SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr.

Serban Elena Claudia

RISCUL DE SOLVABILITATE
Solvabilitatea reprezinta capacitatea bancii de a satisface deodata toate cererile de retragere de
numerar din contul curent. Riscul de solvabilitate poate fi definit, drept urmare, ca fiind
incapacitatea societatii bancare de a satisface angajamentele sale de plati pe termen lung. Cu alte
cuvinte, insolvabilitatea este o prelungire in timp a crizei de lichiditate, urmare a proastei
gestionari a lichiditatii.
In conformitate cu prevederile legale privind falimentul bancar, o banca considerata insolvabila,
se afla intr-una din urmatoarele situatii:
 Nu a onorat integral creantele certe, lichide si exigibile, de cel putin 30 de zile;

 Valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului său.

Plecand de la aceste situatii reglementate prin lege, putem spune ca riscul de solvabilitate apare
urmare a dezechilibrului, pe benzi de scadenta, intre activele si pasivele bancare, dar si urmare a
unei politici a dobanzii inadecvate, respectiv urmare a neindeplinirii prevederilor contractului de
credit de catre client.
Pentru a preintampina riscul de solvabilitate, normele bancare recomanda: asigurarea unui nivel
minim al capitalului, gestionarea corecta si eficienta a lichiditatii, o politica de dobanzi
echilibrata, respectarea unor norme clare si precise privind creditarea, asigurarea garantarii
creditului, calculul si analiza ratelor de acoperire a riscului de solvabilitate. De asemenea,
aceleasi norme bancare, precizeaza ca principale cai de reducere a influentei factorilor de risc:
majorarea capitalului propriu, micsorarea pe cat este posibil a riscului de portofoliu, crearea de
rezerve (provizioane) pentru creante indoielnice.
Intrucat bancile sunt interesate sa plaseze cat mai mult banii imprumutati de la clienti
(depozitele), exista tendinta diminuarii ponderii capitalurilor proprii in totalul capitalurilor
bancare, ceea ce conduce spre accentuarea riscului de solvabilitate. Pentru a contracara aceasta
tendinta, guvernatorii bancilor centrale din tarile dezvoltate s-au intalnit si au elaborat acorduri
internationale sau reglementari internationale privind dimensiunea optima a capitalului unei
banci (Acord Basel). Prin aceste acorduri a fost definit capitalul unei banci, s-a stabilit nivelul
minim de capital pe care trebuie sa il aiba o banca functie de dimensionarea riscului aferent
activelor sale si s-a stabilit modul de calcul a indicatorului de adecvare a capitalului, dat fiind ca
un grad optim de adecvare a capitalului protejeaza societatea bancara de riscul de insolvabilitate.
Gradul de adecvare al capitalului este utilizat ca punct de reper de catre institutiile financiare
internationale pentru acordarea unei linii de credit pentru o unitate bancara. De asemenea, agentii
de supraveghere bancara, iau in considerare valoarea acestui indicator pentru acordarea licentelor
bancare si pentru diversificarea activitatilor bancare.
Principiile de baza pentru adecvarea capitalului ale Acordului Basel sunt:
 minim 8% din activele ajustate in functie de risc trebuie sa fie acoperite de capitalul
propriu de rang 1 si 2;

 minim 50% din capitalul bancii trebuie sa fie capital de rang 1;

 in calcule se iau si elementele din afara bilantului, precum garantii, cambii, etc;

 fiecare tara isi poate stabili propriile criterii privind gradul de adecvare al capitalului,
conditia fiind respectarea nivelului minim stabilit prin Conventia de la Basel. Datorita
SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

situatiei economico-financiare dificile a tarilor din Europa Centrala si de Rasarit

(Romania este inclusa aici), Consiliul de la Basel a stabilit ca pentru aceste tari gradul de
adecvare al capitalului sa fie de 12%.

Indicatori de masurare a riscului de solvabilitate

Pentru masurarea riscului de solvabilitate se utilizeaza doi indicatori:

1. Norma lui Cooke

Capital . propriu.rang.1
100  6%
exp unere.neta

2. Adecvarea capitalului (capital adequacy)

Capital . propriu.rang.1  2
100  8(12)%
exp unere.neta

Capitalul propriu de rang 1 include:

- Capital social subscris si varsat;

- Primele legate de capital, integral incasate;

- Rezervele legale (fondul de rezerva constituit prin repartizari din profitul brut, initial
20% din profitul brut pana cand fondul de rezerva ajunge la nivelul capitalului social al
bancii, apoi 10% din profitul brut pana cand fondul de rezerva ajunge la nivelul dublului
capitalului social al bancii si ulterior prelevari din profitul net al bancii conform deciziilor
AGA).

