Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii

Moldova
IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE
Catedra „Finanţe”

Studiu individual nr. 1

La disciplina: Reglementarea și supravegherea bancară
Tema: ,,Aspectele comparative între Acordurile Basel”

Realizat:
elevul gr. FB 2009G
Verificat: Spînu Ana

Chişinău, 2024
 Cuprins

INTRODUCERE...............................................................................................................3
I. PRIMUL ACORD BASEL...........................................................................................5
II. ACORDUL BASEL II.................................................................................................7
III. ACORDUL BASEL III...............................................................................................9
CONCLUZIE...................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................13

2
 INTRODUCERE
Începând cu anii ’80, pe plan internaţional, remarcăm preocupări în domeniul stabilirii
cadrului general al administrării riscurilor bancare. Rolul central în cadrul acestui demers îi
revine Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel. sau Comitetul de la Basel, cum este
numit în ţara noastră, oferă un forum pentru cooperarea privind problemele de supraveghere
bancară.
Comitetul de la Basel nu are nici o autoritate supranaţională formală de supraveghere, şi
concluziile sale nu au, şi nici nu s-a intenţionat să aibă vreodată, putere legală. Un obiectiv
important al Comitetului a fost acoperirea golurilor în supravegherea internaţională prin
intermediul a două principii: nici o entitate bancară nu va scăpa supravegherii şi supravegherea
trebuie să fie adecvată. Pentru a realiza aceasta, Comitetul a emis o serie de documente începând
cu anul 1975. În strânsă colaborare cu multe autorităţi de supraveghere, Comitetul a elaborat în
1997 un set de „Principii de bază pentru supravegherea bancară efectivă”, care oferă un tipar
detaliat pentru un sistem de supraveghere eficient. Aceste principii au fost revizuite şi emise într-
o nouă versiune în anul 2006 şi sunt considerate repere de bază în activitatea de management a
riscurilor la nivelul sistemelor bancare naţionale. Sunt descrise opt categorii de riscuri cu care
băncile se pot confrunta: riscul de credit, riscul de ţară şi de transfer, riscul de piaţă, riscul ratei
dobânzii, riscul de lichiditate, riscul operaţional, riscul legal şi riscul reputaţional.
În anul 1988, Comitetul de la Basel a decis să introducă un sistem de măsurare a
capitalului, cunoscut sub denumirea de Acordul Basel privind Capitalul – Basel I. Acordul
impunea un standard de capital minim pentru bănci, potrivit căruia, capitalul de bază al unei
bănci trebuia menţinut la un nivel de cel puţin 8% din expunerea băncilor. Reglementarea,
cunoscută sub denumirea de Norma lui Cooke, stabilea un raport minimal de 8%, calculat ca
raport între fondurile proprii şi activele ponderate în funcţie de risc, în condiţiile în care
diferitelor categorii de active li se atribuiau ponderi de risc cuprinse între 0 şi 100%. Acest acord
a fost progresiv introdus în numeroase ţări în care îşi desfăşurau activitatea bănci internaţionale
active. Din anul 1999, Comitetul s-a preocupat de revizuirea structurii iniţiale de adecvare a
capitalului, iar textul Acordului Basel din 1988 s-a constituit în bază pentru continuarea
proceselor naţionale de elaborare a regulilor bancare şi de pregătire a noului acord.
Scopul acestui studio constă în analizarea diferențelor și similarităților dintre diferitele
versiuni ale Acordurilor Basel, precum Basel I, Basel II și Basel III.
Obiectivele studiului constă în:
- Investigarea modului în care Acordurile Basel au evoluat de-a lungul timpului pentru a
adapta regulile și reglementările la schimbările din mediul economic și financiar global;

3
- Analizarea impactului implementării diferitelor versiuni ale Acordurilor Basel asupra
sectorului bancar, stabilității financiare și economice în general;
- Evaluarea modului în care fiecare versiune a Acordurilor Basel abordează și
reglementează gestionarea riscurilor.

