INSTITUŢII BANCARE INTERNAŢIONALE

CUPRINS
1. SOCIETĂŢILE BANCARE – FUNCŢII ŞI STANDARDE INTERNAŢIONALE
1.1. Aspecte ale evoluţiei sistemului bancar internaţional
1.2. Standarde internaţionale în domeniul bancar
1.2.1. Convenţia de la Basel I
1.2.2. Convenţia de la Basel II
1.2.3. A doua Directivă de Coordonare Bancară
2. GRUPUL BĂNCII MONDIALE
2.1 Structura Băncii Mondiale
2.1.1 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
`2.1.2 Corporaţia Financiară Internaţională
2.1.3 Agenţia pentru garantarea investiţiilor multilaterale
2.1.4 Asociaţia Internaţională de Dezvoltare
2.1.5 Centrul Internaţional pentru Rezolvarea Litigiilor în domeniul Investiţiilor
2.2 Relaţiile României cu Grupul Băncii Mondiale

3. FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL

3.1. Organizarea şi funcţiile Fondului Monetar Internaţional
3.2. Organizarea financiară a Fondului Monetar Internaţional
3.3. Facilităţi de creditare acordate de Fondul Monetar Internaţional
3.4. Modalităţi de acordare a împrumuturilor de către Fondul Monetar Internaţional
3.5 FMI în România
4. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE
4.1 Prezentare generală
4.2 Organizarea şi funcţiile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
4.3 Activitatea BERD în România
4.3.1 Portofoliul public BERD în România
4.3.2 Portofoliul privat BERD în România
5. BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII
5.1 Prezentare generală
5.2 Organizarea şi funcționrea BEI:
5.3 Activitatea BEI în România
5.3.1 Portofoliul public al BEI și FEI în România
5.3.2 Portofoliul privat BEI în România
5.4 Planul de Investiţii pentru Europa şi rolul grupului BEI
6. BANCA DE DEZVOLTARE A CONSILIULUI EUROPEI
6.1 Prezentare generală
6.2 Portofoliul public în România
6.3 Portofoliul privat în România
7. BANCA PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE A MĂRII NEGRE
7.1 Prezentare generală
7.2 Participarea României la capitalul social
7.3 Obiectivul BCDMN
7.4 Instrumente de Finanţare
8. BANCA INTERNAŢIONALĂ DE INVESTIŢII
9. BANCA INTERNAȚIONALĂ DE COOPERARE ECONOMICĂ
 SOCIETĂŢILE BANCARE – FUNCŢII ŞI STANDARDE INTERNAŢIONALE

1.1. Aspecte ale evoluţiei sistemului bancar internaţional şi funcţiile băncilor

Banca este o instituţie căreia i se acordă permisiunea de a efectua tranzacţii cu bani. Mulţi
termeni din domeniul bancar îşi au originea din perioada Evului Mediu, respectiv din Italia unde
activitatea bancară a fost deosebit de dezvoltată, atât în ceea ce priveşte acordarea de credite
comercianţilor, cât şi prin activităţile de schimbare a banilor. Astfel, termenul de “bancă” vine din
limba italiană, de la băncile (“banca”, în italiană) pe care stăteau bancherii acelor vremuri.
Activitatea bancară a cunoscut întotdeauna o dimensiune internaţională care s-a conturat o dată cu
Renaşterea, moment în care apar primii bancheri, în sensul contemporan al termenului, şi primele
bănci cu activitate internaţională, aşa cum a fost banca Medici, din Florenţa.
Istoria modernă a activităţii financiare internaţionale începe, din punct de vedere istoric,
odată cu încheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871. Acest tratat
impunea Franţei o despăgubire de război enormă, de cinci miliarde de franci, despăgubire care va
forma conţinutul unui flux financiar-monetar internaţional.
După primul război mondial, apare al doilea flux financiar internaţional  dinspre
Germania spre ţările aliate. Pentru reglementarea acestor fluxuri, se instituie o organizaţie
specializată, respectiv Banca Reglementelor Internaţionale. financiar-monetare.

La Conferinţa Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods în 1944 s-au pus bazele
unor instituţii cu atribuţii financiare şi monetare pe plan internaţional, respectiv Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Mondială şi s-a trecut de la relaţiile pur bilaterale la relaţii financiar-
valutare multilaterale, pe baza unui consens între ţările participante.
La baza mecanismelor noului sistem financiar-valutar au fost puse o serie de principii: stabilitatea
ratelor de schimb; amploarea limitată a dezechilibrelor de plăţi curente datorită disciplinei impuse
de regulile de joc ale acestui sistem; rolul primordial al instituţiilor monetare oficiale (FMI,
băncile centrale) în finanţarea dezechilibrelor monetare în plăţile externe; locul important acordat
instituţiilor financiare în finanţarea dezvoltării Lumii a Treia. În anii ‘60, marile bănci comerciale
americane au iniţiat al treilea val de internaţionalizare bancară. deoarece activitatea le era
constrânsă de o reglementare naţională foarte rigidă care le limita într-un anumit teritoriu
dezvoltarea activităţilor Astfel datorită crah-ului bursier din 1929, o mare parte a băncilor
americane şi-au deschis filiale în Marea Britanie, care se bucura de o legislaţie bancară liberală.
Marile bănci americane au putut astfel să ajute dezvoltarea companiilor multinaţionale americane,
prin asigurarea capitalurilor necesare finanţării investiţiilor în Europa.

La începutul anilor '80, datorită libertăţii de mişcare a capitalurilor,

are loc o întrepătrundere a celor două tipuri de activităţi, respecriv
Internaţio- pieţa eurodevizelor şi sistemele bancare internaţionale se atenuează
nalizarea până la dispariţie.
activităţilor
bancare
Procesul de internaţionalizare bancară ia o formă nouă datorită crizei
de îndatorare a ţărilor în curs de dezvoltare, a deflaţiei care provoacă
scăderea ratei dobânzii nominale şi care permite reluarea activităţii
pieţelor de obligaţiuni în detrimentul intermedierii bancare
internaţionale şi nu în ultimul rând datorită modificării identităţii
celor care acordă sau iau împrumuturi în cadrul sistemului
internaţional, care va contribui la dezvoltarea pieţelor de capitaluri.

Începutul anilor ‘90 marchează încetinirea fenomenului de

internaţionalizare, ca urmare a crizelor care au zdruncinat sistemul
financiar internaţional, a noilor strategii adoptate de băncile
internaţionale ca răspuns la eforturile de cooperare internaţională.
 Internaţionalizarea activităţilor bancare în secolul trecut a influenţat şi activitatea juridică în
domeniu. Astfel, în România, “societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de
activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane fizice şi juridice, sub formă de depozite
sau instrumente nenegociabile, plătite la vedere sau la termen, precum şi acordarea de
credite.”(Legea nr. 33/1991 – Legea bancară).
În esenţă, principalele funcţii ale băncilor sunt: să atragă depozitele băneşti ale clienţilor
persoane fizice sau persoane juridice (atragerea de fonduri); să permită clienţilor să-şi retragă banii
sau să-i transfere în alte conturi; să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind
depozitele atrase. Realizarea acestor funcţii este mult uşurată dacă banca menţine încrederea
clienţilor, înregistrează toate tranzacţiile în mod riguros şi asigură confidenţialitatea bancară,
dovedind discreţie faţă de afacerile clienţilor. Aceste condiţii derivă, pe de o parte, din acordurile
internaţionale în domeniul bancar, iar, pe de altă parte, se regăsesc în cerinţele stipulate de banca
centrală, prin acordarea de licenţe/autorizaţii în ţara respectivă.
Pe lângă cele trei funcţii principale, băncile pot îndeplini şi alte funcţii, respectiv pot furniza
şi alte servicii: tranzacţii cu valute; acceptarea garanţiilor pentru credite; tranzacţii care implică
instrumente financiare diferite (cambii, certificate de depozit etc.); consultanţă bancară etc.

Funcţiile băncilor

Atragere de Retragere şi Acordare Tranzacţii Tranzacţii

depozite transfer de de credite cu valute cu
numerar instrumente
financiare

1.2.Standarde internaţionale în domeniul bancar

Băncile sunt preocupate de atingerea standardelor bancare internaţionale, în scopul

recunoaşterii lor de către comunitatea bancară internaţională şi de către clienţi, ca bănci cu un bun
renume. Există două documente deosebit de importante în care sunt precizate standardele privind
desfăşurarea activităţilor bancare:
 Convenţia de la Basel, care abordează problema capitalului băncilor;
 A Doua Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene, care se referă la modul de
acordare a licenţelor băncilor.

1.2.1.Acordul Basel I

În 1987 o întâlnire a principalilor reprezentanţi ai activităţilor bancare internaţionale

cunoscută sub denumirea de Convenţia de la Basel (Elveţia) a reunit guvernatorii băncilor
centrale din ţările “Grupului celor 10”(state industrializate) care au semnat un acord,
principalul subiect referindu-se la capitalul băncilor.

Necesitate şi Un prim pas în vederea uniformizării activităţii bancare

caracteristici internaţionale a fost crearea unui comitet responsabil de promovare
a cooperării băncilor centrale sub egida Băncii Reglementelor
Internaţionale. Anglia este cea care se implică activ în această
mişcare, cauza principală fiind criza prin care treceau băncile care
funcţionau încă din anii ‘60 în Londra şi care înregistrau pierderi
mari, mai ales ca urmare a operaţiunilor de schimb. Pe plan intern,
în Anglia apare legea bancară din 1979, iar la nivel internaţional,
Comitetul de la Basel, care se întruneşte în februarie 1975, ca
urmare a propunerii guvernatorului Angliei de a se înfiinţa un
comitet de supraveghere internaţională.
 Caracteristici: responsabilitatea conjugată a ţării de origine şi a
celei de primire referitor la activitatea băncii; controlul lichidităţii
Reţinem : bancare era realizat în ţara de primire conform legilor acesteia;
controlul solvabilităţii era asigurat de ţara de origine pentru
sucursalele aflate în străinătate şi de cele ale ţării de primire
pentru filiale.

1.Anul 1974, marcat de falimentul băncii germane Herstatt şi al

băncii americane Franklin National Bank, este anul în care
băncile centrale conştientizează necesitatea unei reglementări
internaţionale care să se aplice instituţiilor angajate în operaţiuni
Co stor

internaţionale.
nt ic
i

2. În 1981 se recomandă utilizarea bilanţurilor consolidate,

ex
t

schimbare prin care se urmărea pe de o parte armonizarea

documentelor contabile pentru o supraveghere mai eficientă a
indicatorilor bancari iar pe de altă parte creşterea rolului
autorităţilor de supraveghere din ţara de origine.
3. În 1982 a intrat în faliment cea mai mare bancă italiană —
Banco Ambrosiano — care a pus în dificultate peste 250 de bănci
iar autorităţile italiene au garantat plata depozitelor de la banca-
mamă şi au refuzat plata celor din filialele băncii..
4. În 1982, Mexicul a refuzat rambursarea datoriei şi a creat un
risc considerabil în ansamblul sistemului financiar internaţional.

Indicatorul de Indicatorul de adecvare a capitalului reprezintă raportul dintre

adecvare a capitalul disponibil şi activele ajustate în funcţie de risc.
capitalului

Principalele puncte ale Convenţiei de la Basel: minimum 8% din

activele ajustate în funcţie de risc trebuie să fie deţinute
sub formă de capital de bază (capital de rangul 1 şi capital
de rangul 2); minimum 50% din capitalul băncii trebuie să
fie capital de rangul 1, reprezentând capitalul social, plus
rezervele obţinute din profitul nerepartizat ca dividende;
restul capitalului de bază este format din capital de rangul
2, constituit din rezerve nedeclarate şi rezerve din
reevaluări;sunt luate în considerare elemente din afara
bilanţului, cum ar fi garanţiile; fiecare ţară poate să-şi
stabilească şi să aplice propriile criterii pentru stabilirea
capitalului adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin
Convenţie.
Prin această Convenţie, băncile din majoritatea ţărilor lumii
respectă reglementările privind capitalul standard minim, fapt ce
elimină, un anumit tip de concurenţă deoarece respectând această
cerinţă, se restrânge posibilitatea băncilor de a atrage clienţi noi
prin simpla mărire a volumului de credite acordate.
 Pentru a calcula valoarea activelor ajustate în funcţie de risc, diferite clase de active sunt
calculate în concordanţă cu o scală a riscului. Această scală începe cu 0 (pentru active
nepurtătoare de risc) şi urcă până la 100% . Cu cât riscul unui activ este mai mare, cu atât este
mai mare procentul atribuit riscului. Exemple de ponderi în funcţie de risc pe categorii de active:
numerarul este ponderat cu 0 (nu are grad de risc) ; creanţele, cu scadenţă mai mică de un an, de
încasat de la bănci străine se ponderează cu un grad de risc de 20% ; creditele garantate cu ipotecă
asupra imobilelor se ponderează cu 50%.
În iunie 1992, Comitetul de la Basel face cunoscute noi recomandări în materie de
supraveghere bancară internaţională: toate băncile şi grupurile bancare internaţionale trebuie să
fie plasate sub autoritatea competentă a ţării de origine care trebuie să-şi exercite rolul de
supraveghere, cu competenţă, pe o bază consolidată; crearea unei instituţii bancare transnaţionale
trebuie să primească acceptul autorităţii ţării de primire şi al ţării de origine a grupului bancar;
autoritatea de supraveghere a ţării de origine trebuie să aibă dreptul de a obţine informaţii despre
activităţile transnaţionale ale grupului; autoritatea ţării de primire, dacă consideră că una dintre
normele prudenţiale nu este respectată, poate impune măsurile necesare, printre care interdicţia de
creare a unei instituţii bancare.

1.2.2. Acordul Basel II

Spre deosebire de Basel I, Basel II conştientizează mult mai bine
Acordul Basel II
riscurile cu care se confruntă băncile, cuprinzând reglementări
pentru riscurile de credit şi de piaţă şi în mod special atenţia noului
acord este îndreptată spre riscul operaţional.Expunerile la risc pot
fi evaluate prin metode standardizate, similare celor din primul
Scop şi acord, cât şi prin intermediul unor metode bazate pe observaţii
necesitate istorice şi pe metode matematice probabilistice.

După definitivarea Acordului Basel I în 1988, s-a înregistrat o

evoluţie a metodelor şi tehnicilor de evaluare a riscurilor utilizate,
în paralel cu băncile de renume, care şi-au creat sisteme proprii de
evaluare a riscurilor bazate pe metode probabilistice, ceea ce a
impus îmbunătăţirea acestui acord. Necesitatea unui nou acord a
apărut şi ca urmare a creşterii complexităţii evaluării expunerii la
riscuri, îndeosebi a riscurilor operaţionale.

Acordul impune un plafon de garantare revizuit periodic pentru

toate ţările membre ale Uniunii Europene. De la 1 iulie 2005,
Reţinem: plafonul de garantare a depozitelor bancare s-a majorat la
echivalentul a 6000 euro, de la 1 ianuarie 2006 la 20.000 euro iar
începând cu anul 2008 este de 50000 euro şi la persoane fizice şi la
persoane juridice.

Metoda indicatorului de bază este o abordare care utilizează un

singur indicator ca înlocuitor al expunerii generale a băncii la riscul
operaţional. Indicatorul cel mai folosit este cel al veniturilor brute,
banca trebuind să aloce un capital pentru acoperirea riscului
operaţional. Această metodă nu implică pentru bancă un volum
M e
et

mare de muncă, fiind cea mai adecvată metodă care se poate folosi
od

până când managementul dispune de procese de control

corespunzătoare aferente riscului operaţional.
Metoda abordării standardizate solicită băncilor să se organizeze în
opt linii de activitate standard, utilizând ca indicator comun venitul
brut. Băncile care folosesc această metodă nu sunt nevoite să
colecteze date privind riscurile operaţionale, trebuind însă a dispune
de standarde eficiente de gestionare a riscului.
 Pilonul I vizează cerinţele minime de capital, ia în considerare
riscul operaţional (fraude, crize, sistemice) şi riscul de piaţă.
Riscul de credit trebuie să fie evaluat de către bănci prin utilizarea
unor metode diferite de calcul: indicatori de bază, abordarea
standard şi abordarea fundamentală bazată pe rating-uri interne.
Structura
acordului Pilonul II se referă la supravegherea procesului intern de evaluare şi
a capitalului. Se urmăreşte întărirea controlului pe care băncile
centrale îl pot avea asupra băncilor comerciale, luând în considerare
strategiile active şi riscurile excesive pe care şi le pot asuma
companiile. Băncile centrale vor avea puteri discreţionare în a
stabili dacă o bancă are suficiente resurse necesare pentru
intermedierea bancară şi poate stabili cerinţe mai mari decât raportul
minim convenit (adică rezerve mai mari sau mai mici în funcţie de
profilul de risc al instituţiei bancare).

Pilonul III vizează disciplina şi transparenţa pieţei. Transparenţa

din partea băncilor duce la o mai bună înţelegere în rândul
participanţilor la piaţă a calităţii managementului unei bănci şi a
profitului de risc al acesteia. De pildă, băncile ar trebui să publice
semestrial informaţii legate de creanţe nerecuperate. Transparenţa
va fi în avantajul investitorilor, al deponenţilor şi chir al băncilor,
ajutând la menţinerea stabilităţii şi a eficienţei operaţiilor pe pieţe
de capital.

1.2.3. A Doua Directivă de Coordonare Bancară

A Doua Directivă de Coordonare Bancară a fost adoptată în

1988/1989 şi a devenit pe deplin operaţională în 1993, odată cu
piaţa unică a U.E.. Mecanismul este “Licenţa Unică Bancară”,
ceea ce înseamnă că autorizarea acordată într-o ţară, dă unei bănci
posibilitatea să desfăşoare activitatea în orice ţară din U.E.
Obiectivul creării pieţei bancare europene unice vizează în primul
rând servicii suplimentare clienţilor, a.î. clientul să beneficieze de
o libertate de alegere mai mare şi în al doilea rând valori mai
Prevederile reduse ale dobânzilor şi comisioanele bancare.
directivei
Cele mai importante prevederi din A Doua Directivă Bancară
prevăd:
 capitalul minim pentru o bancă: 5 mil. Euro;
 acţionarii importanţi trebuie să fie verificaţi din punct de
vedere al credibilităţii şi acceptaţi de către autorităţile de control;
 instituţiile de credit pot să-şi constituie sucursale sau să ofere
serviciile lor în cadrul U.E., fără autorizarea ţării gazdă.
 2. GRUPUL BĂNCII MONDIALE
2.1 Structura Băncii Mondiale

Ţările care doresc să adere la Banca Mondiala trebuie să fie membre ale Fondului
Monetar Internaţional. Structura Băncii Mondiale este similară cu cea a Fondul Monetar
Internaţional.

