,
când BPOC a anunţat extinderea ratei de schimb a yuanului la dolarul american de la
1% la 2%.

Una dintre reformele prefigurate în sectorul bancar chinez a vizat „spargerea

monopolului marilor bănci”, care împiedica întreprinderile mici şi mijlocii din China să
îşi finanţeze nevoile de dezvoltare. Astfel, autorităţile chineze au decis să creeze prima
zonă experimentală de reformă globală a sectorului financiar în regiunea Wenzhou în
2012. Obiectivul acestui proiect guvernamental a vizat accelerarea dezvoltării noilor
organizaţii financiare pentru a facilita emergenţa capitalurilor private în sistemul
financiar şi a se adresa nevoilor de finanţare ale întreprinderilor de mici dimensiuni
confruntate cu mari dificultăţi în obţinerea creditelor de la băncile de stat (ca urmare
acestea sunt obligate de multe ori să se orienteze spre organisme din afara sectorului
bancar, care acordă credite la dobânzi mult mai mari), în ciuda presiunilor Comisiei de
Reglementare Bancara (CRBC), care a cerut băncilor sa favorizeze IMM-urile. A doua
zona pilot financiară a fost Pearl River Delta, din provincia Guangdong. Ambele zone

10
financiare pilot (Wenzhou şi Pearl River Delta) au fost aprobate, la începutul anului
2012, de către Consiliul de Stat.
Un nou proiect financiar pilot a fost lansat, în 2013, în oraşul Quanzhou 7 din provincia
Fujian şi vizează formarea unui sistem financiar diversificat şi dinamic, care să sprijine
dezvoltarea întreprinderilor locale în următorii cinci ani. Conform planului comun
elaborat de 12 ministere, proiectul-pilot îşi propune să diversifice instituţiile financiare
locale, să exploreze şi analizeze mai multe inovaţii în domeniul produselor financiare şi
să furnizeze capital de rezervă pentru întreprinderile mici. Măsurile care urmează să fie
implementate, pentru realizarea reformei financiare, includ obligaţiuni colective emise
de întreprinderile mici, încurajând astfel capitalul privat să înfiinţeze instituţii
financiare, canalizarea capitalului financiar din Hong Kong, Macao şi Taiwan în
sistemul financiar local, precum şi stimularea băncilor, în special a celor din Taiwan, de
a înfiinţa filiale în oraş. Autorităţile provinciei Fujian au propus, de asemenea, intrarea
în zonă a două bănci străine, care să înfiinţeze sucursale sau să creeze o bancă de sine
stătătoare.
În acest context, se impune menţionat faptul că, spre deosebire de celelalte două zone
pilot, accentul în Quanzhou cade pe o mai bună utilizare a capitalului din Taiwan şi a
celui al comunităţii chineze externe, oraşul fiind avantajat de proximitatea sa geografică
şi de legăturile sale strânse cu comunităţile chineze din străinătate. De menţionat faptul
că, în prezent, Quanzhou este oraşul natal a 7,6 milioane de chinezi aflaţi peste hotare.
Potrivit estimărilor oficiale, capitalul acestora în China, împreună cu cel privat local, se
ridică la două trilioane de yuani (317 miliarde dolari). Planul încurajează acest tip de
capital pentru configurarea creditorilor care deţin acţiuni la întreprinderile locale,
precum şi în stabilirea fondurilor de investiţii. Politici speciale de facilitare a
comerţului, a investiţiilor şi a schimburilor valutare au fost, de asemenea, anunţate de
autorităţile locale. Unele analize (World Bank, 2014) apreciază că “prin astfel de
programe, responsabilităţile legate de supravegherea financiară ar putea fi mai bine
redefinite între administraţiile centrale şi locale, iar dificultăţile de finanţare ale
întreprinderilor mici ar putea fi atenuate”, dar că trebuie avut în vedere faptul că
reforma financiară nu se poate „rupe” de cadrul de reglementare existent, la nivel local
şi central, pentru că acest lucru ar putea declanşa o relaxare periculoasă a supravegherii
financiare.
De asemenea, în cadrul planului său de reformă a sectorului bancar, guvernul chinez va
permite, în 2014, în premieră înfiinţarea de cinci bănci cu capital exclusiv privat,
7
Planul de reformă financiară a fost prezentat, oficial, de administraţia oraşului Quanzhou la data de 21
decembrie 2012.

