UNIVERSITATEA ”SPIRU HARET” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE

ȘI ADMINISTRATIVE CRAIOVA
SPECIALIZAREA: AUDIT INTERN ÎN SISTEMUL
PUBLIC ȘI PRIVAT
DISCIPLINA: DOCTRINA ȘI DEONTOLOGIA
PROFESIEI CONTABILE
MASTERAND: IORDACHE NICOLAE

STANDARDELE INTERNATIONALE ALE

PROFESIEI CONTABILE.
STANDARDE INTERNAȚIONALE DE
EDUCAȚIE
 CUPRINS

Introducere.................................................................pag.3
CAP. 1 Dispozitivul contabil international...............................pag.4
CAP. 2 Contabilitatea romaneasca. Istoric..............................pag.5
CAP. 3. Planul de conturi general romanesc.............................pag.7
CAP. 4. Standarde internaționale de educație (IES)..................pag.10
4.1. (IES 1), Dispoziții privind accesul la programele de educație profesională contabilă…10
4.2. (IES 2), Dezvoltarea profesională inițială – competențe tehnice….. 13
4.3. (IES 3), Dezvoltarea profesională inițială – aptitudini profesionale….18
4.4. (IES 4), Dezvoltarea profesională inițială – valori, etică și atitudini profesionale…20
4.5. (IES 5), Dezvoltarea profesională inițială – experiența practică….22
4.6. (IES 6), Dezvoltarea profesională inițială – evaluarea competenței profesionale…26
4.7. (IES 7), Dezvoltare profesională continua……………….29
4.8. (IES 8), Competența profesională pentru partenerii de misiune responsabili pentru
auditurile situațiilor financiare………………….31
Bibliografie...................................................................36

2
 INTRODUCERE

Contabilitatea este arta si tehnica si stiinta si limbaj. Sau cum ar spune Bernard Colasse, o
tehnostiinta, adica o tehnica alimentata nu numai de cunostintele trecute, generate de practica, ci
si de rezultatele furnizate de cercetare. Lasand formulele hibride la o parte, este greu sa se
accepte cu argumente de netagaduit ca aceasta materie, este o stiinta. Cu atat mai mult nu am
accepta ca, admitand statutul stiintific, ea ar fi de domeniul stiintelor exacte. Desi nu putini sunt
cei ce sustin ca informatia contabila, datorita caracterului ei predominant numeric, se plaseaza in
perimetrul obiectivitatii si exactitatii. Adevarul este ca, in contabilitate, se opereaza in proportii
eproape egale cu obiectivitatea si subiectivitatea.
Este cunoscut ca informatiile contabile sunt generate prin doua surse diferite si inegale din
punct de vedere al calitatii:
i. cele provenite ca urmare a tranzactiilor desfasurate pe diferitele piete; ele sunt observate, din
momentul aparitiei, in cursul exercitiului, si au un caracter riguros si obiectiv.
ii. cele care sunt in general introduse la sfarsirul exercitiului, ele sunt consecinta, in buna masura,
a estimarilor si reflecta, mai mult decat primele, politicile contabile ale conducerii intreprinderii.
In pofida existentei unor reguli aparent stricte, expertul contabil poate sa procedeze la
efectuarea de alegeri, dispunand, in descrierea pe care o da faptelor, de o marja de libertate, care
conduce la o interpretare subiectiva a acestora.
In contabilitatea romaneasca, pe masura ce mediul de afaceri se dezvolta, un sistem
contabil armonizat cu standardele internationale devine o necesitate si o posibilitate de extindere
a companiilor pe plan local si european.
 Comisia Europeana a adoptat oficial standardele internationale de contabilitate IAS
(International Accounting Standards), insa cu exceptia a doua dintre norme, aflate in prezent in
curs de reexaminare, transmite Reuters.
Noile reguli contabile va trebui sa fie aplicate, incepind din ianuarie 2005, de catre cele
aproximativ 7.000 de companii listate la pietele bursiere din Uniunea Europeana. Comisia a
precizat ca nu poate adopta deocamdata capitolele 32 si 39, care impun contabilizarea
instrumentelor derivate la valoarea lor de piata, cele doua standarde facand obiectul unei
reexaminari de catre International Accounting Standards Board (IASB), organismul care
stabileste aceste reguli contabile internationale.

3
 CAP. 1. DISPOZITIVUL CONTABIL INTERNATIONAL

Este imposibil sa lucrezi astazi intr-o intreprindere multinationala sau intr-o intreprindere
mare, care se vrea cotata pe pietele financiare straine, sa fii implicat in raportarea financiara, fara
sa realizezi cat de benefic ar fi un limbaj contabil unic la nivel mondial. Contabilitatea este insa
departe de acest obiectiv. Contabilii vorbesc in limbi diferite si dau interpretari diferite acelorasi
evenimente si tranzactii. Si totusi, de un sfert de secol, cacofonia contabila mondiala pare sa se
diminueze odata cu crearea Comisiei Internationale a Standardelor Contabile (International
Accounting Standards Committee: IASC).
La 29 iunie 1973 reprezentantii principalelor organizatii contabile din Australia, Canada,
Franta, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda si Statele Unite ale Americii
semnau, la Londra, carta de creare a acestui organism international, care avea ca obiectiv sa
elaboreze si sa publice, in interesul publicului, norme contabile internationale, ce vor trebui sa fie
respectate cu ocazia prezentarii conturilor anuale si situatiilor financiare, precum si sa asigure
acceptarea si aplicarea acestor norme la nivel mondial. IASC este o opera institutionala a
profesiei contabile. Astazi ea reuneste 120 de organizatii contabile din 89 de tari, la care se
adauga 6 membri asociati. Organizatiile se refera la contabilii care exercita profesia lor in mod
liberal, dar si reprezentanti ai industriilor, finantelor, comertului, invatamantului, serviciilor
publice din lumea intreaga.
Intre timp a fost creata ‘Federatia Internationala a Expertilor Contabili’ (International
Federation of Accountants: IFAC), cu ocazia organizarii celui de-al XI-lea Congres International
de contabilitate, care a avut loc la Munchen, in octombrie 1977.
Pe plan tehnic, cele doua organisme au trebuit sa-si imparta actul de normalizare, normele
de audit fiind elaborate de IFAC, iar cele contabile, de IASC.
Normele IASC nu sunt impuse nici unei persoane, intreprinderi sau tari. De partea lor nu
pledeaza decat calitatea, spiritul de independenta si de expertiza in care sunt elaborate. Ele nu au
forta juridica a directivelor contabile comunitare.
Nu exista decat o versiune oficiala a normelor IASC: cea redactata in limba engleza.
IASC este singurul organism care asigura conceperea si perfectionarea de norme contabile
la nivel international. Chiar daca ‘Organizatia Natiunilor Unite’(ONU) si ‘Organizatia de

4
Cooperare si de Dezvoltare Economica’(OCDE) au puterea sa elaboreze norme, ele nu isi asuma
‘de facto’ rolul normalizator si se bazeaza pe lucrarile IASC.
CAP. 2. CONTABILITATEA ROMANEASCA. ISTORIC

Ideea de normalizare contabila dateaza in tara nostra inca din perioada interbelica. Mediile
contabile romanesti, in special universitare, erau la curent cu preocuparile de normalizare
contabila, din Germania si Statele Unite ale Americii din anii 1930 – 1940. In literatura contabila,
normalizarea contabilitatii era tratata ca o necesitate de ‘uniformizare’ a contabilitatii diferitelor
organizatii.
Prin lege, in anul 1927, regiile autonome si alte intreprinderi de stat au fost obligate sa
intocmeasca schema tip de bilant si cont de profit si pierdere, iar incepand cu 1934 si bancile.
Pe plan institutional, in anul 1941 s-a infiintat o Comisie de reglementare a contabilitatii
in cadrul Ministerului Coordonarii. Documentele contabile de sinteza erau concepute sa fie
uniformizate la nivel de ramuri ( industrie, comert, banci si asigurari ). Normalizarea
contabilitatii nu avea in vedere probleme de calculatie a costului si de evaluare, deoarece acestea
fac parte din politica economica a intreprinderii si din politica economica a statului, care pot sa
urmareasca obiective diferite.
Trecerea la economia planificata si centralizata, incapand cu anul 1949, a insemnat si
introducerea unei normalizari stricte a contabilitatii, proces cunoscut si sub denumirea de
‘normarea contabilitatii’.
In perioada 1950 – 1990, normalizarea contabilitatii a fost atributul exclusiv al statului
care, prin Ministerul Finantelor, a introdus norme de evidenta contabila, pilonul central fiind
planurile de conturi diferentiate pe ramuri de activitate, insotita de instructiuni stricte de aplicare.
Planificarea preturilor a impus controlul asupra costurilor, prin normalizarea calculului costurilor.
Organizarea contabilitatii se facea intr-un singur circuit informational, centrat pe functia de
productie a itreprinderii si calculul costurilor complete.
Este lesne de inteles ca, in contabilitatea romaneasca din perioada regimului comunist,
problema politicilor contabile era redusa la satisfacerea nevoilor economiei planificate si
centralizate, iar problema optiunilor contabile avea o arie de cuprindere destul de redusa. Optica
ar fi trebuit sa se schimbe odata cu reforma anilor 1991 – 1994, si aceasta cu atat mai mult cu cat
binomul juridic ‘Legea contabilitatii – Regulamentul privind aplicarea legii contabilitatii’ crease
premisele asezarii pe alte coordonate a politicilor si optiunilor contabile. Adevarul este ca, atat
normalizatorii, cat si practicienii, nu au acordat niciodata un rol esential acestor probleme. Pentru

