Management bancar Conf.univ.dr.

Irena Munteanu

TEMA 4

INDICATORI DE PROFITABILITATE.
RELAŢIA PROFITABILIATE- RISC

CADRUL GENERAL

Activitatea unei instituţii de credit se reflectǎ în rezultatele sale. Profitul este un

indicator important în analiza bancarǎ, el oferind informaţii relevante în ceea ce priveşte
rezultatul propriu zis al activitǎţii bancare, ca urmare a politicii adoptate. Profitabilitatea este
analizatǎ în strânsǎ legǎturǎ cu rentabilitatea. La nivel internaţional în domeniul bancar se
calculeazǎ şi urmǎresc urmǎtorii indicatori de profitabilitate:
 Venituri nete din dobândǎ ca procent în totalul activelor;
 Venituri nete din dobânzi ca procent în activele valorificate;
 Ponderea veniturilor nete din dobândǎ dupǎ deducerea provizioanelor în total
activ;
 Ponderea veniturilor (altele decât cele din dobândǎ) în total active;
 Ponderea cheltuielilor din dobândǎ în total active;
 Ponderea provizioanelor pentru pierderi din credite în total activ;
 Ponderea dividendelor în venituri nete dupǎ impozitare;
 Rentabilitatea financiarǎ (ROE);
 Rentabilitatea economicǎ (ROA);
 Raportul dintre cheltuieli operaţionale şi venituri operaţionale;
 Raportul între cheltuieli cu personalul şi venituri operaţionale;
 Ponderea cheltuielilor cu dobânda în totalul datoriilor purtǎtoare de dobândǎ;
Fiecare din indicatorii prezentaţi sunt importanţi în analiza financiarǎ realizatǎ la
nivelul unei instituţii de credit cât şi la nivelul întregului sistem bancar. Putem distinge totuşi
ca indicatori cheie rentabilitatea financiarǎ şi economicǎ, aceştia mǎsurând eficienţa
utilizǎrii resurselor. Urmǎrirea lor pe o perioadǎ mai lungǎ de timp, precum şi compararea
cu media sau cei mai buni indicatori din domeniu, oferǎ o bunǎ imagine asupra eficienţei
managementului. Dinamica diverşilor indicatori în timp reflectǎ politica bǎncii şi rezultatul
implementǎrii strategiilor.
Existǎ mai mulţi factori de influenţa a activitǎţii bancare, unii interni şi alţii externi. În
anumite cazuri inflaţia este cea care influenţeazǎ activitatea bancarǎ, prin creşterea
1
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

costurilor operaţionale, mai repede decât veniturile. Aceasta situaţie este caracteristicǎ
mediilor în care marja bǎncii este micǎ. În aceste cazuri, orice modificare a ratei dobânzii
va avea efecte în marja profitului.
În ceea ce priveşte interpretarea indicatorilor, se poate spune cǎ în condiţiile unei
abordǎri standardizate comparabilitatea este realizabilǎ. Normele emise de autoritatea
monetarǎ faciliteazǎ comparaţia între bǎnci individuale şi sistemul bancar. De asemenea
contribuţia fiecǎrui indicator la realizarea analizei este clarǎ. De exemplu ponderea
veniturilor din dobândǎ în volumul credietelor acordate este un indicator de eficienţǎ în
domeniul creditǎrii.
Cunoaşterea indicatorilor este importantǎ şi pentru evaluarea profilului de risc al
bǎncii. De exemplu pentru o analizǎ mai detaliatǎ se studiazǎ structura veniturilor şi a
cheltuielilor, se calculeazǎ provizioanele pentru credite, raportul dintre marja din dobândǎ şi
venituri din dobândǎ, raportul dintre veniturile din investiţii şi investiţii totale, dar şi
cheltuielile de regie raportate la veniturile brute.
O altǎ direcţie de analizǎ a profitabilitǎţii se poate îndrepta cǎtre valoarea adǎugatǎ,
reprezentǎnd venituri nete dupǎ impozitare. În acest sens, se utilizeazǎ indicatorul:
ponderea valorii adǎugate în activele totale sau în capitalul bǎncii.

