SUPORT CURS Prof. Univ. Dr.

Serban Elena Claudia

RISCUL RATEI DOBANZII

Riscul ratei dobanzii este riscul evolutiei nefavorabile a rezultatelor bancare, urmare a
modificarilor ratelor dobanzilor.
Riscul ratei dobanzii este deosebit de important in industria bancara si este in centrul atentiei
managementului bancar. Acest tip de risc se datoreaza fluctuatiilor ratei dobanzii pentru activele
si pasivele din portofoliul bancii. Impactul manifestarii acestui risc are loc sub doua forme:
- Diminuarea venitului net din dobanzi – riscul venitului – (nesincronizarea modificarilor
ratei dobanzii specifice activelor si pasivelor bancare). Este numit si risc de exploatare si
apare cand modificarile ratei dobanzii conduc fie la cresteri ale cheltuielilor cu dobanzile
(dobanda de pasiv), fie la diminuari ale veniturilor din dobanzi (dobanda de activ),
rezultatul fiind acelasi, respectiv diminuarea venitului net din dobanzi sau a marjei
bancare (venituri din dobanzi – cheltuieli din dobanzi = marja bancara sau venitul net din
dobanzi).

- Deteriorarea situatiei patrimoniale a bancii, prin diminuarea capitalului propriu – riscul

investitiei. Este numit si risc de bilant sau risc de capital, si apare cand modificarile ratei
dobanzii conduc fie la diminuarea valorii activelor bancare, fie la cresterea datoriilor
bancare, ambele situatii avand acelasi rezultat, respectiv scaderea situatie nete sau a
capitalului propriu (activ – datorii = situatia neta sau capital propriu)

Categoriile de active si pasive, al caror flux de venituri si cheltuieli este sensibil la rata dobanzii
(se modifica in acelasi sens si cu aceeasi intensitate cu rata dobanzii) sunt considerate active si
pasive sensibile. In categoria activelor sensibile sunt: depozitele bancii constituite la BNR si alte
banci, creditele acordate din orice categorie (catre guvern, catre administratia publica locala,
catre alte institutii financiare si alte persoane juridice sau fizice), iar in categoria pasive sensibile
sunt imprumuturile de la alte banci si depozitele.
Toate aceste active si pasive bancare sensibile se pot incadra pe doua categorii, respectiv:
- Active si pasive cu dobanzi fixe, care scadenta si conditii de remunerare diferite;

- Active si pasive cu dobanzi variabile, care au baze de indexare si perioade de reevaluare

diferite.

Rata de dobanda fixa este acea rata al carui nivel nu este afectat de modificarile de piata intr-o
anumita perioada. Pentru analiza este important sa se identifice activele si pasivele purtatoare de
dobanzi fixe cu scadenta in aceeasi perioada.
O rata variabila este specificata de regula ca un index, rata pietei care serveste ca baza de calcul
a ratei variabile. Rata pietei este o rata monetara, precum ROBOR (Romanian Interbank Offer
Rate). Aceasta este o rata a dobânzii la care băncile care contribuie la calcularea acestui indice
sunt dispuse să ofere împrumuturi sub formă de depozite în lei celorlalte bănci contributoare.
ROBOR se calculează de catre Thomson Reuters (entitatea împuternicită de către BNR ), ca
media aritmetică (după eliminarea extremelor) a dobânzilor cotate de băncile care participă la
procesul de calcul al ROBOR, în intervalul 10:45‐ . Ratele de referință ROBOR se stabilesc
pentru opt scadențe, cea mai scurtă fiind de o zi, iar cea mai lungă de un an. Ratele ROBOR care
servesc drept referinta pentru stabilirea ratelor dobânzilor variabile pentru creditele acordate de
bănci clienților nebancari sunt ratele ROBOR pentru scadențele de 3 și 6 luni, formatul fiind
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

