SESIUNE 12 10.01.2023 Prof.univ.dr.

Serban Elena Claudia

ANALIZA RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII INSTITUŢIILOR

DE CREDIT
Profitul constituie obiectivul fundamental al oricărei entităţi economice, inclusiv al instituţiei de credit,
întrucât existenţa acestuia arată capacitatea managementului de a gestiona corect resursele şi
crează premisele unei dezvoltări durabile. Pentru acţionari, existenţa profitului arată orientarea
deţinătorului de capital către investiţii validate în contextul social din punct de vedere al valorii,
respectiv al utilităţii. Evaluarea profitabilităţii activităţii unei bănci comerciale, ca instituţie de credit se
realizează utilizând ca instrumente indicatorii de rentabilitate absolută, respectiv indicatorii de
rentabilitate relativă.

Indicatorii de rentabilitate absolută sunt prezentaţi în tabloul soldurilor intermediare de gestiune

începând cu excedentul brut din exploatare până la rezultatul net al exerciţiului. Excedentul brut din
exploatare reprezintă cash-flow-ul din activitatea principală a unităţii bancare. Indicatorul este
deosebit de relevant pentru managementul bancar. Rezultatul current bancar se obţine după corecţia
fluxurilor economice din exploatare cu suma amortizărilor aferente imobilizărilor. Indicatorul se
adreasează cu precădere acţionarilor băncii. Rezultatul brut al exercitiului încorporează activitatea
bancara şi activitatea nabancara aferenta exercitiului financiar. Rezultatul net al exerciţiului este
rezultatul brut al exerciţiului corectat cu impozitul datorat pentru volumul de activitate conform legii
fiscale în vigoare.

Oricare dintre aceşti indicatori se calculează ca diferenţă între o sumă de venit şi una de cheltuieli.
Pornind de la această modalitate de calcul se poate proceda la o investigare factorială, care să pună
în evidenţă contribuţia factorilor caracteristici activităţii bancare la formarea unei categorii de rezultat.
Invastigaţia factorială vine în completarea celei a dinamicii şi structurii rezultatelor din activitatea
bancară prezentată anterior.

Pentru investigarea factorială, relaţia de calcul valabilă la nivelul oricărei forme de rezultat este:

Pr = V – C

Această relaţie se va prelucra după cum urmează:

Pr = V – C = V (1 - ) = V ⋅ pr
Dezvoltarea factorială a modelului va lua în calcul cele două influenţe principale:

1. a venitului specific ( ΔV)

−
2. a profitului la 1 leu venit specific ( Δ pr )

Fiecare dintre cele două influenţe principale se pot dezvolta pe influenţe secundare. În cazul
veniturilor se pot lua în calcul elemente de influenţă conform modelelor prezentate la capitolul de
analiză a veniturilor, iar în cazul profitului unitar se pot lua în calcul ca elemente de influenţă
secundare cum sunt
1
 SESIUNE 12 10.01.2023 Prof.univ.dr. Serban Elena Claudia

2.1. structura veniturilor specifice ( Δ gi )

−
2.2. profitul unitar pe categorii de venit specifice ( Δ pri ).

Aprecierea eficienţei globale a activităţii oricărei entităţi se face utilizând ca instrumente de evaluare
ratele de rentabilitate. În literatura de specialitate sunt prezentate o multitudine de rate de
rentabilitate, cele mai utilizate fiind rata rentabilităţii veniturilor, rata rentabilităţii economice şi rata
rentabilităţii financiare. În practica de analiză a activităţii instituţiilor de credit se utilizează ratele de
rentabilitate clasice, cele mai utilizate fiind::

a. Rentabilitatea capitalului sau Rentabilitatea financiară,

(ROE -return on equity)

Se determină ca raport între profitul net bancar şi capitalul propriu.

ROE = Profit net / Capital propriu * 100

sau

ROE = Profit brut / Capital propriu * 100

Ca în orice domeniu de activitate, şi în activitatea bancară indicatorul este un instrument la

îndemâna acţionarului pentru cuantificarea dividendului aşteptat. Optimul rentabilităţii financiare la
nivel internaţional este de 10-12%. Atunci când din exploatarea capitalurilor unei entităţi se degajă o
rentabilitate financiară mare, potenţialii investitori sunt deosebit de interesaţi în a deveni parteneri ai
entităţii respective. Pentru ca o afacere să devină atractivă pentru deţinătorii de capital, nivelul ratei
de recuperare a investiţiei trebuie să depăşească rata medie a dobânzilor la economiile de capital,
respectiv inflaţia aferentă perioadei supuse analizei.