11
decizie considerată salutară de către experţii Băncii Mondiale (World Bank, 2014) care
afirmă că o reformă a băncilor chineze ce finanţează foarte slab antreprenorii este
urgentă pentru crearea climatului propice creşterii economice competitive. În acest
context se impune menţionat faptul că, în cadrul celui mai îndrăzneţ plan de reforme
economice adoptat de către China prin măsurile de politică economică stabilite de
comitetul central al PCC în 2013 şi 2014 8 guvernul central va primi 30% din profiturile
realizate din capitaluri publice9, urmând a folosi aceste fonduri pentru a finanţa sistemul
de securitate sociala. Unele analize (OECD, ibidem) arată că reducând colosalele
lichidităţi de care dispun grupurile de stat, aceste măsuri pot contribui la diminuarea
supracapacităţilor acestora de producţie, endemice la nivel naţional, deschizând totodată
calea unei mai puternice concurenţe a sectorului privat. De asemenea, măsurile de
reformă care vizează piaţa financiar – bancară naţională prevăd şi autorizarea
investitorilor din domeniul privat de a deţine participaţiuni în proiecte finanţate de stat.
Un alt obiectiv al reformei bancare ar putea viza, potrivit informaţiilor oficiale,
posibilitatea persoanelor fizice din China de a investi pe pieţele externe. Un asemenea
proiect pilot este în prezent în stadiu de realizare PBOC, inspirat din proiectul similar
care vizează instituţiile financiare (denumit „Investitori Locali Instituţionali
Calificaţi”10), singurele abilitate până în prezent de a tranzacţiona în cadrul burselor
străine.

3.1.5.Fenomenul “Shadow banking” – evoluţie, amploarea actuală si riscuri. Politici

vizând reglementarea si controlul sectorului

Potrivit estimărilor din literatura de specialitate (Jianjun, Hsu, 2012) sistemul bancar
shadow-banking implică entităţi şi activităţi din afara sistemului bancar clasic, prin care
fondurile de piaţă monetară, societăţile financiare şi societăţile de valori mobiliare care
acordă credite sau garanţii de credit sau care efectuează transformări ale lichidităţii
şi/sau ale scadenţei împrumuturilor, fără a fi reglementate, sau societăţile de asigurare şi
reasigurare care emit sau garantează produse de credit.

8
Scopul generic al măsurilor de reformă financiară lansate în 2013 şi respectiv 2014 vizează deschiderea
şi mai mare a sectorului financiar şi diversificarea resurselor pentru economia chineză reală, precum şi
intensificarea concurenţei pe piaţa internă. 
9
Grupurile publice plătesc în prezent guvernului dividende echivalând cu 5% până la 20% din profitul lor
net.
10
Prin intermediul acestuia, potrivit statisticilor oficiale, peste 100 de companii au realizat investiţii pe
pieţele externe în valoare de cca. de 76,8 miliarde de dolari americani.