INTERPRETAREA INDICATORILOR DE PROFITABILIATE

Ca şi în alte domenii, comparabilitatea stǎ la baza analizei rezultatelor şi

performanţelor activitǎţii bancare. Managementul bancar este preocupat de obţinerea unor
rezultate mai bune decât media din sistem, de a menţine profitul stabil şi previzibil, cu
scopul de a rǎspunde cerinţelor acţionarilor şi de a atrage noi investitori. Cu toate cǎ sunt
importanţi, trebuie menţionat cǎ indicatorii se analizeazǎ cu atenţie deoarece valorile
obţinute nu asigurǎ performanţa pe termen lung. Altfel spus, existǎ metode diverse de a
’’cosmetiza’’ indicatorii (fǎrǎ a înţelege fapte ilegale), dar rezulatele astfel obţinute nu pot fi
întreţinute mult timp.’
Plecǎnd de la standardele internaţionale, în sistemul bancar din România, instituţiile
de credit se raporteazǎ la urmǎrorii indicatori de eficienţǎ şi profitabiliate:

1) Rata rentabilităţii economice (Return on Assets - ROA)

Pr ofit net
ROA   100
Active totale
2) Rata rentabilităţii financiare (Return on Equity - ROE)
Pr ofit net
ROE   100
Capital propriu
3) Rata utilizării activelor (Assets utilisations - AU)
Venituri totale
AU   100
Active totale
4) Rata profitului (Profit margin PM)
Pr ofit net
PM   100
Venituri totale
5) Efectul de pârghie sau levierul (Equity multiplier - EM)
Active
EM  (In general)
Capital
Efectul de pârghie (Leverage ratio) este astăzi este calculat ca raport între fondurile proprii
de nivel 1 şi total active bancare la valoare medie.

2
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

6) Rata veniturilor din dobânzi sau marja netă din dobânzi (Net interest margin NIM)
Venituri din dobanzi  Chetuieli cu dobanzi
NIM   100
Active valorifica bile
Analiza rezultatelor se face prin calculul şi interpretarea acestor indicatori, precum şi
a altor categorii, cum ar fi: indicatori de exploatare, de gestiune sau de productivitate.
În analiza profitabilitǎţii riscul este un element de bazǎ. Managementul datorii-active
a devenit un model universal acceptat pentru managementul riscului.

Cadul 4.1 Profitabilitate şi eficienţă în Sistemul Bancar Românesc1

La finele anului 2010 rezultatul agregat al sistemului bancar s-a menţinut în zona negativă în
care a intrat începând cu trimestrul II, ca efect al creşterii cheltuielilor cu provizioanele şi al
deteriorării profitului operaţional. Pierderea nu a fost însă o caracteristică generalizată, fiind
localizată îndeosebi la nivelul băncilor mijlocii şi mici. La finele semestrului I 2011 sistemul bancar a
înregistrat rezultate pozitive, profitul operaţional, deşi mai redus comparativ cu perioada similară a
anului anterior, acoperind cheltuieli cu provizioanele în scădere.
Se anticipează că profitabilitatea sistemului bancar va rămâne redusă pe termen scurt, dat
fiind decalajul de timp între reluarea creşterii economice şi manifestarea efectelor favorabile ale
acesteia asupra rezultatelor financiare ale sectorului bancar.
Profitabilitatea sistemului bancar românesc a intrat în teritoriu negativ începând cu luna mai
2010. Astfel, pentru prima dată după 1999 sistemul bancar a încheiat anul cu pierdere (516,4
milioane lei), în principal sub influenţa costurilor ridicate de provizionare, dar şi a deteriorării
rezultatului din exploatare. Pierderea nu a fost însă o caracteristică generalizată, cota de piaţă a
băncilor care au înregistrat pierderi fiind de 21,9 la sută în decembrie 2010 (Grafic 3.44.).