ROBOR 3 luni + marjă, respectiv ROBOR 6 luni + marjă. In aceste conditii la fiecare trei sau
sase luni se recalculeaza dobanda pentru credite sau depozite. Cum dobanda recalculate poate sa
creasca sau sa scada functie de ROBOR, se vor modifica veniturile, respective cheltuielile din
dobanzi, prin urmare marja din dobanzi bancare si profitul bancar.
Exista o multitudine de factori care determina ca acest risc sa se manifeste in activitatea bancara,
factori care pot fi grupati in endogeni (strategia bancii, structura activelor si pasivelor bancare,
volumul si valoarea creditelor, calitatea portofoliului de credite, esalonarea scadentelor
creditelor, scadenta fondurilor atrase, etc) si exogeni (mediul economic existent, politica
economica, monetara si financiar-valutara, evolutia pietei interbancare, factori psiho-sociali si
psihologici, calamitati naturale sau alte conditii de forta majora, etc).

Indicatori de masurare a riscului de rata a dobanzii

Riscul de rata a dobanzii se masoara traditional fie prin raportul intre activele sensibile (AS) si
pasivele sensibile (PS), numit grad de sensibilitate al bancii la variatia ratei dobanzii, fie prin
diferenta intre activele si pasivele purtatoare de dobanda ( a carei rata a dobanzii variaza de-a
lungul unei perioade de timp), denumita ECART sau GAP (analiza de interval sau de
prag)(pozitia ratei sau impasul ratei).
AS
Gradul.de.sensibilit atate  .100
PS

GAP  AS  PS

Gradul de sensibilitate al bancii la variatia ratei dobanzii egal cu 100 reprezinta concordanta
perfecta intre activele si pasivele sensibile, si oarecum diminueaza riscul. Daca raportul este
supraunitar sau subunitar, exista un dezechilibru intre activele si pasivele a caror fluxuri
financiare sunt dependente de rata dobanzii si acest dezechilibru se va reflecta in nivelul
venitului net bancar, prin crestere sau descrestere, dupa caz. Astfel, daca raportul este subunitar,
pasivele bancare sensibile au un volum mai mare decat activele bancare sensibile si atunci cand
rata dobanzii va avea tendinta de crestere se va diminua marja din dobanzi bancare, intrucat cresc
cheltuielile cu dobanzile bancare mai accelerat decat cresc veniturile din dobanzi bancare. Daca
raportul este supraunitar, activele sensibile bancare au un volum mai important decat pasivele
sensibile bancare, iar in situatia unei tendinte descrescatoare a ratelor dobanzilor se va diminua
venitul din dobanzi bancare mai mult decat se diminuaeaza cheltuielile din dobanzi bancare,
impactul fiind scaderea marjei din dobanzi bancare. In toata aceasta analiza conteaza si diferenta
de valoare (plus, minus) intre activele si pasivele sensibile bancare, dar si intensitatea diminuarii
sau cresterii ratelor de dobanzi bancare pe categorii (credite, depozite).
GAP ul este principalul instrument in administrarea activelor si pasivelor sensibile bancare,
respectiv in administrarea pe termen scurt a venitului net din dobanzi si in protejarea acestui
venit impotriva fluctuatiilor ratei dobanzii. Diferentele intre activele si pasivele sensibile bancare
se calculeaza la intervale de timp diferite (benzi de scadenta), pe baza informatiilor dintr-un
bilant agregat.
GAP ul nul ar insemna, conform acestei teorii o diminuare a riscului de rata a dobanzii, dar
practica arata ca, desi rata dobanzii la activele si pasivele sensibile se modifica in acelasi sens,
amplitudinea modificarii poate fi diferita si ecartul nul nu inseamna diminuarea riscului.
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

