Universitatea „ Spiru Haret ”, București

Facultatea de Științe Economice

Programul de masterat: AUDIT FINANCIAR-CONTABIL
Disciplina: Evaluarea întreprinderii și diagnosticul financiar

Analiza structurii
bilanțului
contabil
Titular curs: Prof. Univ. Dr. Dumitru Marin
Masterand: Ciocoiu (Sava) Dana

Anul 2018
 Analiza structurii bilanţului

Analiza structurii bilanţului este cunoscută ca analiza verticală a activului şi pasivului

bilanţului contabil. Ea constă în:

 determinarea proporţiilor diferitelor structuri de activ în totalul activului, evidenţiindu-

se astfel care este compoziţia relativă a patrimoniului întreprinderi ;

 determinarea ponderii elementelor de pasiv (datorii şi capital) în totalul capitalului

întreprinderii, explicându-se contribuţia acestora la finanţarea întreprinderii.

Analiza pe verticală a bilanţului se poate repeta pentru mai multe exerciţii succesive,
îmbinându-se astfel cu analiza cronologică (orizontală sau longitudinală) a bilanţului, pentru a
oferi informaţii privind evoluţia structurii bilanţului, sub impactul schimbărilor interne şi a
interacţiunilor întreprinderii cu mediul de afaceri.

Analiza se realizează cu ajutorul ratelor de structură sau de compoziţie, care facilitează

aprecieri privind elasticitatea sau rigiditatea întreprinderii de a-şi adapta politica de finanţare şi
investiţii modificărilor impuse de mediul extern.

Tabelul nr. 1. Interpretarea sintetică a principalelor rate de structură ale bilanţului

Indicator Valori de Interpretare
referinţă
- Aceasta valoare a ratei imobilizărilor corporale este
Rata specifică întreprinderilor
imobilizăril industria şi reflectă receptivitatea lor la tehnologi
or  60% le schimbările ce, la
promovarea politicilor de investiţii de înlocuire,
corporale creştere, modernizare.
-
Rata Valoare indica a ratei activelor circulante este proprie
activelor a tă întreprinderilor
 40% industriale flexibile (elastice) la cerinţele
circulante pieţei.
- Când raportul are valori mai mici de 5% indică lipsa
de lichiditate a
întreprinderii şi necesitatea procurării creditelor bancare pe
Rata termen scurt, o
disponibilită 5% - 25% valoare mai mare de 25% este expresia unui excedent de
ţilor disponibilităţi pentru
care nu s-au gasit plasamente rentabile şi puţin
riscante.
- Încadrarea raportului în acest interval de valoare reflectă
faptul că nu este
comprom stabilitatea întreprinde şi grad
Rata isă financiară a rii nici ul său de
resurselor îndatora situaţ favorabil când creşt sporire
33% - 50% re; a este ă raportul e prin a
curente obligaţiilor de plată către furnizori şi a avansurilor
încasate în contul
comenzil
 or.
- Raportul sub această limită evidenţiază o întreprindere
Rata care nu se confruntă
îndatorării cu riscul de insolvabilitate; când creşte mai rapid pasivul
 66% total decât datoriile
globale totale, creşte gradul de autonomie financiară a
întreprinderii.
- Întreprinderea un astfel de grad de (independenţ
Rata care are autonomie ă)
autonomiei financiară are acces mai uşor la credite, are forţă de
 30% negociere în raport cu
financiare băncile, este considerată puţin riscantă
pentru bănci.
- Indicatorul încadrat în acest interval de valoare reflectă
caracterul permanent
Rata al finanţării, care conferă un grad de siguranţă
stabilităţii întreprinderii, în special când
50% - 66% raportul creşte pe seama capitalului propriu şi mai puţin pe
financiare sema datoriilor
mai mari de un
an.

Analiza echilibrului pe baza bilanţului contabil

Pentru majoritatea întreprinderilor, resursele financiare reprezintă o constrângere în

realizarea obiectivelor strategice. Având în vedere acest fapt, un obiectiv esenţial al
analizei bilanţului îl constituie evaluarea măsurii în care structura financiară aleasă de
întreprindere, respectiv resursele financiare, acoperă necesarul de finanţat reflectat în
activul bilanţului. Acesta se realizează printr-o analiză pe orizontală a bilanţului,
cunoscută sub denumirea de analiza echilibrului financiar.

Analiza echilibrului financiar prin indicatori în mărime absolută

Analiza echilibrului financiar presupune compararea succesivă a structurilor

activului bilanţului cu cele din pasivul bilanţului, comparaţie din care se nasc câţiva
indicatori clasici pentru studiul echilibrului, cum ar fi:
 fondul de rulment,
 necesarul de fond de rulment,
 trezoreria netă.

Fondul de rulment reprezintă:

• excedentul rezultat atunci când resursele permanente depăşesc necesarul

permanent de finanţat al întreprinderii;

• surplusul de resurse permanente care poate fi „rulat” pentru reluarea ciclului

de exploatare, respectiv pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor;

• marja de siguranţă care permite întreprinderii să-şi conserve o anumită

independenţă financiară faţă de creditori, în cazul în care intervin dificultăţile
financiare la nivelul activităţii curente;
 Categorii de FR :

1. Fondul de rulment net RFn= CP –Ain

Capital permanent = Capital propriu total + Datorii: sume care trebuie trebuie plătite
într-o perioadă mai mire de un an total, respectiv
 datorii: sume care trebuie platite intr-o perioada mai are de un an;
 provizioane mai mari de un an;
 subventii pentru investitii;
 venituri inregistrate în avans: sume de reluat într-o perioada mai mare de un an;
 venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi.

Active imobilizate nete = Imobilizari necorporale total +Imoilizari corporale total +

Active biologice +
Imobilizari financiare total + Cheltuieli în avans: sume de preluat într-o perioadă mai mare de un
an

FRN>0; FRN  0  CP  Ain - reflectă o sporire a marjei de sigurantă a întreprinderii,

datorită faptului că o parte crescândă a activelor circulante vor fi finantate cu ajutorul
capitalurilor permanente rămase după acoperirea necesarului permanent (activele
imobilizate nete).

Cauze:
o sporirea capitalului permanent, ca urmare a majorării capitalului
propriu (aporturi noi
o în numerar şi în naturǎ, respectiv emisiunea şi vânzarea de noi acţiuni;
încorporarea rezervelor; fuziunea şi absorbţia) sau cu riscul pierderii
autonomiei financiare a întreprinderii, adică prin recurgerea masivă la
datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.
o diminuarea activelor imobilizate nete prin procesul deprecierii, precum şi prin
dezinvestiţii, cesiuni de active imobilizate, vânzarea acţiunilor deţinute la alte
entităţi etc.
FRN<0; FRN  0  CP  Ain - evidenţiază insuficienţa resurselor permanente pentru:
 finanţarea necesarului permanent, ceea ce înseamnă că o parte a imoblizărilor este
finanţată din datorii curente, fără ca aceasta să reflecte, întotdeauna, un dezechilibru
 financiar.

Cauze:
o creşterea activului imobilizat net ca efect al investiţiilor, situaţie în care pe termen lung
se speră la un fond de rulment pozitiv datorită creşterii rentabilităţii economice ca urmare
a exploatării investiţiei;
o diminuarea capitalului permanent, fie prin rambursarea împrumuturilor obligatare, a
celor primite de la bănci sau de la alte instituţii financiare specializate, cu efect pozitiv
asupra autonomiei financiare a întreprinderii, fie în urma diminuării capitalului propriu,
cu efect negativ asupra posibilităţii de contractare a noi credite.
Din FRN derivă:
Rata finanțării stabile a imobilizărilor Rfs = CP/Ain, când, o alternativă a fondului de rulment
net este fondul de rulment capital de lucru (working capital statement), considerat criteriu de
lichiditate: FRN  FRcl  Act  Dct

• Lichiditatea va fi suficientă dacă activele curente realizabile şi disponibile (Act) vor

depăşi exigibilitatea angajamentelor întreprinderii pe termen scurt (Dct);
• Este astfel pus în evidenţă echilibrul sau dezechilibrul financiar pe termen scurt al
întreprinderii;
• Această definiţie a fondului de rulment net este artificială, deoarece într-o
întreprindere în activitate este imposibilă realizarea (vânzarea) în totalitate a activelor
circulante pentru a rambursa datoriile mai mici de un an;
• Reflectă lichiditatea potenţială maximă.

Active circulante total

= Stocuri total +
+ Creante total +
+ Investitii pe termen scurt total
+ + Casa si conturi la banci +
+Cheltuieli în avans de reluat într-o perioada de un an

Datorii curente total =

Datorii: sume care trebuie platite intr-o perioada de un an +
+ Venituri inregistrate in avans: sume de reluat intr-o perioada de pana la un an
+ + Provizioane pana la un an

Din FR capital de lucru (working capital statement) derivă:

Rata lichidității generale (Current Ratio): Rlg = Act/Dct; când a) FRcl>0 →
Rlg>1 b) FRcl<0 → Rlg<1 c) FRcl=0 → Rlg=1

Rata lichidității reduse (Acid Test Ratio): Rlr = Act-S/Dct; când 0,8 ≤ Rlr ≥ 1
situaţie normală de lichiditate

Fondul de rulment propriu:

FRP  C pr  Ainsau FRP  FRN  D1ant  CP  Ain  D1ant  C pr  Ain - reflectă
r r
autonomia de care dispune întreprinderea în finanţarea investiţiilor. În general, fondul de
rulment propriu este negativ, deoarece puţine întreprinderi îşi pot finanţa necesarul lor
permanent numai din capitalurile proprii.
Dacă fondul de rulment este suficient, întreprinderea va putea face faţă scadenţelor
viitoare, pe măsură ce acestea vor surveni, va putea să-şi achite datoriile : sumele care trebuie
plătite într-o perioadă de până la un an, găsind de fiecare dată lichidităţile necesare derulării
activităţii curente.

Din FRpr derivă: Rata autofinanțării imobilizărilor: Raf = Cpr/Ain;0,67 ≤

Rlr ≤ 1; când:

a) FRpr>0 → Raf>1 b) FRpr<0 → Raf<1 c) FRpr=0 → Raf=1

Fondul de rulment strain:

FRS  FRN  FRPr  CP  Ain  C pr  Ain  CP  C pr  D1ant - reflectă
contribuţia datoriilor: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an la
finanţarea necesarului permanent.

Din FRs deriva:

 Rata finanţării străine a imobilizărilor: Rfst = D>1ant/Ain
Necesarul de fond de rulment ( NFR ) este indicatorul cel mai relevant pentru studiul
echilibrului financiar, pentru că ţine seama de structura activelor şi pasivelor curente şi
de raportul lichiditate/exigibilitate dintre ele.

În definirea necesarului de fond de rulment se are în vedere faptul că :

 o parte a activelor circulante este finanţată din capitaluri nefinanciare provenite

de la terţi (furnizori, clienţi creditori, salariaţi, asigurările sociale, bugetul statului,
acţionari/asociaţi).

 numai partea din activele circulante rămasă nefinanţată din sursele menţionate
este acoperit din excedentul de capital permanent (fondul de rulment net) sau din datorii
financiare pe termen scurt, fapt pentru care această parte a fost numită necesar de fond
de rulment net.

  
NFR  Ac  ATz  Dc  PTz

• Active de trezorerie =

= Investitii pe termen scurt +

+ Casa si conturi la banci

• Pasive de trezorerie =

= Sume datorate institutiilor de credit +

+ Datorii din operatiuni de leasing financiar

 NFR<0 reflecta un surplus de resurse temporare, în raport cu necesarul de

finanţat a activelor circulante.

• Cauze:
 accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante;
 obtinerea de datorii cu o exigibilitate mai îndepărtată, ceea ce echivalează cu
diminuarea termenelor în care se fac încasările şi relaxarea termenelor în care se achită
obligaţiile către terţi (dacă activele circulante au o viteză de rotatie superioară vitezei de
rotatie a datoriilor curente, întreprinderea realizează mai repede lichidităti, fiind posibilă
asigurarea unui echilibru financiar chiar şi în conditiile unui fond de rulment negativ);
 discontinuitati în realizarea aprovizionării şi în desfăşurarea activităţii de
producţie din cadrul întreprinderii (când viteza de rotatie a activelor este aproximativ
egală cu viteza de rotatie a pasivelor).
• NFR = 0 , necesarul de fond de rulment neutru indică faptul că lichiditatea
întreprinderii este garantată pe termen scurt, însă aspecte neprevăzute, care pot modifica
structura activelor şi pasivelor curente, vor deteriora cu uşurinţă acest echilibru fragil
(stocuri de produse finite, care nu pot fi vândute în conjuncturi defavorabile pentru
întreprindere, creanţe, imposibil de recuperat în timp util etc.).
• NFR > 0 , necesarul de fond de rulment pozitiv reflectă un surplus de nevoi
temporare, în raport cu resursele temporare care pot fi mobilizate.