1
BNR – Raport de stabilitate financiară, 2011, pag 58-59
3
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Un număr de 20 de instituţii de credit – majoritatea din categoria băncilor mari şi mijlocii – au

raportat profit şi în 2010 pe fondul eficientizării costurilor operaţionale şi al restructurării portofoliului
de credite. La nivelul întregului sistem bancar, o schimbare de trend s-a produs în februarie 2011,
de la sfârşitul acestei luni înregistrându-se profit net (Grafic 3.45).
În cazul principalilor indicatori de profitabilitate (ROE şi ROA), traiectoria descrescătoare a continuat
în 2010 pentru al doilea an consecutiv. La sfârşitul lunii iunie 2011, nivelurile ROE şi ROA se
amelioraseră uşor faţă de perioada similară a anului anterior, trecând în teritoriu pozitiv.

PRUDENŢA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA. SISTEMUL CAMPL

În România o parte importantă a reglementările prudenţiale se regăsesc în Legea

bancară nr. 58/1998, Normele nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor,
Regulamentul nr. 1/1999 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a Centralei
Riscurilor Bancare, OG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Conform acestora, băncile au următoarele obligaţii principale în respectarea
indicatorilor de prudenţă bancară:
 nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor şi
totalul activelor şi al elementelor din afara bilanţului ponderate în funcţie de risc;
 expunerea maximă faţă de un singur debitor, exprimată procentual ca raport
între valoarea totală a creanţelor faţă de un debitor şi nivelul fondurilor proprii ale băncii;
 nivelul minim de lichiditate, determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi ale
angajamentelor băncii;
 poziţia valutară, exprimată în funcţie de volumul fondurilor proprii.
Legea bancară limitează şi volumul participaţiilor: o bancă nu poate investi în titlurile
unei societăţi mai mult de 10% din fondurile sale proprii şi 20% din capitalul social al
societăţii respective. De asemenea, valoarea tuturor participaţiilor unei bănci nu poate
depăşi 50% din fondurile proprii.
Conform Normelor nr. 8/1999, care completează Legea bancară sunt precizate
următoarele:
 indicatorul de solvabilitate, calculat ca raport între fondurile proprii şi expunerea
netă (active bilanţiere şi extrabilanţiere ponderate în funcţie de risc) trebuie să fie de minim
12%. Acelaşi indicator calculat ca raport între capitalul propriu şi expunerea netă este de
minim 8%.
Fonduri proprii
Solvabilitate1 = ×100 >12%
Expunerea neta
Capital propriu
Solvabilitate2 = ×100 >8%
Expunerea neta
Conform Normei BNR 12/2003, începând cu anul 2004 s-a renunţat la calcularea raportului
de solvabilitate 2.
Acum se calculează raportul de solvabilitate ca raport între nivelul fondurilor proprii şi
totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului, ponderate în funcţie de gradul lor de risc
de credit al cărui nivel acceptat este de minim 8% (vezi Anexa privind ponderarea
activelor)
 nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile băncii, iar suma
totală a acestora nu poate depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii;
 creditele acordate personalului propriu şi familiilor acestora să nu depăşească 5%
din fondurile proprii ale băncii;
 suma împrumuturilor acordate persoanelor în relaţii speciale cu banca este limitată
la 20% din capitalul băncii.
4
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Un pas important pe calea îmbunătăţirii calităţii şi prudenţei bancare a fost făcut de

BNR prin implementarea în anul 2000 a unui Sistem uniform de rating bancar şi
avertizare timpurie (CAMPL). Acest sistem permite clasificarea băncilor ţinând cont de
următorii indicatori:
 adecvarea capitalului (C);
 calitatea activelor (A);
 management (M);
 profitabilitate (P);
 lichiditate (L).
Pentru evaluarea gradului de adecvare a capitalului se determină:
1) Raport de solvabilitate: minim 8%
Societăţile bancare sunt obligate să asigure în permanenţă un nivel corespunzător de
solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi
elementelor în afara bilanţului, ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit.
2) Efect de pârghie;
Efectul de pârghie (Leverage ratio) este calculat ca raport între fondurile proprii de nivel 1 şi
total active bancare la valoare medie.
3) Rata capitalului propriu (Capital propriu/Total active)
4) Rata fondurilor proprii.
Indicatorul rata fondurilor proprii de nivel 1 (Tier 1 capital) este calculat ca raport între
fondurile proprii de nivel 1 şi suma activelor şi a elementelor în afara bilanţului ponderate în
funcţie de risc.