Autoritatea cea mai înaltă a Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor, în care
fiecare ţară are câte un membru şi care se întruneşte o dată pe an, de obicei în septembrie
sau octombrie, când are loc şi o şedinţă comună cu Consiliul Guvernatorilor Fondului
Structura Băncii Mondiale

Monetar Internaţional.
Conducerea efectivă a Băncii Mondiale este asigurată de Consiliul Directorilor
Executivi în care primii 5 acţionari (SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania şi Franţa)
numesc câte un director executiv iar ceilalţi 19 directori reprezintă fiecare câte un grup
de ţări. La fel ca şi la Fondul Monetar Internaţional, drepturile de vot sunt proporţionale
cu capitalul investit. Consiliul Directorilor Executivi se întruneşte, de obicei, de 2 ori pe
săptămână.
Alături de Consiliul Directorilor Executivi funcţionează Comitetul de Dezvoltare care
are sarcina de a superviza transferul resurselor reale, spre ţările în curs de dezvoltare şi
Comitetul Interimar care se întâlneşte de 2 ori pe an pentru a analiza activitatea băncii şi
pentru a elabora politica economică a acesteia.

Preşedinţia Consiliului Directorilor Executivi este asigurată de Preşedintele Băncii

Modiale, prin tradiţie cetăţean american care este secondat de patru directori administrativi
(Managing Directors) şi un număr de şapte vicepreşedinţi pe zone geografice sau domenii
tematice (România este inclusă în vicepreşedenţia zonei Europa şi Asia Centrală).
Banca Mondială este o instituţie financiară internaţională, înfiinţată la 1 iulie 1944
în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul Monetar Internaţional.
Misiunea sa actuală este duală: eradicarea sărăciei extreme şi promovarea prosperităţii
într-un mod unitar. Banca este una din cele mai importante organisme internaţionale de
finanţare a programelor în domeniile sănătăţii, învăţământului, luptei împotriva
HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere a datoriei ţărilor sărace.
Sediul central al Băncii Mondiale este la Washington D.C. (SUA).

Funcţiile cele mai importante ale Băncii Mondiale sunt:

 facilitează împrumuturi destinate finanţării proiectelor de dezvoltare economică

 ajută ţările în curs de dezvoltare în elaborarea programelor de investiţii

 funcţia de catalizator în găsirea de noi resurse de finanţare prin încurajarea

instituţiilor oficiale şi a băncilor comerciale în ceea ce priveşte cofinanţarea
împrumuturilor băncii.


Consiliul Directorilor Executivi este format din 24 de membri, fiecare având un "director supleant" care
să-i ţină locul la nevoie. Ţările care au un aport mai mic de capital se grupează sub reprezentarea unui
Director (România este reprezentată de delegatul Olandei).
 Grupul Băncii Mondiale (termenul generic de Banca Mondială se referă în
principal la BIRD şi IDA, iar proiectele de finanţare la nivelul administraţiei publice
centrale se derulează prin BIRD.) este formată din 5 entităţi, fiecare având un rol distinct.

2.1.1 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

BIRD (International Bank for Reconstruction and Development) are 189 state
membre, înfiinţată în 1944 ca structură principală a Băncii Mondiale) are ca scop
asigurarea finanţării guvernelor ţărilor membre solvabile cu nivel mediu de dezvoltare
pentru:
 acoperirea necesităţilor de dezvoltare pe termen lung nefinanţate de sectorul
privat
 sprijinirea ţărilor membre în situatii de criză
 susţinerea reformelor de politici şi instituţionale
 crearea climatului social favorabil investiţiilor, care vor atrage ulterior investitori
privaţi
 sprijinirea domeniilor critice pentru asigurarea bunăstării populaţiei celei mai
sărace din toate ţările.
Atingerea acestor obiective agreate în cadrul strategiilor de ţară cu statele membre se
realizează prin acordarea de finanţări rambursabile sau nerambursabile şi servicii de
analiză şi consultanţă. Țările membre ale ale BIRD sunt:
Afghanistan, Jul 14, 1995
Albania, Oct 15, 1991 Liberia, Mar 28, 1962
Algeria, Sep 26, 1963 Libya, Sep 17, 1958
Angola, Sep 19, 1989 Lithuania, Jul 6, 1992
Antigua and Barbuda, Sep 22, 1983 Luxembourg, Dec 27, 1945
Argentina, Sep 20, 1956 Macedonia, FYR of, Feb 25, 1993
Armenia, Sep 16, 1992 Madagascar, Sep 25, 1963
Australia, Aug 5, 1947 Malawi, Jul 19, 1965
Austria, Aug 27, 1948 Malaysia, Mar 7, 1958
Azerbaijan, Sep 18, 1992 Maldives, Jan 13, 1978
Bahamas, The Aug 21, 1973 Mali, Sep 27, 1963
Bahrain, Sep 15, 1972 Malta, Sep 26, 1983
Bangladesh, Aug 17, 1972 Marshall Islands, May 21, 1992
Barbados, Sep 12, 1974 Mauritania, Sep 10, 1963
Belarus, Jul 10, 1992 Mauritius, Sep 23, 1968
Belgium, Dec 27, 1945 Mexico, Dec 31, 1945
Belize, Mar 19, 1982 Micronesia, Federated States of, Jun 24, 1993
Benin, Jul 10, 1963 Moldova, Aug 12, 1992
Bhutan, Sep 28, 1981 Mongolia, Feb 14, 1991
Bolivia, Dec 27, 1945 Montenegro, Jan 18, 2007
Bosnia and Herzegovina, Feb 25, 1993 Morocco, Apr 25, 1958
Botswana, Jul 24, 1968 Mozambique, Sep 24, 1984
Brazil, Jan 14, 1946 Myanmar, Jan 3, 1952
Brunei Darussalam, Oct 10, 1995 Namibia, Sep 25, 1990
Bulgaria, Sep 25, 1990 Nauru, Apr 12, 2016
Burkina Faso, May 2, 1963 Nepal, Sep 6, 1961
Burundi, Sep 28, 1963 Netherlands, Dec 27, 1945
Cabo Verde, Nov 20, 1978 New Zealand, Aug 31, 1961
Cambodia, Jul 22, 1970 Nicaragua, Mar 14, 1946
Cameroon, Jul 10, 1963 Niger, Apr 24, 1963
Canada, Dec 27, 1945 Nigeria, Mar 30, 1961
Central African Republic, Jul 10, 1963 Norway, Dec 27, 1945
Chad, Jul 10, 1963 Oman, Dec 23, 1971
Chile, Dec 31, 1945 Pakistan, Jul 11, 1950
China, Dec 27, 1945 Palau, Dec 16, 1997
Colombia, Dec 24, 1946 Panama, Mar 14, 1946
Comoros, Oct 28, 1976 Papua New Guinea, Oct 9, 1975
Congo, Democratic Republic of, Sep 28, Paraguay, Dec 28, 1945
1963 Peru, Dec 31, 1945
Congo, Republic of, Jul 10, 1963 Philippines, Dec 27, 1945
Costa Rica, Jan 8, 1946 Poland, Jun 27, 1986
Cote d'Ivoire, Mar 11, 1963 Portugal, Mar 29, 1961
Croatia, Feb 25, 1993 Qatar, Sep 25, 1972
Cyprus, Dec 21, 1961 Romania, Dec 15, 1972
Czech Republic, Jan 1, 1993 Russian Federation, Jun 16, 1992
Denmark, Mar 30, 1946 Rwanda, Sep 30, 1963
Djibouti, Oct 1, 1980 Samoa, Jun 28, 1974
Dominica, Sep 29, 1980 San Marino, Sep 21, 2000
Dominican Republic, Sep 18, 1961 Sao Tome and Principe, Sep 30, 1977
Ecuador, Dec 28, 1945 Saudi Arabia, Aug 26, 1957
Egypt, Arab Republic of, Dec 27, 1945 Senegal, Aug 31, 1962
El Salvador, Mar 14, 1946 Serbia, Feb 25, 1993
Equatorial Guinea, Jul 1, 1970 Seychelles, Sep 29, 1980
Eritrea, Jul 6, 1994 Sierra Leone, Sep 10, 1962
Estonia, Jun 23, 1992 Singapore, Aug 3, 1966
Ethiopia, Dec 27, 1945 Slovak Republic, Jan 1, 1993
Fiji, May 28, 1971 Slovenia, Feb 25, 1993
Finland, Jan 14, 1948 Solomon Islands, Sep 22, 1978
France, Dec 27, 1945 Somalia, Aug 31, 1962
Gabon, Sep 10, 1963 South Africa, Dec 27, 1945
Gambia, The, Oct 18, 1967 South Sudan, Apr 18, 2012
Georgia, Aug 7, 1992 Spain, Sep 15, 1958
Germany, Aug 14, 1952 Sri Lanka, Aug 29, 1950
Ghana, Sep 20, 1957 St. Kitts and Nevis, Aug 15, 1984
Greece, Dec 27, 1945 St. Lucia, Jun 27, 1980
Grenada, Aug 27, 1975 St. Vincent and the Grenadines, Aug 31, 1982
Guatemala, Dec 28, 1945 Sudan, Sep 5, 1957
Guinea, Sep 28, 1963 Suriname, Jun 27, 1978
Guinea-Bissau, Mar 24, 1977 Swaziland, Sep 22, 1969
Guyana, Sep 26, 1966 Sweden, Aug 31, 1951
Haiti, Sep 8, 1953 Switzerland, May 29, 1992
Honduras, Dec 27, 1945 Syrian Arab Republic, Apr 10, 1947
Hungary, Jul 7, 1982 Tajikistan, Jun 4, 1993
Iceland, Dec 27, 1945 Tanzania, Sep 10, 1962
India, Dec 27, 1945 Thailand, May 3, 1949
Indonesia, Apr 13, 1967 Timor-Leste, Jul 23, 2002
Iran, Islamic Republic of, Dec 29, 1945 Togo, Aug 1, 1962
Iraq, Dec 27, 1945 Tonga, Sep 13, 1985
Ireland, Aug 8, 1957 Trinidad and Tobago, Sep 16, 1963
Israel, Jul 12, 1954 Tunisia, Apr 14, 1958
Italy, Mar 27, 1947 Turkey, Mar 11, 1947
Jamaica, Feb 21, 1963 Turkmenistan, Sep 22, 1992
Japan, Aug 13, 1952 Tuvalu, Jun 24, 2010
Jordan, Aug 29, 1952 Uganda, Sep 27, 1963
Kazakhstan, Jul 23, 1992 Ukraine, Sep 3, 1992
Kenya, Feb 3, 1964 United Arab Emirates, Sep 22, 1972
Kiribati, Sep 29, 1986 United Kingdom, Dec 27, 1945
Korea, Republic of, Aug 26, 1955 United States, Dec 27, 1945
Kosovo, Jun 29, 2009 Uruguay, Mar 11, 1946
Kuwait, Sep 13, 1962 Uzbekistan, Sep 21, 1992
Kyrgyz Republic, Sep 18, 1992 Vanuatu, Sep 28, 1981
Lao People's Democratic Republic, Jul 5, Venezuela, Republica Bolivariana de, Dec 30, 1946
1961 Vietnam, Sep 21, 1956
Latvia, Aug 11, 1992 Yemen, Republic of, Oct 3, 1969
Lebanon, Apr 14, 1947 Zambia, Sep 23, 1965
Lesotho, Jul 25, 1968 Zimbabwe, Sep 29, 1980

Sursa: http://www.worldbank.org/en/about/leadership/members

2.1.2 Corporaţia Financiară Internaţională

IFC (International Finance Corporation) are 184 de state membre, înfiinţată în anul 1956
are ca scop acordarea de finanţări exclusiv sectorului privat prin mobilizarea de capital de
pe pieţele financiare internaţionale şi prin acordarea de servicii de consultanţă către
autorităţi guvernamentale sau către agenţi economici.

Country / Date of Membership Country / Date of Membership

Afghanistan, Sep 23, 1957
Albania, Oct 15, 1991
Algeria, Sep 23, 1990
Angola, Sep 19, 1989
Antigua and Barbuda, Apr 15, 1987
Argentina, Oct 13, 1959
Armenia, Apr 18, 1995
Australia, Jul 20, 1956
Austria, Sep 28, 1956
Azerbaijan, Oct 11, 1995
Bahamas, The, Dec 8, 1986
Bahrain, Sep 22, 1995
Bangladesh, Jun 18, 1976
Barbados, Jun 25, 1980
Belarus, Nov 2, 1992
Belgium, Dec 27, 1956
Belize, Mar 19, 1982
Benin, Feb 5, 1987
Bhutan, Dec 1, 2003
Bolivia, Jul 20, 1956
Bosnia and Herzegovina, Feb 25, 1993
Botswana, Mar 23, 1979
Brazil, Dec 31, 1956
Bulgaria, Jul 22, 1991
Burkina Faso, Aug 20, 1975
Burundi, Nov 28, 1979
Cabo Verde, May 2, 1990
Cambodia, Mar 26, 1997
Cameroon, Oct 1, 1974
Canada, Jul 20, 1956
Central African Republic, Apr 1, 1991
Chad, Apr 2, 1998
Chile, Apr 15, 1957
China, Jan 15, 1969
Colombia, Jul 20, 1956
Comoros, Jul 13, 1992
Congo, Democratic Republic of, Apr 15,
1970
Congo, Republic of, Oct 1, 1980
Costa Rica, Jul 20, 1956
Cote d'Ivoire, Mar 11, 1963
Croatia, Feb 25, 1993
Cyprus, Mar 2, 1962
Czech Republic, Jan 1, 1993
Denmark, Jul 20, 1956
Djibouti, Oct 1, 1980
Lesotho, Sep 29, 1972
Liberia, Mar 28, 1962
Libya, Sep 18, 1958
Lithuania, Jan 15, 1993
Luxembourg, Oct 4, 1956
Macedonia, FYR of, Feb 25, 1993
Madagascar, Sep 27, 1963
Malawi, Jul 19, 1965
Malaysia, Mar 20, 1958
Maldives, Feb 2, 1983
Mali, May 9, 1978
Malta, Jun 1, 2005
Marshall Islands, Sep 23, 1992
Mauritania, Dec 29, 1967
Mauritius, Sep 23, 1968
Mexico, Jul 20, 1956
Micronesia, Federated States of, Jun 24, 1993
Moldova, Mar 10, 1995
Mongolia, Feb 14, 1991
Montenegro, Jan 18, 2007
Morocco, Aug 30, 1962
Mozambique, Sep 24, 1984
Myanmar, Dec 3, 1956
Namibia, Sep 25, 1990
Nepal, Jan 7, 1966
Netherlands, Dec 28, 1956
New Zealand, Aug 31, 1961
Nicaragua, Jul 20, 1956
Niger, Jan 7, 1980
Nigeria, Mar 30, 1961
Norway, Jul 20, 1956
Oman, Feb 20, 1973
Pakistan, Jul 20, 1956
Palau, Dec 16, 1997
Panama, Jul 20, 1956
Papua New Guinea, Oct 9, 1975
Paraguay, Jul 27, 1956
Peru, Jul 20, 1956
Philippines, Aug 12, 1957
Poland, Dec 29, 1987
Portugal, Jul 8, 1966
Qatar, Oct 11, 2008
Romania, Sep 23, 1990
Russian Federation, Apr 12, 1993
Rwanda, Nov 6, 1975
Samoa, Jun 28, 1974
Dominica, Sep 29, 1980 Sao Tome and Principe, Oct 11, 2008
Dominican Republic, Oct 31, 1961 Saudi Arabia, Sep 18, 1962
Ecuador, Jul 20, 1956 Senegal, Aug 31, 1962
Egypt, Arab Republic of, Jul 20, 1956 Serbia, Feb 25, 1993
El Salvador, Jul 20, 1956 Seychelles, Jun 11, 1981
Equatorial Guinea, Jan 10, 1992 Sierra Leone, Sep 10, 1962
Eritrea, Oct 11, 1995 Singapore, Sep 4, 1968
Estonia, Aug 9, 1993 Slovak Republic, Jan 1, 1993
Ethiopia, Jul 20, 1956 Slovenia, Feb 25, 1993
Fiji, Jul 12, 1979 Solomon Islands, Jul 21, 1980
Finland, Jul 20, 1956 Somalia, Aug 31, 1962
France, Jul 20, 1956 South Africa, Apr 3, 1957
Gabon, Oct 20, 1970 South Sudan, Apr 18, 2012
Gambia, The, Sep 19, 1983 Spain, Mar 24, 1960
Georgia, Jun 29, 1995 Sri Lanka, Jul 20, 1956
Germany, Jul 20, 1956 St. Kitts and Nevis, Mar 7, 1996
Ghana, Apr 3, 1958 St. Lucia, Apr 28, 1982
Greece, Sep 26, 1957 Sudan, Oct 21, 1960
Grenada, Aug 28, 1975 Suriname, Sep 1, 2011
Guatemala, Jul 20, 1956 Swaziland, Sep 22, 1969
Guinea, Oct 22, 1982 Sweden, Jul 20, 1956
Guinea-Bissau, Mar 25, 1977 Switzerland, May 29, 1992
Guyana, Jan 4, 1967 Syrian Arab Republic, Jun 28, 1962
Haiti, Jul 20, 1956 Tajikistan, Dec 2, 1994
Honduras, Jul 20, 1956 Tanzania, Sep 10, 1962
Hungary, Apr 29, 1985 Thailand, Dec 3, 1956
Iceland, Jul 20, 1956 Timor-Leste, Oct 2, 2004
India, Jul 20, 1956 Togo, Sep 4, 1962
Indonesia, Apr 23, 1968 Tonga, Oct 23, 1985
Iran, Islamic Republic of, Dec 28, 1956 Trinidad and Tobago, Jun 10, 1971
Iraq, Dec 27, 1956 Tunisia, Jul 25, 1962
Ireland, Sep 11, 1958 Turkey, Dec 19, 1956
Israel, Sep 26, 1956 Turkmenistan, May 29, 1997
Italy, Dec 27, 1956 Uganda, Sep 27, 1963
Jamaica, Mar 31, 1964 Ukraine, Oct 18, 1993
Japan, Jul 20, 1956 United Arab Emirates, Sep 30, 1977
Jordan, Jul 20, 1956 United Kingdom, Jul 20, 1956
Kazakhstan, Sep 30, 1993 United States, Jul 20, 1956
Kenya, Feb 3, 1964 Uruguay, Aug 22, 1968
Kiribati, Oct 2, 1986 Uzbekistan, Sep 30, 1993
Korea, Republic of, Mar 16, 1964 Vanuatu, Sep 28, 1981
Kosovo, Jun 29, 2009 Venezuela, Republica Bolivariana de, Dec 28,
Kuwait, Sep 13, 1962 1956
Kyrgyz Republic, Feb 11, 1993 Vietnam, Aug 4, 1967
Lao People's Democratic Republic, Jan 29, Yemen, Republic of, May 22, 1970
1992 Zambia, Sep 23, 1965
Latvia, Sep 29, 1993 Zimbabwe, Sep 29, 1980
Lebanon, Dec 28, 1956
http://www.worldbank.org/en/about/leadership/members

2.1.3 Agenţia pentru garantarea investiţiilor multilaterale

MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency) are 181 de state membre, înfiinţată în
anul 1985) promoveaza investiţiile străine directe în ţările în curs de dezvoltare, prin
acordarea unor garantii finanţatorilor şi investitorilor, care acoperă riscul politic sau
comercial.

