Instituții bancare

internaționale

Specializarea: Finanțe și bănci

Anul III de studii
SOCIETĂŢILE BANCARE – FUNCŢII ŞI
STANDARDE INTERNAŢIONALE

- Aspecte ale evoluţiei sistemului bancar

internaţional şi funcţiile băncilor
- Acordul Basel I
- Acordul Basel II
- A II-a Directivă de Coordonare Bancară
 Aspecte ale evoluţiei sistemului bancar internaţional şi funcţiile
băncilor
- Banca este o instituţie căreia i se acordă permisiunea de a efectua
tranzacţii cu bani. Mulţi termeni din domeniul bancar îşi au originea din
perioada Evului Mediu, respectiv din Italia unde activitatea bancară a
fost deosebit de dezvoltată, atât în ceea ce priveşte acordarea de
credite comercianţilor, cât şi prin activităţile de schimbare a banilor.
Astfel, termenul de “bancă” vine din limba italiană, de la băncile
(“banca”, în italiană) pe care stăteau bancherii acelor vremuri.
- Activitatea bancară a cunoscut întotdeauna o dimensiune
internaţională care s-a conturat o dată cu Renaşterea, moment în care
apar primii bancheri, în sensul contemporan al termenului, şi primele
bănci cu activitate internaţională, aşa cum a fost banca Medici, din
Florenţa.
- Istoria modernă a activităţii financiare internaţionale începe, din
punct de vedere istoric, odată cu încheierea tratatului de pace după
războiul franco-prusac din anul 1871. Acest tratat impunea Franţei
o despăgubire de război enormă, de cinci miliarde de franci,
despăgubire care va forma conţinutul unui flux financiar-monetar
internaţional.
- După primul război mondial, apare al doilea flux financiar
internaţional dinspre Germania spre ţările aliate. Pentru
reglementarea acestor fluxuri, se instituie o organizaţie
specializată, respectiv Banca Reglementelor Internaţionale
financiar-monetare.
- La Conferinţa Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods în
1944 s-au pus bazele unor instituţii cu atribuţii financiare şi monetare
pe plan internaţional, respectiv Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Mondială şi s-a trecut de la relaţiile pur bilaterale la relaţii
financiar-valutare multilaterale, pe baza unui consens între ţările
participante.
Funcţiile băncilor
 să atragă depozitele băneşti ale clienţilor persoane
fizice sau persoane juridice (atragerea de fonduri);
 să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i
transfere în alte conturi;
 să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite,
folosind depozitele atrase.
Pe lângă cele trei funcţii principale, băncile pot îndeplini
şi alte funcţii, respectiv - pot furniza şi alte servicii:
tranzacţii cu valute; acceptarea garanţiilor pentru
credite; tranzacţii care implică instrumente financiare
diferite (cambii, certificate de depozit etc.);
consultanţă bancară etc.
Standarde internaţionale în
domeniul bancar
 Convenţia de la Basel, care abordează
problema capitalului băncilor;
 A Doua Directivă de Coordonare Bancară a
Uniunii Europene, care se referă la modul de
acordare a licenţelor băncilor.
 Acordul Basel I

 1988
 Banca Centrală a Statelor Unite ale Americii, Banca
Centrală a Elveției,
 Banca Centrală a Japoniei,
 Banca Centrală a Germaniei
 Banca Centrală a Franței
o Scopul -de a reduce riscul bancar la nivel global.
Acordul Basel I
 capital propriu egal cu cel puțin 8% din activele sale
ponderate în funcție de riscuri
 grad minim de lichiditate pentru a face față cererilor
de retragere de depozite și pentru a nu intra în
faliment în cazul unor crize financiare majore.
 adoptat la nivel internațional de către peste 100 de
țări.
Acordul Basel II

 Implementat treptat între 2006 și 2015

 Evaluarea individuală a riscului pentru fiecare împrumut și
pentru fiecare tip de expunere.
 Evaluarea riscului de credit se face pe baza rating-urilor emise
de agențiile de rating sau prin modele interne proprii ale
băncilor.
 Controlul intern al riscului trebuie să fie îmbunătățit
semnificativ.
 Băncile trebuie să aibă resurse adecvate pentru monitorizarea
și gestiunea riscurilor.
 Băncile trebuie să prezinte rapoarte transparente asupra
situației lor financiare și asupra riscurilor la care sunt expuse.
Acordul Basel III

 2008.
 1. Cerințe mai mari de capital
 2. Cerințe de lichiditate
 3. Teste de stres
 4. Rata de levier
 5. Active ponderate la risc: calculul activelor ponderate
la risc este revizuit pentru a reflecta mai bine gradul de
risc al diferitelor tipuri de active.
 În general, Basel III este conceput pentru a face băncile
mai rezistente și mai bine pregătite pentru a face față
crizelor economice viitoare.
Acordul Basel III

 Basel III este un set de standarde globale de

reglementare privind adecvarea capitalului
bancar, testele de criză și riscul de lichiditate al
pieței. Acesta a fost introdus de Comitetul de la
Basel pentru Supravegherea Bancară ca
răspuns la criza financiară din 2008. Scopul
Basel III este de a consolida capacitatea
sectorului bancar de a rezista la șocurile
economice și de a îmbunătăți stabilitatea sa
generală.
A Doua Directivă de Coordonare
Bancară

 a fost adoptată în 1988/1989 şi a devenit pe deplin

operaţională în 1993, odată cu piaţa unică a U.E..
Mecanismul este “Licenţa Unică Bancară”, ceea ce
înseamnă că autorizarea acordată într-o ţară, dă unei
bănci posibilitatea să desfăşoare activitatea în orice
ţară din U.E.
 Obiectivul creării pieţei bancare europene unice
vizează în primul rând servicii suplimentare clienţilor,
a.î. clientul să beneficieze de o libertate de alegere
mai mare şi în al doilea rând valori mai reduse ale
dobânzilor şi comisioanele bancare.
Cele mai importante prevederi
 capitalul minim pentru o bancă: 5 mil. Euro;
 acţionarii importanţi trebuie să fie verificaţi din
punct de vedere al credibilităţii şi acceptaţi de
către autorităţile de control;
 instituţiile de credit pot să-şi constituie
sucursale sau să ofere serviciile lor în cadrul
U.E., fără autorizarea ţării gazdă.