5
majoritatea exponentilor lumii contabile romanesti, reforma era, in primul rand, un nou plan
contabil general, redus si el la o lista structurata de conturi si la modul de functionare a acestora,
in vederea inregistrarii operatiilor economice si financiare.
Similar majoritatii sistemelor contabile aferente tarilor Europei continentale, cu accentele
specifice spatiului european in care ne situam, contabilitatea romaneasca era (si este) dominata de
caracteristicile dreptului scris si opteaza in contextul existentei unei profesii liberale tinere, cu
mica forta de a se impune pe arena economica a tarii, si cel al unei piete financiare instabile.
Confruntata cu dificultatile tranzitiei si in fata fenomenelor tot mai puternice de
mondializare a economiilor si de globalizare a pietelor financiare, tara noastra, prin guvernantii
sai, opteaza pentru o schimbare radicala in evolutia contabilitatii si anume fundamentarea
acesteia pe litera si spiritului referentialului international (normelor contabilitatii internationale).
O buna si reprezentativa parte din economia romaneasca se confrunta azi cu implementarea unui
sistem contabil, pe aplicarea acestor norme. Intr-o atare respiratie internationala, logica gandirii
contabile este una de sorginte ango-saxona. Pentru a raspunde obiectivelor sale, contabilitatea
este fundamentata pe un set coerent de politici contabile si tehnici de estimare, situate in
perimetrul recunoasterii elementelor care compun situatiile financiare, al evaluarii acestor
elemente si al publicarii produselor sale finale.
O caracteristica a sistemului actual de norme contabile romanesti este compatibilitatea
acestuia cu dreptul contabil al Uniunii Europene, prin integrarea unor prevederi, in special din
Directiva IV europeana privind conturile anuale ale societatilor de capitaluri, in dreptul contabil
romanesc. In plan doctrinar asistam la formarea unei literaturi contabile romanesti, care incearca
sa difuzeze o noua viziune gestionara, asupra contabilitatii de intreprindere.
Plecand de la traditia contabilitatii romanesti, normalizarea contabilitatii din tara noastra
trebuie sa se bazeze in continuare pe ideea unui plan contabil general (national), insa aceasta nu
exclude elaborarea unui cadru teoretic al contabilitatii, considerat ca o ‘metanorma’.

6
 CAP. 3. PLANUL DE CONTURI GENERAL ROMANESC

3.1. Trasaturi, particularitati si limite

O intrebare pe care noi ne-o punem este daca se poate vorbi despre o traditie in materie de
plan contabil in tara noastra. Raspunsul pare sa fie mai degraba negativ. Pentru ca nu se poate
aprecia drept traditie ceva care apare in contextul romanesc in urma unei fracturi istorice
(impunerea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est) si care isi schimba filosofia odata
cu intrarea tarii noastre in concernul democratiei europene, dar printr-o grefa, fie ea reusita, a
conceptiei si experientei franceze.
Deci, Romania a beneficiat de doua abordari referitoare la planul contabil:
 prima de sorginte schmalenbachiana, dar trecuta prin retortele gandirii contabile sovietice:
un plan contabil monist, adaptat unei economii planificate si centralizate, o economie care punea
in centrul ei productia cu orice pret; contextul unei industrializari, fie ea gresit conceputa, se preta
implementarii unui sistem contabil integrat unde costurile si urmarirea planului acestora
reprezenta ‘nucleul dur’.
 a doua, de sorginte european-continentala, modelul francez, ceruta de nevoia de reforma a
contabilitatii, pentru a ancora sistemul ei la conditiile economice de tranzitie: este vorba despre
un plan contabil dualist, prin care, cel putin in teorie, ar fi trebuit sa se realizeze separarea
contabilitatii pentru utilizatori (externi si interni), numita si contabilitate financiara, de
contabilitatea pentru manageri, numita si contabilitate analitica sau de gestiune.
Explicatia acestei lipse de traditie, dincolo de fracturile istorice, poate sa se gaseasca si in
lipsa unei scoli nationale de contabilitate, in pofida valorii profesionale si universitare de care tara
noastra nu a dus niciodata lipsa. Alte elemente explicative ar fi: desfiintarea profesiei contabile
liberale in perioada comunista si lipsa unui organism independent de normalizare contabila.
Totusi, se poate afirma ca, fortat sau nu, contabilul roman s-a obisnuit ‘sa rationeze’ prin
utilizarea unui plan contabil general, obisnuinta care a condus astazi la situatia in care absenta
acestuia ar fi echivalenta cu o ‘catastrofa contabila’. Cel putin pentru o vreme.
Comparativ cu planul de conturi general francez, se constata ca planul de conturi
romanesc are un caracter obligatoriu, atribut pe care nu il poseda si midelul sau. Forta obligatorie
a planului de conturi romanesc este intarita si de prezenta in continutul sau a Regulamentului de
aplicare a Legii contabilitatii. In Franta, decretul de aplicare a Legii din1983 este un element al

7
dreptului contabil distinct al regulamentului. De altfel, daca Regulamentul nu ar fi incorporat in
ansamblu, greu am putea sa-l calificam ca fiind un plan contabil general, pentru ca in regulament
sunt prezentate cateva elemente decisive in constituirea unui plan contabil general, si, in primul
rand, regulile relative la metodele de evaluare si la determinarea rezultatului intreprinderii.
Ansamblul regasit in lucrarea ‘Sistemul contabil al agentilor economici’ (Editura
Ministerului Finantelor) reprezinta nucleul dreptului contabil romanesc si, dincolo de criticile
care i se pot aduce, planul contabil general romanesc.

Totusi, un studiu comparativ cu omologul sau francez, ne conduce la cateva concluzii:

1. Produsului romanesc ii lipsesc referirile generale la normalizarea si armonizarea
contabila.
2. Planul de conturi general romanesc nu poseda o structura distincta referitoare la
terminologie. Nu este mai putin adevarat ca regulamentul contine in articolele sale numeroase
alineate care au valoare de definitie. Totusi, nu ar fi fost inoportun ca producatorii si utilizatorii
de conturi sa fi dispus de un capital distinct privitor la terminologie, pentru intelegerea mai larga
a evenimentelor operatorii ale sistemului nostru contabil.
3. Planul de conturi general si normele metodologice de utilizare a conturilor contabile
constituie placa turnanta a planului de conturi general romanesc. Recunoscandu-i importanta in
cultura noastra contabila, nu putem se nu remarcam ca planul de conturi general nu face referiri la
filozofia de clasificare si de codificare (simbolizare) a conturilor. Prezenta unei astfel de filozofii
ar fi facut mai usoare intelegerea si utilizarea conturilor.
4. Regulile relative la metodele de evaluare si de determinare a rezultatului intreprinderii
trebuiau sa fie detaliate si mai clar precizate. Regulamentul ar fi trebuit sa dezvolte metodele de
evaluare pentru fiecare dintre componentele patrimoniale care solicitau acest lucru. De asemenea,
dincolo de faptul ca nu se fac precizari explicite referitoare la evaluarea pe baza de costuri
istorice, nu rezulta ca, in contextul inflationist al Romaniei, aceste costuri trebuie completate cu
alte sisteme de evaluare. Alaturi de metoda gestionara de determinare a rezultatului se impunea
prezenta alternativei patrimoniale de calcul al acestuia.
5. Cele cateva definiri ale principiilor contabile, prezentate in articolul 23 al Regulamentului
sunt insuficiente. Producatorul si utilizatorul de conturi intelege cu dificultate sensul acestor
principii. Numeroasele apeluri pe care le-am facut de patru – cinci ani pentru completarea
pachetului de principii, se pare ca au inceput sa aiba ecou.

8
 6. Referirile la caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca, informatiile contabile sunt
vagi, neelocvente. Nu rezulta nevoia de relevanta a informatiilor si nu ne mira, din moment ce nu
se recunoaste obiectivul informarii financiare de a sprijini conducerea intreprinderii in
fundamentarea deciziilor.
7. Desi a existat o tentativa, nu se face o diferentiere clara a sistemului de documente de
sinteza, pentru intreprinderile mici si mijlocii pe de o parte, si pentru intreprinderile mari pe de
alta parte. In consecinta, planul economic nu este modularizat pe cele doua categorii de
intreprinderi.
8. In legatura cu documentele de sinteza, s-ar impune o anumita flexibilitate a formatelor si
continutului informational. In mod logic, segmentul de intreprinderi deschise pietelor financiare
ar putea sa lege acele modele de situatii financiare care sa corespunda mai bine cerintelor
comunicarii financiare.
9. Normele metodologice pentru intocmirea si prezentarea bilantului contabil trebuie sa fie
mai sistematizate. Deocamdata, ele sunt focalizate pe lucrari de inventariere. Dar inchiderea
exercitiului financiar este o perioada cand intra in rol actiunea unui set de principii care se cer
aplicate. Consecintele lor asupra evaluarii si prezentarii documentelor de sinteza sunt extrem de
importante, daca se doreste ca ‘imaginea fidela’ sa nu ramana doar o figura de stil.
10.Trebuie probata valoarea operatorie a dualismului sistemului nostru contabil. In caz
contrar, tendinta producatorilor de conturi este sa se revina la un sistem integrat, adica la
monismul contabil. De altfel, intreaga filosofie a contabilitatii de gestiune merita sa fie supusa
unei reforme profunde, altfel riscam sa o cantonam la elemente de metodologie a calculatiei
costurilor si la inregistrarea in sistemul de conturi. Contabilitatea de gestiune trebuie sa devina
intr-adevar un instrument al gestiunii.