12
Controlul strict exercitat de către stat asupra sistemului bancar oficial a condus la
emergenţa şi proliferarea puternică în China a sistemului bancar de tip shadow-banking,
un sistem bancar paralel ce cuprinde zona vastă a activităţilor de creditare nebancare.
Unele analize (Jianjun, Hsu, ibidem) arată că proliferarea sistemului bancar shadow
banking în China s-a repercutat negativ asupra politicii monetare naţionale, în condiţiile
în care a funcţionat ca un substitut pentru sectorul financiar – bancar oficial, aflându-se
în afara controlului acestuia. PBOC a început monitorizarea evoluţiei fondurilor care
treceau prin sistemului bancar paralel încă din anul 2010, iar potrivit statisticilor PBOC,
în 2011, valoarea lor totaliza 58,3% din totalul de piaţă al creditării naţionale estimat la
12,83 trilioane de yuani (circa 2,1 trilioane dolari), iar ansamblul activităţilor financiare
din umbră se ridica la 41,7% din totalul celor naţionale.
De menţionat că, potrivit Global Shadow Banking Monitoing Report din 2013, China
ocupa, în 2012, locul 1, din primele 5 la nivel mondial în ceea ce priveşte proliferarea
instituţiilor de intermediere financiară non-bancară (vezi Graficul 3.6.).
Graficul 3.6.: Ritm de creştere al instituţiilor de intermediere financiare non-
bancare (comparaţii la nivel mondial, primele cinci ţări, în %)

45
40
35
30
25 2011
20 2012
15
10
5
0
China Argentina India Africa de Rusia
Sud

Sursa: Global Shadow Banking Monitoring Report, 2013

Unele analize (Jiang, 2014) arată că dezvoltarea de amploare a sistemului bancar din
umbră în China a fost favorizată de faptul că băncile comerciale chineze conţin în

13
modul lor de operare, elemente de shadow banking. Astfel, ele cooperează cu trusturi şi
companii de investiţii, sau transferă banii din depozite în produse financiare
investiţionale (prin intermediul cărora împrumută diverşi dezvoltatori de proiecte de
investiţii pe termen scurt). În afara băncilor comerciale, sistemul shadow banking mai
cuprinde fonduri de securizare a proprietăţii, fonduri investiţionale de piaţă sau
instrumente de creditare pentru care băncile acţionează doar ca intermediar, nu şi ca
instituţie care garantează aceste împrumuturi. Sistemul bancar paralel din China
cuprinde în prezent atât instrumente financiare tranzacţionale, cât şi alte derivative
sofisticate, el fiind comparat de către unii analişti (Jiang, ibidem) cu o piramidă cu trei
piloni: produsele financiare non-bancare (care includ cooperarea dintre bănci şi
fondurile de investiţii, produse financiare ale fondurilor de investiţii şi ale companiilor
de leasing financiar), produse financiare de creare de credit (adesea puse în practică de
mici companii care acordă împrumuturi, de companii de investiţii care garantează
împrumuturi financiare, firme de asigurări şi de brokeraj şi fonduri de capital de risc) şi
fonduri financiare informale (reţele de creditare, organizaţii de asistenţă reciprocă, micii
creditori ilegali, aşa numitele „illegal money shop” şi sisteme alternative de garantare).
Potrivit estimărilor PBOC, sistemul bancar paralel a lansat în ultimii ani fonduri masive
pe piaţă. În prezent, atenţia autorităţilor se concentrează pe monitorizarea activităţilor de
tip „shadow” exercitate de băncile comerciale şi mai puţin pe alte instrumente complexe
cum sunt derivativele, instrumentele de securizare a proprietăţii şi ale credite de tip
„non-loan”. Această abordare este apreciată ca fiind problematică în literatura de
specialitate (Jianjun, Hsu, ibidem), în condiţiile în care companiile de creditare şi cele
care tranzacţionează diverse tipuri de instrumente financiare complexe se angajează în
activităţi de mare risc care se pot repercuta cu un impact deloc neglijabil asupra pieţei
financiare în ansamblul ei.
Unele analize (Badkar, 2014) arată că toate aceste instrumente financiare complexe şi
dereglementate pe care sistemul bancar din umbră le eliberează pe piaţă pot induce
riscuri sistemice la adresa stabilităţii financiare pe termen lung.
Riscurile cele mai importante generate de activităţile şi entităţile bancare paralele sunt
legate de mobilitatea inerentă a pieţelor de valori mobiliare şi fonduri, precum şi
conexiunile dintre entităţile şi activităţile bancare paralele şi sistemul bancar clasic. De

