Universitatea „ Spiru Haret ”

Facultatea de Științe Economice București

Masterat AUDIT FINANCIAR-CONTABIL
Disciplina CONTABILITATE ȘI RAPORTARE FINANCIARĂ CONFORME CU
REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE

CONTABILITATE ȘI
RAPORTARE FINANCIARĂ
CONFORME CU
REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE

Titularul disciplinei:
Conf. Univ. Dr. ILINCUȚĂ Lucian-Dorel

Masterand:
SAVA (CIOCOIU) Daniela

București
2018

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................pag. 3

CAPITOLUL I- Contabilitate și raportare financiară conforme cu

reglementările românești............................................................................pag. 4

CONCLUZII..............................................................................................pag. 17

BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Contabilitatea financiara din Romania isi desfasoara activitatea prin Planul de Conturi
General (PCG), respectiv prin continutul claselor de conturi 1-7 (numite si conturi financiare)
În prezent, sistemul contabil din tara noastra foloseste clasa 8 de conturi, denumite « conturi
speciale » si clasa 9 de conturi « conturi de gestiune ».

In tara noastra, ca si in toata Europa, este obligatorie folosirea doar a contabilitatii

financiare de catre toate intreprinderile/entitatile/societatile comerciale pentru prelucrarea si
gestionarea corecta a informatiilor economice.

Contabilitatea financiara sta la baza gestiunii financiare, care poate fi definita ca un

ansamblu de decizii si activitati care concura la reglarea si ajustarea fluxurilor financiare si a
fondurilor, la gospodarirea resurselor financiare ale intreprinderii, folosindu-se sistemul de
conturi adecvat.

In conditiile concurentiale actuale din tarile cu economie dezvoltata, intreprinderea nu

mai poate fi limitata doar la evaluarea financiara, ci se impune tot mai mult aprecierea
performantei intreprinderii pentru realizarea functiei sale sociale. Costurile sociale nu sunt
explicit reflectate nici in contabilitatea financiara, nici in cea de gestiune. Teoretic, problema
a fost rezolvata prin introducerea in teoria economica a distinctiei dintre costurile contabile si
cele economice, punandu-se accent ca aceasta din urma trebuie sa stea la baza fundamentarii
deciziei.

Toate informatiile economice din momentul in care sunt prelucrate si devin publice, de
regula, sunt sintetizate in documente de sinteza precum: Bilant contabil, Contul de profit sau
pierdere, Rapoartele de gestiune, Notele explicative la situatiile financiare anuale simplificate
sau consolidate.

Contabilitatea de gestiune ofera informatii la nivel microeconomic si are un caracter

confidential care reprezinta o recunoastere a autonomiei decizionale a unitatii respective.
Datele detinute sunt pentru uzul echipei manageriale in vederea luarii deciziilor pentru
adaptarea unitatii la conditiile economiei de piata. Informatiile confidentiale sunt sintetizate in
documente specifice gestiunii intreprinderii respective.

3
 Incepand cu data de 1 ianuarie 2006, activitatea curenta a agentilor economici din
Romania este legiferata prin Ordinul nr.1752/17.XI.2005 in vederea implementarii
reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a si a VII-a a Comunitatilor Economice
Europene.

CAPITOLUL I- Contabilitate și raportare financiară conforme cu

reglementările românești
In functie de mutatiile existente in literatura din domeniul contabilitatii, pentru studiul
fenomenului contabil, putem utiliza urmatoarea periodizare:

 Etapa popularizarii partidei duble (1837 - 1907)

 Etapa dezbaterilor profesionale si stiintifice sau a „efectului de sinergie” (1908 -
1948)
 Etapa ermetizarii contabilitatii (1949 - 1989)
 Etapa deschiderii contabilitatii spre realitatea internationala (1990 - prezent)

Pornind de la aceasta periodizare si de la faptul ca, din punct de vedere economic (cu
repercursiuni la nivelul practicii contabile), in Romania au existat de fapt doua momente de
discontinuitate: anul 1949 si anul 1990 vom imparti evolutia sistemului contabil autohton in
urmatoarele trei perioade: pre-comunista, comunista si post-comunista.

Perioada ante-comunista a contabilitatii

Cercetatorii admit ca dezvoltarea doctrinara si practica a contabilitatii este in stransa

dependenta de mediul cultural in care acesta evolueaza, privit sub toate componentele lui:
economic, social, juridic, fiscal, politic si chiar religios.

Forme incipiente ale contabilitatii in Romania

Primele insemnari ce au legatura cu contabilitatea au fost descoperite din vremea

existentei Daciei, cand ideea de contabilitate era legata de exploatarea minelor de aur de catre
romani. Potrivit constatarilor lui C.G.Demetrescu, „documentele” pastrate, cateva table cerate,
atesta existenta unor tranzactii economico-juridice cum ar fi: acordarea unui imprumut de
catre o persoana fizica in valoare de 60 de dinari (anul 162), dobandirea dreptului de
proprietate individuala asupra unor mine aurifere mai putin productive, incheierea de
contracte de inchiriere pentru unele „gropi de aur” (anul 164). La nivel statal, exista o
contabilitate riguroasa cu privire la tributurile cuvenite statului, dar si la exploatarea miniera
si urmarirea veniturilor acestora. Parasirea Daciei de catre romani si inceputul navalirilor
barbare au condus la perturbarea vietii economice.

Abia dupa intemeierea tarilor romane (Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania),

incepand cu secolul al XVI-lea, in Condica visteriei din timpul lui Constantin Brancoveanu
sunt reflectate informatii cu privire la situatia politica, sociala si economica a tarii, precum si
modalitatea de gestiune financiara a tarii in conditiile ocupatiei turcesti.