- Fondul de dezvoltare (constituit prin prelevari din profitul net);

- Rezervele din diferentele de curs valutar, aferente aprecierii disponibilitatilor in valuta,

reprezentand capital social subscris in valuta;

- Rezervele constituite din prime legate de capital si repartizari din profitul net;

- Rezervele statutare;

- Rezultatul reportat reprezentand profit nerepartizat;

- Rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezentand profit;

- Fondurile cu caracter permanent puse la dispozitia unitatilor proprii din strainatate:

SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

- Alte fonduri constituite de banci.

Pentru determinarea nivelului capitalurilor proprii se deduc urmatoarele:

- Sumele reprezentand contravaloarea actiunilor proprii rascumparate in vederea reducerii

capitalului social;

- Valoarea neta a fondului comercial;

- Sumele reprezentand cheltuieli de repartizat si cheltuieli inregistrate in avans, care

urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli;

- Sumele din profitul net al exercitiului financiar curent reprezentand dividende,

participarea personalului la profit si cota de participare a managerului la profit;

- Rezultatul reportat reprezentand pierderea neacoperita;

- Rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezentand pierdere;

- Repartizarea profitului;

- Dotarile pentru unitatile proprii din strainatate.

Capitalul propriu de rang 2 sau capitalul suplimentar se ia in calcul la capitalurile proprii de rang
1, daca acestea din urma nu sunt negative si se iau in calcul doar sume in limita capitalului
propriu de rang 1. Ele includ:

- Alte rezerve decat cele incluse in capitalul propriu;

- Datoria subordonata (va fi luata in calcul in limita a 50% din capitalul propriu de rang 1,
daca suma este in intregime angajata, daca are scadenta initiala de 5 ani si daca nu exista
clauza rambursarii anticipate decat in caz de lichidare a bancii);

- Rezerva generala pentru riscul de credit (se constituie prin prelevari din profitul brut, in
limita a 2% din soldul creditelor acordate);

- Subventiile pentru investitii;

- Rezerve din reevaluarea patrimoniului.

Din suma fondurilor proprii determinate precum am descris, se mai deduc:

- Sumele reprezentand participatii in alte institutii de credit sau financiare, care depasesc
10% din capitalul social al acestora, creditele subordonate si alte creante de aceeasi
natura acordate respectivelor institutii;
SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

- Partea din valoarea totala a participatiilor mai mici sau egale cu 10% din capitalul social
al altor institutii de credit sau financiare, a creditelor subordonate si a altor creante de
aceeasi natura acordate respectivelor institutii, care depasesc 10% din nivelul fondurilor
proprii determinat inaintea deducerii sumelor mentionate mai sus la deduceri.

Bancile au obligatia sa determine lunar nivelul fondurilor proprii pe baza datelor din balanta
contabila a fiecarei luni si sa raporteze catre BNR acest nivel in termen de 10 zile calendaristice
a lunii urmatoare.

Expunerea neta reprezinta valoarea activului bilantier si extrabilantier ponderat functie de risc.
Operatiunile extrabilantiere desfasurate de banci sunt:
- Angajamente date – de finantare si de plata in favoarea institutiilor de credit, de finantare
si de plata in favoarea clientele, de garantie pentru restituirea de credite acordate unor
institutii de credit, de garantie pentru clientele.

- Angajamente primite – de finantare si de plata de la alte institutii de credit, de garantie de

la alte institutii de credit.

Operatiunile extrabilantiere sunt considerate din punct de vedere al riscului drept credite dupa
aplicarea unor factori de conversie, dupa cum urmeaza;
- 0% - titluri date in garantie;

- 20% - efecte comerciale acceptate la plata de catre banca de la client si care sunt avalizate
de alte banci, acreditive documentare irevocabile deschise de banca clientilor si garantate
cu marfurile care fac obiectul tranzactiei;

- 50% - facilitati acordate clientilor de emitere de obligatiuni, garantii, cautiuni si avaluri

date altor banci, garantii date pentru clientela, acreditive documentare irevocabile
deschise de banca clientilor si negarantate cu marfuri care fac obiectul tranzactiei,
conventii de vanzare-cumparare de active incheiate de banca, pentru care optiunea de
rascumparare nu a fost ferm exprimata de banca.