Rata rentabilităţii financiare se poate dimensiona utilizând ca model relaţia:

ROE= (Profit net/ Capital propriu).100 = EM⋅N⋅PM⋅100

în care

EM= Active bancare/Capital propriu = multiplicarea capitalurilor proprii sau efectul de pârghie
N = Venituri bancare/Active bancare= numărul e rotaţii al activelor bancare (asset utilisation)
PM = Profit net/Venituri Bancare= rentabilitatea veniturilor (profit margin)

2
 SESIUNE 12 10.01.2023 Prof.univ.dr. Serban Elena Claudia

Conform modelului prezentat, rentabilitatea financiară a capitalurilor proprii bancare va avea

mărimea direct proporţională cu rentabilitatea veniturilor bancare, respectiv cu numărul de rotaţii al
activelor bancare şi invers proporţională cu ponderea capitalurilor proprii în finanţarea activelor
bancare. Aceasta înseamnă că atingerea unui nivel al ROE atractiv pentru potenţialii investitori se
realizează dacă:
 managementul monitorizează structura şi dinamica cheltuielilor bancare;
 managementul asigură concordanţa între structura activelor bancare şi structura veniturilor
bancare, respectiv menţine dinamica veniturilor bancare mai mare ca dinamica activelor
bancare;
 managementul asigură menţinerea corelaţiei specifice între dinamica veniturilor bancare şi
 dinamica cheltuielilor bancare, atât la ansamblu activităţii unităţii bancare, cât şi pe categorii
de activităţi specifice băncii;
 managementul plasează disponibilităţile în medii cu risc scăzut de nerambursare;
 managementul atrage fondurile disponibile pe piaţa de capital, respectiv asigură ca ponderea
depozitelor constituite de terţi să predomine în ansamblul capitalurilor bancare;
 managementul asigură o marjă pozitivă şi în creştere la nivelul fiecărei operaţiuni bancare.

O rată crescută a rentabilităţii financiare poate fi judecatăşi ca o capacitate crescută de a atrage

resurse suplimentare în activitate, prin împrumut sau constituire de depozite bancare.

b. Rentabilitatea activelor sau Rentabilitatea economică (ROA -return on assets)

Este o altă formă de rentabilitate relativă frecvent utilizată în analiza activităţii oricărei entităţi,
inclusiv bancare.

ROA =( Profit brut/Active bancare) . 100 = N⋅PM .100

Unde:
N = numarul de rotatii al activelor = Venituri bancare/Active totale
PM= rata rentabilitatii veniturilor = Profit brut/ Venituri bancare

Rata rentabilităţii economice arată capacitatea managementului de a exploata resursele unităţii

bancare în scopul obţinerii de profit. Modelul matematic propus pentru cuantificarea ROA arată că
mărimea ei este direct proporţională cu rotaţia activelor, respectiv cu reantabilitatea veniturillor.
Rotaţia mare a activelor în domeniul bancar înseamnă creşterea ponderii produselor bancare cu
termen mic de rambursare, prin urmare cu risc mai mare de nerecuperare.

În ţările dezvoltate ale lumii ROA are o medie de aproximativ 0,5-1%. Băncile cu dimensiuni mari
înregistrează valori foarte mici ale acestei rate. Un trend în scădere al indicatorului aratăcă banca
este în dificultate financiară. Un trend în creştere al indicatorului arată un management performant,
dar şi riscant în acelaşi timp.
Rentabilitatea capitalului şi rentabilitatea activelor sunt legate prin indicatorul numit multiplicarea
capitalului propriu sau efectul de pârghie (EM -equity multiplier). Acesta este un indicator
sintetic care măsoară gradul de capitalizare al unei bănci. De regulă acest indicator are valori mai
3
 SESIUNE 12 10.01.2023 Prof.univ.dr. Serban Elena Claudia

mari decât 10. Mărimea lui este direct proporţională cu mărimea activelor bancare şi invers
proporţională cu mărimea capitalurilor proprii.
Acest indicator arată gradul de multiplicare a capitalurilor aparţinând acţionarilor, respectiv activele
pe care managementul unităţii bancare le-a creat pornind de la o dimensiune a capitalurilor proprii.
Cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât creşte şi rentabilitatea capitalului.
Concomitent însă, va creşte şi riscul asociat activităţii bancare, deoarece creşte procentul datoriilor
bancare. Cunoaşterea oricăror doi indicatori de performanţă bancară dintre cei prezentaţi anterior
(ROE, ROA, EM) ne permite determinarea celui de-al treilea