14
asemenea, trebuie menţionat faptul că, în condiţiile în care, activităţi bancare paralele
sunt derulate prin finanţare pe termen scurt, aceasta este predispusă la riscul retragerilor
bruşte şi masive a fondurilor de către clienţi, ceea ce poate amplifica fragilitatea
sectorului financiar si poate deveni o sursă de risc sistemic.
Un tip de operaţiuni financiare cu potenţial extrem de periculos îl reprezintă sistemul
bancar „underground” de emitere de active, care funcţionează ca o alternativă la cel
oficial şi care a eliberat pe piaţă, potrivit datelor PBOC, fonduri de cca. 200 de miliarde
yuani (cca. 32 miliarde dolari) calificate de către oficiali ca operaţiuni de „spălare de
bani”. Prin sistemul bancar underground au fost asistate transferuri în străinătate de
fonduri provenite din diverse tipuri de activităţi infracţionale (spălare de bani, schimburi
valutare ilegale), devenind un vehicul pentru activităţi criminale şi de corupţie. Astfel
de cazuri notorii sunt reprezentate de către „afacerile Chongqing11” unde au fost
detectate, în 2011, în urma unui control al autorităţilor de supraveghere monetar –
bancară, operaţiuni financiare ilegale în valoare de 56 miliarde de yuani (cca. 9 miliarde
dolari) şi „Hainan” cu astfel de operaţiuni în valoare de 72,7 miliarde de yuani (cca. 11
miliarde dolari).
În prezent, potrivit unui raport al Academiei Chineze (CASS, 2014), valoarea totală a
sistemului bancar de tip „shadow” în China se ridică la 27 trilioane de yuani
(aproximativ 4,4 trilioane dolari). Potrivit aceluiaşi raport, o problemă importantă căreia
autorităţile trebuie să îi găsească o rezolvare o reprezintă proliferarea aşa numitelor
fonduri de wealth-management.
Produsele de wealth-management necesită o investiţie minimă de 50 000 de yuani
(aproximativ 8 000 de dolari), iar pentru investitori randamentul mediu anual este de
5,2%, în timp ce pentru depozitele pe un an investitorii pot primi o dobândă de
maxim 3,3%, iar statisticile autorităţilor de supraveghere financiară arată că
aproximativ 60% din valoarea produselor de wealth-management au fost cumpărate

11
“Afacerea Chongqing” a fost detectată în urma morţii suspecte a britanicului Neil Heywood, un
apropiat al serviciilor secrete din ţara sa, într-un hotel din Chongqing, fapt ce a declanşat o anchetă a
poliţiei chineze. În urma anchetei, au fost dezvăluite fapte care l-au incriminat pe Bo Xilai, fostul “om-
forte” din Chongqing, membru al Biroului Politic al partidului comunist şi care viza unul din cele nouă
locuri în Comitetul Permanent, considerat a fi centrul puterii din China. Ulterior anchetei, cariera lui
politică a luat sfârşit, a fost destituit, arestat şi acuzat de corupţie.

15
de clienţii de retail, iar restul au fost cumpărate de investitorii instituţionali, clienţii
serviciilor de private-banking şi fonduri interbancare.
Raportul Academiei Chineze mai menţionează că, actualmente, sistemul bancar din
umbră din China, inclusiv produsele de wealth-management şi trusturile, este
estimat la 19% din activele bancare totale din China.
Pentru a se adresa acestor riscuri, guvernul chinez vizează implementarea unor măsuri
adresate principalelor trei forme de creditare de tip „shadow” (vezi Figura 3.2.) care să
reducă „volumul masiv al operaţiunilor financiare din umbră de pe piaţa chineză.”
Figura 3.2.: Tipuri de operaţiuni financiare vizate de măsurile autorităţilor
chineze „ţintite” spre reducerea sistemului shadow-banking