Pentru calculul GAP si a gradul de sensibilitate al bancii la variatia ratei dobanzii in practica
exista dificultatea selectarii scadentei, care sa fie utilizata drept criteriu pentru sensibilitatea
elementelor de activ si pasiv. In cazul GAP se iau in considerare activele si pasivele a caror
dobanda poate fi restabilita in cadrul unor perioade de timp viitoare, dar ajustarea ratei dobanzii
se poate face in perioade de timp diferite, ceea ce ar genera schimbari inegale.
La un ecart negativ (AS<PS), o majorare a ratelor dobanzii pe piata ar putea cauza o reducere a
venitul net bancar (cresc cheltuielile cu dobanzile pentru ca depozitele si imprumuturile sunt mai
importante ca valoare in bilantul bancar). Cand ecartul este pozitiv (AS>PS), o micsorare a ratei
dobanzii pe piata ar determina diminuarea venitului net bancar (scad veniturile din dobanzi mai
intens decat cheltuielile din dobanzi, intrucat activele sensibile sunt mai importante ca valoare in
bilantul bancar).
Etapele analizei GAP sunt urmatoarele:
- Se clasifica activele si pasivele bancare in functie de sensibilitatea lor la variatia ratei
dobanzii in: active si pasive sensibile la variatia ratei dobanzii, active si pasive cu
dobanda fixa, active si pasive nepurtatoare de dobanda. Toate acestea se grupeaza apoi pe
benzi de scadenta (pana intr-o luna, 1-3 luni, 3-6 luni,etc)

- Se selecteaza orizontul de timp in cadrul intervalului de siguranta.

- Se calculeza GAP-ul

Informatiile astfel obtinute sunt folosite fie pentru ajustarea activelor si pasivelor sensibile
bancare in scopul pastrarii sumei de venit net din dobanzi bancare, fie pentru initierea de
operatiuni speculative in scopul maririi sumei de venit net din dobanzii bancare. Aceasta
presupune ca prognoza privind nivelul ratei de dobanzi bancare sa fie cat mai aproape de
realitate.

Desi ecartul este modul traditional de masurare a riscului ratei dobanzii, aceasta practica prezinta
dificultatea selectarii scadentei ca si criteriu pentru sensibilitate si a faptului ca nu tine cont de
necesarul maxim de fonduri proprii. Se intampla ca aprecierea sensibilitatii valorice la
modificarea ratelor dobanzii sa nu fie conforma cu realitatea.
In practica bancara a fost introdusa masurarea dinamica a GAP ului pe baza unor estimari de
reinvestire si rate, tehnica fiind mult mai utila in procesul de decizie bancar.

Marja absoluta a dobanzii bancare sau venitul net bancar reflecta capacitatea bancii de a
acoperii cheltuielile cu dobanzile bancare din veniturile din dobanzi.
VNB  Vdob  Ch.dob
Indicatorul este extrem de important, reprezentand principalul sold de gestiune in industria
bancara. Marimea acestuia conditioneaza gradul de acoperire al cheltuielilor specific bancare si
nivelul de rentabilitate. Este importanta cresterea in dinamica a indicatorului.

Marja procentuala bruta a dobanzii bancare arata eficienta exploatarii activelor productive sau
valorificabile. Cu cat nivelul acestui indicator este mai mare, cu atat managementul bancar
plaseaza mai profitabil sursele financiare din patrimoniu.
VNB
Marja. procentual a.bruta.a.dob.bancare  .100
Activ . productiv

3
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

Marja procentuala neta a dobanzii bancare este un indicator deosebit de util in orientarea
managementului fie catre operatiunile de pasiv,fie catre cele de activ, fie in intensificarea unei
categorii de operatiuni in detrimentul alteia.
Nivelul .mediu.al.ratei.dob.de.activ
Marja.neta .dob.bancare  .100
Nivelul .mediu.al.ratei.dob.de. pasiv

Nivelul 100 al indicatorului arata echilibru in politica bancara.

Studiu de caz:
Activele si pasivele unei unitati bancare sunt restructurate pe interval de un an, functie de
sensibilitatea la variatia ratei dobanzii dupa cum urmeaza:
Active Rata Pasive Rata
Mld. lei medie a mld lei medie a
dobanzii dobanzii
active pasive

6 .3 .6
Sensibile la dobanda
Cu dobanda fixa 6 . .
Total active productive . 6.
Nepurtatoare de dobanzi . .3
Capital 3 .
Total .6 3. 3 . .