ROE = ROA * EM respectiv ROA = ROE * FL

Financial leveradge (FL) - acest indicator reprezintă inversul indicatorului numit efect de pârghie .

FL = Capital propriu / Total active

c. Rentabilitatea veniturilor (PM - profit margin )

Se determină ca raport între profitul bancar şi veniturile totale bancare.

PM= (Profit/ Venituri bancare)⋅100

Venitul total al băncii este format din veniturile din dobânzi precum şi cele din comisioane,
consultanţăsau alte servicii financiare netradiţionale aducătoare de venituri. Evident, banca este cu
atât mai profitabilă cu cât rentabilitatea veniturilor este mai mare. Mărimea acestui indicator
depinde de presiunea fiscală, de gradul de concurenţă din sistemul financiar-bancar şi de eficienţa
activităţii băncii. În general, valoarea acestui indicator ar trebui să se încadreze în intervalul 10-
12%.

d. Rata marjei nete din dobânzi (MND) -Produs derivat (NIM – net interest margin)

NIM= ((Ven.din.dob.−chel.dob.)/ Active.valorificabile)⋅100

Activul valorificabil al băncilor, denumit şi activul purtător de dobândă, este format din
portofoliul de titluri de stat, plasamentele interbancare şi creditele acordate. În general, o
valoare mare a acestui indicator, deci un venit net din dobânzi cât mai mare la acelaşi
nivel al activelor purtătoare de dobândă exprimă o activitate profitabilă (colectare şi
redistribuire de capital). Un nivel redus al marjei poate reflecta cheltuieli mari cu dobânzile
(dependenţă de pasive volatile, pe termen scurt), dar şi o atitudine mai prudentă a băncii,
care conduce la venituri din dobânzi mai mici. Un nivel de 5-7 puncte procentuale este
considerat standard.

Principalul obiectiv al managementului activelor şi pasivelor este acela de a controla marja

4
 SESIUNE 12 10.01.2023 Prof.univ.dr. Serban Elena Claudia

netă din dobânzi. Acest control poate fi de naturădefensivă sau ofensivă. În cazul unui
management al activelor şi pasivelor defensiv, scopul este de a face ca marja netă din
dobânzi să depindă cât mai puţin de modificările ratelor dobânzilor pe piaţă. În cazul unui
management al activelor şi pasivelor ofensiv, scopul este de a mări marja netă din
dobândă prin schimbări în structura portofoliului de investiţii financiare a băncii respective.

Băncile mari înregistrează marje nete din dobânzi scăzute datorită costurilor mari ale
operaţiuni de atragere de fonduri. Marja scăzută este expresia unei ependenţe mari de
pasivele volatile şi de dobânzile pe termen scurt. Băncile mai mici înregistreazămarje nete
din dobânzi mai ridicate, aceasta fie datorită plasamentelor în active foarte riscante, fie
datorită managementului eficient al activelor şi pasivelor.

Marja dobânzii se stabileşte între două categorii de dobânzi pe piaţă (dobânzi debitoare şi
dobânzi acordate deponenţilor) şi depinde de nivelul operaţiunilor active şi pasive
efectuate de unitatea bancară, dar şi de structura operaţiunilor bancare. Marja luată în
calcul pentru NIM este o marjă globală, care cumulează ponderat marjele obţinute la
nivelul fiecărui tip de operaţiune bancară.

Bibliografie

Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic – Analiza şi managementul riscului bancar
– The World Bank , Edit. Irecson, Bucureşti, 2004, pag. 55-66

Sorin Nicolae Borlea – Analiza economico-financiarăşi auditul financiar al instituţiilor

financiar-bancare din Romînia, Edit. Risoprint, Cluj Napoca, 2009, pag. 174 - 182

Basno Cezar, Dardac Nicolae – Managent bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.
207 – 220