Intermedierea Intermedierea
creditelor creditelor
ilegale, ilegale,
nereglementate acordate cu
reglementare Activităţi
acordate prin
minimală (prin financiare
companii
companii de legale, dar
financiare online
garantare a insuficient
creditelor şi reglementate
companii de (fonduri
micro-creditare) financiare,
active securizate
informal)

Sursa: Badkar, 2014

De menţionat că activităţile de ţintire a sistemului bancar de tip shadow-banking
vizează entităţi cu scop special care efectuează transformări ale lichidităţii şi/sau
scadenţei12, fondurile de piaţă monetară (FPM) şi alte tipuri de fonduri de investiţii sau
produse cu caracteristici specifice depozitelor care le fac vulnerabile în faţa retragerilor
masive, fonduri de investiţii care oferă credit, societăţi financiare şi societăţi de valori
mobiliare care acordă credite sau garanţii de credit sau care efectuează transformări ale
lichidităţii şi/sau scadenţei fără a fi reglementate ca bănci şi societăţile de asigurare şi
12
De exemplu, vehiculele investiționale speciale (SIV) și alte vehicule cu scop special (SPV).

16
reasigurare care emit sau garantează produse de credit (dar această listă nu este
considerată a fi exhaustivă, deoarece activităţile şi entităţile bancare din umbră pot
cunoaşte evoluţii foarte rapide).

3.1.6.Problema datoriilor – cauze, particularităţi, riscuri

Unele analize (Pencea, …) arată că, în ultimii ani, în special după izbucnirea crizei
economice şi financiare internaţionale, „datoria totală în China, care include atât
împrumuturile corporatiste, ale consumatorilor şi ale statului, raportată la PIB a crescut
abrupt”, până la 251% din PIB (potrivit celor mai recente estimări naţionale), „un nivel
similar celui care a generat probleme severe în alte economii”.
Graficul 3.7.: Evoluţia datoriei totale în China ca % din PIB în perioada 2009
-2014

Datoria totala ca % din PIB

300

250

200

150

100

50

0
2009 2010 2011 2012 2013 2014
(estimari)

Sursa: The Economist, 2014.

Unele analize (Badkar, 2013) avertizează că această creştere rapidă a datoriei este
îngrijorătoare, având în vedere că o expansiune de asemenea magnitudine într-o
perioadă scurtă de timp a fost urmată, aproape întotdeauna, de o perioadă de turbulenţe
financiare în alte economii. În prezent, pentru a se adresa problemei îngrijorătoare a
datoriei masive, autorităţile chineze urmăresc să implementeze o strategie bazată pe trei

17
piloni (vezi Figura 3.3.) al cărei element central îl reprezintă încetinirea ritmului de
creştere al creditării, concomitent cu eliminarea creditelor neperformante.
Potrivit estimărilor oficiale, în 2014, îndatorarea autorităţilor locale din China a atins
nivelul îngrijorător de 17,9 trilioane de yuani (2,8 trilioane dolari), comparativ cu
nivelul de 10,7 trilioane yuani, marcând o creştere de aproape 67%. Această creştere
foarte mare a îndatorării la nivel local s-a datorat în mare măsură fenomenului shadow-
banking (autorităţile locale s-au împrumutat pe scară largă de la băncile comerciale şi
fondurile financiare cu dobânzi ridicate şi pe termene scurte – de la şase luni, până la 3
ani, dar aceste împrumuturi au fost utilizate pentru a finanţa investiţii masive în proiecte
de construcţii care nu s-au dovedit a fi profitabile).
Figura 3.3.: Strategia de reducere a datoriei de către autorităţile chineze

ÎNCETINIREA
CREDITĂRII
PRINTR-O POLITICĂ
MONETARĂ
RESTRICTIVĂ ŞI
PRUDENTĂ

“ROSTOGOLIREA”
CREDITELOR MAI
PUŢIN TOXICE
ELIMINAREA
CREDITELOR
NEPERFORMANTE
PENTRU A FACILITA
ACORDAREA DE
CREDITE “SĂNĂTOASE”

Sursa: Sinteza autoarei pe baza literaturii de specialitate consultate.