• Cauze:

 diinuarea vitezei de rotaţie a activelor circulante

 obţinerea de datorii cu o exigibilitate mai scurtă, ceea ce echivalează cu
prelungirea termenelor în care se fac încasările şi comprimarea termenelor în care se
achită obligaţiile către terţi.
 investiţii care au determinat creşterea necesarului de finanţare a ciclului de
exploatare.

Dacă activele circulante au o viteză de rotaţie superioară vitezei de rotaţie a datoriilor

curente, întreprinderea realizează mai repede lichidităţi, fiind posibilă asigurarea unui
echilibru financiar chiar şi în condiţiile unui fond de rulment negativ.

• Din NFR derivă indicatori care caracterizează lichiditatea întreprinderii,

cunoscuţi sub numele de rate de rotaţie sau rate de gestiune:

 Rata (viteza) globală de rotaţie a stocurilor: Vrs=CA/S (nr. rotatii)

• Exprima de câte ori stocurile se transformă în cursul exerciţiului din formă

materială în formă bănească prin intermediul cifrei de afaceri (a vanzarilor).

 O viteză de rotaţie accelerată a stocurilor indică:

• o politică comercială dinamică, dublată de o gestiune eficientă a stocurilor, cu

consecinţe favorabile asupra lichidităţii întreprinderii;

• un nivel al stocurilor insuficient, care reprezintă cauza riscului de ruptură de stoc

şi a imposibilităţii asigurării livrărilor la termenele stabilite.

 O rotaţie lentă a stocurilor indică:

• o creştere a stocurilor într-un ritm mai rapid decât ritmul de creştere a cifrei de
afaceri;

• existenta componentelor greu vandabile;

• o aprovizionare semnificativă cu elemente de stoc, fie din raţiuni speculative, fie

ca urmare a facilităţilor de preţ şi decontare primite de la furnizori.

 Durata unei rotaţii în zile a stocului: Drs = (S/CA)*360 (zile)

• Creşterea raportului indică prelungirea intervalului de stocare în magazie, cu

consecinţe nefavorabile asupra cresterii necesarului temporar de finanţat al ciclului de
exploatare si asupra diminuarii lichiditatii;
•
• Cauze:
 modificări intervenite în procesul de fabricaţie, prin prelungirea timpului de
producţie;
 dificultăţi în valorificarea producţiei datorită deficienţelor calitative, a lipsei de
avantaj competitiv în raport cu concurenţii, a pierderii unor cote de piaţă etc;
 volum ridicat al stocurilor de materii prime si materiale, care se reînnoiesc la
intervale

mari de timp, fapt ce limitează capacitatea de plată a întreprinderii deoarece aceasta

presupune cheltuieli de depozitare ce cresc proporţional cu marimea stocurilor şi cu
timpul de stocare;

• prin raportul S/CA se determină câţi lei investiţi în stocuri sunt necesari pentru
a realiza un leu cifră de afaceri.

 Rata (viteza) de rotatie a creantelor clienti: Vrc=CA/Cc (nr. rotatii)

• Exprima de câte ori creantele comerciale se pot reînnoi prin efectul

vânzărilor, într-un exerciţiu financiar;

• aceasta echivalează cu acordarea de noi termene de plată clientilor (creditarea

lor), pentru conservarea relaţiilor comerciale cu clienţii si sporirea cifrei de afaceri, cu
asumarea costurilor acestei finanţări, care îi pot afecta lichiditatea intreprinderii care
aloca capitalul lor clienţilor, şi a riscului de insolvabilitate a clientilor.

• un trend crescător al raportului este confortabil pentru lichiditatea

întreprinderii, scazand necesarul de finantare a ciclului de exploatare (NFR).

 Termenul mediu de recuperare a creantelor clienti: Trc =(Cc/CA)*360 (zile)

• un trend crescător al raportului sporeşte necesarul temporar de finanţat al

întreprinderii şi poate fi sinonim cu existenţa unor clienţi în dificultate financiară,
care ar putea deveni insolvabili pe termen lung.

• prin raportul Cc/CA se poate determina câţi lei investiţi în credite comerciale
generează un leu cifră de afaceri.

 Rata (viteza) de rotatie a datoriilor către furnizori: Vrfz = Afz/Dfz

• Exprima de câte ori datoriile către furnizori pot fi plătite prin efectul
vânzărilor, deoarece se consideră că cifra de afaceri trebuie să asigure reînnoirea
activelor şi plata datoriilor.

 Termenul mediu de plată a datoriilor către furnizori: Tpfz = (Dfz/Afz)*360

Exprimă perioada de timp în care datoriile către furnizori devin exigibile.