Calitatea activelor se cuantifică pe baza următoarelor date:

1) Rata generala de risc= (A bilant+A extrabilantiere)×coef. de risc
A bilant+A extrabilantiere la val. contabila

Creante restante+ indoielnice (la val. neta)

2)
Total active (la val. neta)

Creante restante+ indoielnice (la val. neta)

3)
Capitaluri proprii
Creante res tan tan te si indoie ln ice
4)
Total credite ( val. neta)
5) Ponderea creditelor şi dobânzilor (standard, îndoielnice şi pierderi) în Capitaluri proprii+
provizioane
6) Gradul de acoperire cu provizioane a riscului de credit;
7) Rata de acoperire a activelor:
Fonduri proprii-Creante indoielnice si pierderi
Total active (val.neta)
Profitabilitatea bancară se cuantifică astfel:
Profit net
1) Rentabilitatea economica (ROA)= ×100
Active
Profit net
2) Rentabilitatea financiara (ROE)= ×100
Capital
3) Rentabilitatea act. de baza= Venituri expl.-Venituri din provizioane
Cheltuieli expl.- Cheltuieli cu provizione

5
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Lichiditatea bancară este dată de lichiditatea curentă:

Active curente
Lichiditatea curenta=
Pasive curente

Introducerea indicatorilor de solvabilitate şi a normelor de prudenţialitate bancară a

contribuit la creşterea rentabilităţii băncilor pe criterii de performanţă, a permis evitarea
falimentelor neaşteptate ale băncilor şi a pus bazele unei armonizări internaţionale a
concurenţei. Dincolo de aceste aspecte, trebuie remarcat că, indicatorii de prudenţă
bancară nu sunt suficienţi pentru a asigura controlul instituţiei respective şi că pot antrena
efecte inverse, cum ar fi aprecierea incorectă a riscurilor sau limitarea concurenţei.

INSTITUTII/ DEPARTAMENTE IMPLICATE ÎN GESTIONAREA RISCURILOR BANCARE

Centrala Riscurilor Bancare

O altă reglementare importantă pentru gestionarea riscurilor bancare o constituie
organizarea şi funcţionarea în cadrul Băncii Naţionale a României a Centralei Riscurilor
Bancare (CRB), care reprezintă un centru de intermediere care gestionează în numele
băncii centrale, informaţia risc bancar, pentru scopurile utilizatorilor, în condiţiile păstrării
secretului bancar.
Importanţa funcţionării CRB rezidă din faptul că ea poate transmite oricărei persoane
declarante (centrale ale băncilor, persoane juridice române şi sucursale ale băncilor străine
în România), informaţii referitoare la creditele restante pe ultimii doi ani şi informaţii
referitoare la riscul global pentru fiecare debitor. Aceste informaţii sunt oferite în termen de
cel mult o zi bancară, de la data primirii cererii de consultare a bazei de date a CRB, ceea
ce are o mare importanţă în selectarea clienţilor şi limitarea riscului de credit.
Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezintă o structură specializată în colectarea,
stocarea şi centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante
(instituţie de credit sau instituţie financiară nebancară înscrisă în Registrul special) din
România faţă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente al căror
nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare (20.000 RON), precum şi a informaţiilor
referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori.
Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată în patru registre:
1. Registrul central al creditelor (RCC) conţine informaţii de risc bancar raportate
de persoanele declarante şi este actualizat lunar;
2. Registrul creditelor restante (RCR) conţine informaţii de risc bancar referitoare
la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este
alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
3. Registrul grupurilor de debitori (RGD) conţine informaţii despre grupurile de
persoane fizice si/sau juridice care reprezintă un grup de debitori si este
alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
4. Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conţine informaţii despre fraudele cu
carduri produse de către posesori raportate de persoanele declarante şi este
actualizat on-line.