9
 CAP. 4. STANDARDE INTERNAȚIONALE DE EDUCAȚIE

4.1. Standardul internaţional de educaţie (IES)1

Dispoziții privind accesul la programele de educație profesională contabilă

Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) prescrie principiile care trebuie

utilizate pentru normalizarea și comunicarea dispozițiilor de educație pentru accesul la
programele de educație profesională contabilă.
Prezentul IES se adresează organismelor membre ale Federației Internaționale a
Contabililor (IFAC). Organismele membre IFAC au responsabilitatea de a normaliza și
comunica dispozițiile de acces pentru programele de educație profesională contabilă. În plus,
prezentul IES poate fi util pentru organizațiile educaționale, angajatori, organismele de
reglementare, autorități guvernamentale și orice alte părți interesate care furnizează și susțin
furnizarea de programe de educație profesională contabilă.
Prezentul IES explică principiul de a permite un acces flexibil la programele de educație
profesională contabilă sub auspiciile unui organism membru IFAC, asigurând, în același timp, o
posibilitate rezonabilă candidaților la titlul de profesionist contabil de a încheia cu succes
programe de educație profesională contabilă. Prezentul IES explică: posibilitatea rezonabilă de
încheiere cu succes, adecvarea dispozițiilor de acces și diferite forme de dispoziții de acces.
Prezentul IES recunoaște faptul că dispozițiile de acces pot varia de la o jurisdicție la alta,
având în vedere: parcursul diferit al programelor de educație profesională contabilă și diferențele
dintre diferite jurisdicții în ceea ce privește structurile de guvernare și reglementare.
Domeniul de aplicare al prezentului standard
Programele de educație profesională contabilă sunt proiectate pentru a ajuta candidații la
titlul de profesionist contabil să își dezvolte competențele profesionale corespunzătoare până la
finalul Dezvoltării Profesionale Inițiale (DPI). Ele pot consta într-o educație formală, furnizată
prin intermediul unor programe de licență și cursuri oferite de universități, alți furnizori de
educație superioare, organisme membre IFAC și angajatori, precum și în pregătirea la locul de

10
muncă. Prin urmare, proiectarea programelor de educație profesională contabilă pe parcursul DPI
poate implica un aport substanțial al altor părți interesate decât organismele membre IFAC.
Există mai multe parcursuri în profesia contabilă. De exemplu: un acces tradițional bazat
pe nivelul de licențiere, acumularea de experiență prin activitatea în domeniu și accesul de la
nivelul de educație secundară.
Există mai mulți pași pe care un organism membru IFAC i-ar putea parcurge pentru a-și
îndeplini obligațiile aferente statutului de membru. De exemplu, acest lucru ar putea fi ilustrat de
o situație în care o universitate, mai degrabă decât un organism membru IFAC, stabilește
dispozițiile de acces la un program de educație profesională contabilă. În acest caz, organismul
membru IFAC at putea colabora cu universitatea pentru a-i explica scopul prezentului IES și
pentru a-i comunica faptul că respectarea dispozițiilor sale ar permite studenților să fie luați mai
ușor în considerare pentru statutul de membru în cadrul organismului membru IFAC.
Obiectiv
Toate IES-urile sunt proiectate cu scopul de a proteja interesul public. Prezentul IES face
acest lucru prin tratarea dispozițiilor de acces la programele de educație profesională contabilă,
care sunt importante pentru a ajuta persoanele care iau în considerare o carieră de profesionist
contabil să ia decizii fundamentate în alegerile lor legate de educație. Aceste dispoziții de acces
se asigură, de asemenea, că accesul la programele de educație profesională contabilă se limitează
la persoanele cu probabilități de reușită. Accesul la profesia contabilă este protejat de IES 2-6,
care acoperă competențele tehnice, aptitudinile profesionale, valorile, etica și atitudinile
profesionale, experiența practică și evaluarea și care sunt proiectate astfel încât să se asigure că
membrii profesiei contabile dobândesc un nivel corespunzător de competență profesională.
Prezentul IES servește interesul public prin tratarea aspectelor legate de furnizarea unui
număr suficient de candidați la titlul de profesionist contabil de înaltă calitate. El realizează acest
lucru prin stabilirea principiilor pentru dispozițiile de acces la programele de educație
profesională contabilă, care nu trebuie să fie nici prea ridicate (generând bariere inutile față de
accesul la profesie), nici prea scăzute (determinând unele persoane să considere în mod eronat că
este probabil să încheie programul de educație cu succes). Astfel de dispoziții de acces pot
facilita utilizarea eficientă a resurselor și pot ajuta persoanele care iau în considerare o carieră de
profesionist contabil să ia decizii fundamentate legate de carieră.
Organismele membre IFAC pot contribui la decizii de carieră eficiente și eficace prin
informarea persoanelor care iau în considerare o carieră de profesionist contabil cu privire la

11
competențele tehnice, aptitudinile profesionale, valorile, etica și atitudinile profesionale așteptate
de la cei care încheie cu succes programe de educație profesională contabilă. Persoanele
interesate pot lua decizii fundamentate numai dacă li se furnizează informațiile necesare.
Organismele membre IFAC pot colecta și analiza datele pe o bază continuă, astfel încât
consultanța oferită persoanelor care iau în considerare o carieră de profesionist contabil să poată
fi bazată pe informații fiabile.
Informațiile furnizate de organismele membre IFAC pot acoperi:
(a) Diferite puncte de acces pentru programele de educație profesională contabilă;
(b) Încurajarea persoanelor care iau în considerare o carieră de profesionist contabil să
înceapă un program de educație profesională contabilă numai după ce și-au analizat posibilitățile
de a îl încheia cu succes;
(c) Procentele de promovabilitate aferente calificării;
(d) Informații transparente privind așteptările și costurile asociate programelor de educație
profesională contabilă;
(e) Instrumente de autoanaliză, cum ar fi hărțile de competență care prezintă aptitudinile,
cunoștințele și atitudinile care trebuie dobândite pentru încheierea cu succes a programului de
educație profesională contabilă.
Determinarea posibilității rezonabile de încheiere cu succes este o problemă de
raționament, care depinde de mai mulți factori. Intenția este:
(a) de a ajuta persoanele care iau în considerare o carieră de profesionist contabil să fie cât
se poate de bine informate atunci când decid să înceapă un program de educație profesională
contabilă
(b) de a încuraja furnizorii de programe de educație profesională contabilă să comunice cât
mai multe informații relevante și utile posibil.
Organismele membre IFAC pot stabili factorii cheie pentru posibilitățile rezonabile de
încheiere cu succes, astfel încât dispozițiile de acces la orice program de educație profesională
contabilă să ofere persoanelor care iau în considerare o carieră de profesionist contabil bazele
necesare pentru a le permite să dezvolte competențele necesare unui profesionist contabil. Acest
lucru ar putea implica considerarea unor factori precum:
(a) mediul economic, de afaceri și de reglementare,
(b) cunoștințele anterioare necesare impuse,
(c) cunoștințele care se preconizează că vor fi dobândite,

12
 (d) rolul contabilului și
(e) orice alți factorirelevanți.
Dispozițiile de acces pot fi justificate făcându-se referire la competențele tehnice,
aptitudinile profesionale, valorile, etica și atitudinile profesionale așteptate necesare pentru a
încheia cu succes un program de educație profesională contabilă. Acest lucru nu exclude
impunerea unei diplome universitare sau a calificărilor necesare pentru începerea unui program
de licență. La stabilirea dispozițiilor de acces, organismul membru IFAC poate analiza măsura în
care acestea sunt adecvate în fiecare caz și nu sunt nici excesive, nici neînsemnate. O barieră de
acces excesivă ar putea include impunerea unor calificări pe subiecte specifice din partea
anumitor instituții sau o perioadă minimă de experiență practică specifică. Scopul evitării unor
astfel de bariere excesive este de a permite o flexibilitate pentru accesul la programele de
educație profesională continuă, și nu de a scădea standardele pentru programele de educație
profesională contabilă sau pentru profesia contabilă.

4.2. Standardul internațional de educație (IES) 2

Dezvoltarea profesională inițială – competențe tehnice

Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) prescrie obiectivele educaționale

aferente competențelor tehnice pe care candidații la titlul de profesionist contabil trebuie să le
demonstreze până la finalul dezvoltării profesionale inițiale (DPI). Competențele tehnice
reprezintă capacitatea de a aplica cunoștințele profesionale în vederea îndeplinirii unui rol
conform unui standard definit.
Prezentul IES specifică ariile de competență și obiectivele educaționale care descriu
competențele tehnice pe care trebuie să le acumuleze candidații la titlul de profesionist contabil
până la finalul DPI.
Obiective
Obiectivul prezentului IES este de a stabili care sunt competențele tehnice pe care trebuie
să le dezvolte și să le demonstreze candidații la titlul de profesionist contabil până la finalul DPI,
pentru a putea îndeplini un rol de profesionist contabil.
Organismele membre IFAC trebuie să prescrie obiectivele educaționale aferente
competențelor tehnice care trebuie îndeplinite de candidații la titlul de profesionist contabil până
la finalul programului DPI.

13
 Arie de competență
a) Contabilitate și raportare financiară
 Aplicarea principiilor contabile în cazul tranzacțiilor și altor evenimente.
 Aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-urilor) sau a altor
standarde relevante în cazul tranzacțiilor și altor evenimente.
 Evaluarea caracterului adecvat al politicilor contabile folosite pentru întocmirea situațiilor
financiare.
 Întocmirea situațiilor financiare, inclusiv a situațiilor financiare consolidate, în
conformitate cu IFRS-urile sau alte standarderelevante.
 Interpretarea situațiilor financiare și a prezentărilor de informații aferente.
 Interpretarea rapoartelor care includ date și informații nefinanciare.
b) Contabilitate managerială
 Întocmirea datelor și a informațiilor pentru a sprijini procesul decizional al conducerii pe
probleme de planificare și bugetare, gestionarea costurilor, controlul calității, evaluarea
performanței și analiza comparativă.
 Aplicarea tehnicilor pentru a sprijini procesul decizional al conducerii, inclusiv stabilirea
costurilor produselor, analiza variației, gestionarea stocurilor și bugetare și prognoză.
 Aplicarea tehnicilor cantitative adecvate pentru a analiza comportamentul costurilor și
factorii care influențează costurile.
 Analizarea datelor și informațiilor pentru a sprijini procesul decizional al conducerii.
 Evaluarea performanței produselor și segmentelor de activitate.
(c) Finanțe și management financiar
 Compararea diverselor surse de finanțare disponibile unei organizații, inclusiv finanțare
bancară, instrumente financiare și piața obligațiunilor, a certificatelor de trezorerie și a titlurilor
de capital.
 Analizarea necesarului de fluxuri de trezorerie și capital circulant al unei organizații.
 Analizarea poziției financiare actuale și viitoare a unei organizații, folosind tehnici care
includ analiza indicatorilor, analiza tendințelor și analiza fluxurilor de trezorerie.
 Evaluarea caracterului adecvat al componentelor folosite pentru a
 calcula costurile de capital ale unei organizații.