4
 I. PRIMUL ACORD BASEL

Bazele Acordului au fost puse în anul 1986 când între SUA şi Marea Britanie s-a
convenit un acord pentru a stabili standarde privind gradul minim de adecvare al capitalului.
Acordul bilateral s-a bazat pe abordarea de către Marea Britanie a problemei privind capitalul
adecvat în funcţie de gradul de risc, având ca obiectiv să se îmbunătăţească capitalizarea
sectoarelor bancare din cele două ţări şi să se uniformizeze câmpul de acţiune în cele două pieţe
financiare concurente. Standardele au fost stabilite pe baza şi pe premisa că mărimea capitalului
serveşte ca un tampon împotriva insolvabilităţii sau a pierderilor neprevăzute. Acordul de la
Basel a crescut motivaţia necesară procesului stabilirii unei rate unice a solvabilităţii pe întreaga
Uniune Europeană care la rândul lor a legitimat extinderea cadrului Basel la instituţiile de credit
în general şi nu numai la băncile care desfăşoară operaţiuni externe. Ca urmare a negocierilor,
Comitetul şi-a însuşit propunerile în decembrie 1987 şi le-a răspuns tuturor autorităţilor de
supraveghere pentru a determina reacţii. În 1988 s-a ajuns la o înţelegere în direcţia unei
convergenţe internaţionale în ceea ce priveşte măsurarea riscului de credit pe baza unor
standarde minime de adecvare a capitalului.
Primul Acord de la Basel, elaborat în anul 1988, aduce ca un element de noutate faţă de
reglementările anterioare în domeniu ideea îmbunătăţirii calităţii managementului riscului şi
stabilirea unui nivel al capitalizării băncii calculat în funcţie de senzitivitatea la risc a activelor
sale (a creditelor acordate). În acest context a fost introdus indicele Cook, definit ca raport între
capitalurile proprii ale oricărei instituţii de credit şi activele sale ponderate în funcţie de risc.
Nivelul minim al acestui indicator a fost stabilit la 8%.
Acordul de la Basel apreciază cerinţele de capital numai pe baza riscului partenerului,
recunoscând totodată că banca este expusă numai riscului dobânzii şi riscului de portofoliu –
riscul investiţiilor în efecte de comerţ. Acordul se bazează pe o rată a capitalului ponderat cu
riscul în care fiecare categoriede activ din afara bilanţului băncii i se alocă o parte din capital
corespunzător gradului său de risc şi mai puţin ca o metodă tradiţională în care acelaşi capital
(aceeaşi sumă) se alocă tuturor categoriilor de active fără a se stabili gradul de risc al fiecărei
categorii de active.
Acordul a introdus indicatorii de adecvare a capitalului, bazat pe alcătuirea ponderată în
funcţie de risc a activelor băncii şi a expunerilor extrabilanţiere, care garantează menţinerea unei
valori adecvate a capitalului şi a rezervelor, în scopul protejării solvabilităţii. Valoarea
indicatorilor , numiţi „indicatori ai solvabilităţii” pot varia în funcţie de „rang I” şi „rangII” şi se
calculează astfel:

5
 1. I 1= Fonduri proprii debază ≥ 4 %
Expunea larisc

2. I 2= Expunea
Fonduritotale ≥8 %
larisc

I1-rang I sunt fondurile proprii de bază care trebuie să reprezinte minimum 50% din
fondurile bancii cerute pentru acoperirea riscului de credit asumat;
I2–rang II reprezintă resursele suplimentare interne şi externe de care dispune banca şi nu
poate depăşii 50% din rang I.
Dintre principalele elemente propuse de „A doua directivă bancară” se pot evidenţia:
a) capital minim necesar de 5 milioane EURO pentru instituţiile de credit, cu
provizioane speciale pentru băncile mai mici;
b) principii de garantare pentru ţările gazdă a dreptului de control asupra lichidităţii
instituţiilor de credit;
c) stabilirea unei licenţe bancare unice pentru a permite activitatea oriunde în cadrul
UE, care se bazează pe „controlul ţării gazdă” şi „recunoaştere mutuală”;
d) provizion pentru monitorizarea persoanelor fizice şi juridice care deţin o parte
importantă din acţiunile băncii;
e) supraveghere şi control asupra participării pe termen lung a băncilor în firmele non-
financiare.
Acordul de la Basel a impus o serie de cerinţe asupra expunerii mari la risc şi asupra
asigurării depozitelor şi de asemenea a propus măsuri pentru reorganizarea băncilor, constituirea
fondurilor proprii, indicatori de solvabilitate şi contabilitate pentru sucursalele străine.
O consecinţă survenită ca urmare a recomandarile comitetului de supraveghere este că
instituţiile de credit nu trebuie să accepte o expunere pe client sau grup de clienţi corelaţi, mai
mare decât 40% din fondurile proprii.
Dar cea mai importantă consecinţă a fost că prin introducerea obligatorie a unui nivel
minim de capital bancar care să fie corelat cu îndatorarea faţă de terţe persoane alimitat
concurenţa neloială dintre bănci şi atragerea clienţilor prin promovarea agresivă a unor produse
şi servicii bancare.
Cu toate elementele bune pe care le-a impus acordul „Basel I” avea ca obiectiv asigurarea
convergenţei reglementărilor prudenţiale cu privire la riscul de credit şi la riscul de piaţă, dara
fără să pună accentul şi pe stabilitatea financiară.
Inovaţiile bancare ulterioare au arătat că „Basel I” a impus un cadru mai puţin flexibil
pentru a surprinde cerinţele referitoare la profilul de risc al instituţiilor de credit, întrucât a fost
utilizat un număr relativ restrâns de categorii ale ponderilor de risc de credit pentru expunerile
băncilor.
6
 II. ACORDUL BASEL II
Noul acord este rezultatul interacţiunii intense cu băncile, grupurile industriale şi
autorităţile de supraveghere naţionale membre şi care nu sunt membre ale Comitetului de la
Basel. Acordul Basel II, a fost definitivat de către Comitetul de la Basel şi semnat în noiembrie
2005, iar în iulie 2006, Comitetul a emis o versiune detaliată a structurii Basel II .
Acordul de capital Basel II descrie modalităţi detaliate şi standarde minime pentru
adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii. Scopul acordului este
îmbunătăţirea regulilor existente, prin alinierea cerinţelor de reglare a capitalului la riscurile
inerente cu care băncile se confruntă. În plus, structura Basel II intenţionează să promoveze o
abordare mai avansată a supravegherii capitalului, care încurajează băncile să identifice riscurile
cu care s-ar putea confrunta, azi sau în viitor, şi să dezvolte sau să-şi îmbunătăţească abilitatea de
a administra acele riscuri.
Prevederile Acordului de Capital Basel II sunt grupate într-o structură de trei piloni, care
se referă la:
1) Pilonul 1- Cerinţe minime de capital,
2) Pilonul 2- Supravegherea adecvării
3) Pilonul 3- Disciplina de piaţă.
Cerinţe minime de fonduri proprii Pentru evaluarea fiecărei categorii de risc, noul
Acord prevede mai multe abordări pentru măsurarea riscului de credit, a riscului de piaţă şi a
riscului operaţional. Astfel pentru măsurarea riscului de credit.
În conformitate cu prevederile noului acord se stabilesc grade de risc diferite aferente
expunerilor către bănci centrale şi autorităţi, către bănci şi cele aferente debitorilor persoane
fizice şi juridice conform.
Gradul de risc standard pentru expunerile faţă de autorităţi centrale şi bănci centrale ca şi
faţă de corporaţii, ambele fără rating (necotate) va fi de 100%, iar acestea nu pot depăşi ratingul
ţării respective.
În ţările în care acestea au restanţe ridicate, autorităţile de supraveghere pot majora gradul
de risc standard, pentru creanţele aferente debitorilor fără rating de la 100% la 150%.
Gradul de risc pentru portofoliul retail în România a fost stabilit la 75% comparativ cu
100% pentru riscul de credit aşa cum observăm în tabelul nr.
Creditele garantate integral cu ipoteci pe locuinţe, care, în prezent prezintă grade de risc
de 35% respectiv 50% vor continua să aibă aceleaşi grade, doar cu respectarea anumitor condiţii.