Country / Date of Membership Afghanistan, Jun 16, 2003

Albania, Oct 15, 1991
Algeria, Jun 4, 1996
Angola, Sep 19, 1989
Antigua and Barbuda, Sep 26, 2005
Argentina, Feb 11, 1992
Armenia, Dec 5, 1995
Australia, Feb 10, 1999
Austria, Dec 16, 1997
Azerbaijan, Sep 23, 1992
Bahamas, The Oct 4, 1994
Bahrain, Apr 12, 1988
Bangladesh, Apr 12, 1988
Barbados, Apr 12, 1988
Belarus, Dec 3, 1992
Belgium, Sep 18, 1992
Belize, Jun 29, 1992
Benin, Sep 26, 1994
Bhutan, Oct 21, 2014
Bolivia, Oct 3, 1991
Bosnia and Herzegovina, Mar 19, 1993
Botswana, May 15, 1990
Brazil, Jan 7, 1993
Bulgaria, Sep 23, 1992
Burkina Faso, Nov 2, 1988
Burundi, Mar 10, 1998
Cabo Verde, May 10, 1993
Cambodia, Dec 1, 1999
Cameroon, Oct 7, 1988
Canada, Apr 12, 1988
Central African Republic, Sep 8, 2000
Chad, Jun 11, 2002
Chile, Apr 12, 1988
China, Apr 30, 1988
Colombia, Nov 30, 1995
Comoros, Feb 25, 2013
Congo, Democratic Republic of, Feb 7,
1989
Congo, Republic of, Oct 16, 1991
Costa Rica, Feb 8, 1994
Cote d'Ivoire, Jun 7, 1988
Croatia, Mar 19, 1993
Cyprus, Apr 12, 1988
Czech Republic, Jan 1, 1993
Denmark, Apr 12, 1988
Djibouti, Jan 12, 2007
Dominica, Oct 7, 1991
Dominican Republic, Mar 7, 1997
Ecuador, Apr 12, 1988
Egypt, Arab Republic of, Apr 12, 1988
El Salvador, Dec 20, 1991
Equatorial Guinea, Oct 27, 1994
Eritrea, Sep 10, 1996
Estonia, Sep 24, 1992
Ethiopia, Aug 13, 1991
Fiji, Sep 24, 1990
Finland, Dec 28, 1988
France, Dec 28, 1989
Gabon, Mar 26, 2003
Gambia, The, Sep 11, 1992
Georgia, Dec 29, 1992
Germany, Apr 12, 1988
Ghana, Apr 29, 1988
Greece, Aug 30, 1993
Grenada, Apr 12, 1988
Guatemala, Jul 11, 1996
Guinea, Oct 5, 1995
Guinea-Bissau, Jul 12, 2006
Guyana, Jan 18, 1989
Haiti, Dec 11, 1996
Honduras, Jun 30, 1992
Hungary, Apr 21, 1988
Iceland, Sep 25, 1998
India, Jan 6, 1994
Indonesia, Apr 12, 1988
Iran, Islamic Republic of, Dec 15,
2003
Iraq, Oct 6, 2008
Ireland, Oct 27, 1989
Israel, May 21, 1992
Italy, Apr 29, 1988
Jamaica, Apr 12, 1988
Japan, Apr 12, 1988
Jordan, Apr 12, 1988
Kazakhstan, Aug 12, 1993
Kenya, Nov 28, 1988
Korea, Republic of, Apr 12, 1988
Kosovo, Jun 29, 2009
Kuwait, Apr 12, 1988
Kyrgyz Republic, Sep 21, 1993
Lao People's Democratic Republic,
Apr 5, 2000
Latvia, Aug 21, 1998
Lebanon, Oct 19, 1994
Country / Date of Membership
Lesotho, Apr 12, 1988
Liberia, Apr 12, 2007
Libya, Apr 5, 1993
Lithuania, Jun 8, 1993
Luxembourg, Aug 29, 1991
Macedonia, FYR of, Mar 19, 1993
Madagascar, Jun 8, 1988
Malawi, Apr 12, 1988
Malaysia, Dec 6, 1991
Maldives, May 19, 2005
Mali, Oct 22, 1992
Malta, Sep 12, 1990
Mauritania, Sep 8, 1992
Mauritius, Dec 28, 1990
Mexico, Jul 1, 2009
Micronesia, Federated States of, Aug
11, 1993
Moldova, Jun 9, 1993
Mongolia, Jan 21, 1999
Montenegro, Jan 18, 2007
Morocco, Sep 17, 1992
Mozambique, Nov 23, 1994
Myanmar, Dec 16, 2013
Namibia, Sep 25, 1990
Nepal, Feb 9, 1994
Netherlands, Apr 12, 1988
New Zealand, Apr 22, 2008
Nicaragua, Jun 12, 1992
Niger, May 10, 2012
Nigeria, Apr 12, 1988
Norway, Aug 9, 1989
Oman, Jan 24, 1989
Pakistan, Apr 12, 1988
Palau, Dec 16, 1997
Panama, Feb 21, 1997
Papua New Guinea, Oct 21, 1991
Paraguay, Jun 30, 1992
Peru, Dec 2, 1991
Philippines, Feb 8, 1994
Poland, Jun 29, 1990
Portugal, Jun 6, 1988
Qatar, Oct 22, 1996
Romania, Sep 10, 1992
Russian Federation, Dec 29, 1992
Rwanda, Sep 27, 2002
Samoa, Sep 27, 2002
Sao Tome and Principe, Dec 20, 2012
Saudi Arabia, Apr 12, 1988
Senegal, Apr 12, 1988
Serbia, Mar 19, 1993
Seychelles, Sep 15, 1992
Sierra Leone, Jun 20, 1996
Singapore, Feb 24, 1998
Slovak Republic, Jan 1, 1993
Slovenia, Mar 19, 1993
Solomon Islands, Oct 27, 2005
South Africa, Mar 10, 1994
South Sudan, Apr 18, 2012
Spain, Apr 29, 1988
Sri Lanka, May 27, 1988
St. Kitts and Nevis, Sep 21, 1999
St. Lucia, Jul 25, 1988
St. Vincent and the Grenadines, Sep
10, 1990
Sudan, Nov 7, 1991
Suriname, Jul 2, 2003
Swaziland, Apr 18, 1990
Sweden, Apr 12, 1988
Switzerland, Apr 12, 1988
Syrian Arab Republic, May 14, 2002
Tajikistan, Dec 9, 2002
Tanzania, Jun 19, 1992
Thailand, Oct 20, 2000
Timor-Leste, Jul 23, 2002
Togo, Apr 15, 1988
Trinidad and Tobago, Jul 2, 1992
Tunisia, Jun 7, 1988
Turkey, Jun 3, 1988
Turkmenistan, Oct 1, 1993
Uganda, Jun 10, 1992
Ukraine, Jul 19, 1994
United Arab Emirates, Oct 20, 1993
United Kingdom, Apr 12, 1988
United States, Apr 12, 1988
Uruguay, Mar 1, 1993
Uzbekistan, Nov 4, 1993
Vanuatu, Jul 27, 1988
Venezuela, Republica Bolivariana de,
May 9, 1994
Vietnam, Oct 5, 1994
Yemen, Republic of, Mar 12, 1996

Zambia, Jun 6, 1988

Zimbabwe, Apr 10, 1992
http://www.worldbank.org/en/about/leadership/members

2.1.4 Asociaţia Internaţională de Dezvoltare

IDA (International Development Association) are 173 state state membre,
înfiinţată în anul 1960 acordă statelor celor mai sărace granturi, împrumuturi preferenţiale
cu termeni financiari favorabili, garanţii parţiale de risc, scutiri de datorie. Proiectele
finanţate de către IDA se concentrează pe sectoare ca învăţământul primar, servicii de
sănătate de bază, apă potabilă şi salubritate, protecţia mediului, îmbunătăţirea climatului
de afaceri, infrastructură şi reformele instituţionale.

Country / Date of Membership Country / Date of Membership

Afghanistan, Feb 2, 1961 Lebanon, Apr 10, 1962
Albania, Oct 15, 1991 Lesotho, Sep 19, 1968
Algeria, Sep 26, 1963 Liberia, Mar 28, 1962
Angola, Sep 19, 1989 Libya, Aug 1, 1961
Argentina, Aug 3, 1962 Lithuania, Sept 23, 2011
Armenia, Aug 25, 1993 Luxembourg, Jun 4, 1964
Australia, Sep 24, 1960 Macedonia, FYR of, Feb 25, 1993
Austria, Jun 28, 1961 Madagascar, Sep 25, 1963
Azerbaijan, Mar 31, 1995 Malawi, Jul 19, 1965
Bahamas, The, Jun 23, 2008 Malaysia, Sep 24, 1960
Bangladesh, Aug 17, 1972 Maldives, Jan 13, 1978
Barbados, Sep 29, 1999 Mali, Sep 27, 1963
Belgium, Jul 2, 1964 Marshall Islands, Jan 19, 1993
Belize, Mar 19, 1982 Mauritania, Sep 10, 1963
Benin, Sep 16, 1963 Mauritius, Sep 23, 1968
Bhutan, Sep 28, 1981 Mexico, Apr 24, 1961
Bolivia, Jun 21, 1961 Micronesia, Federated States of, Jun 24,
Bosnia and Herzegovina, Feb 25, 1993 1993
Botswana, Jul 24, 1968 Moldova, Jun 14, 1994
Brazil, Mar 15, 1963 Mongolia, Feb 14, 1991
Burkina Faso, May 13, 1963 Montenegro, Jan 18, 2007
Burundi, Sep 28, 1963 Morocco, Dec 29, 1960
Cabo Verde, Nov 20, 1978 Mozambique, Sep 24, 1984
Cambodia, Jul 22, 1970 Myanmar, Nov 5, 1962
Cameroon, Apr 10, 1964 Nepal, Mar 6, 1963
Canada, Sep 24, 1960 Netherlands, Jun 30, 1961
Central African Republic, Aug 27, 1963 New Zealand, Oct 1, 1974
Chad, Nov 7, 1963 Nicaragua, Dec 30, 1960
Chile, Dec 30, 1960 Niger, Apr 24, 1963
China, Sep 24, 1960 Nigeria, Nov 14, 1961
Colombia, Jun 16, 1961 Norway, Sep 24, 1960
Comoros, Dec 9, 1977 Oman, Feb 20, 1973
Congo, Democratic Republic of, Sep 28, 1963 Pakistan, Sep 24, 1960
Congo, Republic of, Nov 8, 1963 Palau, Dec 16, 1997
Costa Rica, Jun 30, 1961 Panama, Sep 1, 1961
Cote d'Ivoire, Mar 11, 1963 Papua New Guinea, Oct 9, 1975
Croatia, Feb 25, 1993 Paraguay, Feb 10, 1961
Cyprus, Mar 2, 1962 Peru, Aug 30, 1961
Czech Republic, Jan 1, 1993 Philippines, Oct 28, 1960
Denmark, Nov 30, 1960 Poland, Oct 28, 1960
Djibouti, Oct 1, 1980 Portugal, Dec 29, 1992
Dominica, Sep 29, 1980 Romania, Apr 12, 2014
Dominican Republic, Nov 16, 1962 Russian Federation, Jun 16, 1992
Ecuador, Nov 7, 1961 Rwanda, Sep 30, 1963
Egypt, Arab Republic of, Oct 26, 1960 Samoa, Jun 28, 1974
El Salvador, Apr 23, 1962 Sao Tome and Principe, Sep 30, 1977
Equatorial Guinea, Apr 5, 1972 Saudi Arabia, Dec 30, 1960
Eritrea, Jul 6, 1994 Senegal, Aug 31, 1962
Estonia, Oct 11, 2008 Serbia, Feb 25, 1993
Ethiopia, Apr 11, 1961 Sierra Leone, Nov 13, 1962
Fiji, Sep 29, 1972 Singapore, Sep 27, 2002
Finland, Dec 29, 1960 Slovak Republic, Jan 1, 1993
France, Dec 30, 1960 Slovenia, Feb 25, 1993
Gabon, Nov 4, 1963 Solomon Islands, Jul 21, 1980
Gambia, The, Oct 18, 1967 Somalia, Aug 31, 1962
Georgia, Aug 31, 1993 South Africa, Oct 12, 1960
Germany, Sep 24, 1960 South Sudan, Apr 18, 2012
Ghana, Dec 29, 1960 Spain, Oct 18, 1960
Greece, Jan 9, 1962 Sri Lanka, Jun 27, 1961
Grenada, Aug 28, 1975 St. Kitts and Nevis, Oct 23, 1987
Guatemala, Apr 27, 1961 St. Lucia, Apr 28, 1982
Guinea, Sep 26, 1969 St. Vincent and the Grenadines, Aug 31,
Guinea-Bissau, Mar 25, 1977 1982
Guyana, Jan 4, 1967 Sudan, Sep 24, 1960
Haiti, Jun 13, 1961 Swaziland, Sep 22, 1969
Honduras, Dec 23, 1960 Sweden, Sep 24, 1960
Hungary, Apr 29, 1985 Switzerland, May 29, 1992
Iceland, May 19, 1961 Syrian Arab Republic, Jun 28, 1962
India, Sep 24, 1960 Tajikistan, Jun 4, 1993
Indonesia, Aug 20, 1968 Tanzania, Nov 6, 1962
Iran, Islamic Republic of, Oct 10, 1960 Thailand, Sep 24, 1960
Iraq, Dec 29, 1960 Timor-Leste, Jul 23, 2002
Ireland, Dec 22, 1960 Togo, Aug 21, 1962
Israel, Dec 22, 1960 Tonga, Oct 23, 1985
Italy, Sep 24, 1960 Trinidad and Tobago, Oct 30, 1972
Japan, Dec 27, 1960 Tunisia, Dec 30, 1960
Jordan, Oct 4, 1960 Turkey, Dec 22, 1960
Kazakhstan, Jul 23, 1992 Tuvalu, Jun 24, 2010
Kenya, Feb 3, 1964 Uganda, Sep 27, 1963
Kiribati, Oct 2, 1986 Ukraine, May 27, 2004
Korea, Republic of, May 18, 1961 United Arab Emirates, Dec 23, 1981
Kosovo, Jun 29, 2009 United Kingdom, Sep 24, 1960
Kuwait, Sep 13, 1962 United States, Sep 24, 1960
Kyrgyz Republic, Sep 24, 1992 Uzbekistan, Sep 24, 1992
Lao People's Democratic Republic, Oct 28, Vanuatu, Sep 28, 1981
1963 Vietnam, Sep 24, 1960
Latvia, Aug 11, 1992 Yemen, Republic of, May 22, 1970
Zambia, Sep 23, 1965
Zimbabwe, Sep 29, 1980

http://www.worldbank.org/en/about/leadership/members

2.1.5 Centrul Internaţional pentru Rezolvarea Litigiilor în domeniul Investiţiilor

ICSID (International Center for Settlement of Investments Disputes) are 153 de
state membre, înfiinţată în anul 1966 are ca rol concilierea și arbitrajul în litigiile din
domeniul investiţiilor. Creat ca un forum internațional imparțial, ICSID contribuie la
încurajarea investiţiilor străine și sprijină crearea unui climat de încredere între state şi
investitorii străini. Recurgerea la facilitățile ICSID este întotdeauna cu acordul părților.
ICSID întreprinde şi activităţi de cercetare şi publicare de studii în domeniul legii
arbitrajului şi al legii investiţiilor străine.