- 100% - conventii de vanzare-cumparare de active incheiate de banca, pentru care

optiunea de rascumparare a fost ferm exprimata de banca, angajamente de plata in
favoarea altor banci si in favoarea clientelei, angajamente indoielnice, alte angajamente
date, efecte comerciale acceptate la plata de catre banca de la clienti si neavalizate de alte
banci.

Dupa transformarea acestor operatiuni in echivalentul unor sume bilantiere, sumele obtinute
se pondereaza, functie de natura beneficiarului unui astfel de angajament, dupa cum urmeaza:
- 0% pentru angajamente in favoarea bancii centrale, in favoarea statului sau a
administratiei centrale a statului;

- 20% pentru angajamente in favoarea altor banci, administratiei locale a statului si

orgnismelor guvernamentale;
SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

- 100% pentru angajamente in favoarea clientilor nebancari.

Ponderarea activelor bilantiere functie de risc se face functie de normele BNR, dupa cum
urmeaza:
- 0% numerarul din casierile bancilor, titlurile de imprumut ale statului, creditele acordate
statului si autoritatilor centrale ale statului si sume de primit de la stat, depozitele
constituite la BNR si alte sume de primit de la aceasta, titlurile de participare a bancii la
capitalul altor societati bancare, creditele subordonate acordate altor societati bancare;

- 20% cecurile si alte elemente in curs de decontare, creditele acordate administratiei locale
a statului si organismelor guvernamentale, creditele acordate altor banci si depozitele
constituite de acestea;

- 50% creditele ipotecare acordate persoanelor fizice si garantate cu ipoteca de prim rang,
alte venituri de incasat;

- 100% creditele acordate clientilor nonbancari, alte credite si creante decat cele
mentionate anterior, imobilizari corporale, titluri de participare la capitalul altor societati
nebancare.

EXEMPLU DE CALCUL A INDICATORILOR DE MASURARE A RISCULUI DE

SOLVABILITATE
Sa se determine respectarea normei de solvabilitate pentru o banca cu urmatoarea situatie:

Active Pasive
Numerar si fonduri pe termen scurt Sume datorate BNR
Sume de primit de la BNR Depozite de la alte banci 883.719
Certificate de trezorerie 3.346.728 Depozite ale clientilor 12.865.564
Depozite constituite la alte banci 2.644.341 Obligatiuni
Sume de primit de la guvern 78.845 Alte obligatii 984.314
Credite si avansuri acordate clienti 6. Total obligatii 15.335.322
Perticipatii la alte societati comerciale 27.905 Capital social 1.251.174
Imobilizari corporale 2.234.572 Profit nedistribuit 1.460.546
Alte active 832.287

Total

Elemente extrabilantiere:
- Angajamente de plata emise de banca pentru agentii economici 1.732.803 u.m.

- Acreditive pentru achizitia de echipamente negarantate pentru

societati comerciale 477.590 u.m.

- Garantii acordate de banca altor societati bancare 291.058 u.m

SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

Rezolvare:

Transformam elementele extrabilantiere in elemente bilantiere aplicand factorii de conversie:

- Angajamentele se pondereaza cu 100% -

- Acreditivele se pondereaza cu 50% -

- Garantiile se pondereaza cu 50% -

Sumele obtinute se pondereaza functie de risc dupa cum urmeaza:

- Angajamentele acordate agentilor economici se pondereaza cu 100%.

- Acreditivele pentru achizitia de echipamente negarantate pentru societatile comerciale se

pondereaza cu 100%.

- Garantiile acordate societatilor bancare se pondereaza cu 20%.

Active ponderate:

Fonduri proprii = capital social + profit nedistribuit = 1251174 + 1460546 = 2.711.720

Norma lui Cooke

Capital . propriu.rang.1 2711720
100  100  23,19%  6%
exp unere.neta 11689440

Adecvarea capitalului (capital adequacy)

Capital . propriu.rang.1  2 2711720
100  100  23,19%  8(12)%
exp unere.neta 11689440

Indicatorii au valori peste valorile minime reglementate, ceea ce inseamna ca riscul de

solvabilitate este ecazut. Managementul trebuie sa fie atent insa la dimensionarea excesiva a
capitalurilor proprii, in special in cazul finantarii de piata de capital. Aceasta politica afecteaza
nivelul creditelor acordate in economie, si in ultima instanta nivelul rentabilitatii bancare.

