Analiza structurală a surselor

de finanțare a activelor.

A efectuat: Potereanu Cristina

Grupa: CON1601G
Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare
a întreprinderii se efectuează pe seama diferitelor surse de finanţare. Din punct de
vedere al conţinutului economic, sursele de finanţare (formare) a activelor reprezintă
totalitatea drepturilor proprietarilor şi obligaţiilor agentului economic. În Bilanţul
contabil acestea se reflectă în interiorul pasivului şi de aceea pentru desemnarea lor în
practica economică se aplică des denumirea „pasive". Componenţa surselor de
finanţare a activelor, predominarea anumitor componente asupra altora, evoluţia
structurii pasivelor în mod direct determină stabilitatea şi independenţa financiară a
întreprinderii. De aici rezultă necesitatea analizei pasivelor atât din partea conducerii
întreprinderii pentru stabilirea strategiei de dezvoltare şi dirijarea activităţii curente,
cât şi din partea utilizatorilor externi ai Rapoartelor financiare pentru elaborarea
deciziilor de diferit tip.
Aprecierea generală a surselor de finanţare a activelor Analiza surselor de formare a activelor
întreprinderii porneşte de la aprecierea generală a structurii pasivelor. În acest scop se calculează şi
se interpretează un şir de indicatori, care în literatură specială se numesc coeficienţi ai structurii
capitalului, independenţei financiare, de acoperire, de solvabilitate, de îndatorare sau coeficienţi ai
capacităţii de plată. Aceşti coeficienţi reprezintă o totalitate de rate reciproc interschimbabile, care
din punct de vedere al tehnicii de calcul se determină ca raportul dintre diferite părţi componente
ale formulei:
Activele întreprinderii = Surse de finanţare a activelor = Capital propriu + Datorii pe
termen lung şi scurt.
Unul dintre cei mai frecvent folosiţi coeficienţi ai structurii surselor de finanţare este
coeficientul de autonomie (de autofinanţare, de concentrare a capitalului propriu). Anume acest
indicator se aplică, de obicei, în sistemul bancar al Moldovei în procesul aprecierii credibilităţii
clientului.
Coeficientul de aunonomie=
Coeficientul în cauză reflectă, pe de o parte, cota capitalului propriu în suma totală a surselor de
finanţare, iar pe de altă parte - ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma
totală a activelor întreprinderii. Din punct de vedere al creditorului, nivelul de siguranţă al acestui
coeficient, după părerea preponderentă a specialiştilor, alcătuieşte cel puţin 0,5'.
Coeficientul de atragere a surselor împrumutate (de concentrare a datoriilor) caracterizează structura
surselor de finanţare a activelor din punctul de vedere al cotei surselor împrumutate :
Coeficientul de atragere a surselor împrumutate= =1 – coeficientul de autonomie
Acest coeficient dimensionează nivelul de îndatorare (solvabilitate) a întreprinderii şi, în mod
normal, oscilează în limitele 0-0,5. Coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii (rata
brută generală de îndatorare) reflectă suma mijloacelor atrase revenită la 1 leu capital propriu:
Coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii =
Cu cât mărimea acestui coeficient este mai mare, cu atât mai riscantă este situaţia financiară a
întreprinderii. Punctul critic la aprecierea coeficientului de corelaţie este 1. Rata solvabilităţii generale
exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de care dispune întreprinderea:
Rata solvabilităţii generale=
Este evident că, în mod normal, nivelul acestui coeficient trebuie să nu fie mai mic de 2.
Înlocuind în raportul sus-nominalizat mijloacele împrumutate cu valoarea capitalului propriu, obţinem rata
generală de acoperire a capitalului propriu (rata pârghiei financiare):

 
Exemplul 7.1 Întreprinderea „Respect" S.A.
Vom efectua aprecierea generală a surselor de finanţare a activelor S.A. „Respect" în cursul anului de gestiune. În baza datelor
Bilanţului contabil vom alcătui tabelul analitic şi vom interpreta rezultatele obţinute.
 
Tabelul 7.1
Analiza coeficienţilor structurii surselor de finanţare a activelor

Datele tabelului 7.1 atestă nivelul destul de înalt al independenţei financiare a S.A. „Respect" de sursele împrumutate
atrase. Această concluzie rezultă din faptul că în structura pasivelor absolut prevalează sursele proprii de finanţare.
Astfel, la începutul anului de gestiune capitalul propriu a constituit 82 % şi la sfârşitul anului -78 % din totalul surselor
de formare a patrimoniului. Cu toate că în dinamică se observă modificarea proporţiei în direcţia majorării cotei
surselor împrumutate, ambele rezultate depăşesc cu mult nivelul de siguranţă (50 %). Aceeaşi concluzie se desprinde
şi din analiza restului indicatorilor prezentaţi în tabelul 7.1.
Analiza capitalului propriu
Dat fiind faptul că sursa iniţială de finanţare a
patrimoniului întreprinderii o constituie capital
propriu, în continuare se efectuează analiza mai
profundă a acestuia.
Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în
activele întreprinderii după scăderea datoriilor. Ca
obiect al analizei, capitalul propriu se studiază din
mai multe puncte de vedere prin efectuarea
următoarelor etape.
Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului propriu
În primul rând, se examinează mărimea absolută şi
evoluţia capitalului propriu în dinamică. În mod
normal, întreprinderea reuşeşte să crească valoarea
capitalului propriu în urma desfăşurării activităţii
economice. Şi invers, descreşterea capitalului propriu,
mai ales apariţia valorii negative a acestuia, indică
existenţa tendinţelor defavorabile în dezvoltarea
întreprinderii.
Aplicarea metodei de analiză pe orizontală la acest
stadiu de apreciere a situaţiei financiare presupune
compararea indicatorilor relativi de modificare a
capitalului propriu, datoriilor existente şi
patrimoniului disponibil.
Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului propriu

Informaţiile conţinute în tabelul 7.2 demonstrează că S.A. „Respect" dispune de o mărime pozitivă a capitalului
propriu care la sfârşitul perioadei de gestiune constituie 34 026 mii lei.
Totodată, în dinamică se evidenţiază tendinţa negativă de reducere a surselor proprii de finanţare a patrimoniului:
în cursul anului de gestiune acestea s-au micşorat cu 2,24%.
Se observă că evoluţia capitalului propriu contravine dinamicii activelor disponibile şi datoriilor existente care au
crescut în aceeaşi perioadă cu 2,77
Analiza suficienţei capitalului statutar
Actualmente legislaţia în vigoare stipulează anumite cerinţe referitoare la mărimea minimă a
capitalului statutar al diferiţilor agenţi economici. De exemplu, capitalul statutar al societăţii pe
acţiuni de tip deschis trebuie să constituie nu mai puţin de 20 mii lei, capitalul societăţii pe acţiuni de
tip închis - nu mai puţin de 10 mii lei, al societăţii cu răspundere limitată - nu mai puţin de 300 de
salarii minime.
Corespunderea mărimii capitalului statutar cu cerinţele legislative devine deosebit de însemnată la
adresarea întreprinderii către organele statale (pentru obţinerea licenţei etc), către banca comercială
cu cererea de credit, la emiterea obligaţiunilor şi în multe alte situaţii.
Analiza nivelului de achitare a capitalului
statutar
Mărimea capitalului statutar indicat în actele de
constituire a întreprinderii nu întotdeauna coincide cu
valoarea patrimoniului depus în realitate de către
proprietari (acţionari, participanţi etc.) în contul
achitării cotelor în capitalul statutar. Acest fapt dictează
necesitatea comparării mărimii reale şi nominale a
capitalului statutar. În acest scop se calculează şi se
interpretează rata de achitare a capitalului statutar:

Determinarea coeficientului în cauză este deosebit de

importantă pentru întreprinderile noi, care funcţionează
mai puţin de un an, şi acele întreprinderi care în cursul
perioadei de raportare au majorat capitalul statutar.
Gradul cel mai favorabil al raportului nominalizat
alcătuieşte 1. În cazul nivelului subunitar al acestuia,
materialele analitice trebuie să conţină informaţii
referitoare la proprietarii care au datorii faţă de
întreprindere cu privire la achitarea cotelor de
participaţie.
Analiza gradului de retragere a capitalului statutar
Asupra mărimii reale a capitalului statutar, în afară de nivelul de achitare, influenţează, de asemenea, gradul de
retragere a acestuia. Pentru aprecierea acestui aspect al situaţiei financiare a întreprinderii se aplică rata de
retragere a capitalului statutar:

Gradul nul de retragere reprezintă un caz cel mai favorabil din punct de vedere al stabilităţii situaţiei financiare a
agentului economic. Nivelul ridicat al indicatorului nominalizat poate cauza dificultăţi în privinţa finanţării
activităţii întreprinderii. În această situaţie materialele analitice trebuie să indice motivarea operaţiunilor de
retragere a capitalului statutar. De exemplu, achiziţionarea, răscumpărarea acţiunilor de la proprietari poate fi
efectuată cu scopul:
- micşorării capitalului statutar prin intermediul anulării acţiunilor răscumpărate;
- revânzării ulterioare a acţiunilor la un preţ mai mare;
- majorării normei profitului la o acţiune şi a creşterii (stabilizării) cursului acţiunilor;
- utilizării acţiunilor răscumpărate pentru plata dividendelor, stimularea colaboratorilor societăţii;
- prevenirii tentativelor concurentului de a obţine pachetul de control etc.
Întreprinderea „Respect" S.A.
Vom studia suficienţa, nivelul de achitare şi gradul de retragere a capitalului statutar S.A. „Respect". În baza datelor Bilanţului contabil
vom alcătui tabelul analitic şi vom interpreta rezultatele obţinute.

Întrucât întreprinderea „Respect" acţionează sub formă organizatorico — juridică de societate pe acţiuni de tip deschis
suficienţa capitalului statutar al acesteia se apreciază în comparaţie cu mărimea minimă stabilită în legislaţie în sumă
de 20 mii lei. Datele tabelului 7.4 atestă faptul că valoarea nominală a acţiunilor emise de această societate (17 749
870 lei) depăşeşte cu mult cerinţa indicată mai sus. Aşadar, se constată suficienţa capitalului statutar al S.A. „Respect"
în comparaţie cu prevederile legislaţiei.