Venit net din dobanzi =160300*15% + 68500*12% - 125600*10% - 80500*9% = 12829 mld. lei

Marja neta din dobanzi = (12829 / )* ,6

GAP = AS - PS = 160300 – 125600 = 34700 mld. lei

Daca bilantul de mai sus este intocmit la sfarsitul anului 2019 si situatia pentru anul 2020 ar
ramane neschimbata, atunci venitul net din dobanzi bancare in 2020 ar fi de 12829 mld lei la
247600 mld lei active, adica 52 lei la 1000 lei active. Dar, pe parcursul anului situatia se
modifica: volumul si structura activelor si pasivelor, ratele medii ale dobanzilor, marja dobanzii,
etc.
GAP ul calculat la 2019 este de 34700 mld.lei. Se continua cu analiza factorilor care influenteaza
suma venitului net din dobanzi.
a) Modificarea nivelului ratelor dobanzilor

Variatia nivelului ratei dobanzilor poate influenta sau nu venitul net din dobanzi functie de
structura portofoliului si valoarea GAP. Un GAP pozitiv, cum este si in exemplul nostru,
inseamna ca banca are un volum mai mare de active sensibile, deci este activ-senzitiva, prin
urmare va inregistra o crestere a venitului net din dobanzi daca rata medie a dobanzilor pe piata
creste si o scadere a venitului net din dobanzi bancare daca rata medie a dobanzilor pe piata
scade..
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

Daca banca ar fi avut GAP negativ, volumul pasivelor sensibile era mai important si banca ar fi
fost pasiv sezitiva. Daca rata medie a dobanzilor ar fi crescut o astfel de banca ar fi inregistrat
diminuarea venitului net din dobanzi bancare. Daca rata medie a dobanzilor pe piata ar scade,
atunci ar creste venitul net din dobanzi bancare.
b) Modificarea marjei dobanzii

Venitul net din dobanzi difera de cel prognozat daca diferenta intre dobanda de activ si cea de
pasiv variaza. Exista frecvent interventii ale BNR pe piata, care in scopul mentinerii unui
control asupra inflatiei pe piata, majoreaza dobanda de refinantare. Reactia imediata a bancilor
este de a majora dobanzile la depozite, ulterior pe cele de la credite, astfel ca diferenta intre
dobanda activa si pasiva variaza.

c) Modificari ale volumului activelor si pasivelor

Venitul net din dobanzi se modifica direct proportional cu schimbarile in volumul activelor si
pasivelor sensibile bancare.

d) Modificari in structura portofoliului

Orice variatie in structura portofoliului modifica venitul net din dobanzi. Managementul bancar
poate incerca sa creasca dobanda de activ prin fixarea de dobanda variabila la credite, in
conditiile in care exista estimari privind cresterea bazei de referinta. De asemenea ar putea obtine
acelasi efect prin reducerea scadentelor la titlurile de valoare in care a investit. O alta modalitate
ar fi scaderea dobanzii de pasiv prin inlocuirea certificatelor de depozit pe termen lung cu
depozite overnight de la alte banci. Aceste tehnici pot modific GAP ul, dar si schimbarea pozitiei
bancii in raport cu riscul de rata a dobanzii.

Gestiunea si reglementarea riscului de rata a dobanzii

Un sistem important in evaluarea si dirijarea riscului ratei dobanzii este analiza diferentelor de
scadenta, care stabileste riscul la care este expus venitul net al dobanzii, urmare a modificarii
ratelor de dobanda. (calcul GAP pentru diferite perioade si analiza acestuia). Ecartul diferit de
zero apare atunci cand:
- difera perioada de scadenta ale activelor si pasivelor sensibile.

- preturile noi (noile dobanzi) ale activelor si pasivelor sensibile se stabilesc la alte interval
de timp.

Managementul bancii trebuie sa pastreze ecartul nul sau sa il duca spre 0, ceea ce inseamna ca
scadentele sau modificarile de pret la active si pasive trebuie sa fie in acelasi interval de timp.
Mai mult, tipul de dobanda si modul de calcul al acesteia, pentru active si pasive cu scadente in
acelasi interval de timp, trebuie sa fie identic. Managementul bancar ar trebui sa urmareasca ca
nivelul rentabilitatii activelor bancare sa fie suficient de mare, pentru a nu afecta rentabilitatea
bancii datorita manifestarii riscului de rata a dobanzii.
Daca exista o estimare a modificarilor de rata a dobanzii, atunci managementul va putea actiona
dupa cum urmeaza:
- suma activelor sensibile sa fie mai mare decat suma pasivelor sensibile, daca se asteapta
o majorare a ratei dobanzii.
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

- Suma pasivelor sensibile sa fie mai mare decat suma activelor sensibile daca se asteapta o
diminuare a ratei dobanzii.

Gestiunea riscului de rata a dobanzii intra in atributiile Comitetului de creditare si a Comitetului

de dirijare a activelor si pasivelor bancare, comitete care:
- aleg strategia de diminuare a riscului ratei dobanzii,
- efectueaza planificarea pe termen lung si termen scurt privind creditarea si depozitarea
- elaboreaza masurile de protective contra riscului de a pierde lichiditatea
- organizeaza controlul asupra calitatii creditelor acordate.
Pentru protejarea impotriva riscului ratei dobanzii, bancile pot apela la operatiuni extrabilantiere.
Operatiunile extrabilantiere sunt operatiuni care nu angajeaza resursele patrimoniale ale bancii.
Banca incheie contracte prin care beneficiarul isi asuma riscul contra unei prime de risc. Din
aceasta categorie de operatiuni fac parte:
- contractele de limitare a dobanzii
- creditele sub semnatura sau scrisorile de credit
- conventiile de vanzare cu rascumparare
- optiunile asupra titlurilor
- optiunile valutare, etc.

RISCUL VALUTAR SAU RISCUL DE SCHIMB

In domeniul bancar, operatiunile in valuta desfasurate de banca in nume propriu sau in numele
unor clienti sunt importante ca volum, motiv pentru care potentialul de risc este ridicat. Riscul
valutar este definit ca probabilitatea de diminuare a marjei nete de dobanzi bancare sau de
diminuare a profitului net bancar datorita variatiei cursului valutar. Manifestarea riscului valutar
poate conduce, prin urmare, la diminuarea profitului bancar sau chiar la pierderi efective. Nivelul
de expunere la riscul valutar depinde de volumul operatiunilor in valuta initiate de banca in nume
propriu sau in numele clientilor. Operatiunile in valuta sunt reflectate in activul si pasivul bancar
in moneda nationala, la un curs valutar valabil la data inchiderii situatiilor financiare, drept
pentru care modificarea cursului valutar va afecta si patrimoniul, respectiv pozitia financiara.
Exista trei tipuri de expunere valutara:
- expunere la translatie – este specifica companiilor bancare multinationale. Atunci cand
unitatea bancara este societate afiliata si trebuie sa isi consolideze rezultatele financiare in
moneda tarii de referinta a societatii mama, cursul valutar poate afecta aceste rezultate
financiare.

- expunere tranzactionala – este specifica tuturor unitatilor bancare, pentru ca toate aceste
unitati desfasoara operatii in valuta, astfel ca, variatiile de curs valutar vor influenta marja
bancara, respectiv profitul bancar in tara de referinta. Pe termen scurt, influenta poate fi
semnificativa, de aceea se apeleaza la diverse operatiuni de preintampinare, precum cele
de hedging.

- expunere economica - de asemenea secifica tuturor unitatilor bancare si se refera la

efectul variatiilor de curs valutar asupra valorii de piata a companiilor bancare. Exista

6
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

mai multe modalitati de stabilire a valorii unei companii: patrimoniale, prin fluxuri de
disponibilitati, etc. Oricare ar fi metoda adoptata, variatiile de curs valutar au impact
asupra valorii de piata. In cazul metodelor patrimoniale, detinerea de active si pasive in
devize face ca valoarea bancii sa fie sensibila la modificarile de curs valutar. In cazul
metodelor prin flux de disponibilitati, valoarea este stabilita ca fiind valoarea actuala a
veniturilor realizate in toate valutele de operare, caz in care impactul variatiilor de curs
valutar este mai accentuat.