Country / Date of Membership Country / Date of Membership

Afghanistan, Jul 25, 1968 Lithuania, Aug 5, 1992
Albania, Nov 14, 1991 Luxembourg, Aug 29, 1970
Algeria, Mar 22, 1996 Macedonia, FYR of, Nov 26, 1998
Argentina, Nov 18, 1994 Madagascar, Oct 14, 1966
Armenia, Oct 16, 1992 Malawi, Oct 14, 1966
Australia, Jun 1, 1991 Malaysia, Oct 14, 1966
Austria, Jun 24, 1971 Mali, Feb 2, 1978
Azerbaijan, Oct 18, 1992 Malta, Dec 3, 2003
Bahamas, The, Nov 18, 1995 Mauritania, Oct 14, 1966
Bahrain, Mar 15, 1996 Mauritius, Jul 2, 1969
Bangladesh, Apr 26, 1980 Micronesia, Federated States of, Jul 24, 1993
Barbados, Dec 1, 1983 Moldova, June 4, 2011
Belarus, Aug 9, 1992 Mongolia, Jul 14, 1991
Belgium, Sep 26, 1970 Montenegro, May 10, 2013
Benin, Oct 14, 1966 Morocco, Jun 10, 1967
Bosnia and Herzegovina, Jun 13, 1997 Mozambique, Jul 7, 1995
Botswana, Feb 14, 1970 Nauru, May 14 2016
Brunei Darussalam, Oct 16, 2002 Nepal, Feb 6, 1969
Bulgaria, May 13, 2001 Netherlands, Oct 14, 1966
Burkina Faso, Oct 14, 1966 New Zealand, May 2, 1980
Burundi, Dec 5, 1969 Nicaragua, Apr 19, 1995
Cabo Verde, Jan 26, 2011 Niger, Dec 14, 1966
Cambodia, Jan 19, 2005 Nigeria, Oct 14, 1966
Cameroon, Feb 2, 1967 Norway, Sep 15, 1967
Canada, Dec 1, 2013 Oman, Aug 23, 1995
Central African Republic, Oct 14, 1966 Pakistan, Oct 15, 1966
Chad, Oct 14, 1966 Panama, May 8, 1996
Chile, Oct 24, 1991 Papua New Guinea, Nov 19, 1978
China, Feb 6, 1993 Paraguay, Feb 6, 1983
Colombia, Aug 14, 1997 Peru, Sep 8, 1993
Comoros, Dec 7, 1978 Philippines, Dec 17, 1978
Congo, Democratic Republic of, May 29, 1970 Portugal, Aug 1, 1984
Congo, Republic of, Oct 14, 1966 Qatar, Jan 20, 2011
Costa Rica, May 27, 1993 Romania, Oct 12, 1975
Cote d'Ivoire, Oct 14, 1966 Rwanda, Nov 14, 1979
Croatia, Oct 22, 1998 Samoa, May 25, 1978
Cyprus, Dec 25, 1966 San Marino, May 18, 2015
Czech Republic, Apr 22, 1993 Sao Tome and Principe, Jun 19, 2013
Denmark, May 24, 1968 Saudi Arabia, Jun 7, 1980
Egypt, Arab Republic of, Jun 2, 1972 Senegal, May 21, 1967
El Salvador, Apr 5, 1984 Serbia, Jun 8, 2007
Estonia, Jul 23, 1992 Seychelles, Apr 19, 1978
Fiji, Sep 10, 1977 Sierra Leone, Oct 14, 1966
Finland, Feb 8, 1969 Singapore, Nov 13, 1968
France, Sep 20, 1967 Slovak Republic, Jun 26, 1994
Gabon, Oct 14, 1966 Slovenia, Apr 6, 1994
Gambia, The, Jan 26, 1975 Solomon Islands, Oct 8, 1981
Georgia, Sep 6, 1992 Somalia, Mar 30, 1968
Germany, May 18, 1969 South Sudan, May 18, 2012
Ghana, Oct 14, 1966 Spain, Sep 17, 1994
Greece, May 21, 1969 Sri Lanka, Nov 11, 1967
Grenada, Jun 23, 1991 St. Kitts and Nevis, Sep 3, 1995
Guatemala, Feb 20, 2003 St. Lucia, Jul 4, 1984
Guinea, Dec 4, 1968 St. Vincent and the Grenadines, Jan 15, 2003
Guyana, Aug 10, 1969 Sudan, May 9, 1973
Haiti, Nov 26, 2009 Swaziland, Jul 14, 1971
Honduras, Mar 16, 1989 Sweden, Jan 28, 1967
Hungary, Mar 6, 1987 Switzerland, Jun 14, 1968
Iceland, Oct 14, 1966 Syrian Arab Republic, Feb. 24, 2006
Indonesia, Oct 28, 1968 Tanzania, Jun 17, 1992
Iraq, Dec 17, 2015 Timor-Leste, Aug 22, 2002
Ireland, May 7, 1981 Togo, Sep 10, 1967
Israel, Jul 22, 1983 Tonga, Apr 20, 1990
Italy, Apr 28, 1971 Trinidad and Tobago, Feb 2, 1967
Jamaica, Oct 14, 1966 Tunisia, Oct 14, 1966
Japan, Sep 16, 1967 Turkey, Apr 2, 1989
Jordan, Nov 29, 1972 Turkmenistan, Oct 26, 1992
Kazakhstan, Oct 21, 2000 Uganda, Oct 14, 1966
Kenya, Feb 2, 1967 Ukraine, Jul 7, 2000
Korea, Republic of, Mar 23, 1967 United Arab Emirates, Jan 22, 1982
Kosovo, Jul 29, 2009 United Kingdom, Jan 18, 1967
Kuwait, Mar 4, 1979 United States, Oct 14, 1966
Latvia, Sep 7, 1997 Uruguay, Sep 8, 2000
Lebanon, Apr 25, 2003 Uzbekistan, Aug 25, 1995
Lesotho, Aug 7, 1969 Yemen, Republic of, Nov 20, 2004
Liberia, Jul 16, 1970 Zambia, Jul 17, 1970
Zimbabwe, Jun 19, 1994

http://www.worldbank.org/en/about/leadership/members

2.2 Relaţiile României cu Grupul Băncii Mondiale

România este membră a BIRD (din 1972), IFC (din 1990), MIGA (din 1992),
ICSID (din 1975) şi IDA (2014). Activitatea Grupului BM în România a început în anul
1991 şi cuprinde atât programe şi proiecte publice, finanţate de către BIRD prin
împrumuturi acordate direct statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, cât şi proiecte
private, fără garanţie de stat, prin sprijinul acordat de către IFC şi MIGA.
În cadrul BM, relaţiile cu ţara noastră sunt coordonate in cadrul Grupului de ţări
recent înfiinţat ce include Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia,
Republica Slovacă, Slovenia, Bulgaria, România şi Croaţia, reunite în cadrul
Departamentului pentru Europa Centrală şi Ţările Baltice.
Instituţia este reprezentată în România prin intermediul Biroului Băncii Mondiale în
România şi Biroului Corporaţiei Financiare Internaţionale
BM a jucat un rol semnificativ în sprijinirea României în perioada de tranziţie de la o
economie centralizată către o economie de piaţă funcţională.
Începând cu anul 1991, împrumuturile acordate de către Banca au fost
realizate în patru etape:
- 1991-1994: sprijin acordat României pentru tranziția la o economie de piață;
-1994-2004: sprijin acordat pentru reformele în domeniul educației, energiei,
infrastructurii și pieței terenurilor;
1997-2004 sprijin acordat pentru reducerea sărăciei, reforma statului și protecția
mediului;
-2005-2010: sprijin acordat pentru construirea instituției, reformei guvernanței și aderarea
la UE;
- 2010-2012: sprijin acordat reformelor sistemice (finanțe publice, administrație publică,
sectorul financiar, educație, sănătate, asistență socială, asigurări sociale, mobilizarea
fondurilor UE) și atenuarea crizei economice și financiare.
În perioada 1991-2015, BM (prin BIRD) a aprobat 96 de operaţiuni finanţate în
România, cu un total al angajamentelor de aproximativ 12,7 miliarde USD. BM a sprijinit
reformele structurale şi privatizarea în România prin programele PSAL (Împrumut de
ajustare structurala a sectorului privat – privatizarea şi restructurarea băncilor de stat,
întreprinderilor de stat şi utilităţilor, atenuarea impactului social al restructurărilor,
dezvoltarea sectorului privat) şi PAL (Împrumut pentru ajustarea sectorului public –
reforma în justiţie, reforma sănătăţii, reforma administraţiei publice, îmbunătăţirea
mecanismelor de elaborare a politicilor, precum şi eficientizarea sistemului de cheltuieli
publice ).
În plus, programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei vizează
îmbunătăţirea infrastructurii rurale, inclusiv sistemele de irigaţii, serviciile sociale şi
sistemul de finanţare rurală, printr-un proces participativ. De asemenea, operaţiile băncii
vizează îmbunătăţirea productivităţii agricole şi forestiere.
România a fost inclusă în grupul pilot al ţărilor participante la iniţiativa BM denumită
Cadrul general de dezvoltare (Comprehensive Development Framework - CDF), prin
proiectul pilot pentru Valea Jiului, ca reacţie la slaba activitate economică şi sărăcia
accentuată din regiune. Alături de Guvern, autorităţile locale, sectorul privat şi societatea
civilă din regiune, Banca a întreprins servicii de asistenţă analitică şi consiliere, pentru a
sprijini comunitatea locală în dezvoltarea unei strategii pe termen lung prin identificarea
cauzelor sărăciei şi a surselor de competitivitate.
În prezent, portofoliul BM în România cuprinde 16 operaţiuni active în valoare
de 2,6 miliarde de dolari. Partenerii Băncii Mondiale în România: BM lucrează în
strânsă colaborare cu membrii guvernului român, societatea civilă, liderii comunităţilor şi
alte organizaţii internaţionale pentru a asigura României cea mai eficientă
asistenţă. IFC a aprobat o serie de investiţii în sectorul comunicaţiilor, infrastructură,
industrie sau în sectorul sănătăţii, sprijinind în acelaşi timp dezvoltarea întreprinderilor
mici şi mijlocii, precum şi a sectorului bancar din România. Activitatea IFC pentru
proiecte private, fără garanţie de stat, reprezintă 60% din totalul creditelor preluate de
România de la BM.
Analiza şi consultanţa sunt activităţi esenţiale în cadrul contribuţiei BM la eforturile de
dezvoltare a României. Resursele pe care BM le are în domeniul dezvoltării, cercetării şi
al asistenţei tehnice contribuie la identificarea domeniilor prioritare şi la abordarea
dificultăţilor din procesul de dezvoltare.
Activităţile instituţiilor parte ale grupului Băncii Mondiale sunt conforme cu Strategia de
parteneriat de ţară ( Romania - Country partnership strategy for the period FY2014-2017
(English)) - agreată cu Guvernul, strategie valabilă pentru o perioadă de patru ani,
reprezentând un instrument esenţial pentru analiza şi revizuirea de către Banca Mondială
a programului său de sprijin (reflectând competenţele specifice acesteia) a obiectivelor de
dezvoltare ale României. Strategia de parteneriat de ţară pentru perioada 2009-2013 a fost
construită în jurul a trei piloni: reformarea sectorului public, impulsionarea creşterii
economice şi a competitivităţii şi promovarea incluziunii sociale.
Noua strategie perioada 2014 - 2017, propune următoarele direcții de acțiune în cadrul a
trei piloni:
Pilonul 1. Crearea unei administraţii eficiente
Obiectivul 1. Îmbunătățirea administrației publice:
- îmbunătăţirea procesului de administrare a datoriei publice și a calității cheltuielilor
publice;
- consolidarea funcţiilor guvernamentale (la nivelul centrului Guvernului - SGG/
Cancelarie)
Obiectivul 2. Îmbunătățirea serviciilor din sectorul sanitary
Pilonul 2. Creştere economică şi ocupare
Obiectivul 3. Îmbunătățirea mediului de afaceri
Obiectivul 4. Pieţe de muncă eficiente şi cuprinzătoare (inclusive)
Obiectivul 5. Îmbunătăţirea acesului la finanţare (a sectorului privat)
Pilonul 3. Incluziune socială
Obiectivul 6. Servicii cuprinzătoare (inclusive) pentru comunităţile marginalizate
Obiectivul 7. Îmbunătăţirea sistemului de protecţie socială

Sprijinul Băncii acordat României este orientat către trei teme intersectoriale corelate
cu UE:
 Tema 1: Reforme ale politicilor pentru a valorifica beneficiile calității de membru
al UE și pentru a atinge obiectivele strategiei Europa 2020. Sprijinul acordat
reformelor structurale în desfășurare și noilor acțiuni de politică conform
Programului de Reformă Națională (PRN) reprezintă elemente critice pentru
atingerea unui nivel de convergență mai mare cu Statele Membre UE.
 Tema 2: Modernizarea instituțiilor publice pentru a crește nivelul de alocare al
resurselor și absorbția fondurilor UE. În ultimii ani, Banca a realizat evaluări a
peste 12 instituții publice din România.
 Tema 3: Complementarea finanțării UE - disponibilitatea fondurilor structurale
UE face ca finanțarea băncii să reprezinte un instrument minor în România.
Totuși, Banca poate complementa sprijinul acordat de către UE prin activități de
finanțare ce nu sunt acoperite de către Fondurile Structurale sau alte
Relațiile României cu BIRD
 Capitalul subscris de România se ridică la 483,9 mil. dolari SUA (0,21% putere de
vot)
 Poziţia de guvernator al României la Banca Mondială este deţinută de ministrul
Finanțelor Publice, iar cea de guvernator supleant de viceguvernatorul Băncii
Naționale a României
 România face parte din constituenta condusă de Olanda, care include şi Armenia,
Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Muntenegru,
Republica Macedonia, Moldova şi Ucraina
Ministerul Finanțelor Publice contractează finanţări rambursabile de la BIRD pentru:
- combaterea efectelor crizelor economico-financiare
- sprijinirea reformelor sectoriale, instituţionale şi de politici, inclusiv a investițiilor și
asistenței tehnice pe care aceste reforme le implică.
Începând cu anul 2009, Banca Mondială, prin intermediul BIRD, s-a implicat în
amplul proces de reforme pe care România le-a demarat în contextul unui program
cuprinzător anti-criză, prin acordarea de sprijin financiar cât şi de asistenţă tehnică atât în
cadrul programului de susţinere financiară multilaterală derulat în perioada 2009-2011 cât
şi a celui de tip preventiv din 2011-2013, suma totală contractată de la BIRD în acest
scop fiind de 2 mld. euro, acordată prin intermediul unui program de patru împrumuturi
pentru politici de dezvoltare.
Relațiile României cu IFC
 Rolul IFC în România s-a adaptat ulterior aderării la UE, IFC diversificându-şi
sectoarele de intervenţie prin finanţarea sectorului privat în următoarele domenii:
sănătate, agricultură, producţie şi comerţ, şi sprijinirea pieţelor financiare şi
facilitarea accesului la finanţare pentru întreprinderile mici din România.
 IFC a finanţat proiecte de infrastructură municipală, prin acordarea de
împrumuturi unităţilor administrativ teritoriale. Totodată, IFC a furnizat asistență
Investițiile IFC în România au totalizat peste 2,4 mld. dolari, inclusiv 556 mil.
dolari în împrumuturi sindicalizate, în peste 90 de proiecte în diverse sectoare.
Valoarea finanțărilor în perioada 2009-2015 a depășit 1,6 mld dolari ce au finanțat
un număr total de 49 de proiecte, în 2015 IFC reușind atragerea suplimentară a
unor contribuții în valoare de 308 mil. dolari. Soldul operațiunilor IFC era de 440
mil. dolari la 31 decembrie 2015.
 tehnică prin implementarea a 25 de proiecte în diferite sectoare
România și relațiile sale cu IDA
 România este membră a IDA din anul 2014.
Calitatea de membru al IDA contribuie la consolidarea poziţiei României în
cadrul instituţiilor financiare internaţionale din cadrul Grupului Băncii Mondiale
 IDA acordă imprumuturi statelor celor mai sărace granturi, împrumuturi
preferenţiale cu termeni financiari favorabili, garanţii parţiale de risc, scutiri de
datorie.
 Proiectele finanţate de către IDA se concentrează pe sectoare ca învăţământul
primar, servicii de sănătate de bază, apă potabilă şi salubritate, protecţia mediului,
îmbunătăţirea climatului de afaceri, infrastructură şi reformele instituţionale.
România și relațiile sale cu MIGA
 MIGA a garantat 13 proiecte în România, Portofoliul de garantare MIGA din
România este compus din trei contrate în sectorul financiar. Expunerea brută a
agenției în România este de aproximativ 102 milioane $ (echivalentul a 1,4% din
expunerea brută a MIGA), în timp ce expunerea netă a sumelor de reasigurare
este de aproximativ 55 milioane $ (totodată echivalentul a 1,4% din expunerea
netă a MIGA).
Informaţii suplimentare:
http://www.worldbank.org
http://www.worldbank.org/ro/country/romania
http://go.worldbank.org/SDUHVGE5S0
http://www.worldbank.org/ida
http://www.ifc.org
http://www.miga.org
https://icsid.worldbank.org
3. FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL
3.1. Organizarea şi funcţiile Fondului Monetar Internaţional

Fondul Monetar Internaţional îşi are originea în recesiunea economică din perioada anilor
1930, când mai multe conferinţe internaţionale au convenit să reinstaleze ordinea şi să înceapă
procesul economic deoarece valoarea comerţului mondial a scăzut cu peste 60 %. Până în 1940,
ţările se aflau sub presiunea cotei aurului care fusese reintrodusă după primul război mondial, cu
rate de schimb care s-au dovedit a fi nerealiste.
În timpul celui de-al doilea război mondial, doi gânditori, John Maynard Keynes de la Trezoreria
Angliei şi Harry Dexter White de la Trezoreria SUA au conceput aproape simultan, planuri pentru
instaurarea unui sistem monetar complet nou, care să stabilizeze ratele de schimb şi să propulseze
comerţul liber prin intermediul unei instituţii naţionale permanente.

Keynes vedea această instituţie ca pe un tip de bancă

mondială centrală, care să creeze masă monetară prin
propria autoritate şi să poată acorda suportul financiar
ţărilor cu probleme.

Noul sistem
monetar

White susţinea că sursa asistenţei financiare să fie

contribuţia ţărilor membre.

Forma finală adoptată este un hibrid: Fondul Monetar

Internaţional finalizează împrumuturile către ţările
membre apelând la rezervele oficiale ale celorlalte ţări
membre.

După al doilea război mondial, într-o lume devastată de distrugerile războiului, a apărut
imperios necesar un efort colectiv, la nivel global, pentru a pune bazele unui sistem care să
asigure un echilibru şi o disciplină financiară şi care să asigure finanţarea unor proiecte cu scop
productiv, care să genereze dezvoltare economică. Pentru a realiza aceste obiective ambiţioase,
printr-o iniţiativă a Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a organizat o conferinţă la care au fost invitaţi
miniştrii de finanţe din 44 de ţări. Această conferinţă s-a desfăşurat în localitatea Bretton Woods
din statul New Hampshire din SUA şi a avut ca rezultat înfiinţarea Fondului Monetar
Internaţional şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau, pe scurt, Banca
Mondială. De aceea, adeseori, celor două organizaţii li se mai spune şi "Instituţiile Bretton
Woods".
Fondul Monetar Internaţional este condus de Consiliul Guvernatorilor
care cuprinde câte un membru din fiecare ţară, miniştrii de finanţe sau
guvernatori ai băncilor centrale şi are rolul de a decide asupra unor
probleme, cum ar fi: creşterea capitalului acestuia, aderarea de noi
membri, acordarea de împrumuturi etc. Şedinţa anuală se ţine împreună
cu cea a Băncii Mondiale.
Organizare
managerială Deciziile Fondul Monetar Internaţional sunt luate prin vot proporţional.
Fiecare ţară membră are un număr mic de voturi de bază, care se
multiplică proporţional cu mărimea cotei de participare. (o cotă de
participare echivalentă în DST 1 vot = 250.000 DST). Această cotă
determină pe lângă mărimea votului şi accesul la facilităţile creditelor şi
alocarea de DST-uri, şi ea se calculează după o formulă cu multe variabile
economice PIB, Balanţa de plăţi, mărimea rezervelor, etc. Toate
tranzacţiile Fondul Monetar Internaţional sunt încheiate în DST-uri. Orice
ţară membră îşi poate schimba DST-urile cu alte ţări membre, primind în
schimb valută forte.

La Conferinţa Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods în 1944

s-au pus bazele unor instituţii cu atribuţii financiare şi monetare pe
Reţinem plan internaţional, respectiv Fondul Monetar Internaţional şi Banca
: Mondială şi s-a trecut de la relaţiile pur bilaterale la relaţii financiar-
valutare multilaterale, pe baza unui consens între ţările participante.