14
  Aplicarea tehnicilor de bugetare a investițiilor pentru evaluarea deciziilor privind
investițiile de capital.
 Explicarea abordărilor pe bază de venit, pe bază de active și de evaluare a pieței utilizate
pentru deciziile privind investițiile, planificarea activității și managementul financiar pe termen
lung.
(d) Fiscalitate
 Explicarea dispozițiilor naționale de conformare fiscală și de depunere a declarațiilor.
 Calcularea impozitului direct și indirect pentru persoane fizice și organizații.
 Analizarea aspectelor privind obligațiile fiscale asociate tranzacțiilor internaționale lipsite
de complexitate.
 Explicarea diferențelor dintre planificarea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea
fiscală.
(e) Audit și asigurare
 Descrierea obiectivelor și a fazelor din cadrul efectuării auditului situațiilor financiare.
 Aplicarea Standardelor Internaționale de Audit sau a altorstandarde relevante de audit și a
legislației și reglementărilor aplicabile pentru auditul situațiilor financiare.
 Evaluarea riscurilor de denaturări semnificative în cadrul situațiilor financiare și
analizarea impactului asupra strategiei de audit.
 Aplicarea metodelor cantitative care sunt folosite în misiunile de audit.
 Identificarea probelor de audit relevante, inclusiv a probelor contradictorii, pentru a obține
informații pentru efectuarea raționamentelor, luarea deciziilor și formularea unor concluzii
 pertinente.
 Formularea unei concluzii în privința măsurii în care au fostobținute suficiente probe de
audit adecvate.
 Explicarea elementelor-cheie ale misiunilor de asigurare și a standardelor aplicabile care
sunt relevante în astfel de misiuni.
(f) Guvernanță, gestionarea riscului și control intern
 Explicarea principiilor de bună guvernanță, inclusiv a drepturilor și responsabilităților pe
care le au proprietarii, investitorii și persoanele responsabile cu guvernanța; și a rolului pe care îl
au părțile interesate în dispozițiile privind guvernanța, prezentarea informațiilor și transparența.
 Analizarea componentelor din cadrul general de guvernanță al unei organizații.

15
  Analizarea riscurilor și oportunităților unei organizații folosind un cadru general de
gestionare a riscului.
 Analizarea componentelor de control intern aferente raportării financiare.
 Analizarea gradului de adecvare al sistemelor, proceselor și controalelor pentru
colectarea, generarea, stocarea, accesarea, utilizarea sau partajarea datelor și informațiilor.
(g) Reglementări și legi comerciale
 Explicarea legislației și a reglementărilor care guvernează diferite forme de entități cu
personalitate juridică.
 Explicarea legislației și a reglementărilor aplicabile mediului în care își desfășoară
activitatea profesioniștii contabili.
 Aplicarea reglementărilor privind protecția și confidențialitatea datelor pentru activitățile
de colectare, generare, stocare, accesare, utilizare sau partajare a datelor și informațiilor.
(h) Tehnologia informației și comunicațiilor
 Explicarea impactului evoluției tehnologiei informației și comunicațiilor (ICT) asupra
mediului și modelului de afaceri ale unei organizații.
 Explicarea modului în care ICT susține analizarea datelor și luarea deciziilor.
 Explicarea modului în care ICT susține identificarea, raportarea și gestionarea riscului în
cadrul unei organizații.
 Utilizarea ICT în vederea analizării datelor și informațiilor.
 Utilizarea ICT pentru a spori eficiența și eficacitatea comunicării.
 Aplicarea ICT pentru a spori eficiența și eficacitatea sistemelor uneiorganizații.
 Analizarea gradului de adecvare al proceselor și controalelor ICT.
 Identificarea modalităților de îmbunătățire a proceselor și controalelor ICT.
(i) Mediul de afaceri și mediul organizațional
 Descrierea mediului în care funcționează o organizație, inclusiv principalele aspecte
economice, juridice, de reglementare, politice, tehnologice, sociale și culturale.
 Analizarea aspectelor din mediul global care afectează comerțul internațional și finanțarea
internațională.
 Identificarea caracteristicilor globalizării, inclusiv rolul organizațiilor multinaționale și
piețelor emergente.
(j) Economie

16
  Descrierea principiilor microeconomice și macroeconomice fundamentale.
 Descrierea efectului pe care îl are modificarea indicatorilor macroeconomici asupra
activității de afaceri.
 Explicarea diferitelor tipuri de structuri de piață, inclusiv concurența perfectă, concurență
monopolistă, monopol și oligopol.
(k) Management și strategie de afaceri
 Explicarea diferitelor modalități în care poate fi concepută și structurată o organizație.
 Explicarea scopului și importanței diferitelor tipuri de sectoare funcționale și operaționale
din cadrul organizațiilor.
 Analizarea factorilor externi și interni care pot influența strategiaunei organizații.
 Explicarea proceselor care pot fi folosite pentru a elabora și implementa strategia unei
organizații.
 Explicarea modului în care pot fi folosite teoriile privind comportamentul organizațional
pentru a îmbunătăți performanța persoanelor, echipelor și a organizației.

Domeniul de aplicare al prezentului standard

Un candidat la titlul de profesionist contabil este o persoană care a început un program de
educație profesională contabilă ca parte a DPI. DPI reprezintă educația și dezvoltarea prin
intermediul căreia candidații la titlul de profesionist contabil dobândesc inițial competența
necesară pentru a îndeplini rolul de profesionist contabil. DPI este fundamentată pe educația
generală și include educația profesională contabilă, experiența practică și evaluarea. DPI continuă
până când candidații la titlul de profesionist contabil pot demonstra că dețin competențele
profesionale necesare îndeplinirii rolului lor în profesia contabilă.
La nivel internațional, există diferențe legale și de reglementare importante care determină
momentul calificării (sau al autorizării) profesioniștilor contabili. Fiecare organism membru
IFAC poate defini relația adecvată dintre finalul DPI și momentul calificării (sau al autorizării)
pentru membrii săi.
Includerea competențelor tehnice în DPI reprezintă fundamentul pentru îndeplinirea
rolului de profesionist contabil. Dezvoltarea ulterioară a competențelor tehnice reprezintă unul
din punctele centrale ale dezvoltării profesionale continue (DPC).
Competența profesională poate fi descrisă și clasificată în mai multe moduri. În contextul
IES-urilor, competența profesională reprezintă capacitatea de a îndeplini un rol conform unui

17
standard definit. Competența profesională transcende cunoașterea principiilor, a standardelor, a
conceptelor, a faptelor și a procedurilor; ea reprezintă integrarea și aplicarea: competențelor
tehnice, aptitudinilor profesionale, valorilor, eticii și atitudinilor profesionale.
4.3. Standardul internațional de educație (IES) 3
Dezvoltarea profesională inițială – aptitudini profesionale

Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) stabilește obiectivele educaționale

aferente aptitudinilor profesionale pe care candidații la titlul de profesionist contabil trebuie să le
îndeplinească până la finalul dezvoltării profesionale inițiale (DPI). Aptitudinile profesionale sunt
aptitudinile intelectuale, interpersonale și de comunicare, personale și organizaționale pe care un
profesionist contabil le integrează cu competențele tehnice și cu valorile, etica și atitudinile
profesionale pentru a-și demonstra competența profesională.
Prezentul IES specifică ariile de competență și obiectivele educaționale care descriu
aptitudinile profesionale pe care trebuie să le acumuleze candidații la titlul de profesionist
contabil până la finalul DPI.
Obiectiv
Obiectivul prezentului IES este de a stabili care sunt aptitudinile profesionale pe care
trebuie să le dezvolte și să le demonstreze candidații la titlul de profesionist contabil până la
finalul DPI, pentru a putea îndeplini un rol de profesionist contabil.
Organismele membre IFAC trebuie să prescrie obiectivele educaționale pentru aptitudinile
profesionale care trebuie îndeplinite de candidații la titlul de profesionist contabil până la finalul
programului DPI.
Obiectivele educaționale aferente aptitudinilor profesionale
Obiective educaționale
(a) Intelectuale
 Evaluarea datelor și a informațiilor din diverse surse și perspective prin intermediul
cercetării, al integrării și al analizei.
 Aplicarea aptitudinilor de gândire critică pentru a rezolvap roblemele, a obține informații
pentru raționamente, a lua decizii și a formula concluzii pertinente.
 Identificarea situațiilor în care este adecvat să se apeleze la specialiști.
 Recomandarea unor soluții pentru probleme neomogene, multilaterale.