7
De asemenea, creditele garantate integral cu ipoteci pe spaţii comerciale vor avea un grad de risc
de 100%.
Băncile vor putea să utilizeze abordare internă numai după ce sistemele lor de evaluare şi
gestiune a riscurilor vor fi testate de supraveghetorii bancari.
Abordările interne (IRB) determină volatilităţi crescute ale necesarului de capital ca
urmare a faptului că măsurarea este mai precisă, iar curba ponderii de risc este mult mai abruptă.
 Riscul de piaţă. Metodele de cuantificare ale riscului de piaţă rămân cele stabilite
prin Amendamentul din 1996 la Acordul de la Basel, respectiv abordarea
standardizată şi cea bazată pe modele interne.
 Riscul operational. Riscul operaţional este definit de Comitetul de la Basel pentru
Supravegherea Bancară ca fiind „riscul pierderii rezultatelor de pe urma
proceselor interne a personalului sau a sistemelor neadecvate sau falimentare, sau
de pe urma evenimentelor externe”
Un proces individualizat de control reprezentând un argument al cerinţelor minime de
capital. Obiectivul comitetului de la Basel este ca băncile să-şi evalueze sistematic cerinţele de
fonduri proprii în funcţie de profilul lor individual de risc. Băncile vor trebui să deţină un volum
mai mare de capital decât cerinţele minime ce rezulta în mod automat din schemele adecvate
capitalului.
Rolul supraveghetorilor bancari este de a verifica cât de bine îşi evaluează băncile
cerinţele de capital şi cât de adecvate sunt controalele lor interne.
Ca urmare a acestei analize, supraveghetorii pot să impună cerinţe suplimentare de
fonduri proprii în cazul unor bănci individuale.
Disciplina de piaţă. Această nouă abordare şi propunerea, elaborată după consultări cu
industria bancară, va permite băncilor să-şi ajusteze mai bine nivelul fondurilor proprii în funcţie
de riscurile asumate. Acordul Basel II, în sine, nu are caracter imperativ pentru nici un stat
naţional, fiind doar un cadru orientativ pentru adoptarea legislaţiilor naţionale specifice. În ceea
ce priveşte ţările Uniunii Europene, prevederile.
Acordului Basel II au stat la baza configurării Directivei Europene cunoscută sub numele
de Directiva de Adecvare a Capitalului Instituţiile de credit au avut posibilitatea de a alege între
prevederile primului Acord Basel I şi abordările primare ori medii ale noului Acord Basel II.
Abordările sofisticate ale noului acord (abordarea avansată bazată pe modele interne de
rating pentru riscul de credit şi abordarea măsurătorilor avansate pentru riscul operaţional) s-au
aplicat începând cu anul 2008.