Solvabilitatea este un aspect extrem de important in domeniul bancar, si nu numai. Desi

solvabilitatea poate fi mentinuta daca pierderile si cheltuielile sunt resorbite de profitul
nedistribuit, cu alte cuvinte daca fondurile proprii sunt corespunzator dimensionate, o banca intr-
o astfel de situatie prezinta pericolul falimentului iminent, brusc. Pe de alta parte, dimensionarea
fondurilor proprii mult peste nivelul minim admis sau stabilit prin reglementarile internationale
este in detrimentul unitatii bancare, in special cand aceasta se refinanteaza de pe piata de capital
sau cand este cotata la bursa. Practic, dimensionarea excesiva a capitalurilor proprii ar insemna
diminuarea dividendelor distribuite catre actionari, cu efect scaderea lichiditatii actiunii,
SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

respectiv a pretului bursier al actiunii, drept urmare scaderea interesului potentialilor investitori
pentru capitalul bancii.
BNR avertizeaza ca o astfel de politica, de capitalizare excesiva, ar reduce disponibilitatea de
creditare, prin urmare ar afecta intreaga economie. (ar creste ponderea investitiilor pe termen
lung si al investitiilor in titluri, s-ar diminua ponderea depozitelor si prin urmare, datorita nevoi
de corelare credite/depozite, s-ar diminua si ponderea creditelor in activele bancare).
Acordul initial de la Basel, cel din 1988, stabilea un singur cadru de dimensionare a capitalurilor,
respectiv Norma lui Cooke (capitalul prorpiu sa reprezinte 8% din expunerea la risc). Ulterior s-
au reluat discutiile si s-a stabilit un cadru mai larg pentru determinarea atat a riscului de
creditare, cat si a stabilirii nivelului de capital adecvat. Astfel, bancile pot alege pentru metodele
cele mai potrivite contextului in care functioneaza, dar si nivelului propriu de complexitate,
respectiv profilului lor de risc.
Practic noul acord Basel, stabileste trei piloni, care vor permite bancilor sa isi gestioneze eficient
activitatea, respectiv:
- Cerintele privind capitalul minim

- Procesul de supraveghere prudentiala

- Disciplina pe piata

Pilonul A - Cerintele privind capitalul minim

Acest nou acord Basel – stabileste cerintele de capital minim prin prisma riscului de credit. Cu
alte cuvinte, nivelul de capital adecvat se stabileste functie de nivelul riscului de creditare. Pentru
masurarea riscului de creditare noul acord Basel stabileste doua variante:
- Abordarea standard

- Rating-ul intern (IRB) cu doua variante: de baza si avansate

Abordarea standard este asemanatoare vechiului acord, in sensul ca expunerea neta la risc se
stabileste de catre fiecare unitate bancara prin atribuirea fiecarui element de activ bilantier si
extrabilantier a unor coeficienti care depind de categoria imprumutatului (state suverane, banci,
companii, etc). Coeficientii de risc vor fi redefiniti functie de rating-ul acordat de o institutie
specializata de rating. Astfel, daca initial acordul Basel stabilea pentru creditul acordat unei
companii un singur coeficient – 100% -, noul acord prevede patru categorii sau coeficienti –

Mai exact, conform noului acord Basel, creantele bilantiere ale bancii vor fi impartite in:
- Creante asupra Bancii Reglementarilor Internationale (BIR), Fondului Monetar
International (FMI) si Bancii Centrale Europene si Comunitatii Europene;

- Creante asupra statelor suverane si bancilor centrale;

- Creante asupra bancilor de dezvoltare multilaterala (MDB);

- Creante asupra bancilor din alte state, decat cel de jurisdictie al bancii in speta;

- Creante asupra administratiilor locale si asupra bancilor din tara in carei jurisdictie se afla
banca in speta;
SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

- Creante asupra firmelor, inclusiv asupra societatilor de asigurari;

- Creante garantate cu ipoteci asupra imobilelor;

- Creante garantate cu ipoteci asupra imobilelor comerciale;

Pentru fiecare tip de creanta exista repere privind modul de stabilire a coeficientului de risc.
Spre exemplu:

Creante asupra Bancii Reglementarilor Internationale (BIR), Fondului Monetar International