18
  Reacții eficiente la modificarea circumstanțelor sau la informațiile noi pentru a rezolva
problemele, a obține informații pentru raționamente, a lua decizii și a formula concluzii
pertinente.
(b) Interpersonal și de comunicare
 Demonstrarea cooperării și a spiritului de echipă atunci când se urmărește atingerea unor
obiective organizaționale.
 Comunicare clară și concisă atunci când se prezintă, se discută și se raportează în situații
formale și informale.
 Demonstrarea cunoașterii diferențelor culturale și de limbaj în cadrul oricărui tip de
comunicare.
 Aplicarea unor tehnici de ascultare activă și a unor tehnici eficiente de intervievare.
 Aplicarea aptitudinilor de negociere pentru a ajunge la soluții și acorduri.
 Aplicarea aptitudinilor de consultare pentru a reduce sau soluționa conflicte, pentru a
rezolva probleme și pentru a maximiza oportunitățile.
 Prezentarea ideilor și influențarea altor persoane pentru a le câștiga susținerea și
angajamentul.
(c) Personale
 Demonstrarea angajamentului față de învățarea pe tot parcursul vieții.
 Stabilirea unor standarde personale înalte de performanță și monitorizarea prin activitatea
de reflectare și integrarea reacțiilor terților.
 Gestionarea timpului și resurselor pentru îndeplinirea angajamentelor profesionale.
 Anticiparea provocărilor și planificarea unor posibile soluții.
 Aplicarea unei gândiri deschise către noi oportunități.
 Identificarea potențialului impact al subiectivismului personal și organizațional.
Organismele membre IFAC trebuie să revizuiască și să actualizeze periodic programele de
educație profesională contabilă care sunt proiectate pentru îndeplinirea obiectivelor educaționale
specificate în prezentul IES.
Domeniul de aplicare al prezentului standard
Un candidat la titlul de profesionist contabil este o persoană care a început un program de
educație profesională contabilă ca parte a DPI. DPI reprezintă educația și dezvoltarea prin
intermediul căreia candidații la titlul de profesionist contabil dobândesc inițial competența

19
necesară pentru a îndeplini rolul de profesionist contabil. DPI este fundamentată pe educația
generală și include educația profesională contabilă, experiența practică și evaluarea. DPI continuă
până când candidații la titlul de profesionist contabil pot demonstra că dețin competențele
profesionale necesare îndeplinirii rolului lor în profesia contabilă.
La nivel internațional, există diferențe legale și de reglementare importante care determină
momentul calificării (sau al autorizării) profesioniștilor contabili. Fiecare organism membru
IFAC poate defini relația adecvată dintre finalul DPI și momentul calificării (sau al autorizării)
pentru membrii săi.
Competența profesională poate fi descrisă și clasificată în mai multe moduri. În contextul
IES-urilor, competența profesională reprezintă capacitatea de a îndeplini un rol conform unui
standard definit. Competența profesională transcende cunoașterea principiilor, standardelor,
conceptelor, faptelor și procedurilor; ea reprezintă integrarea și aplicarea competențelor tehnice,
aptitudinilor profesionale și valorilor, eticii și atitudinilor profesionale.
Includerea aptitudinilor profesionale în DPI reprezintă fundamentul pentru îndeplinirea
rolului de profesionist contabil. Dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor profesionale reprezintă unul
din punctele centrale ale dezvoltării profesionale continue (DPC), care este tratată în IES 7,
Dezvoltarea profesională continuă (revizuit).
În cadrul prezentului IES, aptitudinile profesionale sunt clasificate în patru arii de
competență:
(a) Intelectuale se referă la capacitatea unui profesionist contabil de a rezolva probleme,
de a lua decizii, de a se adapta schimbărilor și de a exercita raționamentul profesional;
(b) Interpersonale și de comunicare se referă la capacitatea profesionistului contabil de a
colabora și de a interacționa eficient cu alte persoane;
(c) Personale se referă la atitudinea și conduita personale ale profesionistului contabil;
(d) Organizaționale sunt legate de capacitatea unui profesionist contabil de a lucra eficient
cu sau într-o organizație pentru a obține cele mai bune rezultate sau efecte de la persoanele și
resursele disponibile.

4.4. Standardul internațional de educație (IES) 4

Dezvoltarea profesională inițială – valori, etică și atitudini profesionale

20
 Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) stabilește obiectivele educaționale pe
care candidații la titlul de profesionist contabil trebuie să le îndeplinească până la finalul
dezvoltării profesionale inițiale (DPI) în ceea ce privește valorile, etica și atitudinile profesionale.
Valorile, etica și atitudinile profesionale sunt caracteristicile care îi identifică pe profesioniștii
contabili ca membri ai unei profesii. Acestea includ principiile de conduită (de exemplu,
principiile de etică) asociate în general caracteristicilor distinctive ale conduitei profesionale și
considerate esențiale pentru definirea acestora.
Procesul de învățare și dezvoltare continuă pe tot parcursul carierei unui profesionist
contabil; prin urmare, valorile, etica și atitudinile profesionale acumulate pe parcursul DPI sunt,
de asemenea, relevante pentru dezvoltarea profesională continuă (DPC), deoarece carierele
profesioniștilor contabili se modifică, iar profesioniștii contabili sunt expuși unei game din ce în
ce mai mari de amenințări la adresa eticii.
Prezentul IES integrează dispozițiile de etică relevante în educația profesională contabilă.
Aceste dispoziții de etică relevante stabilesc, în mod normal, cinci principii fundamentale de etică
(integritatea; obiectivitatea; competența profesională și atenția cuvenită; confidențialitatea; și
conduita profesională).
Prezentul IES specifică ariile de competență și obiectivele educaționale care descriu
valorile, etica și atitudinile profesionale de care candidații la titlul de profesionist contabil trebuie
să dea dovadă până la finalul DPI.
Obiectiv
Obiectivul prezentului IES este de a stabili valorile, etica și atitudinile profesionale pe
care trebuie să le dezvolte și să le demonstreze candidații la titlul de profesionist contabil până la
finalul DPI, pentru a putea îndeplini un rol de profesionist contabil.
Cadrul general al valorilor, eticii și atitudinilor profesionale
Organismele membre IFAC trebuie să furnizeze, prin intermediul programelor de educație
profesională contabilă, un cadru general al valorilor, eticii și atitudinilor profesionale, astfel încât
candidații la titlul de profesionist contabil:
(a) să își exercite scepticismul profesional și raționamentul profesional și
(b) să acționeze într-o manieră etică și în interesul public.
Obiective educaționale aferente valorilor, eticii și atitudinilor profesionale
(a) Scepticism profesional și raționament profesional

21
  Aplicarea unei atitudini iscoditoare în activitatea de colectare și evaluare a datelor și
informațiilor.
 Aplicarea tehnicilor de reducere a subiectivismului în rezolvarea problemelor, obținerea
de informații pentru raționamente, luarea deciziilor și formularea unor concluzii pertinente.
 Aplicarea unei gândiri critice în identificarea și evaluarea alternativelor pentru a
determina demersul adecvat.
(b) Principii de etică
 Explicarea naturii eticii.
 Explicarea avantajelor și dezavantajelor abordărilor față de etică bazate pe reguli și ale
celor bazate pe principii.
 Identificarea posibilelor amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale de
etică.
 Evaluarea importanței amenințărilor la adresa a conformității cu principiile fundamentale
de etică și tratarea acestora într-o manieră adecvată.
 Aplicarea principiilor fundamentale de etică în activitățile de colectare, generare, stocare,
accesare, utilizare sau partajare a datelor și informațiilor.
 Aplicarea dispozițiilor de etică relevante pentru conduita profesională în conformitate cu
standardele.
(c) Angajamentul față de interesul public
 Explicarea rolului și importanței eticii în cadrul profesiei și în raport cu conceptul de
responsabilitate socială.
 Explicarea rolului și importanței eticii în raport cu întreprinderile și buna guvernare.
 Analizarea interrelațiilor dintre etică și legislație, inclusiv a relațiilor dintre legislație,
reglementări și interesul public.
 Analizarea consecințelor unui comportament neetic asupra persoanelor, profesiei și
publicului.

4.5. Standardul internațional de educație (IES) 5

Dezvoltarea profesională inițială – experiența practică

22
 Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) prescrie experiența practică pe care
candidații la titlul de profesionist contabil trebuie să o dobândească până la finalul dezvoltării
profesionale inițiale (DPI).
Experiența practică se referă la activități la locul de muncă și la alte activități relevante
pentru dezvoltarea competenței profesionale. Experiența practică este o componentă a DPI. DPI
reprezintă educația și dezvoltarea prin intermediul căreia candidații la titlul de profesionist
contabil dobândesc inițial competența profesională necesară pentru a îndeplini rolul de
profesionist contabil.
Experiența practică pe parcursul DPI este fundamentată pe educația generală și pe
programele de educație profesională contabilă. Publicul se așteaptă ca profesioniștii contabili să
își aplice experiența și cunoștințele în îndeplinirea rolurilor lor. Totuși, varietatea rolurilor
îndeplinite de profesioniștii contabili înseamnă că experiența practică prevăzută poate varia de la
un organism membru IFAC la altul și chiar și în cadrul unui singur organism membru IFAC care
are diferite categorii de membri. Organismele membre IFAC își pot adapta dispozițiile referitoare
la experiența practică pentru a satisface propriile nevoi, dispozițiile autorităților de reglementare
relevante și așteptările publicului privind competența profesioniștilor contabili.
Prezentul IES specifică dispozițiile pentru experiența practică pentru partenerii de misiune
responsabili de auditul situațiilor financiare specifică dispozițiile pentru experiența practică a
partenerilor de misiune și a candidaților pentru funcția de partener al misiunii.
După finalizarea DPI, poate fi prevăzută o experiență practică pentru a aduce
profesioniștii contabili la nivelul de competență profesională necesar pentru alte roluri, cum ar fi
cel de auditor statutar, alte forme de specializare sau roluri care sunt reglementate. În plus, toți
profesioniștii contabili desfășoară un proces de învățare pe tot parcursul vieții pentru a continua
să se dezvolte și pentru a-și menține competența profesională
Cei care supraveghează experiența practică și angajatorii au roluri importante în
planificarea și monitorizarea experienței practice dobândite de candidații la titlul de profesionist
contabil.
Obiectiv
Obiectivul unui organism membru IFAC este ca un candidat la titlul de profesionist
contabil să dobândească suficientă experiență practică pentru a putea îndeplini un rol de
profesionist contabil.

23
 Organismele membre IFAC trebuie să impună candidaților la titlul de profesionist
contabil să dobândească o experiență practică până la finalul DPI.
Organismele membre IFAC trebuie să prevadă suficientă experiență practică pentru a
permite candidaților la titlul de profesionist contabil să demonstreze că au dobândit:
(a) competența tehnică,
(b) aptitudinile profesionale și
(c) valorile, etica și atitudinile profesionale necesare pentru îndeplinirea rolului de
profesionist contabil.
Organismele membre IFAC trebuie să își stabilească abordarea preferată pentru evaluarea
experienței practice, utilizând una dintre următoarele trei abordări:
• bazată pe rezultate;
• bazată pe activitățile realizate;
• o abordare combinată între abordarea bazată pe rezultate și cea bazată pe activitățile
realizate.
Abordarea bazată pe rezultate
Organismele membre IFAC care implementează o abordare bazată pe rezultate trebuie să
impună candidaților la titlul de profesionist contabil să demonstreze, utilizând evaluări ale
rezultatelor, că au obținut experiența practică.
Abordarea bazată pe activitățile realizate
Organismele membre IFAC care implementează o abordare bazată pe activitățile realizate
trebuie să impună candidaților la titlul de profesionist contabil să demonstreze, utilizând evaluări
activităților realizate, că au obținut experiența practică.
Abordarea combinată
Organismele membre IFAC care implementează o combinație între abordarea bazată pe
rezultate și cea bazată pe activitățile realizate trebuie să se conformeze cu dispozițiile referitoare
la abordarea orientată spre rezultate și cea bazată pe activitățile realizate, după caz.
Organismele membre IFAC trebuie să prevadă desfășurarea experienței practice a
candidaților la titlul de profesionist contabil sub îndrumarea unui supraveghetor de experiență
practică.
Domeniul de aplicare al prezentului standard

24
 Un candidat la titlul de profesionist contabil este o persoană care a început un program de
educație profesională contabilă ca parte a DPI. Includerea experienței practice în DPI pune bazele
dezvoltării continue a competenței profesionale pe tot parcursul carierei profesionistului contabil.
Programele de educație profesională contabilă sunt proiectate pentru a ajuta candidații la
titlul de profesionist contabil să își dezvolte competențele profesionale corespunzătoare până la
finalul DPI. Ele pot consta într-o educație formală, furnizată prin intermediul unor programe de
licență și cursuri oferite de universități, alți furnizori de educație, organisme membre IFAC și
angajatori, precum și în pregătirea la locul de muncă. Prin urmare, proiectarea programelor de
educație profesională contabilă pe parcursul DPI poate implica un aport substanțial al altor părți
interesate decât organismele membre IFAC.
Competența profesională poate fi descrisă și clasificată în mai multe moduri. În contextul
IES-urilor, competența profesională reprezintă capacitatea de a îndeplini un rol conform unui
standard definit. Competența profesională constă în competențele tehnice, aptitudinile
profesionale și valorile, etica și atitudinile profesionale.
Experiența practică asigură un mediu profesional, în care candidații la titlul de
profesionist contabil își pot dezvolta competența prin:
(a) acumularea de cunoștințe referitoare la mediul în care sunt furnizate serviciile;
(b) sporirea nivelului lor de înțelegere a organizațiilor, a modului în care funcționează
întreprinderile și a relațiilor profesionale de muncă;
(c) capacitatea de corela activitatea contabilă cu alte funcții și activități ale întreprinderii;
(d) dezvoltarea valorilor, eticii și atitudinilor profesionale corespunzătoare în situații
practice, din viața reală;
(e) oportunitatea de a se dezvolta la niveluri progresive de responsabilitate, sub nivelurile
corespunzătoare de supraveghere.
Experiența practică suficientă cuprinde o combinație de profunzime și amploare, cunoștințe
și aplicații și, după caz, integrarea materialelor din domenii diferite, aplicate unei varietăți de
situații și contexte. Amploarea experienței practice este afectată de factori precum: natura rolului;
nivelul cunoștințelor; legislația națională sau locală; dispozițiile autorităților de reglementare; și
așteptările publicului în ceea ce privește competența profesională. Profunzimea experienței
profesionale este afectată de factori ca varietatea și complexitatea sarcinilor, precum și de nivelul
de susținere a supravegherii și monitorizării.

25
 Dobândirea unei experiențe practice suficiente pentru îndeplinirea rolului de profesionist
contabil de către candidații la titlul de profesionist contabil servește mai multor scopuri. În primul
rând, interesul public este protejat și credibilitatea profesiei este sporită atunci când se permite
obținerea titlului de profesionist contabil numai celor care îndeplinesc dispozițiile de competență
ale profesiei. În al doilea rând, organismele membre IFAC și autoritățile de reglementare au
responsabilitatea de a se asigura că profesioniștii contabili au competența așteptată de public,
angajatori și clienți. În al treilea rând, profesioniștii contabili au o datorie continuă de a-și
menține competența profesională pentru a se asigura că angajatorii, clienții și părțile interesate
relevante primesc servicii profesionale competente.
DPI este fundamentată pe educația generală și include educația profesională contabilă,
experiența practică și evaluarea. Combinarea exactă a acestor elemente poate varia în funcție de
mai mulți factori, inclusiv, de exemplu, complexitatea și varietatea sarcinilor, cunoștințele
speciale necesare, nivelul de autonomie și nivelul de raționament necesar pentru rolul pe care se
preconizează că și-l va asuma candidatul la titlul de profesionist contabil la finalul DPI.
Combinarea experienței practice și a educației poate varia, de asemenea, în funcție de:
regulile stabilite de fiecare organism membru IFAC, legislația națională și locală, dispozițiile
autorităților de reglementare și așteptările publicului.

4.6. Standardul internațional de educație (IES) 6

Dezvoltarea profesională inițială - evaluarea competenței profesionale

Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) prescrie dispozițiile pentru evaluarea

competenței profesionale care trebuie demonstrată de candidații la titlul de profesionist contabil
până la finalul dezvoltării profesionale inițiale (DPI).
În contextul IES-urilor, evaluarea reprezintă stabilirea nivelului de competență
profesională obținută prin educație și dezvoltare. DPI reprezintă educația și dezvoltarea prin
intermediul căreia candidații la titlul de profesionist contabil dobândesc inițial competența
necesară pentru a îndeplini un rol de profesionist contabil. Educația și dezvoltarea reprezintă,
însă, un proces continuu de dezvoltare și menținere a competenței profesionale pe tot parcursul
carierei unui profesionist contabil și, prin urmare, continuă prin Dezvoltarea Profesională
Continuă (DPC). Pe parcursul DPI, accentul este pus pe dobândirea competenței profesionale. Pe
parcursul DPC, accentul este pus pe dezvoltarea și menținerea competenței profesionale.

26
 Obiectiv
Obiectivul unui organism membru IFAC este de a stabili măsura în care candidații la titlul
de profesionist contabil demonstrează un nivel corespunzător de competență profesională până la
finalul DPI pentru a putea îndeplini un rol de profesionist contabil.
Organismele membre IFAC trebuie să evalueze formal măsura în care candidații la titlul
de profesionist contabil au obținut un nivel corespunzător de competență profesională până la
finalul DPI, pe baza rezultatelor aferente unei game ample de activități de evaluare desfășurate pe
parcursul DPI.
Principii de evaluare
Organismele membre IFAC trebuie să proiecteze activități de evaluare cu niveluri înalte
de fiabilitate, validitate, echitate, transparență și suficiență în cadrul programelor de educație
profesională contabilă.
Organismele membre IFAC trebuie să își bazeze evaluarea competenței profesionale a
candidaților la titlul de profesionist contabil pe dovezi care pot fi verificate.
Domeniul de aplicare al prezentului standard
Competența profesională poate fi descrisă și clasificată în mai multe moduri. În contextul
IES-urilor, competența profesională reprezintă capacitatea de a îndeplini un rol conform unui
standard definit. Competența profesională constă în competențe tehnice, aptitudini profesionale și
valorilor, etică și atitudini profesionale. Fiecare arie de competență profesională este deschis mai
detaliat de un set de obiective educaționale în IES-ul relevant.
Pe parcursul DPI, evaluarea poate fi desfășurată de mai multe părți interesate, inclusiv
organismele membre IFAC, angajatorii, organismele de reglementare, organismele care acordă
licențe, universitățile, colegiile și furnizorii privați de educație. Deși evaluarea competenței
profesionale pe parcursul DPI este responsabilitatea organismelor membre IFAC, alte părți
interesate pot contribui substanțial la activitățile de evaluare.
Profesioniștii contabili continuă să învețe pe tot parcursul vieții pentru a-și dezvolta și
menține competența profesională relevantă pentru rolul lor, pe parcursul DPC. Modificările în
mediul de activitate, progresul în carieră sau alte roluri noi pot necesita creșterea nivelului de
competență și dobândirea de noi competențe de către profesioniștii contabili.
Stabilirea măsurii în care un candidat la titlul de profesionist contabil demonstrează un
nivel corespunzător de competență profesională până la finalul DPI servește mai multor scopuri.