4
 Regulamentele Organice adoptate in 1831 in Tara Romaneasca si in 1832 in Moldova, ca
urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol (1829), au consfintit o puternica influenta
a Rusiei in Principatele romane. Aceste documente au consacrat pentru prima oara principiul
separatiei puterilor si a favorizat dezvoltarea noilor relatii economice prin ridicarea
protectoratului turcesc asupra comertului cu grane, iar capitalul occidental a putut intra in
principate. Prevederile tratatului cu privire la tarile romane urmaresc asigurarea conditiilor
prielnice comertului liber si dezvoltarii capitaliste in principate, lucru urmarit cu interes de
Anglia, dornica de noi piete de desfacere. S-au separat bugetul si finatele statului de cele ale
domnitorului si s-a instaurat, pentru prima oara, organizarea unei contabilitati publice si a
unui control efectiv asupra manuirii si utilizarii banului si bunului public.

Etapa popularizarii partidei duble (1837 - 1907)

Unul din factorii principali ai aparitiei si dezvoltarii contabilitatii il reprezinta practicarea

comertului. Ca urmare, prima lucrare publicata in Romania, „Pravila comertiala” aparuta in
1837 la Brasov, a fost destinata practicii comerciale in general, fiind o traducere din limba
germana realizata de E. I. Nichifor. Aceasta reprezinta prima materializare in planul
literaturii contabile a informatiilor ce vizeaza contabilitatea in partida dubla si are o
contributie importanta in ce priveste incheierea bilantului.

In Tara Romaneasca, literatura contabila incepe cu „Epistolarul” lui Vasile Urzescu,

tiparit la Bucuresti, in anul 1840 si prezinta aspecte de tehnica contabila. Prima lucrare de
contabilitate ce descrie detaliat tehnica partidei duble, „Doppia scriptura” a fost publicata in
anii 1844-1845 de catre Dimitrie Iarcu, fiind o traducere din limba franceza.

Comparand raspandirea contabilitatii in partida dubla in Europa si in Romania se

poate remarca intarzierea de cateva secole – Italia (1494), Anglia (1543), Germania (1549) –
dintre momentul in care a aparut prima lucrare de contabilitate in partida dubla in aceste tari,
respectiv in Romania. Acest lucru se datoreaza faptului ca formele economiei capitaliste au
aparut in spatiul romanesc mult mai tarziu fata de tarile occidentale. Date fiind legaturile
comerciale ale tarilor romane cu celelalte tari europene, cu siguranta ca practica a existat
inainte de a fi popularizata prin intermediul lucrarilor amintite.

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, situatia economica din Romania incepe sa se
imbunatateasca, activitatea industriala, in special cea alimentara, luand amploare in Moldova
si Muntenia. Datorita acestui fenomen, primele scrieri cu caracter contabil ale unor autori
romani se axau pe contabilitatea aplicata in agricultura (manualul publicat de Ion Ionescu de
la Brad intitulat „Notiuni elementare de agricultura” si lucrarea „Expunere prescurtata de
operatii comerciale si contabilitate” a lui Louis Toussaint aparuta in 1840). Dupa reforma
agrara din 1864 se creeaza premisele dezvoltarii unei industrii puternice, datorita capitalului
de care s-a beneficiat ca urmare a desfiintarii clacii. Taranii deveneau totodata contribuabili la
bugetul de stat. Asadar, veniturile la bugetul statului cresteau considerabil.

Obtinerea independentei nationale, dublata de existenta unei conjuncturi politice si

economice externe favorabile, au contribuit la cresterea rapida a numarului de intreprinderi
mari. Un aport important in dezvoltarea industriei, pe langa masurile protectioniste luate
incepand cu 1886, l-a avut si concesionarea cailor ferate, a minelor, a altor exploatari cu
caracter industrial care implicau un capital de care statul roman nu dispunea. Tot in aceasta
perioada au avut loc o serie de modificari economice: a fost infiintat un sistem modern de
credite, al carui prim jalon l-a constituit infiintarea in 1880 a Bancii Nationale a Romaniei,

5
apare sistemul de arendasie in agricultura, etc. Perioada este marcata si de organizarea de
cursuri de pregatire a specialistilor in domeniul contabilitatii.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, in spiritul „noii directii” deschise de Titu Maiorescu in
literatura din Romania au inceput sa apara lucrari autohtone, cum ar fi cele apartinand lui
Honoriu Warta („Tinerea registrelor in partida simpla si in partida dubla” – 1873), Ion
Ionescu de la Brad („Mic tratat de contabilitate” -1870), Dimitrie Iarcu („Contabilitatea
casnica” – 1863 si „Contabilitatea agricola” - 1870), Theodor Stefanescu („Contabilitate in
partida dubla”- 1873). Este de remarcat faptul ca Theodor Stefanescu pune bazele primei scoli
de contabilitate cu o abordare adaptata necesitatilor romanesti.

Sfarsitul secolului al XIX-lea a adus un plus de cunoastere in plan teoretic. Au inceput sa

fie prezentate in literatura teoriile contabilitatii (personaliste si materialiste). Teoriile
personaliste incearca sa explice semnificatia conturilor pornind de la ideea personificarii
conturilor (teoria logismografica). O alternativa la teoriile personaliste a constituit-o teoriile
materialiste. Caracteristica principala a acestora este aceea ca nu se folosesc de fictiuni
construite pentru a reflecta realitatea ca in cazul teoriilor personaliste (teoria lui Hügli si
Schaer).

In perioada analizata nu a existat o legislatie explicita in ce priveste domeniul

contabilitatii. O lege specifica contabilitatii a existat doar pentru contabilitatea publica, primul
domeniu care a fost reglementat prin aparitia, in anul 1861, a Regulamentului financiar.
Contabilitatea din sectorul privat se supunea prevederilor Codului de comert ce a intrat in
vigoare in anul 1887.

Climatul studiului contabilitatii este creat la Academia Mihaileana de la Iasi, institutie ce a

avut in anul 1837 prima promotie de absolventi in domeniul stiintelor economice. Din punct
de vedere al profesiei contabile, data de 11 martie 1888 reprezinta momentul in care „un
numar restrans de absolventi ai scolii comerciale s-au intrunit si au pus bazele primei
injghebari „Cercul absolventilor Scoalelor comerciale si finantiare”.

Etapa dezbaterilor profesionale si stiintifice (1908 – 1948)

Dupa momentul 1908 a inceput o perioada in care gandirea contabila romaneasca s-a
manifestat plenar, in sensul ca au inceput sa fie dezbatute in literatura contabila de la
probleme cu caracter teoretic la chestiuni de ordin practic, uneori lansandu-se chiar teorii
originale. Toate pe fondul unei stranse conexiuni cu fluxul ideilor vehiculate in Europa.