Noua politică prudenţială de restrângere a creditării implementată de către autorităţile
chineze, care să inducă mai multă disciplină în rândul creditorilor şi investitorilor, este
cu atât mai binevenită cu cât, unele analize din literatura de specialitate (Huerta de Soto,
2010) se arată că „boom-urile economice provocate de expansiunea creditului sunt
nesustenabile şi pot cunoaşte, în cele din urmă o inversare spontană declanşând crizele
economice”. Unele analize arată (Pencea, ibidem), însă, că deşi expansiunea creditului
a condus în prezent la un grad de îndatorare ridicat în China, situaţia nu poate fi

18
comparată cu cea care a precedat declanşarea crizei economice şi financiare în
economiile occidentale, deoarece „China împrumută mult, dar şi economiseşte mult,
astfel încât, spre deosebire de alte state, care s-au aflat în situaţia de a avea mari datorii
externe şi de a depinde de creditorii străini, datornicii chinezi au luat credite doar pe
plan intern” generând „o situaţie a cărei rezolvare se poate găsi prin reglementări şi
decizii interne”.

3.1.8.Deschiderea sectorului bancar pentru investitori străini – perspective, impact

extern

În prezent, ca parte a ambiţiosului lor plan de reformă a sectorului financiar - bancar,

autorităţile chineze iau în calcul o mai mare deschidere a pieţei naţionale în domeniu,
strategie ce include şi permisiunea (deocamdată în unele zone pilot, aşa cum am
menţionat anterior) de a se crea bănci private cu capital extern. De altfel, Planul de
Reformă (12th Five Year Plan) reflectă importanţa pe care guvernul chinez o acordă
rolului sectorului financiar reformat în promovarea unei creşteri economice echilibrate
şi sustenabile. Unele analize (IMF, 2014) arată faptul că autorităţile chineze se
angajaseră pe calea modernizării şi restructurării sectorului financiar, chiar înaintea
izbucnirii crizei financiar-economice internaţionale, iar în prezent au înregistrat
progrese semnificative în special în ceea ce priveşte creşterea eficienţei şi profitabilităţii
marilor bănci comerciale de stat. În acelaşi timp, infrastructura de reglementare a fost
îmbunătăţită, fiind adoptate noi acte legislative în domeniul asigurărilor şi al securităţii
operaţiunilor bancare. Un rol deosebit de important a revenit creşterii capacităţilor
autorităţilor în domeniu în ceea ce priveşte supravegherea agenţiilor financiare şi a
băncilor conform unor standarde aliniate la exigenţele existente pe plan internaţional.
De asemenea, ratele dobânzilor la o serie de venituri fixe au fost modificate astfel încât
să fie legate de evoluţia pieţei, iar acordul care va fi implementat privind piaţa
obligaţiunilor interbancare se estimează, de către experţii FMI (IMF, 2014) că va
permite corporaţiilor să îşi crească finanţarea în cadrul unui mediu financiar mai
securizat, scăzându-se dependenţa din prezent faţă de piaţa creditelor bancare. Nu în
ultimul rând, se impune menţionat faptul că zona economică Shanghai a devenit un
punct nodal al noii infrastructuri financiare reformate şi deschise către pieţe, prin

19
implementarea unui sistem de bune practici şi platforme financiare pilot în domeniul
pieţelor de lichidităţi cu număr mare de acţiuni tranzacţionabile disponibile pe piaţă.
Potrivit estimărilor FMI, capitalizarea pieţei financiare din Shanghai se ridică acum la 3
trilioane dolari, devenind a şasea mare platformă de tranzacţii financiar – bancare la
nivel mondial.