(FMI) si Bancii Centrale Europene si Comunitatii Europene vor primi un coeficient 0, intrucat
sunt organisme internationale sustinute sa functioneze.
In cazul creantelor asupra statelor suverane si bancilor centrale, nu mai are importanta daca tara
respectiva este sau nu membra a Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica. Sunt
esentiale notatiile agentiilor de rating pentru tara respectiva. Coeficientii de risc aferenti acestori
categorii de creante pot fi:
Rating credit AAA la AA- A+ la A- BBB+ la BBB- BB+ la BB- Sub B- Fara rating
Coef. de risc

Alta modalitate ar fi luarea in considerare a rating-urilor tarilor debitoare acordate de Agentiile

de Credit pentru Export (ECA).
Punctajul ECA 4 la 6
Coef. de risc

Creantele asupra bancilor de dezvoltare multilaterala (MDB) se pondereaza functie de evaluarile

externe, asemanatoare celor de mai sus. Ele pot fi ponderate cu 0, daca rating-ul este AAA sau
daca actionariatul este majoritar din tari cu rating AA sau peste. In evaluare se tine cont ponderea
fiecarui actionar in total capital, de politica de imprumut dusa de aceste banci (cat de riguroasa si
stricta este).
Pentru creantele asupra bancilor din alte state, decat cel de jurisdictie al bancii in speta, evaluarea
se face functie de rating-ul acordat statului in a carei jurisdictie se afla banca debitoare. Nu este
permis ca rating-ul bancii sa fie unul mai mic decat al statului.
Rating tarii de AAA la AA- BBB+ la BBB- BB+ la B- Sub B- Fara rating
origine
Coef. de risc

Creantele asupra administratiilor locale si asupra bancilor din tara in carei jurisdictie se afla
banca in speta sunt evaluate ca si creante ale tarii de provenienta. Pot avea coeficient 0 sau cel
mult 20%.
Creante asupra firmelor, inclusiv asupra societatilor de asigurari au coeficient standard de risc de

Creantele garantate cu ipoteci asupra imobilelor care sunt sau vor fi ocupate de debitor sau care
vor fi inchiriate, vor fi ponderate cu coeficient de risc de 50%.
Creante garantate cu ipoteci asupra imobilelor comerciale sunt tratate diferite de cele de mai sus,
dat fiind ca experienta din numeroase tari a demonstrat ca acest tip de creante a fost o cauza de
dificultati pentru sectorul bancar. Se pondereaza cu un coeficient de risc de 100%.
SUPORT CURS 0 Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

In cazul elementelor extrabilantiere, pentru angajamentele cu scadenta initiala mai mica de 1 an,
coeficientul de ponderare va fi de 20%, iar pentru angajamentele cu scadenta initiala mai mare de
1 an, coeficientul de ponderare va fi de 50%.

Rating-ul intern se refera la evaluarea credibilitatii debitorului de catre unitatea bancara prin
propriile metode si modele de evaluare. Metodele difera functie de categoria de debitor –
persoana fizica sau juridica, dar si de caracteristicile de risc ale acestora. Banca evalueaza
credibilitatea debitorului, care este transformata in probabilitate de pierderi viitoare, functie de
care se stabileste nivelul de capital adecvat. Si in aceasta situatie exista mai multi coeficienti de
ajustare a activelor functie de expunerea la risc.

Pilonul B - Procesul de supraveghere bancara

Autoritatile trebuie sa se asigure ca fiecare banca are propriile metode si modele, viabile, de
stabilire a marimii adecvate a capitalului propriu. Cu alte cuvinte bancile trebuie sa aiba
proceduri viabile, corecte de evaluare a riscului. Aceasta presupune un dialog intre bancile
centrale si bancile comerciale. Bancile centrale sunt asistate in acest proces de Comitetul si
Institutul de Stabilizare Financiara al Bancii Reglementarilor Internationale.

Pilonul C - Disciplina pe piata

Se refera la cresterea transparentei institutiilor financiare. Aceasta transparenta este esentiala ca
actorii pietei sa inteleaga mai bine profilurile de risc ale bancilor si adecvarea pozitiilor lor de
capital.

BIBLIOGRAFIE
 Basno C., Dardac N. – Management bancar, Edit.Economică,
 Dedu V. – Gestiune si audit bancar, Edit. Economica, 2003
 Spulbăr C.M. – Management bancar, Edit. Sitech, Craiova,
 Trenca I. – Metode si tehnici bancare, Edit. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca,