Riscul de piata (market risk) Riscul de piata este legat de incertitudinea cu privire la veniturile viitoare care se datoreaza schimbarilor

adverse ale preturilor si ratelor din diverse piete. O alta definitie a riscului de piata ar putea fi urmatoarea: riscul cu privire la profit si capital care apare datorita modificarii valorii portofoliilor de instrumente financiare. Acest risc apare din activitatea de formator de piata (market-making), de tranzactionare (dealing), si de luare de pozitii in legatura cu rata dobanzii, valute, actiuni, si instrumente derivate. Riscul de piata cu privire la instrumente financiare individuale si portofolii de instrumente poate fi o functie de unul sau mai multi din acesti factori de baza, si de multe ori poate fi foarte complex. Nivelul riscului de piata depinde de sensitivitatea pretului instrumentului si timpul necesar lichidarii sau inchiderii pozitiei. Sensitivitatea pretului este in general mai mare pentru instrumente care au in structura leverage, care au maturitati mai indepartate, si care au caracteristici de optiuni. Pe piete lichide se presupune ca timpul necesar inchiderii unei pozitii este de o zi, in general. Pe piete mai putin lichide este nevoie de mai mult de o zi pentru inchiderea unei pozitii. Factorii de risc de piata includ ratele dobanzii, cursurile de schimb valutar, pretul actiunilor, pretul marfurilor (commoditites), precum si volatilitatea acestora (care influenteaza valoarea optiunilor si derivativelor) si corelatiile dintre acestea. Riscurile de piata sunt prezente atat in portofoliile de tranzactionare, cat si in banking book. Riscul de piata poate fi exprimat in: Valori absolute (de exemplu: VaR Valoare-la-Risc, Value-at-Risk) sau Valori relative (de exemplu: rezultatul fata de rata de referinta/benchmark) Scopul masurarii riscului de piata Sistemul de masurare al riscului de piata trebuie sa arate senzitivitatea expunerii la sfarsit de zi la schimbarile potentiale adverse a factorilor care influenteaza valoarea pozitiilor firmei. De aceea, se poate spune ca in general reflecta expunerea la conditii normale de piata. Centrala Bancii poate modifica modelele de masurare a riscului de piata in scopul alocarii capitalului. De exemplu, o Banca poate utiliza o perioada mai lunga de detinere a pozitiilor in scopul alocarii capitalului decat in scopul administrarii zilnice a riscurilor, deoarece capitalul trebuie sa fie folosit pentru acoperirea pierderilor neasteptate. De aceea, in cazul estimarii riscului de piata pentru modelele de alocare a capitalului Centrala Bancii poate utiliza premise mai conservatoare care sa reflecte modificari mai mari din piata. Riscul de piata include urmatoarele tipuri de risc: Riscul valutar Daca un portofoliu include si fluxuri de numerar denominate in sau indexate la o valuta alta decat valuta locala a bancii, valoarea portofoliului este afectata de modificarea cursului de schimb. Centrala Bancii isi exprima rezultatele in EUR (valuta de referinta) si considera EUR ca valuta fara risc valutar. Deoarece valuta de baza este diferita de la o banca la alta, rezultatele fiind exprimate in LEI, Departamentul MRM foloseste LEI ca si moneda locala/de baza. Cursurile de schimb ale diferitelor valute fata de LEI sunt folosite pentru a masura riscul valutar. Riscul ratei dobanzii Acest risc apare in legatura cu toate produsele si pozitiile care sunt afectate de rata dobanzii. Reprezinta riscul ca rezultatele asteptate nu vor fi realizate datorita schimbarii ratelor dobanzii. Riscul ratei dobanzii apare datorita diferentelor in legatura cu maturitatea (pentru tranzactii cu rata fixa) si perioada de refixare a ratei dobanzii (pentru tranzactii cu rata fluctuanta) pentru

activele, pasivele si pozitiile din afara bilantului bancii. In timp ce aceste decalaje sunt fundamentale pentru activitatea oricarei banci, ele pot expune rezultatele si valoarea economica a bancii la fluctuatii bruste datorita schimbarii ratelor dobanzii. De exemplu, o banca care a finantat un credit cu rata de dobanda fixa pe termen lung cu un deposit pe termen scurt este expusa la o diminuare atat a rezultatelor viitoare datorate pozitiei cat si a valorii economice daca rata dobanzii creste. Aceste diminuari apar deoarece fluxurile de numerar din partea creditului sunt fixe pe toata perioada, in timp ce dobanda platita pentru finantare este variabila, si creste dupa ce depozitul pe termen scurt maturizeaza. Bancile pentru care maturitatile sau perioadele de refixare a ratei dobanzii sunt mai lungi pentru active decat pentru pasive sunt senzitive pe partea de pasive (liability sensitive) deoarece pasivele lor isi schimba rata dobanzii mai repede. Rezultatele unei banci senzitive pe partea de pasive in general se imbunatatesc cand ratele dobanzii scad si se inrautatesc cand ratele dobanzii cresc. Invers, o banca senzitiva pe partea de active (asset sensitive) in general va beneficia daca ratele dobanzii cresc si va fi influentata negativ daca ratele dobanzii scad. Decalajele privind perioada de refixare a ratei dobanzii pot sa expuna banca si la modificarile in legatura cu unghiul si forma curbei randamentelor (yield curve). Acest tip de risc (yield curve risk) apare cand modificarile neanticipate ale curbei randamentelor au efecte adverse asupra veniturilor si valorii economice a bancii. De exemplu, valoarea economica a unei pozitii lungi in obligatiuni guvernamentale cu maturitate de 10 ani care sunt finantate printr-o pozitie scurta in titluri guvernamentale la 5 ani poate sa se diminueze daca unghiul curbei randamentelor creste, chiar daca pozitia este acoperita impotriva miscarilor paralele de-a lungul curbei randamentelor. O alta sursa importanta pentru riscul ratei dobanzii este riscul de baza (basis risk) care apare datorita corelatiei imperfecte intre modificarile ratelor dobanzii active si pasive pentru diverse instrumente (celelalte caracteristici sunt similare). Cand rata dobanzii se schimba, aceste diferente pot da nastere unor modificari neasteptate in fluxurile de numerar si veniturile din active, pasive si instrumente financiare derivate care au maturitati similare sau perioade de refixare a ratei dobanzii similare. De exemplu, riscul de baza apare cand spread-ul intre rata dobanzii pentru titluri de trezorerie la 3 luni si rata dobanzii de pe piata monetara la 3 luni (BUBOR) se modifica. Aceasta modificare a spread-ului influenteaza marja neta a venitului din dobanzi intrucat se modifica dobanda incasata fata de cea platita in cazul instrumentelor care isi refixeaza rata dobanzii. Aceasta modificare afecteaza si fluxurile de numerar viitoare, ceea ce va afecta si valoarea economica neta a bancii. Riscul de baza include si modificarile cu privire la relatia intre ratele de dobanda de referinta stabilite de banca si ratele de dobanda de pe piata. De exemplu, riscul de baza poate sa apara datorita diferentelor intre ratele de dobanda de pe piata monetara (BUBID/BUBOR) si ratele de dobanda pe care banca le ofera pentru diverse produse, ca de exemplu depozite si conturi de economii. O sursa suplimentara si cu o importanta in crestere in ceea ce priveste riscul ratei dobanzii este legata de optionalitatea care apare in multe din activele, pasivele si instrumentele financiare derivate ale bancii. Optiunile pot fi instrumente de sine statatoare cum sunt optiunile tranzactionate la bursa sau pot fi incluse in instrumente standard. Bancile folosesc optiuni tranzactionate la bursa atat in legatura cu portofoliile de tranzactionare cat si pentru banking book, in timp ce instrumentele care au incluse si caracteristici ale optiunilor sunt mai importante pentru banking book. Acestea include diverse tipuri de obligatiuni si titluri care au si clauze call sau put atasate, credite care dau debitorilor posibilitatea de a face plati anticipate (credite imobiliare, credite de consum, credite comerciale) si alte tipuri de depozite care nu au o maturitate specificata care dau dreptul deponentilor sa-si retraga fondurile in orice moment,

de cele mai multe ori fara penalitati. Optiunile pot sa includa si un leverage semnificativ, ceea ce poate sa mareasca impactul (pozitiv sau negativ) pozitiilor pe optiuni asupra rezultatelor financiare ale bancii. Optiunea de plata in avans este echivalenta unei vanzari de optiuni call clientilor. Cand ratele dobanzii scad, clientii isi vor exercita optiunea si isi vor plati in avans creditele, iar maturitatea activelor bancii se va micsora tocmai in momentul in care banca ar vrea sa mareasca maturitatea acestora. Cand ratele dobanzii cresc, clientii isi vor pastra creditele imobiliare, astfel incat va fi greu pentru banca sa scurteze maturitatile activelor, tocmai in momentul in care ar vrea sa faca acest lucru. Din punct de vedere al pasivelor, optiunea cea mai evidenta este dreptul clientilor de a retrage banii mai devreme. Acest drept functioneaza ca o optiune put pe depozite. Cand ratele cresc, valoarea de piata a depozitelor scade si clientul are dreptul sa sparga depozitul. Aceasta optiune este in avantajul deponentilor. Modificarea ratelor dobanzii afecteaza rezultatele si capitalul bancii prin modificarea: Venitului net din dobanzi, Valorii de piata a portofoliilor de tranzactionare (si a altor instrumente carora li se aplica principiul marcarii la piata), Alte venituri si cheltuieli care sunt influentate de nivelul dobanzilor, ca de exemplu comisioanele legate de creditele imobiliare. Modificarea ratelor dobanzii afecteaza de asemenea valoarea economica a bancii. Valoarea activelor, pasivelor si a contractelor pe rata dobanzii din afara bilantului este afectata de modificarea ratelor dobanzii deoarece valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare si in unele cazuri chiar fluxurile se modifica. Banca poate sa-si modifice expunerea la riscul ratei dobanzii prin modificarea strategiei de investitii, de creditare, de finantare si de stabilire a preturilor/ratelor si prin administrarea maturitatilor si perioadelor de refixare a dobanzii pentru a atinge un anumit profil de risc. Multe banci folosesc de asemenea instrumente financiare derivate, ca de exemplu contracte swap pe rata dobanzii, pentru a-si ajusta profilul de risc. Riscul de pret (cu privire la actiuni, marfuri, etc.) Reprezinta riscul ca valoarea portofoliilor sa scada datorita modificarii adverse a preturilor. Acest tip de risc se refera in principal la actiuni, marfuri, si alte instrumente. Riscul specific De multe ori este dificil sa separam complet riscul de piata de riscul de credit. Riscul de default (faliment) in legatura cu detinerea unei obligatiuni corporative este de obicei considerat risc de credit. Totusi, riscul ca obligatiunea sa-si schimbe pretul datorita modificarii perceptiei pietei asupra probabilitatii de default (faliment) a firmei respective se considera risc de piata. Astfel, modificarea valorii tranzactiei corelata cu perceptia generala a pietei este cunoscuta ca risc sistematic sau risc de piata. Modificarea valorii tranzactiei care nu este corelata cu perceptia generala a pietei este cunoscuta ca risc idiosyncratic sau risc specific. Risc de lichiditate Acest tip de risc include doua concepte: Primul se refera la riscul legat de lichiditatea instrumentelor financiare si a pietelor lor: o piata lichida este o piata formata din active lichide. Un instrument de piata poate fi tranzactionat la pretul pietei oricand in cantitati considerate de piata normala.Al doilea concept se refera la lichiditate in sensul solvabilitatii bancii. O banca este lichida daca poate sa-si onoreze platile

din venituri, sau prin atragerea de fonduri de pe piata financiara. Institutile financiare sunt expuse riscului de lichiditate care poate duce la insolvabilitate. Sistemele de administrare a riscului de lichiditate sunt legate de sistemele de administrare a riscului de piata si riscului ratei dobanzii. In stabilirea limitelor pentru administrarea riscurilor si deteminarea scenariilor de criza este nevoie ca o banca sa ia in considerare si marimea pietei si caracteristicile fluxurilor diverselor instrumente. Administrarea riscului de piata, ratei dobanzii si de lichiditate nu se face separat. Examinarea sistemelor de administrare a riscurilor pentru aceste tipuri de risc trebuie sa se faca in acelasi timp. Riscul de participatie Aceasta categorie se refera la riscul diminuarii valorii firmei sau activelor pe care la detine banca. Riscul de participatie poate fi legat de riscul de credit al participatiei deteriorarea situatiei financiare (a profitabilitatii, a rezervelor, insolvabilitate, etc.). Din acest punct de vedere acest risc se va reflecta in scaderea rating-ului respectiv. Riscul de participatie poate fi vazut si ca risc de piata. Participatia detinuta intr-o alta tara presupune si risc de tara.