8
 III. ACORDUL BASEL III
Declanşarea actualei crizei financiare globale a evidenţiat în mod pregnant o sporire a
vulnerabilităţilor la nivelul sistemelor bancare. Globalizarea şi competiţia dintre bănci au
determinat o utilizare excesivă a inovaţiilor financiare şi, deopotrivă, creşterea levierului, în
demersul acestora de aşi menţine profitabilitatea. Apetitul exagerat al băncilor de a oferi spre
tranzacţionare instrumente financiare sofisticate, greu de evaluat (precum colateralized debt
obligation, mortgaged backed securities şi credit default swaps) a condus la subestimarea şi
concentrarea riscurilor, concretizate ulterior în erodarea capitalurilor acestora. Foarte multe
studii consacrate analizei actualei crize financiare subliniază faptul că una din cauzele majore
care au condus la declanşarea ei a fost reprezentată de existenţa anumitor slăbiciuni ale cadrului
de reglementare şi supraveghere. Există, deci, la nivel internaţional un consens în privinţa
revizuirii şi regândirii cadrului de reglementare şi supraveghere a activităţii bancare, concretizat
în demersul autorităţilor de a implementa progresiv în anii următori (2013-2019) Acordul Basel
III. Acordul Basel III va introduce treptat, timp de şase ani, începând din 2013, reguli mai dure
de capital şi lichiditate pentru sistemul bancar. Basel III cuprinde un set de cerinţe minime de
capital şi lichiditate pentru bănci, însă Comisia Europeană vrea ca aceste reguli să devină "un
plafon" în interiorul UE, pentru o abordare comună între statele membre.
Autoritatile bancare globale si marile banci centrale au decis sa creasca rata capitalului de
baza de rang întâi la 4,5%, de la 2% in prezent, potrivit unui comunicat transmis duminica seara
de grupul de la Basel, prezidat de seful Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet.
Totodata, rata totala Tier 1 a fost stabilita la 6%, fata de 4% in prezent. Bancile vor fi nevoite sa
construiasca totodata un nou tip de rezerva, de "conservare a capitalului", de 2,5%, pe langa
ratele Tier1, formata din common equity. Totodata, in cazul bancilor in care vor fi semnalate
"conditii excesive de credit" se va crea "o rezerva contraciclica", de 0-2,5%. Implementarea
noilor reglementari Tier1 va incepe in ianuarie 2013 si trebuie sa fie finalizata pana la inceputul
anului 2015, iar aplicareanoilor rezerve de conservare a capitalului se va introduce defazat, in
perioada ianuarie 2016 - ianuarie 2019.
Studii recente evocă faptul că, în perioada 2007-2009, cele mai multe bănci au înregistrat
pierderi semnificative comparativ cu cerinţele minime de capital determinate conform
reglementărilor privind riscul de piaţă în cadrul Pilonului 1 (Basel II). În absenţa unui nivel
corespunzător al capitalului şi, deci, al lichidităţii, unele bănci s-au prăbuşit, iar altele au trebuit
să-şi reorganizeze activitatea. În acest context, noile reglementări vizează adecvarea capitalurilor

9
şi în funcţie de lichiditatea instrumentelor financiare şi, în special, au în vedere instrumentele
mai puţin lichide şi care sunt emise pe un orizont de timp mai mare.
Normele Basel III prevad ca din 2013 rata capitalului de rang I, care masoara soliditatea
capitalului, sa ajunga la 7% pana in 2019 . Principalele schimbari:
 Rata capitalului de baza norme de excludere mai putin severe. Doua puncte au fost
inlaturate din lista de excluderi obligatorii din Rata capitalului de baza anuntata in
decembrie, anul trecut: Bunurile intangibile si creantele privind impozitul amanat. Alte
puncte sunt acum partial reintroduse in Rata capitalului de baza, dupa ce, initial, au fost
inlaturate: creantele privind impozitul amanat (net) si investitiile in actiunile comune ale
institutiilor financiare sa fie permise -oricum, pentru ambele, limita stabilita este de 10% din
componenta de actiuni comune a bancii.
 Definitia efectului de parghie. Minimul efectului de parghie (Capitalul de baza/ Bunuri)
este de 3%. Dupa ce efectele de parghie vor fi urmarite pe durata a patru ani, incepand din
ianuarie 2013, o propunere finala va fi anuntata in iulie 2017, noile reglementari urmand a fi
aplicate din ianuarie 2018.
 Rata de acoperire a lichiditatii redusa. Per ansamblu, cerintele au fost reduse. In ceea ce
priveste rata de acoperire a lichiditatii, nivelurile ratei de run-off au fost scazute, pe cand in
privinta ratei de imprumut pe termene mai lungi (net stable funding ratio), termenul
disponibil de finantare a fost prelungit. Propunerea include, de asemenea, un raspuns la riscul
de tara care a ingrijorat piata in ultima perioada, fiind inclusa o reducere de 15% in anumite
obligatiuni.
 Perioada de introducere graduala - aproximativ 8 ani Aplicarea noilor norme cu privire la
rata de acoperire a lichiditatii si efectului de parghie va incepe din ianuarie 2018.
Tabelul 1