• valoarea mare a acestui raport indică termene de plată mai lungi acordate
întreprinderii de către furnizori, cu influentă favorabilă asupra lichidităţii.

• termenul îndelungat de plată a datoriilor poate fi expresia încrederii pe care

furnizorii o au într-un client important şi solvabil, care face achiziţii semnificative.
• amânarea repetată a rambursării datoriilor către furnizori, fără ca aceasta să se
realizeze cu acordul lor prealabil, indică dificultăţile de plată ale întreprinderii.

• prin raportul Dfz/CA se determină câţi lei datorii furnizori trebuie contractaţi
pentru a se obţine un leu cifră de afaceri.

• Relatia Tpfz > Trc evidentiaza o situatie favorabila pentru intreprindere

deoarece:

 creanţele comerciale se recuperează mai rapid decât se plătesc datoriile

comerciale către furnizori, ceea ce are impact favorabil asupra lichidităţii
întreprinderii, reducând necesarul de finanţare a ciclului de exploatare (NFR).

Trezoreria netă este definită:

• ca excedent de disponibilităţi derivat din activitatea desfăşurată de întreprindere

într-un exerciţiu financiar;

• ca expresie a echilibrului financiar de ansamblu al întreprinderii, determinată

ca diferenţă între fondul de rulment net şi necesarul de fond de rulment:

• prisma activelor şi pasivelor de trezorerie, ca excedent de disponibilităţi rezultat

din evoluţia curentă a operaţiunilor de încasări şi plăţi ce se derulează în întreprindere
într-un exerciţiu financiar:

TN  FRN  NFR

TN  Atz  Ptz

Din trezoreria netă derivă:

 Rata finanţării globale: Rfg = FRN/NFR

• Evidenţiază măsura în care surplusul de resurse permanente, rămas după

finanţarea necesarului permanent, participă la acoperirea necesarului de finanţare a
ciclului de exploatare.

Rfg>1 → TN>0 - FRN pozitiv permite finanţarea integrală a necesarului de fond de

rulment şi formarea trezoreriei nete pozitive

Rfg<1 → TN<0 - valoarea subunitară a raportului explică acoperirea parţială a

necesarului de fond de rulment din fondul de rulment net, consecinţa fiind
trezoreria netă negativă.

 Adevărata problemă determinată de trezoreria negativă este dependenţa faţă de

bănci pentru contractarea de noi credite pe termen scurt şi pierderea parţială a
autonomiei
întreprinderii.
 Când TN<0 - trebuie determină proporţia pe care trezoreria netă negativă o
reprezintă în necesarul de fond de rulment. Dacă acestă pondere nu reprezintă mai
mult de 30%, băncile acceptă finanţarea deficitului de trezorerie.
 Practica demonstreazǎ cǎ, în majoritatea cazurilor, declanşarea procedurii de
redresare judiciarǎ şi falimentul întreprinderilor au la origine dificultǎţile de
trezorerie.

Lipsa trezoreriei este o sursǎ permanentǎ de riscuri pentru întreprindere. Nelimitarea

riscului lipsei de trezorerie se reflectǎ negativ asupra rentabilitǎţii întreprinderii,
situaţie care dacă persistă pe termen lung este considerată un simptom al riscului de
faliment.

 Rata lichiditătii imediate (raport de disponibilitate sau raport al capacitătii de

plată imediate): Rli = Atz/Dc

• Rli ≤ 0,20-0,30 - reprezintă garantia de lichiditate pentru întreprindere.

In concluzie, resursele lichide în exces pot fi utilizate pentru: acordarea de credite

comerciale clienţilor, în scopul creşterii vânzărilor; aprovizionarea cu cantităţi mai mari
de materii prime, pentru a profita de eventualele reduceri de preţ acordate de furnizori;
efectuarea altor plasamente.

BIBLIOGRAFIE

Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ediţia a III-a, Ed. CECCAR,

Bucureşti, 2010 (Analiza ratelor de structură a bilanţului, pp. 214-216, pp. 191-229);

Robu, V., Anghel I., Şerban E.-C., Analiza economico-financiară a firmei, Ed.
Economică, Bucureşti, 2014 (Analiza structurii activului; Analiza structurii surselor
de finanţare, pp. 429-434, pp. 434-455; pp. 458-461);
Siminica, M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Sitech, Craiova, 2010 (Analiza
structurii activului şi pasivului, pp. 37-54, pp. 71-98; pp. 101-118).