3.1.9. Concluzii

După politica de relaxare monetară şi creştere a creditării, ca răspuns la provocările

induse de criză după 2008, China a cunoscut o perioadă de boom a creditării. Ulterior,
autorităţile au implementat măsuri de restricţionare a pieţei bancare oficiale, iar în
contextul în care condiţiile de împrumut ale băncilor oficiale nu erau deosebit de
avantajoase, fenomenul „shadow banking” a cunoscut o amploare fără precedent.
Piaţa bancară chineză rămâne în prezent una dominată de către stat, dar emergenţa
zonelor experimentale pilot unde sunt încurajate investiţiile cu capital extern, creează un
semnal pozitiv pentru investitorii privaţi, inclusiv pentru cei străini. Măsurile de
restructurare ale sectorului financiar – bancar care au vizat, printre altele îmbunătăţirea
managementului de risc prin intermediul unor parteneriate strategice internaţionale,
precum şi listarea principalele bănci chineze la bursele externe, transmit de asemenea
semnale pozitive pentru a creşte încrederea investitorilor străini, în condiţiile în care
sistemul bancar chinez urmăreşte să se alinieze la standardele prudenţiale internaţionale.
De asemenea, inaugurarea, în 2013, a zonei comerciale libere Shanghai reprezintă un
pas crucial pentru reformele financiare chineze, în condiţiile în care proiectul prevede
un comerţ liberalizat în domeniul serviciilor, cu investiţii străine şi private autorizate în
18 sectoare, iar măsurile experimentale vizează inclusiv liberalizarea schimbului
valutar.
Deşi există progrese evidente în reformarea şi restructurarea sectorului financiar –
bancar, inclusiv prin deschiderea către capital extern şi prin încurajarea, deocamdată
doar în zonele pilot, a dezvoltării băncilor cu capital exclusiv privat, în prezent,
controlul monetar şi implicit al finanţării interne se exercită prin intermediul băncilor de
stat, fiind supus unei serii de limitări administrative, acest lucru având ca efect o
subevaluare de capital şi o menţinere a ratelor dobânzilor la un nivel „forţat scăzut”. Ca

20
urmare a acestui fapt, persoanele fizice/gospodăriile, ale căror economii formează baza
depozitelor bancare, suportă presiunile ratei inflaţiei, în timp ce investiţiile companiilor
sunt mai ieftine decât ar fi normal în condiţii de piaţă liberă. Deşi au fost realizate
progrese substanţiale în liberalizarea ratelor dobânzilor şi a altor instrumente financiare,
depozitele bancare şi creditele sunt încă reglementate strict, iar, aşa cum evidenţiază
piaţa internaţională de capital, sistemul ratelor dobânzii este profund distorsionat dacă
rata dobânzii cheie nu este determinată de evoluţia pieţei.
Cu toate acestea, se poate concluziona că re-echilibrarea economică a Chinei se bazează
şi pe o reformă a sistemului financiar – bancar (înţeleasă de către autorităţi ca o
necesitate indubitabilă) ai cărei piloni sunt: securizare (reducerea „shadow banking”),
eficienţă/competitivitate (trecerea treptată spre un rol mai mare a sectorului privat în
domeniul financiar – bancar) şi o mai mare deschidere spre exterior care se poate
dovedi benefică nu doar pentru China, ci şi pentru investitorii străini care pot avea astfel
acces la o piaţă imensă cu un potenţial în ascensiune.
Toate măsurile de reformă arată că economia chineză încearcă să urmeze trendul global
spre o mai mare deschidere (inclusiv a sectorului său financiar), marcând o schimbare
esenţială a viziunii la nivel politic: statul va accepta în viitor un control mai scăzut
asupra proceselor economice, urmând să permită companiilor private şi pieţelor
financiare să „joace” un rol mai important. Potrivit opiniei unanime a analiştilor externi
(vezi analizele Băncii Mondiale, OECD şi cele ale FMI) chiar şi o mică liberalizare a
economiei Chinei poate avea efecte benefice pentru economia globală, dar, dacă acest
plan ambiţios de reformă va reuşi, investitorii şi capitalurile externe vor putea
finalmente accede la domenii cum ar fi finanţe, logistică sau sănătate, cu efecte
benefice pe termen lung asupra creşterii economice. 