In plan contabil, aceasta perioada este marcata de preocuparile existente la nivel mondial
pentru crearea unui plan de conturi (in tarile continentale, in special in Germania) si de cele cu
privire la imbunatatirea comunicarii financiare, deoarece „criza din 1929 a facut publicul
constient asupra lipsei de informatie contabila”. De asemenea au existat preocupari legate de
inflatie si contabilitate de gestiune. In Romania, abia in anul 1941 s-a constituit o comisie in
cadrul Ministerului Coordonarii ce avea ca obiectiv „normarea” contabilitatii.

Primul razboi mondial a fost probabil un factor major care a contribuit la raspandirea
tehnicii contabilitatii costurilor in Marea Britanie. Aceste aspecte au facut si obiectul
preocuparilor cercetarii contabile din Romania din aceasta perioada.

6
 Un start echitabil in planul disputelor stiintifice a fost asigurat de aparitia in anul 1908 a
primei reviste cu specific contabil si comercial, Revista Generala de Comert si
Contabilitate, in paginile careia s-a militat fervent pentru constituirea celei dintai organizatii
profesionale din Romania: Corpul Contabililor Autorizati si Experti. Acesta s-a infiintat la 13
iulie 1921 si a functionat pana in anul 1951, moment in care a fost interzis de catre regimul
comunist.

Mediul publicistic din domeniul contabilitatii a cunoscut o stare de efervescenta generand

un adevarat efect de sinergie in cadrul acestei perioade, concretizat in actiuni comune
desfasurate de membrii „Corpului”, concursuri ce vizau definirea unor notiuni contabile
(activ, pasiv etc.) sau premii pentru elaborarea unei lucrari pe o tema data.

Problema necesitatii unei reforme fiscale a fost ridicata chiar din primul numar al revistei
RGCC din 1908. Ca modele de inspiratie pentru o reforma fiscala sunt prezentate sistemele de
impozitare din Anglia si din Germania. Concretizarea propunerilor demararii unei reforme
fiscale are loc odata cu aparitia Legii pentru unificarea contributiilor directe si pentru
infiintarea impozitului pe venitul global (1 aprilie 1923).

Necesitatea unei legi pentru exercitarea profesiunii de contabil a generat propunerea ca si

in Romania, asemanator situatiei din Italia al carei model este prezentat, sa se infiinteze
Colegiul Contabililor. Ideea infiintarii acestui organism profesional capata materialitate abia
in anul 1940.

Progresul tehnic inregistrat in ultima perioada de timp si-a facut simtita prezenta in
domeniul contabilitatii, ridicandu-se problema mecanizarii si masinizarii contabilitatii. In
acest sens sunt propuse atat solutii de ordin tehnic (utilizarea indigo-ului in contabilitate,
contabilitatea manumecanizata cu jurnal legat), cat si crearea cadrului legislativ propice
aplicarii acestuia.

In 1928, Asociatia Expertilor contabili din Romania intocmeste o schema de bilant unitar
pentru intreprinderile industriale si comerciale, o schema a contului de Pierderi si Profituri, un
model de cont de Exploatare si cont de fabricatie, pe care Institutul Central de Statistica le-a
acceptat si ale caror formulare le trimite in fiecare an intreprinderilor spre completare.
Informatiile colectate astfel erau utilizate in scopuri statistice. In anul 1941 s-a constituit o
comisie in cadrul Ministerului Coordonarii ce avea ca obiectiv normalizarea contabilitatii.

In perioada 1908-1948 dezbateri de idei au avut loc in jurul statutului stiintific al

contabilitatii si de asemenea „furtunoase” opinii legate de patrimoniu – obiect al
contabilitatii. Acestea din urma au fost generate de teoria schimbului
patrimonial (economico-juridica) elaborata de profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru
Sorescu(1928). In aceasta abordare, egalitatea bilantiera se stabileste intre patrimoniul
economic ce cuprinde toate bunurile (obiecte de drepturi si obligatii) si patrimoniul juridic,
reprezentand drepturile si obligatiile pecuniare apartinand unei persoane. Teoria sub unghiul
de cercetare exclusiv economic a fost sintetizata si popularizata in Romania de catre
profesorul Ion Evian, care a pornit de la cercetarile existente in literatura contabila germana si
si-a expus apoi punctul de vedere.

O schematizare a fluxului de idei din epoca respectiva se regaseste in Anexa nr.1, unde
este sintetizata pozitia autorilor marcanti ai vremii vizavi de teoriile contabile vehiculate si
fata de statutul contabilitatii, o regrupare a acestora in functie de afinitatile stiintifice precum

7
 si ilustrarea ideilor disputate stiintific, dintre care unele se vor regasi, in anumite momente de
timp, si in perioada urmatoare.

Firul preocuparilor amintite anterior a fost intrerupt in momentul in care a avut loc
procesul de nationalizare ce a generat trecerea la o economie socialista. Implicit, si la nivelul
contabilitatii au avut loc schimbari, incepand cu anul 1949. Insa, intr-o anumita masura,
caracteristici autohtone existente in perioada anterioara s-au reflectat si in sistemul contabil
aplicat in Romania incepand cu 1949.

Din schema urmatoare reiese existenta unor „gene” (sub forma conceptelor si
tratamentelor contabile) transmise noului sistem contabil de cei doi „parinti”: realitatea
internationala utilizata drept model (in acest caz sistemul contabil existent in URSS) si
respectiv sistemul contabil autohton, utilizat anterior momentului respectiv.

Contabilitatea in perioada comunista, anii 1949 – 1989

Incepand cu anul 1948 (nationalizarea de la 11 iunie) si pana in decembrie 1989

(momentul caderii comunismului), economia Romaniei a functionat dupa criteriile specifice
unui mediu centralizat, fiind o economie planificata (socialista). Am aplicat o contabilitate de
tip sovietic, impusa Romaniei, fara prea multe discutii, la fel ca si sistemul economic pe care
urma sa-l deserveasca.