27
În primul rând, interesul public este protejat și credibilitatea profesiei este sporită atunci când se
permite obținerea titlului de profesionist contabil numai celor care îndeplinesc cerințele de
competență ale profesiei. În al doilea rând, organismele membre și autoritățile de reglementare au
responsabilitatea de a se asigura că profesioniștii contabili dețin competența așteptată de public,
angajatori și clienți. În al treilea rând, profesioniștii contabili au o datorie continuă de a-și
menține competența profesională pentru a se asigura că angajatorii, clienții și părțile interesate
relevante primesc servicii profesionale competente.
Pentru a evalua formal dacă a fost dobândită competența profesională, organismul
membru al IFAC se poate baza pe rezultatele uneia sau mai multor activități de evaluare de pe
parcursul DPI. Configurarea activităților de evaluare pe parcursul DPI poate varia și poate
include, dar nu se limitează la:
(a) O singură examinare multi-disciplinară realizată la finalul DPI;
(b) O serie de examinări care se concentrează pe anumite arii de competență profesională,
realizată pe parcursul DPI;
(c) O serie de examinări și de evaluări la locul de muncă realizate pe parcursul DPI.
Activitățile de evaluare sunt acele activități care au scopul de a evalua anumite arii de
competență profesională. Pe parcursul DPI, activitățile de evaluare pot fi selectate pentru a
corespunde unui anumit aspect al competenței profesionale care face obiectul evaluării.
Exemplele de activități de evaluare pot include, dar nu se limitează la:
(a) Examinări scrise;
(b) Examinări orale;
(c) Testare obiectivă;
(d) Testare asistată de calculator;
(e) Evaluare la locul de muncă a competenței, realizată de către angajatori; și
(f) Verificarea unui portofoliu de dovezi privind finalizarea activităților de la locul de
muncă.
Tipurile de activități de evaluare selectate pot depinde de factori specifici fiecărui organism
membru al IFAC, factori care includ, dar nu se limitează la:
(a) Repartizarea și distanțele dintre zonele geografice în care se află candidații la titlul de
profesionist contabil;
(b) Resursele educaționale și de alt tip disponibile organismului membru al IFAC;
(c) Numărul și pregătirea candidaților la titlul de profesionist contabil care sunt evaluați;

28
 (d) Gradul de disponibilitate a oportunităților de formare și dezvoltare furnizate de
angajatori.
Factorii relevanți în stabilirea nivelului corespunzător de competență profesională care
trebuie atins de profesioniștii contabili includ, dar nu se limitează la:
(a) Complexitatea și varietatea sarcinilor de care sunt responsabili profesioniștii contabili;
(b) Așteptările părților interesate (cum ar fi publicul, angajatorii și organismele de
reglementare) în privința naturii și nivelului de competență profesională;
(c) Cunoștințe de specialitate necesare profesioniștilor contabili care lucrează în anumite
sectoare de activitate;
(d) Nivelul de raționament profesional necesar pentru a prelua o misiune sau pentru a
finaliza o sarcină;
(e) Diversele roluri ale profesioniștilor contabili, cum ar fi cel de întocmire a situațiilor
financiare, de consiliere fiscală sau de contabilitate managerială; și
(f) Complexitatea mediului de lucru.
4.7. Standardul internațional de educație (IES) 7
Dezvoltare profesională continuă

Prezentul Standard Internațional de Educație (IES) prescrie cerințele de dezvoltare

profesională continuă (DPC) impuse profesioniștilor contabili pentru a asigura menținerea și
dezvoltarea competenței necesare pentru a furniza servicii de înaltă calitate clienților,
angajatorilor și altor părți interesate și, prin urmare, pentru a consolida încrederea publică în
profesia contabilă.
DPC este procesul de învățare și dezvoltare care are loc după dezvoltarea profesională
inițială (DPI) și prin care se păstrează și se dezvoltă competența profesională care permite
profesioniștilor contabili să își desfășoare rolurile în mod competent. DPC include activități de
educație și dezvoltare relevante pentru rolurile profesioniștilor contabili, cum ar fi: educație,
pregătire, experiență practică, mentoring și coaching, networking, observare, feedback și
activități de reflectare și activități de dezvoltare personală.
Cerințele de competență profesională se pot modifica pe măsură ce profesioniștii contabili
își asumă noi roluri pe parcursul carierei lor. DPC, care include multe elemente identice celor din
DPI, dezvoltă, de asemenea, extinderea și profunzimea competenței profesionale, care ar putea fi
necesare atunci când se trece la noi roluri.

29
 Profesioniștii contabili au responsabilitatea de a-și dezvolta și a-și menține competența
profesională prin întreprinderea activităților DPC relevante. Totuși, prezentul IES se adresează
organismelor membre IFAC, deoarece rolul acestora este de a ajuta profesioniștii contabili să își
dezvolte și să își mențină competența profesională necesară pentru a proteja interesul public prin:
 Adoptarea cerințelor DPC prevăzute cu privire la elaborarea și implementarea unor
proceduri corespunzătoare de evaluare, monitorizare și conformitate;
 Promovarea importanței învățării pe tot parcursul vieții și a unui angajament față de
aceasta în rândul profesioniștilor contabili;
 Facilitarea accesului la oportunitățile și resursele DPC pentru profesioniștii contabili.
Obiectiv
Obiectivul prezentului IES este de a stabili obligația ca profesioniștii contabili să
întreprindă activitățile DPC relevante pentru a-și dezvolta și pentru a-și menține competența
profesională necesară îndeplinirii rolului lor de profesionist contabil.
Organismele membre IFAC trebuie să impună profesioniștilor contabili să întreprindă și
să țină evidența activităților DPC prin care-și dezvoltă și își mențin competența profesională
necesară îndeplinirii rolului lor de profesionist contabil.
Organismele membre IFAC trebuie să faciliteze accesul la oportunitățile și resursele DPC
pentru a-i ajuta pe profesioniștii contabili să își îndeplinească propria responsabilitate de a
întreprinde activități DPC prin care să își dezvolte și să își mențină competența profesională.
Organismele membre IFAC trebuie să stabilească o abordare față de evaluarea DPC a
profesioniștilor contabili utilizând abordarea bazată pe rezultate, abordarea bazată pe activitățile
realizate sau o abordare combinată.
Organismele membre IFAC care utilizează o abordare bazată pe rezultate trebuie să
impună profesioniștilor contabili să-și dezvolte și să-și mențină o competență profesională
demonstrată prin realizarea obiectivelor educaționale relevante pentru îndeplinirea rolului lor de
profesioniști contabili.
Organismele membre IFAC trebuie să stabilească un proces sistematic pentru a
monitoriza dacă profesioniștii contabili îndeplinesc cerințele DPC ale organismului membru
IFAC și pentru a stabili sancțiuni corespunzătoare pentru neîndeplinirea acestor cerințe.
Domeniul de aplicare al prezentului standard
În contextul IES-urilor, un profesionist contabil este o persoană care obține, demonstrează
și continuă să își dezvolte competența profesională pentru a îndeplini un rol în profesia contabilă

30
și care are obligația de a se conforma cu un cod etic, conform prevederilor unei organizații
profesionale contabilesau ale unei autorități care acordă licențe. Profesia contabilă include, dar nu
se limitează la:
(a) Întocmirea, analizarea și raportarea unor informații financiare și nefinanciare relevante
și reprezentate exact;
(b) Rolul de partener în procesul decizional și în formularea și implementarea strategiilor
organizației;
(c) Auditarea informațiilor financiare și nefinanciare și furnizarea altor servicii de asigurare
și consultanță;
(d) Întocmirea și analizarea informațiilor fiscale relevante.
Competența profesională transcende cunoașterea principiilor, a standardelor, a conceptelor,
a faptelor și a procedurilor; ea reprezintă integrarea și aplicarea obiectivelor educaționale
aferente: competențelor tehnice, aptitudinilor profesionale valorilor, eticii și atitudinilor
profesionale.
Realizarea activităților DPC nu garantează faptul că un profesionist contabil își va dezvolta
și își va menține competența profesională necesară pentru a furniza servicii de înaltă calitate.
Totuși, DPC joacă un rol important în consolidarea încrederii publice, permițându-le
profesioniștilor contabili să își dezvolte și să își mențină competența profesională relevantă
pentru rolul lor de profesioniști contabili.
Se așteaptă de la profesioniștii contabili să își dezvolte și să își mențină competența
profesională pe măsură ce anticipează și se adaptează la modificările din procese, tehnologii,
standardele profesionale, dispozițiile de reglementare, cerințele angajatorilor și din alte domenii.
Pentru a sprijini profesioniștii contabili în îndeplinirea acestor așteptări, organismele membre
IFAC pot revizui periodic politicile privind DPC și aplicarea prezentului IES.
Un program de DPC bine stabilit, care să fie măsurat, monitorizat, evaluat și aplicat poate
face parte din procesele de asigurare a calității ale unui organism membru IFAC. Aceste procese
de asigurare a calității pot include revizuiri pentru asigurarea calității activităților profesioniștilor
contabili (care pot include o revizuire a activităților DPC întreprinse de profesioniștii contabili),
investigații și procese disciplinare.
Stabilirea obligației ca profesioniștii contabili să întreprindă activitățile DPC relevante
pentru a-și dezvolta și pentru a-și menține competența profesională necesară îndeplinirii rolului
lor de profesionist contabil servește mai multor scopuri. Aceasta ajută la protejarea interesului

31
public, susține realizarea unor servicii de înaltă calitate pentru clienți, angajatori și alte părți
interesate și promovează credibilitatea profesiei contabile.