6
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Centrala incidentelor de plăţi

Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP)2 este un centru de intermediere care gestionează

informaţia specifică incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar (tragerea în
descoperit de cont) cât şi din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere).
Transmiterea informaţiei la CIP se face pe cale electronică, prin utilizarea Reţelei de
Comunicaţii Interbancare ce leagă centrala BNR cu centralele tuturor băncilor.
Baza de date a CIP este organizată în două fişiere:
1. Fişierul naţional de incidente de plăţi (FNIP) care are trei componente:
o Fişierul naţional de cecuri (FNC),
o Fişierul naţional de cambii (FNCb),
o Fişierul naţional de bilete la ordin (FNBO) şi
2. Fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP.
Fişierul naţional al persoanelor cu risc colectează informaţiile privind incidentele de
plăţi majore (instrumente de plată trase în descoperit de cont, cecuri emise fără autorizarea
trasului, cecuri emise cu dată falsă sau cărora le lipseşte o menţiune obligatorie, cecuri
circulare sau de călătorie emise "la purtător", cecuri emise de către un trăgător aflat în
interdicţie bancară, cambii scontate fără a exista creanţa cedată în momentul cesiunii
acesteia) înregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi şterse din această
bază de date, decât în cazul în care se anulează, de către aceeaşi persoană declarantă
care le-a transmis anterior la CIP, din proprie iniţiativă sau ca urmare a hotărârii unei
instanţe judecătoreşti.
Interdicţia bancară este regimul impus de către bancă unui titular de cont de
interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de 1 an începând cu data înregistrării la CIP a
unui incident de plată major şi asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăţi şi
sancţionarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar.
În baza informaţiilor recepţionate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are obligaţia:
 transmiterii unei Declaraţii privind interdicţia bancară de a emite cecuri tuturor
centralelor băncilor, care au obligaţia să distribuie această informaţie în propriul
sistem intrabancar;
 transmiterii unei Declaraţii de pierdere/furt/distrugere/anulare a instrumentelor către
centrala băncii plătitoare, pentru a preveni decontarea unui astfel de cec, cambie
sau bilet la ordin, în eventualitatea prezentării acestuia la plată de către o persoană
de rea credinţă.
Centrala băncii sau unitatea bancară teritorială unde respectiva persoană fizică sau juridică
are cont deschis are obligaţia recuperării formularelor de cec necompletate sau greşit
completate eliberate anterior, cu excepţia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar.
În cazul în care nu recuperează toate formularele de cec necompletate sau greşit
completate, trebuie să le anuleze şi să transmită această informaţie la CIP, într-un interval
de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declaraţiei CIP privind interdicţia
bancară.

2
Regulament BNR 1/ 23.02.2001
7
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Biroul de credit

Înfiinţat din iniţiativa comunităţii bancare din România, Biroul de Credit este o
societate pe acţiuni, care are ca membri fondatori 24 de bănci. În prezent, Biroul de Credit
are ca acţionari 27 de bănci. Devenit operaţional în august 2004, Biroul de Credit
administrează în prezent date negative şi pozitive, provenite din surse bancare şi non-
bancare.
Scopul creării Biroului de Credit a fost acela de a furniza participanţilor din sistemul
bancar informaţii reale, actualizate, agregate şi consistente referitoare la persoane fizice
care au contractat credite de la bănci sau societăţi financiare, au achiziţionat un produs în
sistem leasing, au fost asigurate împotriva riscului de neplată de o societate de asigurări.
Obiectul de activitate al Biroului de Credit include:
 Colectarea / prelucrarea datelor privind portofoliul de clienţi – persoane fizice ai
participanţilor;
 Informaţii şi analize oferite participanţilor în scopul identificării şi cuantificării riscului
de credit, creşterii calităţii creditelor, diminuării riscului de fraudă şi protejării
creditorilor;
 Stabilirea criteriilor uniforme de apreciere a clientelei (scoring);
 Consultanţă financiar-bancară.