Doctrina economica socialista presupune renuntarea la mecanismele economiei de

piata si inlocuirea acestora cu cele specifice economiei planificate. Astfel, pentru evidentierea
diferentelor dintre cele doua tipuri de economii, D. Krzwda, D. Bailey si M. Schroeder (1995)
au realizat urmatoarea comparatie:

Elemente caracteristice Economia de piata Economia planificata (socialista)

Mijloacele de productie Proprietate privata Publice (apartin statului)
Mecanismul de integrare Piata Planul

Intreprinderea Autonoma Dependenta

Preturile Independente (reale) Controlate (artificiale)
Bancile Orientare comerciala Orientate spre indeplinirea planului
Rolul inregistrarilor Contabilitate – rol activ Evidenta contabila – rol pasiv
contabile
Procesul de raportare Orientat spre exterior Orientat spre nevoile interne
Utilizatorii Intreprinderile si statul Autoritatile centrale

Institutionalizarea economiei planificate in stransa legatura cu actiunea de normalizare

impunea reorganizarea contabilitatii pe linia rationalizarii si a normarii acesteia. Cultura
contabila din tara noastra a stat in acea perioada sub semnul ideologiei sistemului politic,
scopul principal al contabilitatii normate fiind acela de a asigura documentarea planului de
stat, atat in faza elaborarii, cat si in faza executarii.

8
 Obiectivele ce trebuiau atinse de contabilitate in perioada socialista au fost:

· controlul si planificarea centralizata a economiei;

· evaluarea si urmarirea performantelor intreprinderii prin raportare directa la preturile

si costurile planificate;

· informarea privilegiata a organismelor statului, factor dominant si unic utilizator al

informatiei contabile.

Contabilitatea era considerata un instrument de control al executiei planului si

mijloc de aparare a integritatii proprietatii de stat. Contabilitatea a fost organizata intr-un
singur circuit informational (monism contabil - la nivelul intreprinderii se organiza un singur
circuit contabil, adica atat pe latura interna, cat si pe latura externa a intreprinderii exista o
singura contabilitate), urmarindu-se cu interes functia de productie a intreprinderii si calculul
costurilor complete.

Un prim pas in normalizarea contabilitatii a fost elaborarea unui cadru general

de conturi din care se desprindeau planuri de conturi diferentiate pe ramuri de activitate. S-au
stabilit si norme cu privire la tehnica inregistrarii in conturi, fiind adoptat sistemul zecimal
care asigura rationalizarea inregistrarii contabile.

Normalizarea contabilitatii viza comparabilitatea informatiei contabile cu privire la

indeplinirea planului unei intreprinderi, atat in timp, cat si in spatiu, urmarindu-se:

· elaborarea planului de conturi care a facut posibila adoptarea unui limbaj contabil
comun;

· stabilirea instructiunilor de aplicare corecta si uniforma a planurilor de conturi, pe

ramuri de activitate;

· reglementarea unor scheme-tip pentru situatiile contabile periodice (bilant, contul de

beneficii si pierderi);

· tipizarea documentelor care justificau contabilitatea operatiilor economico-

financiare.

Normalizarea contabilitatii din tara noastra, revenea, in mod

exclusiv, Ministerului de Finante, care elabora normele metodologice privind contabilitatea
unitatilor economice, dar si planurile de conturi pentru toate ramurile de activitate economica,
insotite de instructiuni de aplicare si schemele bilanturilor, in colaborare cu Directia Centrala
de Statistica. Pentru stabilirea principiilor si a regulilor privind planificarea, evidenta si
calculul pretului de cost si a cheltuielilor de circulatie, acesta colabora cu Comitetul de Stat al
Planificarii si cu Directia Centrala de Statistica.

In anul 1949, are loc trecerea la contabilitatea normata si aparitia primului plan de
conturi la 1 ianuarie, conceput pentru intreprinderile industriale. Acest plan de conturi era o
prelucrare dupa modelul sovietic, dar inca pastra elemente caracteristice sistemului contabil
anterior. Structurarea acestuia a avut la baza principiul circuitului (conturile erau prezentate in
ordinea desfasurarii ciclului de productie: aprovizionare, productie, livrare).

9
 Ulterior, aceasta forma a cunoscut modificari menite a optimiza rolul contabilitatii
in contextul unei economii socialiste, semnificative in acest sens fiind schimbarile intervenite
in anii 1951 si 1971. Sistemul contabil introdus avea la baza planuri de conturi distincte pe
fiecare ramura economica in parte. Acest mod de organizare a contabilitatii a durat pana in
anul 1971 cand, urmand trendul existent in tarile socialiste, Romania a adoptat un cadru unic
de conturi, de doua tipuri: unul pentru unitatile bugetare si unul pentru unitatile bancare si de
credit. Din acest Cadru General al planurilor de conturi fiecare ramura economica prelua in
planurile sale de conturi numai conturile necesare pentru inregistrarea proceselor economice
din fiecare unitate aflata in subordine. Intreprinderile agricole foloseau un plan de conturi
unitar, construit pe baza Cadrului General de conturi pentru unitatile economice.

Permanenta preocupare de perfectionare a planurilor de conturi atesta rolul

important care a fost atribuit contabilitatii si recunoasterea functiei sale, atat la nivelul
microeconomiei, cat si la nivelul macroeconomiei.

Produsul final al contabilitatii este informatia contabila, statul, prin structurile

organizatorice create (intreprinderi, centrala economica, ministerele coordonatoare ale
ramurilor economice si Ministerul Finantelor la nivelul intregii economii nationale), fiind
singurul utilizator al informatiei contabile in acea perioada. Obtinerea de informatii contabile
la nivelul macroeconomiei, ca fundament al economiei planificate in vederea urmaririi
executarii planului, a determinat existenta si dezvoltarea contabilitatii nationale. Astfel era
cunoscuta traiectoria pe care evolua economia si era posibil un control exact asupra avutiei
nationale, contabilitatea nationala fiind in masura sa reflecte indicatorii sintetici ai economiei.
De asemenea, prin contabilitatea nationala, erau posibile: elaborarea previziunilor, adoptarea
deciziilor privind coordonatele dezvoltarii economiei viitoare, estimarea avutiei nationale si
controlul asupra modului de indeplinire a planului.