Deciziile politice curente sunt luate de către Consiliul Executiv, căruia

guvernatorii îi deleagă implementarea politicii Fondul Monetar
Internaţional. Acest consiliu este compus din 24 de directori executivi
care se întâlnesc de 3 ori pe săptămână şi care analizează rapoartele de la
nivel guvernamental a ţărilor membre. Cele 5 ţări cu cea mai mare cotă
Ac cur

de participare – SUA, Anglia, Germania, Franţa şi Japonia – au dreptul

tiv ent

fiecare la câte un director permanent.Cel mai important organism care

ita ă

trasează politica Fondul Monetar Internaţional este Comitetul Interimar

te
a

compus din miniştrii celor 24 de ţări care au un loc în Consiliul Executiv,

aleşi în mod egal dintre ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare.
Acest Comitet se întâlneşte de 2 ori pe an, iar numele de „interimar” face
referire la posibilitatea de a transforma Comitetul într-un Consiliu cu
putere de decizie. Consiliul Executiv este prezidat de Directorul General,
numit pe 5 ani.

Scopul Fondului Monetar Internaţional este acela de a promova

cooperarea monetară internaţională care să ofere un cadru adecvat
pentru consultare şi colaborare în probleme monetare internaţionale.
Scopul şi
funcţiile
FMI Funcţie principală: conform prevederilor Acordului de înfiinţare,
principala funcţie a Fondul Monetar Internaţional este aceea de a
supraveghea sistemul monetar internaţional necesar unei creşteri
echilibrate în comerţul mondial şi în economiile ţărilor membre.

Fondul Monetar Internaţional acordă credite numai în urma

satisfacerii unor condiţii de politică economică şi financiară. Această
condiţionare este o consecinţă directă a funcţiei Fondul Monetar
Internaţional de supraveghere a procesului de ajustare şi serveşte
două scopuri: asigurarea că ţările care primesc credite le folosesc în
scopul redresării balanţei de plăţi şi că ţările respective vor fi în
măsură să restituie creditul primit.
 Funcţiile FMI

Supraveghe Acordarea Superviza- Recoman- Suprave-

rea politicii de rea ofertei dări privind ghează
monetare împrumu- de politica procesul de
turi lichidităţi financiară ajustare ec.

3.2 Organizarea financiară a Fondului Monetar Internaţional

Mărimea capitalului Fondului Monetar Internaţional, de 145 mld.

DST este egală cu suma contribuţiilor ţărilor membre. 75 % din
mărimea cotei se plăteşte în moneda naţională iar restul intr-o
monedă general acceptată. Înainte de 1978, un sfert din prima
cotă şi suplimentările ulterioare se plăteau în aur. Deşi nu au un
rol semnificativ în procesul de creditare, rezervele de aur oferă
totuşi o garanţie solidă pentru solvabilitatea fondului.
Organizare
financiară Deciziile Fondul Monetar Internaţional sunt luate prin vot
proporţional. Fiecare ţară membră are un număr mic de voturi de
bază, care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de
participare. (o cotă de participare echivalentă în DST 1 vot =
250.000 DST). Această cotă determină pe lângă mărimea votului
şi accesul la facilităţile creditelor şi alocarea de DST-uri, şi ea se
calculează după o formulă cu multe variabile economice PIB,
Balanţa de plăţi, mărimea rezervelor, etc. Toate tranzacţiile
Fondul Monetar Internaţional sunt încheiate în DST-uri. Orice
ţară membră îşi poate schimba DST-urile cu alte ţări membre,
primind în schimb valută forte.

La Conferinţa Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods în 1944

s-au pus bazele unor instituţii cu atribuţii financiare şi monetare pe
Reţinem plan internaţional, respectiv Fondul Monetar Internaţional şi Banca
: Mondială şi s-a trecut de la relaţiile pur bilaterale la relaţii financiar-
valutare multilaterale, pe baza unui consens între ţările participante.
 Fondul Monetar Internaţional realizează un buget valutar trimestrial
care evidenţiază ţările cu o balanţă de plăţi suficient de stabilă, a
căror monedă poate fi folosită pentru acordarea creditelor de către
acesta. Fondurile de care dispune pentru acordarea de credite sunt în
diferite monede naţionale şi în DST-uri. Dacă o ţară solicită credit,
acesta foloseşte o metodă specială: se ia valută general acceptată de la
Fondul Monetar Internaţional şi se returnează echivalentul în moneda
Când propriile resurse nu mai sunt suficiente, F.M.I.apelează la
Mecanisme naţională.
împrumuturi. În primii 30 ani, a acordat facilităţi de creditare în
financiare Fondul Monetar Internaţional poate utiliza această metodă de plată
funcţie de resursele disponibile. După 1973, au fost create facilităţi de
deoarece membrii, cu o balanţă de plăţi solidă şi o anumită situaţie a
creditare
Dezordinea ca multiplu
de pe al cotelor
pieţele şi astfel Fondulnecesitatea
valutare Monetar Internaţional
rezervelor, sunt obligaţi, la cerere, asăîntărit
schimbe banii dinfuncţiei de
propria
asupraveghere
fost nevoit să asesistemului
împrumute.monetar de către F:M.I. Efectele unei
monedă în valuta indicată de fond, în general dolari, deoarece aceasta
astfelvaluta
este de supravegheri depind
solicitată pentru în cele
plăţile din urmă de De
internaţionale. cooperarea
exemplu,ţărilor
dacă
membre,
Fondul mai ales
Monetar atunci cândfoloseşte
Internaţional mecanismele pieţei reclamă
lira sterlină o politică
pusă la dispoziţie
de Marea
de disciplină strictăpentru a credita o ţară care preferă să primească
Britanie
dolari americani, atunci Banca Angliei trebuie să schimbe lirele în
dolari.
Iniţial, Fondul Monetar Internaţional a fost creat pentru a
supraveghea ratele de schimb în ţările membre iar conform
sistemului, pentru a efectua o modificare în rata de schimb era
necesară aprobarea Consiliului Executiv al Fondul Monetar
Internaţional. Cel mai important efect al aplicării acestui sistem a
fost devalorizarea monedei naţionale în raport cu dolarul american,
care era principalul curs de referinţă în cadrul sistemului.

3.3. Facilităţi de creditare acordate de Fondul Monetar Internaţional

Ajutorul financiar acordat de Fondul Monetar Internaţional se bazează pe sistemul
tranşelor de credit în care fiecare tranşă reprezintă 25 % din cota de participare a ţării respective.
Prima tranşă este uşor de obţinut pentru ţările cu probleme în balanţa de plăţi. Pentru acordarea
următoarelor tranşe, ţara care solicită ajutorul financiar trebuie să adopte un program politic
elaborat în colaborare cu Fondul Monetar Internaţional. Creditul este luat în etape şi modificat
după gradul în care sunt îndeplinite condiţiile impuse. Aceste facilităţi de creditare, inclusiv prima
tranşă sunt limitate iar nivelul împrumuturilor trebuie reconsiderat în 5 ani.

facilitatea de finanţare compensatorie este introdusă cu scopul de a prelua din

problemele balanţei de plăţi, ca urmare a unei diminuări temporare a
câştigurilor din exporturi. Aceasta interesează în primul rând ţările
producătoare de mărfuri de bază care riscă eşecuri în export, din motive fără
posibilitate de control cum ar fi de exemplu, compromiterea recoltelor
facilităţi prin stocul tampon au în vedere posibilitatea de a finanţa menţinerea
unor stocuri tampon ale unor mărfuri de bază pentru preîntâmpinarea unor
situaţii de criză;
 Facilităţile speciale de creditare acordate de Fondul Monetar Internaţional
facilităţi privind rambursarea creditelor pe o perioadă de timp mai lungă se
acordă ţărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu dezechilibre
structurale în producţie şi comerţ. Returnarea creditelor de acest tip începe
după 4 ani iar întregul împrumut trebuie rambursat după 10 ani;
facilităţi temporare care se acordă în situaţii de excepţie. De exemplu,
facilităţi de creditare pentru ţările afectate de creşterile mari ale preţului
petrolului (1974-1975);
facilităţile de ajustare structurală sunt oferite ţărilor sărace pentru programe
de reformă economică. Acest tip de credite sunt purtătoare de dobândă redusă
(uneori poate coborî până la 0,15 % pe an) şi termen de rambursare mai mare
de 10 ani, cu perioade de graţie avantajoase a căror durată se stabileşte în
funcţie de scopul utilizării creditului respectiv;
facilităţi de transformare sistemică înfiinţate special pentru ţările din blocul
răsăritean al Europei. Ţările aflate în tranziţie către economia de piaţa pot
împrumuta 50

În concluzie, în ultimii 20 de ani, a existat o proliferare a facilităţilor de creditare,

sistemul de creditare a devenit foarte complex şi totodată flexibil faţă de situaţiile deosebite
apărute iar creditul maxim disponibil teoretic pentru ţările membre a crescut la 480 % din cota de
participare. În timp ce în primii 25 ani de la înfiinţarea Fondul Monetar Internaţional 50 % din
credit era deţinut de ţările industrializate, acum majoritatea debitorilor sunt ţări în curs de
dezvoltare.

3.4 Modalităţi de acordare a împrumuturilor de către Fondul Monetar Internaţional

Condiţiile de creditare vizează reechilibrarea balanţei de plăţi externe

şi stabilitatea internă a preţurilor. Programul conceput pentru situaţii
obişnuite, prevede măsuri de politică fiscală şi monetară, politică în
Condiţii domeniul ratei de schimb, reformă în sectorul public, liberalizarea
de comerţului şi reforme în sectorul financiar şi pe piaţa muncii.
creditare
Programele de ajustare sunt, uneori, criticate sever deoarece vizează
restructurarea domeniilor neproductive, cu eficienţă economică foarte
redusă şi cu resurse limitate. Condiţiile impuse se referă la întreaga
economie, specialiştii acestuia ferindu-se să detalieze măsuri
specifice pentru fiecare ţară. Măsurile urmăresc eficientizarea
costurilor şi viabilitatea financiară a măsurilor de siguranţă socială
care se impun, micşorând efectele secundare anticipate pe termen
scurt asupra grupurilor vulnerabile şi furnizând stimulente pentru
reducerea sărăciei pe termen lung.
 Cele mai multe ţări apelează la Fondul Monetar Internaţional în
fazele cele mai avansate ale dezechilibrului economic, când toate
celelalte resurse de finanţare au fost epuizate. În acel moment situaţia
este adesea atât de gravă încât, cu sau fără programul Fondului,
acţiunile radicale, în special din punct de vedere social nu mai pot fi
evitate. Astfel, Fondul Monetar Internaţional este uneori acuzat
pentru măsuri nepopulare, în special datorită condiţiilor impuse
privind închiderea unor întreprinderi nerentabile şi eliminarea unor
subvenţii, cum este şi cazul României.

Echipa de specialişti ai fondului elaborează un material sumar, care este analizat şi

acceptat de conducerea fondului şi elaborează cu anticipaţie o serie de chestionare şi
situaţii care vor sta la baza întocmirii raportului de inspecţie.
Etape de derulare a împrumuturilor

În fiecare an, experţii Fondul Monetar Internaţional vizitează aproape toate ţările
membre pentru a supraveghea politica economică a acestora. Misiunile durează în
general, 2-3 săptămâni iar echipa de experţi este formată din specialiştii diferitelor
departamente din cadrul Fondului Monetar Internaţional
La întoarcerea misiunii la Washington se reiau discuţiile între raportori şi diferite
departamente. Proiectul de program care se elaborează este verificat pentru a întruni
toate cerinţele generale ale Fondului, el fiind folosit ca bază de plecare pentru a doua
rundă de negocieri cu autorităţile. În această etapă există o strânsă conlucrare între
experţii Fondul Monetar Internaţional şi cei ai Băncii Mondiale fapt pentru care se
elaborează un program pe termen mediu elaborat cu participarea autorităţilor din ţara
care solicită împrumutul. Acest program conţine informaţii asupra politicii
macroeconomice şi asupra ajustărilor structurale recomandate.
Rezultatul final al negocierilor este înscris de către autorităţi într-o scrisoare care este
transmisă Directorului General împreună cu o cerere pentru acordarea ajutorului
financiar, după care este prezentată Consiliului Executiv, ce decide asupra valorii
creditului şi asupra perioadei de derulare.

În concluzie, deoarece creditul acordat de Fondul Monetar Internaţional nu este suficient

pentru rezolvarea problemelor, este esenţial ca ţările care primesc credite să aplice o politică de
ajustare adecvată. În acest sens s-a produs o schimbare fundamentală în relaţiile dintre Fondul
Monetar Internaţional şi membrii săi. Tot mai multe ţări au respins intervenţia excesivă a statului
şi au apreciat necesitatea unui climat financiar mult mai stabil şi, în funcţie de situaţia din ţara
respectivă, necesitatea unei pieţe care să funcţioneze mai eficient şi cu mai puţine restricţii.
3.5 FMI în România
Informaţii privind asistenţa financiară acordată de FMI (sub formă de aranjamente stand-
by, inclusiv de tip preventiv) sunt disponibile în tabelul de mai jos.
*Suma trasa este zero deoarece acesta este un Aranjament Stand-by preventiv
(Precautionary SBA).
Începând cu anul 20091, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat în data de 4
mai 2009 un Aranjament stand-by (ASB) pe o perioadă de 24 de luni în valoare de 11,443
mld. de DST (aproximativ 12,95 mld. de euro, respectiv 1,111% din cota României la
FMI), din care MFP a beneficiat de 1.946.500.000 de DST, iar BNR de 8.622.500.000 de
DST. Urmare a deciziei autorităţilor de a trata ultima tranşă din împrumut, în sumă de
874 milioane de DST, ca fiind de tip preventiv, aceasta nu a fost disponibilizată.
În vederea continuării pachetului de reforme demarat în perioada 2009-2011, autorităţile
române au solicitat, odată cu finalizarea anticipată a acestui acord, aprobarea unui nou
Aranjament Stand-By în valoare de 3.090,6 milioane de DST (aproximativ 3,5 miliarde
de Euro, respectiv 300% din cota României la FMI), care să se concentreze pe stimularea
potenţialului de creştere prin reforme structurale. Astfel, cel de al doilea ASB (de tip
preventiv) a fost aprobat de către Consiliul Directorilor Executivi al FMI în data de 25
martie 2011 şi a fost finalizat în iunie 2013, după prelungirea cu trei luni din martie 2013.
După finalizarea cu succes a acestuia, România a solicitat în iulie 2013 un nou sprijin
financiar preventiv din partea UE şi a FMI. Programul economic susţinut de
Aranjamentul stand-by pe 24 de luni cu FMI, pentru suma de 1.751,34 milioane de DST
(aproximativ 2 miliarde de EUR, reprezentând 170% din cota României la FMI), de
asistenţa acordată de UE pentru balanţa de plăţi, în valoare de 2 miliarde de EUR la care
se adaugă și sprijinul Băncii Mondiale, vine în completarea celor două programe
precedente, vizând: (i) asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice, (ii) continuarea
politicilor monetare şi a celor în sectorul financiar pentru menţinerea unor rezerve şi
creşterea rezistenţei în eventualitatea unor şocuri externe şi (iii) continuarea
implementării de reforme structurale. Acesta are în vedere susţinerea programului
economic pentru perioada 2013-2015, de menţinere a politicilor macroeconomice
sănătoase şi a stabilităţii sectorului financiar şi de continuare a reformelor structurale într-
un context marcat de incertitudini externe.
FMI a aprobat acest aranjament prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar
Internaţional din 27 septembrie 2013, iar Comitetul Economic şi Financiar şi Consiliul de
Afaceri Economice şi Financiare ale UE au aprobat asistenţa financiară din partea UE în
octombrie 2013. Ambele au fost finalizate în luna septembrie 2015.
În vederea sprijinirii implementării pachetului de reforme şi a îndeplinirii angajamentelor
asumate în cadrul Aranjamentelor stand-by încheiate cu FMI, acesta (individual sau în
colaborare cu Banca Mondială) a oferit de-a lungul timpului asistenţă tehnică atât
Ministerului Finanţelor Publice, cât şi Băncii Naţionale a României.
Astfel, Ministerul Finanţelor Publice (inclusiv ANAF) au beneficiat în perioada 2009-
2013 de sprijin în domenii precum:
 identificarea priorităţilor de reformă pe termen mediu şi scurt în domeniul
administrării veniturilor,
 elaborarea unei strategii de administrare a persoanelor fizice cu averi mari,
 îmbunătăţirea conformării fiscale şi a reformelor în domeniu,
 elaborarea strategiei de impunere a persoanelor fizice,
 consolidarea strategiilor de impozitare a persoanelor fizice,
 identificarea acţiunilor necesare pentru reformele de administrare fiscală spre a
spori conformarea voluntară şi veniturile fiscale,
 consolidarea disciplinei fiscale în administraţia publică şi a cadrului bugetar,
 pregătirea ariei de cuprindere şi a specificaţiilor tehnice ale sistemului informatic
integrat de management financiar,
 introducerea unor mecanisme eficiente de schimb de informaţii electronice între
subsistemele ciclului de management al cheltuielilor, în special între buget, trezorerie
şi sistemul de raportare, etc.
În calitate de stat membru, România furnizează FMI informaţii şi realizează
consultări anuale cu această instituţie, în conformitate cu prevederile Articolului IV al
Statutului FMI.
Informaţii suplimentare privind activitatea FMI în România sunt disponibile la:
http://www.imf.org/external/country/ROU/index.htm
Raportul FMI în conformitate cu Articolul IV – februarie 2015:
http://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.aspx?sk=42807.0
Site FMI: http://www.imf.org/external/

4. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE

4.1 Prezentare generală

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a fost înfiinţată în

anul 1991 (Legea nr.24 din 24 octombrie 1990 privind ratificarea Acordului de înfiinţare
a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) după prăbuşirea comunismului în
Europa, în scopul consolidării economiilor de piaţă şi a democraţiilor în 29 de ţări din
Europa Centrală până în Asia Centrală. Investiţiile băncii se realizează în special în clienţi
provenind din sectorul privat ale căror necesităţi de finanţare nu pot fi acoperite integral
prin intermediul pieţei. Banca promovează spiritul antreprenorial şi susţine procesul de
tranziţie către economii de piaţă deschise şi democratice.
BERD are 68 de state acţionari şi reprezentanţi ai UE prin Comisia Europeană şi Banca
Europeană de Investiţii, iar statele de operaţiuni ale BERD sunt: Albania, Armenia,
Azerbaijan, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Egipt, Estonia, Georgia,
Iordania, Kazakhstan, Kosovo, Republica Kirghiză, Letonia, Lituania, FYR Macedonia,
Maroc, Moldova, Mongolia, Muntenegru, Polonia, România, Federaţia Rusă, Serbia,
Slovacia, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan, Turcia, Tunisia, Ucraina, Ungaria şi
Uzbekistan.

Data la care au
devenit Capital
Nr.crt. Tara membre € 000)
1 Albania 18.dec.91 30,01
2 Armenia 07.dec.92 14,99
3 Australia 30.mar.91 300,14
4 Austria 28.mar.91 684,32
5 Azerbaijan 25.sep.92 30,01
6 Belarus 10 Jun 1992 60,02
7 Belgium 10.apr.91 684,32
8 Bosnia and Herzegovina 17 Jun 1996 50,71
9 Bulgaria 28.mar.91 237,11
10 Canada 28.mar.91 1,020,490
11 China 15 Jan 2016 29
12 Croatia 15.apr.93 109,42
13 Cyprus 28.mar.91 30,01
14 Czech Republic 1 Jan 1993 256,11
15
16 Denmark 28.mar.91 360,17
17 Egypt 28.mar.91 21,01
18 Estonia 28.feb.92 30,01
19 European Investment Bank 28.mar.91 900,44
20 European Union 28.mar.91 900,44
21 Finland 28.mar.91 375,18
22 FYR Macedonia 21.apr.93 17,62
23 France 28.mar.90 2,556,510
24 Georgia 04.sep.92 30,01
25 Germany 28.mar.91 2,556,510
26 Greece 29.mar.91 195,08
27 Hungary 28.mar.91 237,11
28 Iceland 29 May 1991 30,01
29 Ireland 28.mar.91 90,04
30 Israel 28.mar.91 195,08
31 Italy 28.mar.91 2,556,510
32 Japan 02.apr.91 2,556,510
33 Jordan 29.dec.11 9,86
34 Kazakhstan 27 Jul 1992 69,02
35 Korea, Republic of 28.mar.91 300,14
36 Kosovo 17.dec.12 5,8
37 Kyrgyz Republic 5 Jun 1992 21,01
38 Latvia 18.mar.92 30,01
39 Liechtenstein 28.mar.91 5,99
40 Lithuania 05.mar.92 30,01
41 Luxembourg 28.mar.91 60,02
42 Malta 28.mar.91 2,1
43 Mexico 28.mar.91 45,01
44 Moldova 5 May 1992 30,01
45 Mongolia 09.oct.00 2,99
46 Montenegro 3 June 2006 4,2
47 Morocco 28.mar.91 14,78
48 Netherlands 28.mar.91 744,35
49 New Zealand 19.aug.91 10,5
50 Norway 28.mar.91 375,18
51 Poland 28.mar.91 384,18
52 Portugal 05.apr.91 126,05
53 Romania 28.mar.91 144,07
54 Russian Federation 09.apr.92 1,200,580
55 Serbia 19 Jan 2001 140,31
56 Slovak Republic 1 Jan 1993 128,07
57 Slovenia 23.dec.92 62,95
58 Spain 28.mar.91 1,020,490
59 Sweden 28.mar.91 684,32
60 Switzerland 29.mar.91 684,32
61 Tajikistan 16.oct.92 21,01
62 Tunisia 29.dec.11 9,86
63 Turkey 28.mar.91 345,15
64 Turkmenistan 1 Jun 1992 2,1
65 Ukraine 13.apr.92 240,11
66 United Kingdom 28.mar.91 2,556,510
67 United States of America 28.mar.91 3,001,480
68 Uzbekistan 30.apr.92 44,12
Sursa:http://www.ebrd.com/shareholders-and-board-of-governors.html
BERD întreţine un dialog politic strâns cu guverne, autorităţi publice şi reprezentanţi ai
societăţii civile în vederea promovării obiectivelor sale. În toate operaţiunile efectuate,
BERD respectă cele mai ridicate standarde de guvernanţă corporatistă şi dezvoltare
sustenabilă.
BERD are un capital subscris de 30 mld. euro (de la 31 august 2012, după finalizarea
majorării de capital, faţă de nivelul precedent de 20 mld. euro).
România a devenit membru BERD în 1991. Guvernatorul României la BERD este
ministrul Finanțelor Publice, iar guvernator supleant este guvernatorul BNR. Începând
din anul 2011, ţara noastră face parte dintr-o constituentă condusă de Turcia, din care mai
fac parte Azerbaidjan şi Kîrgîzstan . Puterea de vot a României este de 0,492%.
Notă: Până la reuniunea anuală a BERD din mai 2011 (Astana), România făcea parte
din constituenta condusă de Ucraina, care mai includea Republica Moldova, Georgia şi
Armenia.

4.2 Organizarea şi funcţiile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

Conducerea băncii revine Consiliului Directorilor al cărui preşedinte se alege prin
votul majorităţii membrilor. În acordul de constituire al băncii se specifică faptul că ţările
Uniunii Europene, şi Banca Europeană de investiţii vor deţine majoritatea acţiunilor în
cadrul băncii. După presiuni puternice în Grupul celor 7, SUA a devenit acţionarul
individual cel mai mare (10 %), urmată de Anglia, Franţa, Germania, Italia şi Japonia,
fiecare cu 8,5 %, acţiunile fostelor republici sovietice de 6 % şi ţările din Europa
Centrală şi de Răsărit care au împreună puţin peste 6 %.

Funcţiile BERD

Finanţarea Acordarea de Atragerea de

proiectelor de asistenţă de capital privat
dezvoltare specialitate în Europa de
Est

Direcţii de finanţare pentru sectorul privat:

 BERD oferă finanțări de proiecte pentru bănci, întreprinderi industriale și

comerciale, adresându-se atât noilor inițiative cât și companiilor deja existente.
 Finanțările pentru proiecte aparținând sectorului privat fluctuează între 5 mil. euro
și 250 mil. euro, sub formă de împrumuturi sau de participații la capitalul social.
Cifra medie a investițiilor BERD este de 25 mil. euro. Proiectele de proporții mai
mici pot fi finanțate prin intermediari financiari sau prin programe speciale care se
adreseaza investițiilor de dimensiuni reduse în țările mai puțin dezvoltate. BERD
 adaptează fiecare proiect în funcție de nevoile clienților și de situația specifică a
țării, regiunii și sectorului în cauză.

 De regulă BERD finanțează maxim 35 la sută din costul total al unui proiect care
pleacă de la zero sau 35 la sută din capitalizarea pe termen lung a societații
responsabile de realizarea proiectului. Sponsorii trebuie sa contribuie cu un aport
de capital semnificativ, cel puțin egal cu investiția BERD.

Pentru a fi admisibil pentru o finanțare, proiectul trebuie să satisfacă următoarele

criterii:
Criterii de solicitantul fie situat într-una din țările în care BERD operează
finanţare
să aibă bune perspective comerciale

să aibă un aport de capital în numerar sau în natura din partea

sponsorului proiectului

să fie util pentru economia locală și pentru dezvoltarea sectorului

privat

să satisfacă criteriile financiare și ecologice existente

4.3 Activitatea BERD în România

BERD este cel mai mare investitor instituţional din România. Banca investeşte atât în
sectorul privat cât şi în cel public, în domenii ca energie, transport şi infrastructură
municipală, precum şi în instituţii financiare.

România a devenit membru BERD în 1991. Guvernatorul României la BERD este

ministrul Finanțelor Publice, iar guvernator supleant este guvernatorul BNR. Începând
din anul 2011, ţara noastră face parte dintr-o constituentă condusă de Turcia, din care mai
fac parte Azerbaidjan şi Kîrgîzstan . Puterea de vot a României este de 0,492%.

 384- proiecte
 Valoare €7,281 mil

 59% -din investiții au fost facute în sectorul privat

 €1,704 mil. sunt investiti in prezent in proiecte afate in desfasurare

In present BERD investeste in 384 de proiecte care se pot accesa la urmatorul link:
http://www.ebrd.com/work-with-us/project-finance/project-summary-documents.html?
1=1&filterCountry=Romania
 BERD realizează, o dată la trei ani, în colaborare cu Guvernul Romaniei, o
strategie de țară care conturează domeniile prioritare de dezvoltare și identifică
modalitățile de finanțare. La data de 30 septembrie 2015, Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare a aprobat Strategia de ţară pentru România pe perioada
aferentă următorilor patru ani, document conturează principalele domenii de interes şi
respectiv intervenţie ale acestei instituţii. Pentru perioada acoperită de strategie, BERD
are în vedere următoarele direcţii de acţiuneîn cadrul a trei piloni, urmând ca intervenţiile
să aibă loc prin intermediul potenţialelor instrumente financiare.
Pilonul 1 - Lărgirea accesului la finanţare prin stimularea creditării şi dezvoltarea
pieţelor de capital
Obiective:
1. relansarea creditării şi intermedierea mai accentuată a finanţării, în special în zone
defavorizate sau segmente țintă, prin:
a) finanţare directă/indirectă, inclusiv produse în moneda naţională, linii de creditare şi
dedicate (ex agribusiness) cu accent pe zone defavorizate sau segmente ţintă (ex femei);
b) finanţarea investitorilor şi menţinerea dialogului privind politicile împrumuturilor
neperformante şi procesului de reducere a acestora.
2. diversificarea surselor de finanţare, inclusiv dezvoltarea produselor nebancare, ca
alternativă viabilă a sectorului bancar, prin:
a) creditare pe termen lung şi capitalizare în sprijinul instituţiilor nebancare (ex
leasing, asigurări, microcreditare, fond de pensii);
b) sprijinirea capitalului privat prin fonduri locale, regionale sau capital de risc.
3. accelerarea dezvoltării pieţelor de capital prin îmbunătăţirea infrastructurii, dezvoltarea
gamei de produse şi dezvoltarea sustenabilă a bazei de investiţii, prin:
a) promovarea şi diversificarea produselor (ex: obligaţiuni bancare si corporative,
instrumente structurate, titluri de valoare garantate) în special în moneda naţională;
b) asistenţă tehnică în vederea consolidării pieţei secundare de capital, dezvoltarea
produselor locale şi punerea bazelor instituţionale locale.
Pilonul 2 - Construirea infrastructurii comerciale în vederea reducerii disparităților
regionale și creșterea incluziunii:
Obiective:
1. îmbunătăţirea eficienţei, calităţii şi guvernanţei infrastructurii şi a serviciilor
municipale , prin:
a) investiţii în sectoarele drumuri/căi ferate şi servicii municipale, apă/apă menajera şi
transport urban, prioritizarea proiectelor cu un potenţial ridicat la integrarea geografică şi
economică şi incluziune;
b) investiţii pârghie prin promovarea reformelor sectoriale, a tarifelor comerciale
bazate pe costuri eficiente şi un management îmbunătăţit;
c) investiţii în îmbuntăţirea transportului intern de energie, distribuţia infrastructurii şi
integrarea în reţelele naţionale.
2. Creşterea utilizării soluţiilor private pentru a permite finanţare sustenabilă şi un
management eficient al proiectelor de infrastructură şi al operatorilor de utilităţi, prin:
a) încurajarea participării sectorului privat la finanţarea proiectelor de infrastructură şi
promovarea utilizării structurilor PPP/concesiuni în toate sectoarele municipale prin
finanţare pentru concesionari şi dialog social;
b) dialogul social pentru promovarea privatizării infrastructurii naţionale şi a
companiilor de utilităţi municipale, reducerea subvenţiilor şi crearea de infrastructură şi
servicii sustenabile.
Pilonul 3 - Stimularea competitivităţii sectorului privat prin investiţii ţintă
Obiective:
1. întărirea competitivităţii sectorului privat prin investiţii ţintă, precum şi consultanţă în
practicile afacerilor şi standardelor, prin:

a) investiţii prin creditare şi aport de capital în vederea sprijinirii întreprinderilor

locale în sectoare cu mare potenţial de creştere (ex: agribusiness, manufactură şi
servicii);
b) sprijin pentru imbunătăţirea practicilor manageriale, eficientizarea productivităţii şi
resurselor; dialogul privind practicile, inclusiv prin intermediul Consiliului Investitorilor
Străini (FIC) pentru a promova un mediu de afaceri stabil şi predictibil şi a atrage
investiţii străine (FDI).
2. întărirea competitivităţii în diferite sectoare, inclusiv telecomunicaţii, căi ferate,
energie, logistică şi bancar, prin:
a) încurajarea şi sprijinirea continuării privatizării întreprinderilor de stat în sectoare
relevante (ex: energie, căi ferate) prin vânzări strategice sau licitaţii publice parţiale;
b) mobilizarea de resurse finaciare concomitent cu îmbunătăţirea practicii manageriale
pentru întreprinderile de stat, prin dialog social.
3. îmbunătăţirea eficienţei energetice şi a competitivităţii mediului de afaceri românesc,
prin investiţii, inclusiv în companiile de petrol şi gaze.

4.3.1 Portofoliul public BERD în România

 împrumuturi contractate de stat şi/sau garantate 6 împrumuturi cu o valoare

totală contractată de circa 348 mil. euro, din care 1 împrumut în valoare totală de
cca. 135 mil. EUR este în prezent în tragere.
 împrumuturile acordate autorităţilor locale - 18 împrumuturi contractate direct
de către unităţi adminstrativ-teritoriale, în sumă de 174,416 mil. euro şi 208,726 mil.
 lei şi 6 garanţii acordate de UAT-uri pentru credite contractate de operatori
economici din subordine, în valoare de 21,94 mil. euro şi 61,6 mil. lei.
De asemenea, BERD a acordat asistenţă tehnică în baza Memorandumului de înţelegere
privind sprijinul pentru implementarea proiectelor în vederea absorbţiei fondurilor
structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene în România, semnat la Bucuresti la 21
noiembrie 2012 și aprobat prin HG 181/2013.
În baza acestui Memorandum au fost semnate un număr de șapte contracte după cum
urmează:
 Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a avut în
derulare un contract având drept obiect planurile naționale de acțiune pentru sectorul
eficienței energetice în Romania. Acest contract a fost finalizat în luna decembrie
2013.
 Autoritatea de management pentru Programul Operational Regional are in
derulare patru contracte cu BERD: două în domeniul eficientei energetice, în vederea
pregatirii unor strategii de finantare a eficientei energetice in sectorul rezidential și
respectiv în sectorul public, unul ce vizeaza strategia de finanțare și gestionare a
transportului public urban, precum și unul care vizează dezvoltarea unor planuri
sustenabile de mobilitate pentru cei şapte poli de dezvoltare.
Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice are în derulare un contract în vederea
sprijinirii operatorilor regionali, având drept scop maximizarea rezultatelor, prin atragerea
de resurse atât interne cât şi private, precum şi utilizarea unor mecanisme financiare
alternative.
Pentru perioada de programare următoare, 2014-2020, BERD şi autorităţile române au
convenit încheierea unui Acord privind asistenţa BERD în implementarea proiectelor
finanţate prin intermediul instrumentelor structurale ale UE, care se va inscrie în cadrul
oferit de Strategia de ţară a BERD pentru România si va avea în vedere creşterea
capacităţii administrative, formularea politicilor și strategiei sectoriale, planificarea,
lansarea şi implementarea proiectelor, creşterea absorbţiei Fondurilor Europene
Structurale şi de Investiţii (FESI) în perioada de programare 2014-2020. Scopul noului
Acord este de a oferi servicii similare cu cele convenite prin acordurile semnate în 2013,
pentru trei arii generale de intervenţii, după cum urmează:
 strategii de sector și programe sectoriale de investiţii;
livrarea proiectelor; capacitate instituţională.
Cele șase domenii specifice de sprijin se referă la domeniul alimentării cu apă (water
sector), infrastructură naţională şi municipală, energie sustenabilă, termoficare, IMM-
uri şi instrumente financiare.
BERD este implicat în România prin iniţiativa JASPERS (Joint Assistance to Support
Projects in European Regions) 1- un parteneriat între Comisia Europeană, Banca
Europeană de Investiţii (BEI) BERD şi Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW), care
reprezintă un instrument de asistenţă tehnică pentru ţările care au aderat la UE în 2004,
2007 şi 2013, precum şi pentru Grecia, Macedonia, Muntenegru şi Serbia. Prin acest
instrument, statelor membre în cauză li se oferă sprijinul de care au nevoie pentru a
pregăti proiecte importante de înaltă calitate, care urmează a fi cofinanţate din fonduri ale
UE. Aceasta iniţiativa este gestionată de către BEI şi co-sponsorizată de Comisia
Europeană şi BERD.
4.3.2 Portofoliul privat BERD în România
Componenta principală a prezenţei BERD în România o constituie finanţarea
sectorului privat prin acordarea de împrumuturi directe companiilor locale şi străine
prezente pe piaţa românească, acordarea de împrumuturi sindicalizate alături de bănci
locale pentru sprijinirea economiei reale şi acordarea de cofinanţare pentru programele
UE.
Ministerul Finanţelor Publice a transmis acordul de principiu („no objection”) pentru un
număr de 204 de proiecte, din care 13 proiecte în valoare totală de 325 mil. euro în anul
2014 şi 6 proiecte în valoare totală de aprox.259 mil. euro până în decembrie în 2015.
Conform angajamentelor, acţiunile BERD au fost destinate sprijinirii stabilităţii
sectorului bancar şi a activității de creditare a economiei reale în România. Aceste
împrumuturi au sprijinit crearea cadrului necesar lansării de emisiuni de obligaţiuni de
către instituţiile financiare bancare şi non-bancare, asigurarea necesarului de cofinanţare
aferent proiectelor destinate serviciilor publice de alimentare cu apă şi administrarea
apelor reziduale care vor fi finanţate prin fonduri structurale și de coeziune UE,
susţinerea infrastructurii energetice, dezvoltarea infrastructurii de transport public.
În ceea ce priveşte cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri structurale, menţionăm
că BERD a iniţiat un cadru mai larg de finanţare denumit Programul de Cofinanţare
pentru Fondul Regional de Coeziune (EU Cohesion Funds Water Cofinancing
Framework - R2CF), în valoare de 200 mil. euro, disponibil pentru perioada noiembrie
2010 – 2012, extins în 2012 cu suma de 130 mil. euro destinată cofinanţării proiectelor
pentru operatorii de apă regionali (105 mil. euro) şi respectiv pentru proiectele de
eficienţă energetică (25 mil. Euro). R2CF a asigurat necesarul de cofinanţare aferent
proiectelor destinate serviciilor publice de alimentare cu apă şi administrarea apelor
reziduale finanţate prin fonduri structurale și de coeziune UE, fiind susţinute investiţii
esenţiale în infrastructura de apă şi deşeuri menajere, sprijinind alinierea acestor servicii
la standardele de mediu din U.E.
În plus, în prezent se află în derulare trei programe de finanțare destinate energiei
regenerabile şi eficienţei energetice (Sustainable Energy Financing Facility - SEFF),
dezvoltate de BERD în România cu sprijinul Uniunii Europene, cu derulare prin
intermediul instituțiilor financiare românești participante: (i) EEFF (Energy Efficiency
Finance Facility, cu finanțare BERD de 80 mil. euro, se adresează companiilor din
sectorul privat care investesc până la 2,5 mil. euro în eficiență energetică; (ii) RoSEFF
(Romania SME Sustainable Energy Efficiency Facility, cu finanțare BERD de 60 mil
euro, oferă creditare până la 1 milion euro pentru proiectele de investiții în eficiența
energetică sau energie regenerabilă, pentru IMM-uri și asociații de locatari, și (iii)
MFFEE (Municipal Finance Facility for Energy Efficiency) cu finanțare BERD de 10 mil
euro, pentru entitățile publice care investesc până la 5 mil euro în eficiența energetică sau
energie regenerabilă.
Informaţii suplimentare :
http://www.ebrd.com/pages/country/romania.shtml
www.ebrd.org

5. BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII

5.1 Prezentare generală

 Banca Europeană de Investiţii (BEI) este instituţia financiară a Uniunii Europene
(UE), ce a fost înfiinţată prin Tratatul de la Roma din 1958, cu scopul de a acorda
asistenţă tehnică pe termen lung prin proiecte care susţin dezvoltarea echilibrată a
întregului spaţiu comunitar şi contribuie la coeziunea economică, socială şi teritorială a
UE.
BEI este singura bancă deţinută doar de statele membre ale UE şi care reprezintă
interesele acestora, lucrând împreună cu instituţiile UE, adaptându-şi permanent
activitatea în funcţie de evoluţiile politicilor comunitare. Mai mult de 90% din activitatea
BEI se derulează în cadrul UE.
Principale produse și servicii oferite de BEI:
 credite - aproape 90 % din angajamentul financiar. Banca acordă împrumuturi
pentru a sprijini creșterea economică și crearea de locuri de muncă, iar acest
sprijin contribuie, de multe ori, la atragerea altor investitori.
 finanțare mixtă - clienții pot combina fondurile acordate de BEI cu investiții
adiționale.
 consiliere și asistență tehnică - pentru a valorifica la maxim fondurile disponibile.
 Împrumuturile de peste 25 de milioane de euro sunt acordate direct de BEI. În
cazul împrumuturilor cu o valoare mai mică, BEI deschide linii de
credit pentru instituțiile financiare care ulterior acordă credite beneficiarilor.

5.2 Organizarea şi funcționrea BEI:

Banca este administrată şi condusă de :

 Consiliul guvernatorilor este alcătuit din miniștri (de obicei de finanțe) din toate
statele membre. Acesta stabilește politica generală de creditare a Băncii.
 Consiliul de administrație prezidat de președintele BEI, este alcătuit din 28 de
membri numiți de statele membre și unul desemnat de Comisia Europeană. Acesta
aprobă operațiunile de contractare și acordare a împrumuturilor.
 Comitetul de direcție organul executiv al Băncii, gestionează activitățile de zi cu
zi.
 Comitetul de audit verifică dacă operațiunile BEI se derulează în mod
corespunzător.
 Diverse direcții ale Băncii pun în aplicare deciziile manageriale.

BEI este acţionar majoritar în cadrul Fondului European de Investiţii (FEI) alături
de care formeaz㠓Grupul BEI- FEI a fost înfiinţat în anul 1994 cu scopul de a sprijini
politicile UE şi oferă capital de risc pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), în
special pentru societăţile recent înfiinţate şi pentru cele cu orientare tehnologică. De
asemenea, furnizează garanţii instituţiilor financiare pentru a acoperi împrumuturile
acordate IMM-urilor.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a devenit membră a BEI la 1
ianuarie 2007. Ţara noastră alături de Danemarca, Grecia şi Irlanda formează o
constituentă. Guvernatorul pentru România în Consiliul Guvernatorilor BEI este ministrul
Finanțelor Publice, iar reprezentant in Consiliul directorilor este un secretar de stat din
cadrul MFP.
 În conformitate cu Memorandumul de Întelegere semnat între România, Irlanda,
Danemarca şi Grecia, în calitate de state membre ale Băncii Europene de Investiţii (BEI),
la data de 13 februarie 2008, România deţine postul de vice-preşedinte al BEI pentru
perioada 2012-2016.
Capitalul subscris al BEI a fost majorat de la 1 ianuarie 2013, de la 232,39 mld.
de EUR la 242,39 mld. De EUR, ponderea capitalului subscris plătită de statele membre a
crescut de la 5% la 8,919% din capitalul subscris total. La această creştere de capital
România a contribuit cu 52.395.000 de EUR. Aportul total al României la capitalul BEI
este de 1,27 mld. De EUR, reprezentând 0,5239% din total. BEI finanţează proiecte de
investiţii, în principal pentru dezvoltarea echilibrată a statelor membre, în scopul
asigurării integrării economice şi realizării coeziunii sociale. Misiunea sa este de a
contribui la realizarea obiectivelor UE, inclusiv la realizarea politicii de cooperare şi
dezvoltare, prin finanţarea de proiecte specifice pe termen lung. Obiectul de activitate al
BEI îl reprezintă acordarea de asistenţa financiară în domenii ca transporturi, energie
telecomunicaţii, protecţia mediului, educaţie şi sănătate.
Aşa cum este prevăzut în Planul Operaţional pentru perioada 2015-2017, BEI va sprijini
creșterea investițiilor, consolidarea coeziunii economice și sociale la nivel UE, ocuparea
forței de muncă și restabilirea competitivității UE. Succesul va depinde de continuarea
cooperării cu statele membre, Comisia Europeană și instituțiile naționale. Un element de
noutate este reprezentat de lansarea de către Comisia Europeană a Planului de Investiții
pentru Europa, în a cărui implementare este implicat și grupul BEI. Grupul BEI lucrează
împreună cu Comisia Europeană, statele membre, bănci naţionale de dezvoltare şi alţi
actori implicaţi pentru a continua să furnizeze soluţii inovative, practice şi eficiente care
să aibă efect catalitic pentru investiţiile în UE şi să crească efectul multiplicator al
resurselor bugetare UE şi al contribuţiilor din partea statelor membre.

5.3 Activitatea BEI în România

Volumul total cumulat al împrumuturilor acordate de BEI se ridică la peste 10 miliarde de

EUR de la începutul activităţilor sale din România în 1990. Pe parcursul perioadei 2011-
2015,BEI a acordat României împrumuturi în valoare totală de 2,6 miliarde de EUR, din
care 211 mil. de EUR în 2015, destinația acestora fiind următoarea: 57% către sectorul de
servicii, 36% IMM-uri și întreprinderi cu capital mediu și 8% sectorul industrial.
5.3.1 Portofoliul public al BEI și FEI în România
Toate împrumuturile acordate de către BEI până în prezent au avut în vedere investiţiile
menite să îmbunătăţească infrastructura în sectorul public şi servicii, fiind caracterizate
printr-o puternică conotaţie europeană şi caracteristici specifice reţelei trans-europene
(TEN). Finanţarea acordată de BEI a fost menită în principal să sprijine investiţiile UE în
infrastructură şi industrie, precum şi în sistemul financiar-bancar.
Portofoliul împrumuturilor contractate de stat de la BEI sau garantate este în prezent
re¬pre¬zentat de 43 de împrumuturi, având o valoare totală de cca. 4,471 mld. de EUR,
din care 6 împrumuturi (în valoare totală de 2,439 mld. de EUR, incluzând si facilitatea
de 1 mld. de EUR destinată cofinanţării Programelor Operaţionale Sectoriale (POS) –
Me¬diu, Transport şi Creșterea Competitivității Economice) sunt în prezent în
implementare.
Împrumuturile acordate autorităţilor locale - 9 împrumuturi contractate direct de către
unităţi/subdiviziuni adminstrativ-teritoriale, în sumă de 388,40 mil. de EUR destinate
reabilitării termice a blocurilor de locuințe din sectoarele 1, 2, 4 şi 6 ale Municipiului
Bucureşti şi achiziţiei de tramvaie şi autobuze pentru transport urban de călători, precum
și realizării de proiecte care beneficiază de fonduri nerambursabile europene în
Municipiul Oradea şi o garanţie acordată de UAT-uri din județele Cluj și Sălaj pentru un
credit contractat de operatorul regional din subordine, în valoare de 25,30 mil. de EUR.
În baza Acordului de finanţare dintre Guvernul României şi Fondul European de Investiţii
privind programul Jeremie în România (republicat prin HG nr. 916/2013), FEI este
mandatat să fie managerul programului JEREMIE („Joint European Resources for Micro
and Medium Enterprises”). Aceasta este o iniţiativă comună a Comisiei Europene
(Direcţia Generală Politici Regionale) şi a Băncii Europene de Investiţii care are ca
obiectiv creşterea accesului la finanţare pentru IMM-urile din UE în cadrul fondurilor
structurale pentru perioada 2007-2013. JEREMIE a fost finanţat prin Programul
Operaţional Sectorial “Creşterea Competitivităţii Economice”, din Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) cu o sumă totală de 225 mil. de EUR.
Programul JEREMIE urmăreşte îmbunătăţirea accesului la finanţare pentru IMM-uri şi
microcreditare, utilizând o serie de instrumente financiare de tipul produselor de
garan¬tare (garanţia de portofoliu - ce acoperă parte din pierderile dintr-un portofoliu al
băncilor nou create), produselor finanţate (finanţare cu dobândă subvenţionată pentru
împru¬mu¬turi pentru investiţii şi capital de lucru) şi produselor de tip equity (fond de
capital de risc).
De asemenea, BEI este implicat în RO prin iniţiativa JASPERS (Joint Assistance to
Support Projects in European Regions) - un parteneriat între Comisia Europeană, BEI,
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi Kreditanstalt für
Wiederaufbau (KfW), care reprezintă un instrument de asistenţă tehnică pentru ţările care
au aderat la UE în 2004, în 2007 şi în 2013, precum şi pentru Grecia, Macedonia ,
Muntenegru şi Serbia. Prin acest instrument, statelor membre în cauză li se oferă sprijinul
de care au nevoie pentru a pregăti proiecte importante de înaltă calitate, care urmează a fi
cofinanţate din fonduri ale UE. Această iniţiativă este gestionată de către BEI şi co-
sponsorizată de Comisia Europeană şi de BERD.
Totodată, BEI a acordat asistenţă tehnică în baza Memorandumului de înţelegere privind
sprijinul pentru implementarea proiectelor în vederea absorbţiei fondurilor Uniunii
Europene în România, aprobat prin HG 239/2012. În baza acestui Memorandum, au fost
semnate 3 acorduri de asistenţă tehnică, astfel:
- Un contract încheiat cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la data de 16
noiem¬brie 2012, având drept obiect acordarea de suport managerial autoritaţii de
manage¬ment, concentrat în principal pe revizuirea sistemului de management existent şi
a organizării interne. Contractul s-a desfaşurat pe o perioada de opt luni (16 noiembrie
2012-16 august 2013).
- Un contract încheiat la data de 23 septembrie 2013 cu Ministerul Fondurilor Europene
(ca autoritate contractantă şi beneficiar final) şi cu Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi
Drumuri Naţionale din România (toate aceste instituţii având calitatea de beneficiar
final).
- Un contract semnat în aprilie 2014 cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice având drept scop evaluarea sectoarelor potenţiale principale şi a tipurilor de
proiecte pentru a fi finanţate prin instrumente financiare pentru dezvoltare urbană, pe
parcursul perioadei 2014 - 2020.
Pentru perioada de programare 2014-2020, în decembrie 2015 BEI si MFE au semnat un
nou Memorandum de inţelegere, care are anexat un format standard de contract de
asistență tehnică (PASSA), atât pentru a asigura sprijin în vederea susţinerii reformelor
structurale, investiţiilor din sectorul public, creşterea absorbţiei Fondurilor Europene
Structurale şi de Investiţii în perioada de programare 2014-2020, cât și pentru a pregăti
perioada de programare următoare (după 2020).
Scopul noului Memorandum este de a oferi servicii de consultanţă similare cu cele
convenite prin acordurile semnate în 2012, pentru două arii de intervenţii, după cum
urmează:
 necesităţi orizontale: sprijin pentru întărirea capacităţii administrative a
Autorităţilor de Management şi a beneficiarilor pentru identificarea, pregătirea şi
implementarea proiectelor; sprijin pentru închiderea Programelor Operaţionale
Sectoriale Transport şi Mediu 2007 - 2013; consultanţă pentru echipele de proiect şi
departamentele implicate în pregătirea, managementul şi implementarea proiectelor;
training; sprijin pentru identificarea problemelor de guvernanţă şi adaptarea
legislaţiei naţionale pentru creşterea absorbţiei Fondurilor Europene Structurale şi de
Investiţii; sprijin pentru îndeplinirea condiţionalităţilor ex-ante;
 necesităţi specifice referitoare la implementarea programelor operaţionale: sprijin
pentru monitorizare, evaluare, pregătire şi implementare; punerea la dispoziţie a unor
experţi care să sprijine pregătirea şi implementarea proiectelor; sprijin metodologic
în vederea pregătirii documentelor necesare pentru pregătirea şi implementarea
proiectelor; sprijin pentru implementarea instrumentelor financiare în România.
În cursul lunii iulie 2015, Guvernul a aprobat un Memorandum prin care se propune
participarea României la instrumentul financiar de tip garanție nepla¬fonată în cadrul
Inițiativei pentru IMM-uri cu o valoare de 100 mil. de EUR din FEDR. Această Inițiativă
combină alocările naționale ale statelor membre în cadrul fondurilor europene structurale
și de investiții (FESI) cu resursele bugetare ale Uniunii Europene gestionate la nivel
central în cadrul programelor Orizont 2020 și COSME și cu resursele proprii ale
Fondului European de Investiții și ale Băncii Europene de Investiții. Astfel, BEI acordă o
contribuție de până la 245 mil. de EUR pentru implementarea Inițiativei pentru IMM-uri
în România.

5.3.2 Portofoliul privat BEI în România

Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de instituţie care asigură reprezentarea României

la BEI, îşi exprimă acordul de principiu (“no objection”) cu privire la împru¬muturile
acordate de BEI în sectorul privat.
În perioada 2007- decembrie 2015 valoarea totală a împrumuturilor acordate de BEI
pentru care România, prin Ministerul Finanţelor Publice (MFP), a emis acest acord de
principiu este în valoare de aproximativ 7 mld. de EUR, domeniile acoperite fiind în
special susţinerea sectorului IMM-urilor şi a întreprinderilor cu capital mediu (linii de
credit prin intermendiul partenerilor selectaţi1), energie regenerabilă, servicii,
telecomunicaţii.

5.4 Planul de Investiţii pentru Europa şi rolul grupului BEI

În data de 17 decembrie 2014, Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei

Europene, a prezentat propunerile concrete ale Comisiei Europene (COM) privind Planul
de investiţii pentru Europa (PIE), cu scopul atragerii investiţiilor private, îndeosebi pentru
a stimula creşterea economică şi crearea de locuri de muncă la nivel UE, care vizează
mobilizarea a 21 mld. de EUR ce ar urma să genereze 315 mld. de euro în investiţii în
economia reală până la sfârşitul anului 2017.
PIE se bazează pe trei elemente centrale: (i) crearea unui Fond european pentru investiţii
strategice (FEIS), în cadrul Băncii Europene de Investiţii (BEI); (ii) sprijinirea
investițiilor din economie printr-un program de asistenţă (înființarea Platformei Europene
de Consiliere în materie de Investiţii), pentru pregătirea proiectelor de investiţii, și
crearea Portalului pentru proiecte de investiții gestionat de către COM, pentru care
participarea statelor membre este voluntară; și (iii) o foaie de parcurs, cu măsuri menite
să sporească atractivitatea investiţională în Europa, inclusiv cu propuneri de abrogare a
acelor reglementări sectoriale specifice care au obstrucţionat investiţiile private în trecut.
Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25
iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de
consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de
modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 2 (Regulamentul
FEIS), care stabilește temeiul juridic pentru prima parte a planului de investiții, a fost
publicat pe 1 iulie 2015. Pe 22 iulie 2015, COM a adoptat ultimele măsuri necesare
pentru a permite ca FEIS să devină funcțional până la începutul toamnei 2015, conform
calendarului de implementare a PIE. Prin comunicatul de presă din 3 decembrie 2015,
BEI anunță finalizarea procesului de selecție a Comitetului de investiții.
Prin Regulamentul FEIS sunt stabilite atât criteriile de eligibilitate a proiectelor
FEIS pentru utilizarea garanției UE: viabilitate economică, încadrare în politicile Uniunii,
adiţionalitate, potenţialul de a maximiza, în măsura posibilului, antrenarea de investiţii în
domeniul privat; viabilitate din punct de vedere tehnic, cât şi obiectivele generale care
trebuie adresate prin proiectele propuse: cercetare, dezvoltare și inovare; dezvoltarea
sectorului energetic; dezvoltarea infrastructurii de transport; sprijin financiar pentru
întreprinderi mici, mijlocii și companii de talie medie; dezvoltarea tehnologiei
informaţiilor şi comunicaţiilor; mediu și eficiența resurselor; capitalul uman.
FEIS are două anvelope financiare: (i) pentru infrastructură și inovare
(Infrastructure and Innovation Window - IIW), în valoare de 16 mld. de EUR,
implementată de BEI atât prin produse de creditare, cât și prin participații la capital și (ii)
pentru IMM-uri (SME Window - SMEW), în valoare de 5 mld. de EUR, implementată de
Fondul European de Investiţii (FEI). COM a publicat în 15 ianuarie 2016 detalii privind
realizările în anul 2015 din perspectiva PIE în special FEIS cu prezentari grupate pe
proiecte realizate în: diverse sectoare economice sau țări.
Precizăm faptul că datele și prezentările menționate sunt în dinamică continuă,
lista acestora fiind actualizată periodic; în acest sens, COM a publicat în 14 aprilie 2016
detalii privind realizările până în luna aprilie 2016. În același timp, date actualizate sunt
publicate și de BEI. În plus, pe 22 februarie 2016 COM a publicat o broșură în limba
engleză privind modalitățile de combinare a fondurilor europene structurale și de
investiții cu FEIS.
Informaţii suplimentare :
http://www.eib.org/
http://www.eif.org/
6. BANCA DE DEZVOLTARE A CONSILIULUI EUROPEI

6.1 Prezentare generală

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei este o bancă multilaterală de

dezvoltare, înfiinţată la 16 aprilie 1956, la iniţiativa Consiliului Europei, ca Fondul de
Dezvoltare Socială a Consiliului Europei. La 1 noiembrie 1999, numele său s-a modificat
în Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE). Obiectul activităţii sale a fost
extins progresiv pentru a contribui la întărirea coeziunii sociale în Europa, prin trei
direcţii de acţiune: întărirea integrării sociale (acţiuni în favoarea refugiaţilor, migranţilor
şi persoanelor deplasate forţat, promovarea locuinţelor sociale, crearea şi păstrarea
locurilor de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în zonele urbane şi rurale,
modernizarea infrastructurii în administraţie şi servicii publice), managementul mediului
(dezastre naturale şi ecologice, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului istoric şi
cultural), dezvoltarea capitalului uman (sănătate, învăţământ, pregătire profesională).
La 5 martie 1996 România a devenit al 25-lea membru, acum BDCE având 41 de state
membre (Albania, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica
Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Sfântul Scaun,
Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Kosovo, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg,
Malta, Republica Moldova, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia,
România, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Republica
Macedonia şi Turcia).
Proiectele prezentate trebuie să corespundă următoarelor criterii:
 să fie alcătuite în conformitate cu tratatele (convenţiile) Consiliului Europei;
 să respecte mediul, având la bază convenţiile internaţionale şi standardele de
calitate;
 solicitarea de finanţare nu trebuie să depăşească 50% din costul eligibil al
proiectului, restul putând fi cofinanţat de alte instituţii internaţionale;
  să corespundă procedurilor de licitare conforme cu directivele naţionale şi
internaţionale
Există 2 nivele pe care BDCE le stabileşte pentru aplicanţi:
 proiectul, care corespunde cererii de împrumut depuse de aplicant, ale cărui tip,
durată şi sumă trebuie aprobate de Consiliul de administraţie;
 împrumutul în sine, ale cărui condiţii sunt negociabile direct între Bancă şi
aplicant.
Această distincţie între proiecte şi împrumuturi corespunde celor două secvenţe
distincte ale aceluiaşi proces denumit "ciclul proiectului" prin care un aplicant depune o
cerere de finanţare către BDCE, prezintă un proiect spre evaluare, primeşte aprobarea
pentru proiect şi obţine sumele respectivului împrumut.
Contribuţia României la capitalul BDCE este de 59,914 mil. euro capital subscris,
din care vărsat 6,650 mil. euro, puterea de vot reprezentând 1,095%. Ultima majorare de
capital s-a efectuat în anul 2012, din fondul de rezervă al BDCE.

6.2 Portofoliul public în România

Până în prezent BDCE a acordat României 23 de împrumuturi cu o valoare totală de 1,18

mld. Euro, din care 7 împrumuturi, în valoare totala de cca. 778 mil. euro sunt în prezent
în implementare. Portofoliul de credite BDCE se structurează pe următoarele sectoare de
activitate: utilităţi publice, agricultură, educaţie şi domeniul social. Având în vedere
obiectivele generale ale acestei instituţii, cea mai mare parte a creditelor sunt orientate
către proiectele de natură socială, inclusiv educație, utilități publice, protecția mediului și
atenuarea efectelor inundațiilor.

6.3 Portofoliul privat în România

În perioada 2011-2015 valoarea totală a împrumuturilor acordate de BDCE pentru care

statul român prin Ministerul Finanţelor Publice a dat acordul de principiu pentru
contractarea unor împrumuturi private este de 305 mil. euro, pentru finanţarea IMM-
urilor, infrastructurii de servicii publice din România şi respectiv dezvoltării sectorului
sănătăţii. Banca finanţează proiecte individuale sau multisectoriale iar de curând a
introdus două noi instrumente de finanţare: Facilitatea de cofinanţare a fondurilor
europene şi respectiv Facilitatea de finanţare a sectorului public.
Informații suplimentare privind activitatea BDCE:
http://www.coebank.org

7. BANCA PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE A MĂRII NEGRE

7.1 Prezentare generală

România este membru fondator al Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării

Negre (BCDMN). Acordul de înfiinţare al Băncii a fost semnat la 30 decembrie 1994 şi
ratificat de către Parlament prin Legea nr. 67/1996.
BCDMN a fost înfiinţată de catre cele 11 state membre ale Cooperarii Economice
la Marea Neagră (CEMN), respectiv Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia,
Republica Elenă, Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina, ca un instrument
financiar pentru realizarea obiectivului CEMN de transformare a regiunii Mării Negre
într-o zona de pace, stabilitate si prosperitate. Sediul Băncii este la Salonic, Republica
Elenă.
Acordul de înfiinţare a intrat în efectivitate la data de 24 februarie 1997, aceasta fiind
data la care instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare a Acordului de infiinţare
au fost depuse de catre cel putin şase state membre, a caror subscripţie acoperea
minimum 51% din capitalul social.
BCDMN este condusă de un Consiliu al Directorilor, care se reunește de circa cinci ori pe
an în ședinte ordinare şi, în cazuri speciale, în şedinţe extraordinare, şi de Consiliul
Guvernatorilor Băncii, care se întruneşte cu ocazia Reuniunilor Anuale, sau, de
asemenea, în cazuri speciale, în reuniuni extraordinare. Guvernator pentru România este
ministrul Finanțelor Publice.
BCDMN a devenit operaţională la data de 1 iunie 1999. BCDMN a stabilit relaţii oficiale
cu instituţii guvernamentale, bănci şi organisme financiare internaţionale care activează
în statele membre, şi are statut de observator în diverse organisme internaţionale, în
vederea identificării unor posibilităţi de cooperare şi schimb de informaţii. La rândul său,
BCDMN a acordat statut de observator unui număr de instituţii financiare sau bănci de
dezvoltare.
Preşedintele Băncii este dl. Ugur Ihsan Delikanli (Federaţia Rusă), iar Vicepreşedinţi dna.
Nina Stavreva (Bulgaria)- Departamentul Operaţiuni, dna. Valentina Şiclovan (România)-
Departamentul Financiar, dl. Igor Leshukov (Federația Rusă)- Departamentul Bancar.
Secretar general este dl. Serafeim Tsokas (Republica Elenă). Mandatele de Vicepreşedinte
se alocă prin rotaţie - România a mai deţinut poziţia de Vicepreşedinte pentru două
mandate (în perioada 2001-2007).

7.2 Participarea României la capitalul social

Capitalul iniţial autorizat al BCDMN a fost de 1 miliard DST, reprezentând

contravaloarea a un milion de acţiuni, fiecare acţiune având o valoare nominală de 1.000
DST.
În anul 2008, capitalul autorizat a fost majorat la 3.000.000.000 DST, din care capital
subscris şi vărsat 2.000.000.000 DST, iar nesubscris 1.000.000.000 DST, ceea ce permite
flexibilitate în cazul apariţiei, pe parcurs, a unor state sau organisme financiare
internaţionale care ar dori să adere la Bancă.
România a participat la majorarea de capital, deţinând în prezent 280.000 acţiuni în
valoare de 280.000.000 DST, respectiv 14 % din capitalul subscris şi vărsat şi 9,34% din
capitalul autorizat al BCDMN.
Prin amendarea Acordului de înfiinţare, capitalul autorizat al BCDMN a fost
redenominat în EUR şi reprezintă 3.450.000.000 EUR, divizat în 3.000.000 de acţiuni cu
valoare nominală de 1150 EUR fiecare. Valoarea acţiunilor deţinute de România este de
322.000.000 EUR.

7.3 Obiectivul BCDMN

 BCDMN dorește să contribuie la sprijinirea procesului de tranziţie al statelor
membre, prin finanţarea sectoarelor public si privat (cu focus pe sectorul privat),
finanţarea şi promovarea proiectelor regionale şi a activităţilor comerciale din şi dintre
statele participante. În vederea atingerii acestor obiective, funcţiile şi competenţele
BCDMN, prevăzute în Acordul de înfiinţare, sunt:
 susţinerea şi promovarea comerţului interregional;
 finanţarea proiectelor productive şi a întreprinderilor din statele membre;
 cooperarea cu instituţiile internaţionale de dezvoltare şi cu agenţiile naţionale
financiare şi de cooperare ale statelor membre;
 înfiinţarea şi operarea unor fonduri speciale pentru scopuri specifice;
 întreprinderea de studii şi cercetări pentru promovarea creşterii economice
regionale, cu scopul de a stimula dezvoltarea şi tranziţia;
 încurajarea dezvoltării regionale, prin cooperarea cu statele membre, pentru
orientarea politicilor lor de dezvoltare către o utilizare mai bună a resurselor proprii
într-o manieră adecvată scopului de a face economiile lor complementare, de a
accelera creşterea economică a statelor membre şi de a acţiona ca un consultant
pentru conceperea unor politici economice sănătoase;
 promovarea investiţiilor în proiecte economice.
7.4 Instrumente de Finanţare

BCDMN poate oferi sau facilita finanţare pentru proiecte sau activităţi comerciale în
statele membre şi între acestea, acordând o atenţie specială, ori de câte ori este posibil,
proiectelor care promovează şi întăresc cooperarea între statele membre. Astfel:
 BCDMN acordă, cofinanţează, sau garantează împrumuturi către statele
membre, către subdiviziuni/instituții ale acestora, către companii publice sau private
care operează în aceste ţări, ca şi entităţilor regionale sau interregionale implicate în
dezvoltarea economică a regiunii. De asemenea, poate investi capital în statele
membre şi finanţa activităţile comerciale dintre acestea ( trade finance).
 BCDMN poate participa la capitalul companiilor, pentru a facilita sau creşte
participarea capitalului privat în aceste companii, cât şi pentru a încuraja investitorii
straini şi fluxul de capital între statele membre.
 Banca poate cofinanţa proiecte, sau coordona aceasta activitate, împreuna cu:
i) guverne, agenţii guvernamentale, alte instituţii financiare internaţionale;
ii) agenţii de creditare a exporturilor implicate în finanţarea de bunuri şi servicii din
anumite ţări;
iii) bănci comerciale sau alte instituţii financiare private;
iv) alte instituţii sau agenţii pe care Banca le consideră corespunzătoare.
 BCDMN finanţează atât proiecte din sectorul public, cât şi din sectorul
privat, dimensiunea proiectelor fiind în concordanţă cu nivelul finanţării pe care
Banca o poate oferi;
 Începând cu anul 1999, BCDMN a aprobat peste 340 de proiecte, pentru o
suma de peste 4,1 miliarde EUR, din care 295 proiecte semnate, în valoare de
3,34 miliarde EUR. Multe dintre acestea sunt cofinanțate împreună cu alte instituții
financiare internaționale sau bănci de dezvoltare, cum sunt BERD, JICA, IFC,
SEAF, KfW, DEG, BEI.
 Ca și domenii de activitate, cea mai mare pondere o are sectorul instituțiilor
financiare (inclusiv linii de credit pentru întreprinderi mici și mijlocii și finanțarea
comerțului), urmat de energie, industrie și telecomunicații. BCDMN s-a implicat în
ultimul timp și în sectoare non-economice, cum ar fi sănătatea.
 Din punct de vedere al instrumentelor de finanțare, cea mai mare pondere o au
împrumuturile (aproximativ 69,3% din portofoliu) urmate de liniile de credit pentru
întreprinderi mici și mijlocii (aproximativ 19,8 % din portofoliu), finanțarea
comerțului (6,7% din portofoliu), participarea la capitalul companiilor (3,4% din
portofoliu), diferența până la 100% fiind reprezentată de garanții și produse speciale.
 Proiecte în România: 33 proiecte aprobate, în valoare totală de aproximativ 446
milioane EUR, din care 28 semnate, în valoare de aproximativ 300 milioane EUR.
 BCDMN acționează în baza liniilor directoare și priorităților operaționale stabilite
prin Strategia pe Termen Mediu și Planul de Afaceri pentru perioada 2015-2019,
aprobate de către Consiliul Guvernatorilor BCDMN și a Strategiilor de Țară derivate
din acesta.
 Condicțiile financiare de acordare a împrumuturilor sunt negociabile,
indiferent dacă proiectul finanţat este în sectorul public sau în cel privat.
Diferenţierea se face prin aplicarea unei metodologii specifice de calcul al riscului.
BCDMN nu solicită în mod special garanţii de stat.
Informaţii suplimentare:
www.bstdb.org

8. BANCA INTERNAŢIONALĂ DE INVESTIŢII

Banca Internațională de Investiții (BII) este o instituție financiară internațională,

având sediul la Moscova, Federația Rusă. Instituția a fost înființată la 10 iulie 1970,
având ca membri guvernele Bulgariei, Ungariei, Vietnamului, Cubei, Mongoliei,
Federației Ruse, României, Cehiei şi Slovaciei. România a aderat la Acordul privind
înființarea BII la 28 ianuarie 1971.
BII funcționează ca o bancă multilaterală de dezvoltare, având ca principal scop
promovarea dezvoltării economice și sociale, creșterea competitivității economiilor
naționale, dezvoltarea relațiilor economice, precum și lărgirea gamei de oportunități de
investiții în întreprinderi mici și mijlocii în statele sale membre, și nu numai. În vederea
atingerii acestui obiectiv, Banca acordă credite, în special pe termen mediu și lung,
garanții și oferă alte servicii bancare pentru finanțarea proiectelor de investiții în statele
membre. Principalele activități și operațiuni desfășurate de Bancă în prezent sunt
acordarea de credite, plasarea de depozite, operațiuni cu titluri de valoare și operațiuni de
arbitraj.
Valoarea capitalului social subscris la BII este de 1,3 mld. de euro, din care
valoarea capitalului social subscris vărsat al Băncii este de 303,05 mil. de euro. Valoarea
capitalul social vărsat de către România este de 18,45 mil. de euro, având o cotă de
6,09%. Principalul organ de conducere al Băncii este Consiliul BII, acesta este compus
din reprezentanții statelor membre, și este însărcinat cu luarea deciziilor de importanță
majoră în activitatea BII, inclusiv numirea Conducerii Executive BII. România este
reprezentată în Consiliul BII, conform HG 1091/2007, de un secretar de stat și un director
general din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
 În februarie 2015, agenția de rating Fitch a confirmat rating-ul de nivel
investițional "BBB-", cu perspectiv㠓Stabil㔠acordat BII. În martie 2015, agenția de
rating Moody's a acordat rating-ul de nivel investițional "Baa1", cu perspectiv㠓Stabilă”
acordat Băncii. Continuând procesul de expansiune a activității și dezvoltare a
operațiunilor pe piața asiatică, BII a obținut în octombrie 2015 rating-ul de nivel
investițional "A", cu perspectiv㠓Stabilă”, din partea agenției de rating chinezești
Dagong.
În aprilie 2015, a avut loc deschiderea biroului regional european al BII la Bratislava,
Slovacia. Existența unui punct de lucru în Bratislava va facilita accesul BII către piața
europeană, în vederea creșterii volumului de operațiuni al Băncii atât în statele membre
europene ale BII, dar și în alte state europene.
În octombrie 2015 a avut loc prima emisiune de obligațiuni a BII în România, prin care
Banca a atras 111 milioane de lei. BII a emis 11.100 de obligațiuni, cu o valoare nominală
de 10.000 de lei, cu maturitate în luna octombrie 2018, cu o dobândă de 4,1% pe an,
plătibilă anual.
În decembrie 2015, statele membre BII au finalizat procesul de modificare a
documentelor statutare ale Băncii, fapt care va contribui semnificativ la dezvoltarea
activității Băncii și permite alinierea acesteia la standardele practicii internaționale,
completând procesul susținut de transformare a acesteia într-o bancă de dezvoltare
modernă.
Informaţii suplimentare:
www.ibbank.org
www.iibbank.com

9. BANCA INTERNAȚIONALĂ DE COOPERARE ECONOMICĂ

Banca Internațională de Cooperare Economică (BICE) este o instituție financiară

internațională cu sediul la Moscova, Federația Rusă. Banca a fost înființată în 1963,
având ca membri, în prezent, guvernele Bulgariei, Vietnamului, Mongoliei, Federației
Ruse, României, Cehiei, Slovaciei şi Poloniei. România a aderat la BICE în data de 23
martie 1964, prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 13/1964.
Misiunea Băncii este aceea de a promova dezvoltarea economică și socială din statele
membre, facilitând cooperarea dintre acestea, folosindu-se de statutul său de instituție
financiară internațională. Direcțiile prioritare ale activității BICE sunt finanțarea
operațiunilor și proiectelor comerciale și de investiții, cu precădere din statele membre,
prestarea de servicii de decontare și decompensare, efectuarea de operațiuni de trezorerie
şi consultanță.
Valoarea capitalului social subscris la BICE este de 400 mil. de euro, iar cota
corespunzătoare României este de 25,5 mil. de euro. Conform deciziei Consiliului BICE,
în anul 2013 valoarea capitalului vărsat al Băncii a crescut cu 58 de mil. de euro,
ajungând la 187 de mil. de euro, din care cota României este de 13,3 mil. de euro
(7,12%).
 Organul suprem de conducere al Băncii, Consiliul BICE, este format din
reprezentanții împuterniciți ai Ministerelor de Finanțe sau ai Băncilor Centrale din statele
membre și este responsabil de luarea deciziilor de maximă importanță pentru activitatea
Băncii. România este reprezentată în Consiliul BICE, conform Hotărârii Guvernului nr.
1091/2007, de un secretar de stat şi de un director general din cadrul Ministerului
Finanțelor Publice. Banca este condusă de Consiliul de administrație, format din
Președinte, post care revine Federației Ruse, și din 7 vicepreședinți, reprezentanți ai
fiecărui stat membru al BICE.
Informaţii suplimentare:
en.ibec.int

BIBLIOGRAFIE

1. Bakker F. - Instituţii financiare internaţionale, Ed.Antet, Oradea, 1998

2. Burciu A., s.a – Activitatea bancară internaţională, Ed.Economică, Bucureşti, 1999
3. Basno C., s.a– Monedă, credit, bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
4. Brezeanu P., Simion I. – Instituţii financiare internaţionale, Ed.Economică, Bucureşti, 2006
5. David C. Korten – Corporaţiile conduc lumea, Ed. Antet, Oradea, 1998
6. Lenain p.- F.M.I.-ul, Ed. C.N.I. Coresi S.A., Bucureşti, 2000
7. Nicolau M. - Instituţii bancare Internaţionale, Bucureşti, 2006
8. Silivestru T.– Monedă, credit, bănci, Ed. Focus, Petroşani, 2004
9. http://www.worldbank.org
10. http://www.worldbank.org/ro/country/romania
11. http://go.worldbank.org/SDUHVGE5S0
12. http://www.worldbank.org/ida
13. http://www.ifc.org
14. http://www.miga.org
15. https://icsid.worldbank.org
16. http://www.ebrd.com/pages/country/romania.shtml
17. http://www.coebank.org
18. www.bstdb.org
19. www.ibbank.org
20. www.iibbank.com
21. en.ibec.int