Bibliografie:

 Alexander, Philip, Hingel, Guillaume (2014) – A comparative look at the China

banking boom” în „The Banker”, 22 May 2014
 Badkar, M. (2013) - Here's What China Is Doing To Deflate Its Enormous Debt
Bubble, în “Business Insider”, September 19, 2013

21
 Badkar, M. (2014) - China Is Getting Serious About Its Crackdown On Shadow
Banking, în “Business Insider”, January 6, 2014
 Chinese Academy of Social Sciences (CASS) (2014) - Annual Report on China's
Financial Supervision and Regulation
 Huerta de Soto, J. (2010) – Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice,
Editura Universităţii Alexandru Ioan – Cuza, Iaşi
 IMF (2014) – China would benefit from slower, but safer growth, in Country
Survey, June 2014
 Jiang, Jing (2014) – Shadow banking in China – battling the darkness, in The
Economist, May 10th 2014
 Jianjun, Li, Hsu, Sara (2012) - Shadow banking in China, Central University of
Finance and Economics, Beijing, SUNY New Paltz
 Liao, Wei, Sampawende, J, Tapsoba, A. (2014) – China’s Monetary Policy and
Interest Rate Liberalization: Lessons from International Experiences, în IMF
Working Paper nr. 14/2014
 Morrison, Wayne (2014) – China’s Economic Rise: History, Trends, Challenges
and Implications for United States, in CSR Report 9/2014
 National Bureau of Statistics of China (2014) – Overall Economic Development,
September 2014
 OECD (2014) – China: structural reforms for inclusive growth in “Better
Policies” Series, March 2014
 Pencea, Sarmiza (….) - China – probleme, tensiuni şi politici noi pe plan
financiar-bancar, în „Euroinfo” nr. …/…
 People’s Bank of China (2004) - Guidelines of the People’s Bank of China on
RMB Loans of Domestic Banking Institutions
 Schoom, Darryl (2012) – China, 2012 and Von Mises’s Crack –Up Boom, in
Financial Sense, 2012
 Standard and Poor’s (2014) - 17 Benchmarks and Disclosure Reports
 The Economist (2013) – China’s big banks – Giant reality check, 31.08.2013
 World Bank (2013) (2014) – China Monetary Policy Report

22
  Zhang, Peter G., Chan, Thomas (2012) – China’s Banking System, John Whiley
and Sons Publishing House
CUPRINS :
Capitolul 3. Finanţarea investiţiilor în economia chineză - specific şi „efecte
secundare”. Politicile de reformă, dificultăţile implementării şi impactul lor
previzibil...........................................................................................................................1
3.1. Finanţarea internă............................................................................................1
3.1.1. Piaţa bancară chineză – prezentare de ansamblu, evoluţii, probleme
sistemice....................................................................................................................1
3.1.2. Probleme ale creditării interne......................................................................3
3.1.3.Politica ratei dobânzii.....................................................................................7
3.1.4.Reforma sectorului bancar chinez.................................................................9
3.1.5.Fenomenul “Shadow banking” – evoluţie, amploarea actuală si riscuri.
Politici vizând reglementarea si controlul sectorului...........................................12
3.1.6.Problema datoriilor – cauze, particularităţi, riscuri...................................17
3.1.8.Deschiderea sectorului bancar pentru investitori străini – perspective,
impact extern..........................................................................................................19
3.1.9. Concluzii.......................................................................................................20
Bibliografie:...........................................................................................................21

Uite cum am procedat să fac cuprinsul automat:

După ce te asiguri că toate titlurile, subtitlurile sunt marcate cu tipul de Heading pe care
îl doreşti, selectezi Insert, apoi Reference, apoi Index and Tables, apoi Table of
Contents, apoi OK. Şi gata! Sper că ai word 2003, pentru că la versiuni mai
“şmechere”(2007, 2010, 2013) nu ştiu…

23