Noul sistem contabil, aliniat la cerintele unei economii planificate, trebuia sa

asigure utilizarea rationala si eficienta a mijloacelor materiale si banesti ale intregii societati.
In acest sens, metoda contabilitatii a fost perfectionata pe urmatoarea directie:

- adoptarea si aplicarea unor principii unitare impuse de existenta proprietatii de stat

si conducerea planificata a economiei, ceea ce permitea centralizarea si generalizarea datelor
pana la nivel macroeconomic;

- adaptarea contabilitatii la prelucrarea mecanizata si automatizata a datelor.

La inceputul anilor `50 au fost traduse lucrari de contabilitate ale autorilor rusi si
transformate in manuale de evidenta contabila, care au reprezentat bazele teoretice ale
dezvoltarii unui nou sistem de contabilitate. De asemenea, dupa 1950 a inceput sa fie folosit
calculatorul electronic in lucrarile de birou, reprezentand inceperea unei adevarate revolutii in
domeniul modernizarii contabilitatii. Astfel, in aprilie 1972 s-a adoptat hotararea cu privire la
perfectionarea sistemului informational economico-social, introducerea sistemelor de
conducere cu mijloace de prelucrare automata a datelor si dotarea economiei nationale cu
tehnica de calcul in perioada 1971-1990.

Pentru a asigura conexiunea intre contabilitate si cerintele informationale tot mai

numeroase, se impunea gasirea unor solutii care sa perfectioneze mijloacele de prelucrare a
datelor, astfel incat sa fie obtinute informatii reale si relevante intr-un timp cat mai scurt.

10
Profesorii C. G. Demetrescu, L. Possler, V. Voica si V. Puchita au propus in 1979 anumite
directii de modernizare a contabilitatii romanesti din acea perioada:

· „abordarea sistemica a contabilitatii ca stiinta si aplicatie practica avand la baza

principiile teoriei sistemelor si ale ciberneticii care permit asimilarea metodelor matematice si
interventia echipamentului electronic de calcul si prelucrare a datelor;

· aplicarea in cadrul procedeelor metodei contabilitatii, a tehnicilor matematice,

urmarind sporirea contributiei pe care o poate avea in acest fel contabilitatea la fundamentarea
stiintifica a deciziilor economice la toate nivelele sistemului, pornind de la unitatea gestionara
pana la nivelul ramurii si economiei nationale;

· folosirea mijloacelor moderne de calcul si evidenta, in special a calculatoarelor

electronice, atat in activitatea de planificare, pentru alegerea variantei optime, cat mai ales
pentru prelucrarea datelor continuu in vederea obtinerii unor informatii operative dinamice si
eficiente privind activitatea unitatilor gestionare micro si macroeconomice.” (Contabilitatea –
stiinta fundamentala si aplicativa, editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1979)

Prin urmare, principalele caracteristici ale sistemului de contabilitate specific

economiei centralizateau fost:

· sistemul contabil de tip monist, cu planuri de conturi obligatorii pe ramuri de

activitate, insotite de instructiuni precise de intrebuintare;

· clasificarea cheltuielilor era orientata dupa functiile intreprinderii;

· evaluarea era circumscrisa unei singure baze – costul istoric – si statea sub semnul
unei prudente exagerate, insotita de recunoasterea veniturilor numai la incasarea lor;

· tehnicism exagerat si prevalenta partidei duble, ca argument in justificarea solutiilor

contabile;

· normalizarea contabilitatii de tip public, Ministerul Finantelor fiind singura instanta

abilitata sa elaboreze si sa verifice aplicarea normelor contabile;

· planul de conturi era instrumentul fundamental de normalizare;

· documentele contabile de sinteza erau standardizate si se intocmeau cu o mare

frecventa, de regula trimestrial;

· se respectau anumite principii generale ale contabilitatii, fara a exista o fundamentare

teoretica: principiul entitatii, permanentei metodelor, continuitatii exploatarii, intangibilitatii
bilantului de deschidere.

· informatiile contabile sunt considerate secrete si in consecinta situatiile financiare nu

sunt publicate

Perioada comunista s-a caracterizat printr-un numar redus de legi financiar-contabile,

altfel spus, exista o anumita stabilitate a cadrului legislativ care trasa directiile si modul de
actiune in domeniul financiar-contabil. Principalele acte normative care au constituit cadrul

11
legislativ pentru intocmirea, publicarea, analiza si verificarea bilantului contabil, in contextul
planificarii activitatii economice pe ansamblul economiei nationale au fost:

 HCM (hotararea Consiliului de Ministrii) nr. 2336/1956–aprobarea Regulamentului

privind darile de seama si bilanturile contabile ale intreprinderilor si organizatiilor
economice de stat, cooperatiste si obstesti, publicata in Colectia de Hotarari si
Dispozitii ale Consiliului de Ministrii nr. 64/07.12.1956, cu modificarile ulterioare
aduse prin HCM nr. 517/1965 si HCM nr. 2580/1966.
 HCM nr. 1885/29.12.1970, privind organizarea si conducerea contabilitatii, atributiile
si raspunderile conducatorului comportamentului financiar-contabil. Articolul 1
specifica obligativitatea organizarii si conducerii contabilitatii in cadrul fiecarei unitati
in care se gestionau valorile materiale si banesti, principalul obiectiv al contabilitatii
fiind acela de a informa in legatura cu indeplinirea planului si modului de gestionare a
resurselor economiei. Articolul 3 exprima obligativitatea fiecarei unitati economice de
a organiza contabilitatea in partida dubla si de a intocmi bilantul.
 OMF nr. 595/31.12.1970 – norme metodologice privind contabilitatea unitatilor
economice.
 Norme metodologice elaborate de Ministerul Finantelor cu privire la intocmirea si
centralizarea bilanturilor contabile anuale.
 Legea finantelor nr. 9/22.11.1972.
 HCM nr. 1116/21.11.1975 – imbunatatirea analizei pe baza bilantului, cresterea
operativitatii si calitatea informatiilor cu privire la rezultatele economico-financiare
ale unitatilor socialiste de stat.

Perioada post-comunista a contabilitatii

Sistemul contabil de tip sovietic nu mai corespundea necesitatilor informatioale ale

utilizatorilor de informatii contabile dintr-o economie de piata. Ca urmare, normalizatorii din
cadrul Ministerului Finantelor si in egala masura, universitarii din Romania au trebuit sa
gaseasca solutii de normalizare a contabilitatii.

Inexistenta, la acel moment, a unei teorii adecvate situatiei a facut ca solutia aleasa sa
fie una in trepte.

Perioada 1990 – 1993

- A fost o perioada intermediara intre aplicarea unui sistem contabil de tip sovietic si
aplicarea unui sistem contabil de inspiratie franceza, numit in literatura de specialitate Noul
sistem contabil. In aceasta perioada s-a incercat deopotriva reluarea traditiilor in materie de
organizare a contabilitatii si alinierea reglementarilor si practicii contabile la realitatea
internationala.

- Caderea regimului comunist a deschis noi directii si in plan contabil. Mutatiile din plan
economic, generate de disparitia economiei socialiste si infiriparea unei economii de tranzitie
au pus persoanele decidente in planul reglementarii contabile (normalizatori si deopotriva
universitari) in fata unei dileme: reformarea sistemului contabil existent sau schimbarea
acestuia? „Drumul” ales a fost cel al schimbarii, drum ce continua de fapt incercarea de
occidentalizare a contabilitatii din anul 1984.

12
 - Legea societatilor comerciale adoptata de asemenea in 1991 cerea anumitor companii
publice si companiilor private sa aiba un numar impar de cenzori alesi de catre actionari din
randul acestora cu exceptia cenzorului contabil.

- In anul 1992 s-a reinfiintat Corpului expertilor contabili si contabililor autorizati si

constituirea Colegiului Consultativ al Contabilitatii.

- In baza Hotararii Guvernului nr. 575/1992 s-a constituit Colegiul Consultativ al

Contabilitatii.

- Sub indrumarea Directiei Generale a Contabilitatii din Ministerul Finantelor , s-a

realizat un proiect de sistem contabil care reprezinta o prelucrare a sistemului contabil francez
intitulat „Sistem contabil al intreprinderii”, urmarindu-se prin acesta promovarea contabilitatii
atat ca instrument de gestiune pentru intreprindere, cat si ca mijloc de schimb si de comparare
a informatiilor financiare fiabile, definirea normelor, regulilor si a documentelor de sinteza.

- Rezultatul acestui efort national s-a concretizat in perfectionarea reglementarilor si

metodologiilor contabile a caror finalitate a fost HG nr. 704/14 decembrie 1993 prin care se
aproba incepand cu 1 ianuarie 1994, regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, planul de
conturi general, a modelelor registrelor si ale bilanturilor si metodologia de utilizare a
acestora.

- Trecerea la aplicare, incepand cu 1 ianuarie 1994, a reformei efective, a noului sistem de

contabilitate a agentilor economici s-a concretizat in crearea unui cadru contabil reglementat
bazat pe reguli, metode si principii clare si precise.

Perioada 1994 -1996

In planul normalizarii contabile, a aparut Legea contabilitatii nr. 82/1991 si

regulamentul de aplicare al acesteia prin care s-a dat castig de cauza echipei ce sustinea
schimbarea. Astfel, in Romania a inceput sa fie aplicat, de la 1 ianuarie 1994, un sistem
contabil de inspiratie franceza, organizat in dublu circuit.

Perioada 1997 – 2000

Acest nou sistem contabil a fost aplicat in Romania, fara prea mari modificari pana in
anul 2000. Premisele unei schimbari au fost conturate inca din primavara anului 1997,
moment in care a fost demarat Programul de Dezvoltare a Sistemului Contabil din Romania.
Acesta a fost initiat de Ministerul Finantelor impreuna cu Institutul contabililor autorizati din
Scotia (The Institute of Chartered Accountants of Schotland) si Know How Fund pentru
Romania. Rolul acestui program este acela de a armoniza contabilitatea romaneasca cu
directivele europene si standardele internationale de contabilitate.

Desi tara noastra este una de drept scris, patrimonialista, compatibilizarea

tratamentelor contabile si informarii financiar-contabile cu realitatea internationala reprezenta
un trend ce trebuia urmat, mai devreme sau mai tarziu, si de Romania.

Relativ la fenomenul armonizarii in plan contabil a legislatiei nationale cu cerintele

europene si cele internationale, la momentul respectiv s-au conturat doua solutii: „cea a
retratarii in functie de normele internationale a situatiilor financiare nationale si, respectiv, cea

13
a redactarii de la inceput a situatilor financiare natonale in functie de normele internationale
pentru intreprinderile cotate pe pietele financiare de referinta”, M. Ristea (1997).

Cu privire la redactarea situatiilor financiare in functie de normele internationale de

contabilitate a fost sesizata aparitia in viitor a unui fenomen de dihotomizare, adica
intreprinderile cotate pe pietele financiare internationale vor raporta dupa Standardele
Internationale de Contabilitate, iar intreprinderile mici se vor supune doar legislatiilor
nationale, N Feleaga (1997).

In 1999, Ministerul de Finante a emis un regulament prin care s-a dorit armonizarea
situatiilor financiare ale societatilor romanesti atat cu Directiva a IV-a, cat si cu standardele
internationale de contabilitate. Regulamentele din 1999 reflecta reorientarea contabilitatii
romanesti spre contabilitatea anglo-saxona.

Prin ordinul 403/1999 au fost introduse: principiul prevalentei economicului asupra

juridicului si pragul de semnificatie conform cadrului contabil conceptual. Ministerul de
Finante a conceput aplicarea IAS-IFRS ca un proces gradual pentru a permite pietii de audit
sa creasca si pentru a tine pasul cu cererea de la companii respectiv pentru a permite
contabililor sa fie instruiti cu noile standarde.

Perioada 2000 – 2002

- Au fost create premisele aplicarii standardelor internationale de contabilitate la nivelul

intreprinderilor mari. In acest sens, a fost emis OMF 403/1999 pentru apobarea
Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standarele
Internationale de Contabilitate, care a fost inlocuit ulterior cu OMF 94/2001, avand aceeasi
denumire.

- Potrivit OMF 94/2001, prevederile acestuia se vor aplica in perioada 1999 – 2005, in
mod gradual, intreprinderilor mari si mijlocii, incepand ca din 1 ianuarie 2006, in afara
acestor reglementari vor ramane doar intreprinderile care se vor incadra in categoria IMM-
rilor, potrivit legislatiei in vigoare.

- Tot in vederea armonizarii cu Directivele Europene si Standardele Internationale de

Contabilitate, a fost emis OMF 772/iunie 2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea
conturilor.

- Prima traducere in limba romana a IAS oficiala a fost publicata in 2000, chiar daca
regulamentul de armonizare a fost menit sa fie aplicat pentru prima data in situatiile financiare
ale aceluiasi an.

Perioada 2003 – 2005

Incepand cu 1 ianuarie 2003, intreprinderile ce nu indeplinesc criteriile de raportare in

conformitate cu prevederile OMF 94/2001 vor intocmi situatii financiare armonizate doar cu
Directivele Europene, aspect reglementat de OMF 306/2002. In linii mari, diferentele se
regasesc la nivelul principiilor contabile enuntate si respectiv, in modul de prezentare a
situatiilor financiare. Fata de cel anterior, Regulamentul de armonizare din 2001 permite
aplicarea metodelor de inflatie si consolidare.

14
 Trebuie remarcat si faptul ca aceste doua ordine sunt dublate de modificarile facute la
nivelul legii contabilitatii (in anul 2002), dintre care remarcam faptul ca nu mai este amintit
conceptul de patrimoniu.

Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele

Internationale de Contabilitate s-au aplicat incepand cu situatiile financiare ale anului 2000 de
societatile cotate la Bursa de Valori Bucuresti, unele regii autonome, companii si societati
nationale, alte intreprinderi de interes national.

Pentru perioada 2001-2005 programul de implementare a regulamentelor contabile

prevazute de ordinul mai sus mentionat se aplica prin respectarea unor criterii de marime
(cifra de afaceri, total active si numar mediu de salariati).

Perioada 2006 - prezent

Prin publicarea OMFP nr. 1752/2005 Romania va beneficia enorm ca urmare a acestei
decizii nu doar din perspectiva armonizarii cu legislatia Uniunii Europene, ci si a faptului ca
firmele din Romania vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe
conceptul de imagine justa si fidela – o masura mult asteptata de toata comunitatea de afaceri.

Astfel, incepand cu situatiile financiare ale anului 2006, IFRS-urile, asa cum sunt
prezentate si publicate de Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASB),
se aplica de catre urmatoarele categorii de persoane juridice: entitatile cotate la Bursa, bancile,
societatile de asigurari si alte societati care satisfac anumite criterii minime privind marimea
acestora, respectiv o cifra de afaceri peste 7,3 milioane de euro, un numar mediu de peste 50
de salariati si/sau un total de active evaluat la peste 3,65 milioane de euro.

De asemenea, incepand din 2006, intreprinderile bancare pregatesc 2 seturi de situatii

financiare: unul statutar, in conformitate cu directivele europene si unul in conformitate cu
IFRS. Restul entitatilor de interes public pot pregati un set de situatii financiare conform IFRS
numai daca au capacitatea de implementare adecvata.

Din 2007, conform prevederilor OMFP 1121/2006, grupurile cotate la bursa si

institutiile bancare aplica in mod obligatoriu IFRS pentru situatiile lor financiare consolidate,
in timp ce regulamentele de conformitate cu directivele europene raman valabile pentru
raportarea catre institutii guvernamentale.

Pasii reglementarii contabile romanesti spre armonizare si convergenta pot fi

prezentati astfel:

§ 1990: Legea 31/1990 privind societatile comerciale;

§ 1991: Legea 82/1991 – Legea contabilitatii;

§ 1999: OMFP nr. 403/1999 „Reglementarile contabile de armonizare cu Directiva a

IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale”;

§ 2000: OMFP nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor;

15
 § 2001: OMFP nr. 1982/2001, cu modificarile ulterioare, referitoare la aplicarea
reglementarilor contabile aliniate la Normele Uniunii Europene in cazul institutiilor de
credit; OMFP nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de
Contabilitate si OMFP nr. 189/2001 pentru aprobarea Programului de aplicare experimentala
a Normelor privind consolidarea conturilor;

§ 2002: OMFP nr. 306/2002 pentru aprobarea reglementarilor contabile simplificate,

armonizate cu Directivele europene si OMFP nr. 1742/2002 privind aprobarea
Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene
si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor reglementate si
suprevegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM);

§ 2003: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal urmata de diversele modificari
propuse in perioada 2004-2006; OMFP nr. 1872/2003 pentru modificarea si completarea
unor reglementari in domeniul contabilitatii; OMFP nr. 1826/2003 care aproba precizarile
privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune;

§ 2004: OMFP nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, dizolvare si lichidare a
societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul
soccietatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora; OMFP nr. 1775/2004 privind unele
reglementari in domeniul contabilitatii;

§ 2005: republicarea Legii contabilitatii nr. 82/1991; HG nr. 401/2005 priviind

infiintarea Consiliului Contabilitatii; OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de
persoane juridice care aplica reglementarile contabile conforme cu Standardele Internationale
de Raportare Financiara, respectiv conforme cu directivele europene; Legea nr.
302/2005 pentru modificarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale; OMFP nr.
1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor conforme cu directivele europene;

§ 2006: Legea nr. 164/2006 pentru modificarea art. 17 alin (2) din Legea 31/1990
privind societatile comerciale, OMFP nr. 2001/2006 privind modificarea si completarea
OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor conforme cu directivele
europene; OMFP nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internationale de Raportare
Financiara.

16
 CONCLUZII

Armonizarea contabilă este o necesitate ce emană din cerinţele utilizatorilor de situatii

financiare. Investitorii şi analiştii financiari trebuie să înţeleagă situaţiile financiare ale
firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia ar dori, de asemenea, să poată
să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că
informaţiile sunt relevante şi autentificate prin auditare. De asemenea, firme care doresc să
acceadă pe anumite pieţe naţionale de capital vor fi obligate să elaboreze situaţii financiare
care să corespundă practicilor din ţara respectivă. Avantajele utilizării Standardelor
Internaţionale de Contabilitate sunt resimţite mai pregnant de firmele care doresc să aibă
acces la finanţare internaţională (prin acceptarea propriilor titluri de valoare la cotaţiile
pieţelor internaţionale de capital). Un alt grup implicat în armonizarea contabilă este cel al
companiilor multinaţionale de contabilitate. Numeroşi clienţi ai acestor firme au cel puţin o
filială sau sucursală într-o altă ţară. Prin urmare, elaborarea, consolidarea şi auditarea
situaţiilor financiare ale acestor companii ar genera costuri şi respectiv onorarii mai reduse, o
dată cu armonizarea contabilă.
Armonizarea contabilă internatională este procesul prin care regulile sau normele
nationale, diferite de la o tară la alta, uneori divergente, sunt perfectionate pentru a fi făcute
comparabile. Până acum un sfert de secol, contabilii nu numai că vorbeau în limbi diferite sau
utilizau limbaje diferite, dar, de asemenea, ei dădeau interpretări diferite aceloraşi evenimente
şi tranzactii. Astăzi, cuvântul de ordine pentru majoritatea specialiştilor contabili din toate
tările lumii este "internationalizarea". De fapt, contabilitatea internatională s-a născut din
preocupările de armonizare internatională a regulilor şi practicilor contabile.

De-a lungul timpului s-au manifestat anumite temeri legate de necesitatea şi utilitatea
aplicării Standardelor Internationale de Contabilitate la nivel national, ştiut fiind faptul că
influentele economice, culturale, sociale şi-au pus amprenta asupra filozofiei, doctrinei şi
politicilor nationale de contabilitate.
O serie de argumente hotărâtoare în favoarea Standardelor Internationale de
Contabilitate se referă la accentuarea globalizării economiilor nationale şi a integrării pietelor
financiare şi sistemelor informationale. Prin urmare, atragerea capitalului international se va
baza şi pe oferta de informatii relevante, inteligibile şi, mai ales, comparabile, ofertă elaborată

17
într-un limbaj contabil universal înteles. Standardele Internationale de Contabilitate răspund
acestor cerinte.
La nivelul autorităţilor fiscale există proceduri complicate cu privire la impozitarea
veniturilor/profiturilor obţinute în străinătate, datorită metodelor diferite de determinare a
bazei de impozitare în ţările de realizare. Prin urmare, armonizarea ar reprezenta un avantaj şi
pentru guvernele naţionale, care ar putea urmări şi controla mai uşor operaţiile companiilor
multinaţionale.
Cel mai important obstacol în calea armonizării îl constituie dimensiunea diferenţelor
actuale privind practicile contabile naţionale. Aceste diferenţieri merg până la "rădăcina"
problemei: modul de producere a informaţiei contabile. O altă chestiune este legată de
naţional/naţionalism. La nivel naţional pot exista reticenţe cu privire la acceptarea
compromisurilor legate de schimbarea practicilor naţionale, pentru a "semăna" cu cele ale
altor ţări. Această reticenţă se manifestă nu numai la nivelul unei ţări ci şi la nivelul unei
firme, care se teme că-si va pierde suveranitatea. O altă preocupare legată de Standardele
Internaţionale de Contabilitate se referă la temerea că nu vor fi capabile de a răspunde
schimbărilor de circumstanţ ă sau atitudine, la nivel naţional (conversia situaţiilor financiare
ale entităţilor externe prin metoda curentă sau metoda temporală, pentru consolidarea de
grup). Cu toate acestea, armonizarea contabilă caştiga teren iar Standardele Internaţionale de
Contabilitate işi întăresc tot mai mult poziţia în Europa, atât în ţările membre ale Uniunii
Europene, cât şi în ţările foste comuniste.
Programul de armonizare contabilă din România a prins viaţă în 1997, o dată cu
primele încercări de a ne circumscrie unei contabilităţi de inflaţie. Numeroase critici au
subliniat puternicul caracter fiscalist al informaţiilor contabile raportate şi îndepărtarea de la
esenţa şi fondul operaţiilor economice care trebuiau oglindite în bilanţ. România a avut cel
puTin două motive importante de a demara acest program de armonizare: primul este legat de
necesitatea atragerii de investiţii străine şi al doilea de integrare în Uniunea Europeană.
Startul oficial în cursa "Standarde Internaţionale de Contabilitate versus legislaţia
contabilă naţională" a fost dat în 1999, o dată cu publicarea OMF 403/1999 "Reglementările
contabile armonizate cu Directiva a 4-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele de Contabilitate Internaţionale". Ulterior a apărut o nouă reglementare legislativă
- OMF 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate - care
completează şi clarifică o parte din problematica armonizării contabile romaneşti.

18
 BIBLIOGRAFIE

1. Bunget Ovidiu, Repere ale evolutiei contabilitatii, Editura Mirton, Timisoara, 2005

2. C.G.Demetrescu, Istoria contabilitatii, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972

3. Calu Daniela Artemisa - Istorie si dezvoltare privind contabilitatea in Romania,

Editura Economica, Bucuresti, 2005

4. Dumitru Voina, Faze din evolutia contabilitatii, Editura Cioflec, Cluj, 1930

5. Dobroteanu Laurentiu, Articolul Momente de rascruce ale scolii romanesti de

contabilitate, Revista CECCAR, iunie 2003

6. Precup (Laptes) Ramona, Istorie, prezentare si perspectiva privind situatiile

financiare ale intreprinderii in Romania – Teza de doctorat, ASE, Bucuresti, 2007

7. Album 85 de ani de la infiintarea Corpului Expertilor Contabili si Contabililor

Autorizati din Romania, www.ceccar.ro

8. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Tratatul_de_pace_de_la_Adrianopol

9. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Reforma_agrar%C4%83_din_1864

19