10
 Sursa: Elaborat în baza materialelor

Referitor la rata de solvabilitate, conform noului acord, băncile trebuie să deţină 4,5 la
sută din activele ponderate funcţie de riscul capital obţinut din emisiunea de acţiuni comune
(comparativ cu 2 în cazul Acordului Basel II). În plus, băncile trebuie să deţină, tot în acţiuni
comune, un supliment de 2,5 la sută pentru asigurarea conservării capitalului, ceea ce conduce la
o rata a capitalului comun de 7 la sută. Conform estimărilor Comitetului de Supraveghere
Bancară al Băncii Reglementelor Internaţionale, noile reglementări conduc la o majorare
(comparativ cu Basel II) de aproximativ şapte ori a cerinţelor de capital din acţiuni comune.
Noul acord majorează cerinţa de capital de rang 1 de la 4 la 6 la sută şi menţine la 8 la sută rata
minimă de capital.
Altfel, reglementatorii financiari au ajuns la o înţelegere prin care să oblige băncile să-şi
mărească rezerva de bani cash pe care o deţin. Rezerva va fi crescută de la 2%, cât este în
prezent, la 4,5%. De asemenea, băncile vor trebui să menţină o sumă de conservare de 2,5%
pentru a face faţă unor posibile perioade de stres. Totalul capitalului de rezervă pe care va trebui
să-l aibă o bancă va fi de 7% din capitalul băncii.

11
 CONCLUZIE
Sectorul bancar este unul din cele mai reglementate sectoare din cadrul economiei unui
stat. Un motiv esenţial pentru o astfel de reglementare prudentă constă în faptul că deponenţii
mici nu au posibilitatea şi capacitatea de a compara şi evalua riscurile şi, deci, concurenţa va
impune băncilor să-şi asume riscurile excesive.
Controlul instituţiilor respective este esenţial pentru asigurarea că concurenţa dintre bănci
va promova rezultate eficiente. Scopul principal al organului de reglementare este evitarea şi
prevenirea falimentului băncilor, care ar putea afecta deponenţii, sistemele de plată şi stabilitatea
financiară, în general.
Pentru funcționarea și existența unui sistem bancar sănătos în permanență au fost create și
reglementare standarde și regulamente de orice nivel. Menirea acestora este să prevină
falimentarea băncilor și funcționarea întru susțirea societății. La momentul actual Acordurile
Basel descriu reguli care sunt respectate de către un număr tot mai mare de bănci.
Cu toate că la începutul apariției acordurile doar membrii erau obligați să respecte și să
promoveze principiile acordurilor Basel, acum aria de acoperire este tot mai mare, fiind într-o
continuă creștere.
Aceasta, în mare parte se datorează internaționalizării băncilor. Efectele globalizării duc
la necesitatea apariției unui cadru legal universal pentru sistemul bancar mondial, din motiv că

12
falimetarea unei bănci atrage după sine pierderi pentru întrega societate și stat. Astfel, este de
nepermis ca băncile să activeze fără a fi supravegheate.

BIBLIOGRAFIE

1. ,,Acordurile Basel I, II si III: principii, caracteristici, asemanări si deosebiri între ele,,

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE
ECONOMICE Sibiu 2013.
2. ,,Analele ASEM, ediţia a Х-a,, <https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/28.Acordul
%20Basel%20III.pdf>
3. ,, Analiza riscurilor bancare în contextul acordurilor Basel” Prof. univ. dr. Constantin
ANGHELACHE, Academia de Studii Economice din București.
4. acordurile-basel_compress.pdf
5. Acordurile Basel | PDF (scribd.com).

13