Indicatori de masurare a riscului valutar sau de schimb

In masurarea riscului de schimb valutar se folosesc doi indicatori: pozitia globala a scimbului si
pozitia individuala in valuta.

Pozitia globala a schimbului reprezinta diferenta intre creantele in valuta si datoriile in valuta ale
bancii la un anumit moment. Se mai numeste si sold net. Indicatorul nu este foarte relevant,
intrucat se cumuleaza toate valutele, iar modificarile de curs valutar sunt diferite de la valuta la
valuta. Din acest motiv nu se calculeaza cu frecventa acest indicator. De regula se calculeaza
atunci cand autoritatile in domeniu impun unitatii bancare ca la sfarsitul fiecarei zile banca sa
aiba o pozitie valutara egala cu zero.

Pozitia individuala in valuta reprezinta diferenta intre creante si datorii pe fiecare tip de valuta
existenta in portofoliul unitatii bancare. Banca se poate gasi intr-una din urmatoarele situatii:
- Creante > Datorii, respectiv Creante – Datorii > 0 Banca are “pozitie lunga”. Banca,
intr-o astfel de pozitie fata de valuta “x”, va avea o situatie favorabila daca creste cursul
valutei “x” in urmatoarea perioada si va avea o situatie nefavorabila daca se depreciaza
cursul valutei “x” in urmatoarea perioada.

- Creante < Datorii, respectiv Creante – Datorii < Banca are “pozitie scurta”. Banca,
intr-o astfel de pozitie fata de valuta “x”, va avea o situatie favorabila daca se depreciaza
cursul valutei “x” in urmatoarea perioada si va avea o situatie nefavorabila daca creste
cursul valutei “x” in urmatoarea perioada.

In Romania s-a observat cresterea volumului operatiunilor in valuta in sistemul bancar si tendinta
managementului bancar spre pozitia lunga, data fiind deprecierea continua a leului in raport cu
alte monede.
Pentru stabilirea pozitiei individuale se iau in calcul atat elemente bilantiere, cat si
extrabilantiere, respectiv:
- Active si pasive denominate in valuta, inclusiv dobanzile calculate, de primit sau de
platit, scadente sau care nu au ajuns la scadenta;

- Operatiunile de schimb valutar la vedere si la termen;

- Diferentele de dobanzi calculate in valuta, de primit sau de platit, scadente sau care nu au
ajuns la scadenta, aferente operatiunilor in valuta evidentiate in afara bilantului;
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

- Dobanzile si valuta care nu au ajuns la scadenta, aferente operatiunilor din bilant si din
afara bilantului, in cazul in care fac obiectul unor operatiuni de acoperire.

Operatiunile de schimb valutar la termen genereaza atat risc de schimb, cat si risc de rata a
dobanzii. Premergator operatiunii de schimb valutar la termen este operatiunea de schimb valutar
pe loc, respectiv se cumpara cu plata pe loc sau se vinde cu plata pe loc valuta „x”. Odata
achizitionata valuta „x” apare riscul de schimb valutar pentru unitatea bancara. Daca nu se vinde
sau cumpara valuta in vederea efectuarii schimbului la termen, se poate imprumuta sau da cu
imptumut valuta, astfel ca apare si riscul de rata a dobanzii.

Exemplu: daca o banca primeste ordin de cumparare la termen a unei sume in USD – la
momentul cumpararii cu plata pe loc se expune riscului de schimb. Daca, pana la momentul
scadentei operatiunii, da cu imprumut suma – fie in lei fie in valuta – apare si riscul de dobanda.

In concluzie: riscul valutar sau de schimb se intrepatrunde cu riscul de rata a dobanzii, intrucat
cumpararea si vanzarea la termen a valutei conduce spre riscul de schimb, in timp ce plasarea
capitalului astfel obtinut conduce spre riscul de rata a dobanzii.