4.8. Standardul internațional de educație (IES) 8

Competența profesională pentru partenerii de misiune responsabili pentru
auditurile situațiilor financiare

Prezentul Standard Internaţional de Educaţie (IES) prescrie competența profesională pe

care profesioniștii contabili trebuie să și-o dezvolte și să și-o mențină atunci când îndeplinesc
rolul de partener de misiune responsabil pentru auditul situațiilor financiare.
Prezentul IES împreună cu Declarația privind obligațiile membrilor (SMO) 1 –
Asigurarea calității, Standardul Internațional de Audit (ISA) 220, Controlul calității pentru un
audit al situațiilor financiare, și Standardul Internațional privind Controlul Calității (ISQC) 1,
Controlul calităţii pentru firmele care efectuează audituri şi revizuiri ale situaţiilor financiare,
precum şi alte misiuni de asigurare şi servicii conexe stabilesc responsabilități pentru organismele
membre IFAC, partenerii de misiune și firme, ca parte a sistemului de control al calității
pentruauditurile situațiilor financiare. De asemenea, în multe jurisdicții, un organism de
reglementare poate avea un rol de supraveghere în acest sistem de control al calității. Fiecare
dintre aceste părți interesate poate avea o influență asupra competenței profesionale a
partenerului de misiune.
Organismele membre IFAC sau alte părți interesate pot aplica dispozițiile prezentului IES
și în cazul profesioniștilor contabili care îndeplinesc un rol echivalent cu cel al unui partener de
misiune în auditurile altor informații financiare istorice în conformitate cu ISA-urile (sau cu alte
standarde de audit relevante) sau în alte tipuri de misiuni prin care se furnizează servicii de
asigurare și servicii conexe.
Obiectiv
Obiectivul prezentului IES este de a stabili competența profesională pe care profesioniștii
contabili o dezvoltă și o mențin atunci când îndeplinesc rolul unui partener de misiune.
Organismele membre IFAC trebuie să impună profesioniștilor contabili care îndeplinesc
rolul de partener de misiune să își dezvolte și să își mențină competența profesională demonstrată
prin realizarea obiectivelor educaționale, inclusiv, dar fără a se limita la, următoarele obiective
educaționale:
(a) Audit

32
  Coordonarea auditului prin intermediul implicării active pe parcursul tuturor etapelor
misiunii de audit.
 Coordonarea procesului de identificare și evaluare a riscurilor de denaturare
semnificativă.
 Elaborarea unui plan de audit care răspunde riscurilor de denaturare semnificativă
identificate.
 Evaluarea răspunsurilor la riscurile denaturare semnificativă.
 Formularea unei concluzii cu privire la gradul de adecvare și suficiența tuturor probelor de
audit relevante, inclusiv probele contradictorii, pentru a susține opinia de audit.
 Evaluarea măsurii în care auditul a fost efectuat în conformitate cu Standardele
Internaționale de Audit sau cu alte standarde de audit, legi și reglementări relevante aplicabile în
cazul unui audit al situațiilor financiare.
 Elaborarea unei opinii de audit adecvate și a unui raport al auditorului aferent, inclusiv o
descriere a aspectelor cheie de audit, după caz.
(b) Contabilitate și raportare financiară
 Evaluarea măsurii în care o entitate a întocmit situațiile financiare, din toate punctele de
vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil și
dispozițiile de reglementare aplicabile.
 Analizarea recunoașterii, evaluării, prezentării și descrierii tranzacțiilor și evenimentelor
în cadrul situațiile financiare în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil și
dispozițiile de reglementare aplicabile.
 Evaluarea raționamentelor și estimărilor contabile, inclusiv estimările la valoarea justă,
realizate de conducere.
 Evaluarea prezentării fidele a situațiilor financiare în ceea ce privește natura întreprinderii,
mediul operațional și capacitatea entității de a-și continua activitatea.
(c) Guvernanță șigestionarea riscurilor
 Evaluarea structurilor de guvernanță corporativă și proceselor de evaluare a riscurilor care
afectează situațiile financiare ale unei entități, ca parte a strategiei generale de audit.
(d) Mediul de afaceri
 Analizarea factorilor specifici sectorului de activitate, de reglementare sau altor factori
externi relevanți care sunt utilizați ca sursă de informații în evaluările riscurilor de audit, inclusiv,
dar fără a se limita la, piață, concurență, tehnologia de produs și dispozițiile de mediu.

33
 (e) Fiscalitate
 Evaluarea procedurilor realizate pentru a trata riscurile de denaturare semnificativă din
situațiile financiare în ceea ce privește obligațiile fiscale și a efectelor rezultatelor acestor
proceduri asupra strategiei generale de audit.
(f) Tehnologia informațiilor și comunicațiilor
 Evaluarea mediului tehnologiei informațiilor și comunicațiilor (ICT) pentru a identifica
controalele care au legătură cu situațiile financiare, cu scopul de a stabili impactul asupra
strategiei generale de audit.
(g) Reglementările și legi comerciale
 Evaluarea neconformităților identificate sau suspectate cu legile sau reglementările pentru
a stabili efectul acestora asupra strategiei generale de audit și asupra opiniei de audit.
(h) Finanțe și management financiar
 Evaluarea diverselor surse de finanțare disponibile unei entități și a instrumentelor
financiare utilizate de aceasta pentru a stabili impactul asupra strategiei generale de audit.
 Evaluarea fluxurilor de trezorerie, a bugetelor și a prognozelor unei entități, precum și a
dispozițiilor privind capitalul circulant, pentru a stabili impactul asupra strategiei generale de
audit.
(i) Interpersonale și comunicare
 Comunicarea eficientă și adecvată a entității cu echipa misiunii, conducerea și persoanele
responsabile cu guvernanța.
 Evaluarea potențialului impact al diferențelor culturale și lingvistice asupra desfășurării
auditului.
 Soluționarea problemelor de audit prin intermediul unei consultări eficiente atunci când
este necesar.
(j) Personale
 Promovarea învățării pe tot parcursul vieții.
 Adoptarea unui comportament demn de urmat de către echipa misiunii.
 Asumarea unui rol de mentor sau instructor în raport cu echipa misiunii.
 Promovarea activității de reflectare.
(k) Organizaționale
 Evaluarea măsurii în care echipa misiunii, inclusiv experții auditorului, dețin în mod
colectiv obiectivitatea și competența necesară desfășurării auditului.

34
  Gestionarea misiunilor de audit prin exercitarea competențelor de lider și coordonarea
proiectelor echipelor de misiune.
(l) Angajamentul față de interesul public
 Promovarea calității auditului și a conformității cu standardele profesionale și dispozițiile
de reglementare, concentrând atenția asupra protejării interesului public.
 (m) Scepticism profesional și raționament profesional
 Aplicarea raționamentului profesional în planificarea și desfășurarea unui audit și
stabilirea unor concluzii pe care să se bazeze opinia de audit.
 Promovarea importanței aplicării scepticismului profesional pe parcursul tuturor etapelor
misiunii de audit.
 Aplicarea scepticismului profesional pentru a evalua în mod critic probele de audit
obținute pe parcursul unui audit și formularea unor concluzii bine fundamentate.
 Evaluarea impactului subiectivismului individual și organizațional asupra capacității de a
aplica scepticismul profesional.
 Aplicarea raționamentului profesional pentru a evalua aserțiunile și declarațiile
conducerii.
 Soluționarea problemelor de audit utilizând gândirea critică pentru analiza alternativele și
rezultatele.
(n) Principii de etică
 Promovarea importanței conformității cu principiile fundamentale de etică.
 Evaluarea și formularea unor răspunsuri la amenințările la adresa obiectivității și
independenței care pot apărea în timpul unui audit.
Domeniul de aplicare al prezentului standard
Competența profesională poate fi descrisă și clasificată în mai multe moduri. În contextul
IES-urilor, competența profesională reprezintă capacitatea de a îndeplini un rol conform unui
standard definit.
Competența profesională transcende cunoașterea principiilor, standardelor, conceptelor, faptelor
și procedurilor; ea reprezintă integrarea și aplicarea:
(a) competențelor tehnice,
(b) aptitudinilor profesionale
(c) valorilor, eticii și atitudinilor profesionale.

35
 Dezvoltarea profesională continuă (DPC) este o completare a dezvoltării profesionale
inițiale (DPI). DPI reprezintă educația și dezvoltarea prin intermediul căreia persoanele
dobândesc inițial competența necesară pentru a îndeplini rolul de profesionist contabil. DPC este
procesul de învățare și dezvoltare care are loc după DPI și prin care se dezvoltă și se păstrează
competențele profesionale care permit profesioniștilor contabili să își desfășoare rolurile în mod
competent.
Pe lângă competența profesională și experiența practică, există și alți factori ce nu intră sub
incidența prezentului IES care determină dacă un profesionist contabil deține, atunci când este
necesar, autoritatea adecvată pentru a îndeplini rolul de partener al misiunii acordată de un
organism profesional, judiciar sau de reglementare.
O firmă, care prin definiție include practicienii independenți, stabilește cine poate emite o
opinie de audit ca reprezentant legal al respectivei firme. Majoritatea firmelor funcționează pe o
structură de parteneriat, iar partenerii acestei structuri decid persoana din cadrul firmei care poate
îndeplini rolul de partener de misiune.

BIBLIOGRAFIE

• Standardul Internațional de Educație (IES) 1, Dispoziții privind accesul la programele de

educație profesională contabilă (revizuit)
• Standardul Internațional de Educație (IES) 2, Dezvoltarea profesională inițială –
competențe tehnice (revizuit)
• Standardul Internațional de Educație (IES) 3, Dezvoltarea profesională inițială – aptitudini
profesionale (revizuit)
• Standardul Internațional de Educație (IES) 4, Dezvoltarea profesională inițială – valori,
etică și atitudini profesionale (revizuit)
• Standardul Internațional de Educație (IES) 5, Dezvoltarea profesională inițială –
experiența practică (revizuit)
• Standardul Internațional de Educație (IES) 6, Dezvoltarea profesională inițială – evaluarea
competenței profesionale (revizuit)
• Standardul Internațional de Educație (IES) 7, Dezvoltare profesională continuă (revizuit)

36
• Standardul internațional de educație (IES) 8, Competența profesională pentru partenerii de
misiune responsabili pentru auditurile situațiilor financiare (revizuit)

37