O parte a operatiunilor bancare in valuta reflecta drepturi sau obligatii pentru care exista
angajamentul bancii, dar care se pot derula efectiv la o data ulterioara, drept pentru care vor
produce efecte asupra patrimoniului bancii, a veniturilor si cheltuielilor specifice la acel moment
al derularii efective. Evidentierea acestui tip de angajamente se face in conturi extrabilantiere si
se refera la:
- Angajamente de finantare acordate si primite;

- Cumparari si vanzari de valuta la vedere in intervalul dintre initierea tranzactiei si

transferal efectiv al banilor;

- Cumparari si vanzari de valuta la termen;

- Cumparari si vanzari de titluri financiare la termene ferme si conditionate;

- Dobanzi de primit sau de platit in valuta, etc.

Cu astfel de elemente se determina pozitia de schimb operationala (care se poate calcula ca

diferenta intre pozitia de schimb totala si pozitia de schimb structurala).

Operatiunile in valuta reflectate in bilant cuprind:

- Titluri de investitii;

- Titluri de participare in capitalul al societati financiare;

- Titluri ale activitatii de portofoliu, etc.

Cu astfel de elemente se determina pozitia de schimb structurala.

Activele imobilizate si operatiunile al caror risc valutar este suportat de stat nu sunt luate in
calcul la pozitia de schimb.
SUPORT CURS Prof. Univ. Dr. Serban Elena Claudia

Gestiunea si reglementarea riscului de rata a dobanzii

Gestiunea riscului de schimb valutar presupune imunizarea bancii fata de acest tip de risc, dar si
acoperirea lui.
Prin imunizarea bancii se intelege ajustarea periodica a pozitiilor valutare pentru a suprima
pozitiile lungi si scurte. Operatiunea este scumpa si nu permite sa se speculeze cu o anumita
pozitie de schimb.
Acoperirea riscului valutar se refera la folosirea unor metode si tehnici specifice, in special a
instrumentelor derivate (hedging), intrucat acestea permit specularea diferentelor de schimb
valutar.
Managementul riscului valutar se dezvolta pe urmatoarele paliere:
- Identificarea expunerii la riscul valutar – se folosesc indicatorii specifici. Expunerea la
riscul valutar depinde de conditiile de acces si de lichiditatea pietei valutare. Astfel, pe
pietele emergente, cu un curs de schimb instabil si produse financiare derivate limitate
riscul valutar este considerabil crescut. Gradul de expunere la risc este raportat la
dimensiunea bancii. Bancile mici deservesc clientii proprii si nu sunt actori pe piata
valutara.

- Evaluarea riscului – se face tinand cont de mediul economic intern si international, de

volatilitatea pietelor valutare, de interdependentele riscului valutar cu celelalte categorii
de riscuri bancare. Se calculeaza pozitiile deschise nete pentru fiecare valuta, calculul
facandu-se overnight sau zilnic. Cand aceste pozitii sunt flexibile, banca se adapteaza
usor la fluctuatiile de curs valutar.

- Controlul si monitorizarea riscului valutar – presupune existenta procedurilor interne in

acest sens si aplicarea lor.

In Romania, supravegherea riscului valutar se realizeaza de catre fiecare banca si de catre BNR
pe baza indicatorilor de pozitie raportati de fiecare banca. Astfel, la sfarsitul fiecarei zile
lucratoare, pozitiile valutare ale unei banci trebuie sa se inscrie in urmatoarele limite:
- Maximum 10% din fondurile proprii ale bancii pentru oricare dintre pozitiile valutare
ajustate;

- Maximum 20% din fondurile proprii ale bancii pentru valuta totala.

Acoperirea riscului valutar se face prin operatiuni de swap valutar, arbitraj valutar, optiuni pe
curs de schimb, contracte futures pe curs de schimb.

BIBLIOGRAFIE
 Basno C., Dardac N. – Management bancar, Edit.Economică,
 Dedu V. – Gestiune si audit bancar, Edit. Economica, 2003
 Spulbăr C.M. – Management bancar, Edit. Sitech, Craiova,
 Trenca I. – Metode si tehnici bancare, Edit. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca,

*** https://ro.wikipedia.org/wiki/ROBOR