Structura financiară a întreprinderii

Aplicaţia 1.

Ce reprezintă structura capitalului (financiară) întreprinderii?

Structura capitalului întreprinderii reprezintă modul în care o companie îi finanțează
activitătile prin combinarea diferitelor surse de capital. Aceste surse de capital pot include
actiuni emise către actionari, datorii (împrumuturi sau obligatiuni) și capital propriu.
În mod obinuit, structura capitalului întreprinderii este exprimată ca procentaj din totalul
capitalului investit în afacere prin intermediul fiecărei surse. Astfel, o companie poate
avea o structură de capital echilibrată, în care investiiile prin intermediul acțiunilor și
datoriilor sunt în echilibru, sau o structură de capital dezechilibrată, în care una dintre
sursele de capital domină celelalte.

Aplicaţia 2.

Care sunt relaţiile ce definesc structura capitalului întreprinderii?

Relaţiile ce definesc structura financiară a întreprinderii
- Datorii totale / capital propriu;
- Finanţări pe termen lung / finanţări pe termen scurt;
- Capitalul permanent / surse de trezorerie (datorii bancare pe termen scurt,
creditul comercial).

Aplicaţia 3.

Caracterizaţi succint, în spaţiile libere, factorii externi ce influenţează

structura capitalului întreprinderii.

Politicile fiscale guvernamentale, cum ar fi impozitele si taxele, pot

influenta deciziile companiilor cu privire la structura capitalului. De
Fiscalitatea exemplu, o reducere a taxelor pentru actiuni poate încuraja companiile să
emită mai multe actiuni pentru a-si finanta activitătile.

Factori externi
Accesul la credite si conditiile acestora pot influenta deciziile de finantare
Condiţiile de creditare
ale companiilor. Dacă costurile de creditare sunt ridicate sau dacă creditorii
sunt reticenti să ofere împrumuturi, companiile pot fi nevoite să se bazeze
mai mult pe finantarea prin emisiunea de acțiuni.

Nivelul inflaiei poate afecta costurile de finanare ale companiilor i poate

influena deciziile cu privire la structura capitalului. Dacă inflaia este
Inflaţia ridicată, companiile pot fi nevoite să se bazeze mai mult pe finanarea prin
datorii, deoarece acestea pot fi plătite cu valoare reală mai mică în viitor.

Aplicaţia 4.

Explicaţi în spaţiile libere influenţa fiecărui factor intern asupra structurii

financiare a întreprinderii.

1
2
 Structura activelor Rata de creștere: O rată de creștere mare poate
duce la nevoia de a finanța investiții
Aceasta se referă la proporția dintre activele curente și semnificative în noi active și în extinderea
cele pe termen lung ale întreprinderii. În cazul în care
afacerii. Aceasta poate necesita o finanțare mai
întreprinderea are o proporție mare de active pe termen
lung, aceasta va fi mai expusă la riscuri și va avea nevoie mare din surse externe, ceea ce poate afecta
de o finanțare mai mare din surse externe, cum ar fi structura financiară a întreprinderii.
împrumuturile. Pe de altă parte, o structură a activelor
orientată spre active curente poate duce la nevoia de a
utiliza mai puțin capital împrumutat și astfel poate
influența structura financiară a întreprinderii.

Strategia dezvoltării întreprinderii

O strategie de dezvoltare care

Stabilitatea vânzărilor Factori implică o expansiune rapidă a afacerii
poate necesita o finanțare mai mare
din surse externe. În schimb, o
interni
O întreprindere cu vânzări strategie de creștere moderată poate
stabile are venituri constante permite întreprinderii să se finanțeze
și poate fi mai atractivă mai mult din surse interne și să
pentru creditori. Acest lucru mențină o structură financiară mai
poate reduce costurile de stabilă.
finanțare și poate duce la o
structură financiară mai
echilibrată.
Profitabilitatea
Alți factori: Alți factori interni care
pot influența structura financiară a
O întreprindere cu profituri
unei întreprinderi includ politica de
mari poate utiliza aceste
dividende, necesitățile de lichiditate
profituri pentru a finanța
și politica de management al riscului.
noi investiții și pentru a
reduce dependența de
capitalul împrumutat. În
consecință, poate avea o
structură financiară mai
echilibrată.

3
Aplicaţia 5.

În ce constă criteriul destinaţiei fondurilor?

Criteriul destinației fondurilor este un principiu contabil care indică modul în care resursele financiare
sunt utilizate de o entitate. Acest criteriu se referă la faptul că fondurile trebuie să fie destinate unei
anumite utilizări sau scopuri și că acestea trebuie înregistrate în contabilitate în mod corespunzător.
Criteriul destinaţiei fondurilor - presupune ca activele pe termen lung (activele imobilizate) să fie
finanţate din capital permanent, iar activele curente (activele circulante) din datorii pe termen scurt
(datorii curente) şi acest indicator se numeşte fondul de rulment net.

Aplicaţia 6.

Prezentaţi schematic aplicarea criteriului destinaţiei fondurilor şi

indicaţi formulele de calcul a indicatorilor.

Activ Pasiv
Capital Propriu
Active pe (CPr)
Termen Lung Capital Permanent (CPerm) =
(ATL)
- capitalul propriu; +
Datorii pe Tremen
Lung (DTL) - datorii pe termen lung.

Datorii pe
Active Curente Teremen Scurt
(AC) (DTS) Fondul de Rulment Net (FRN) =
constituie o componentă
esenţială a mijloacelor
FRN = capital permanent - active
economice ale imobilizate
întreprinderii ce au
menirea să asigure FRN = active circulante – pasive
funcţionalitatea curentă
a acesteia. curente

Aplicaţia 7.

Care sunt riscurile ce pot surveni în cazul când întreprinderea nu respectă criteriul
destinaţiei fondurilor în selectarea şi utilizarea surselor de finanţare?
Înregistrarea incorectă a tranzacțiilor financiare
Pierderea încrederii investitorilor
Pierderea oportunităților de finanțare
Neutilizarea eficientă a resurselor financiare

4
Aplicaţia 8.
Argumentaţi, în spaţiul liber din tabelul de mai jos, situaţiile schematice ale
structurii financiare ţinând cont de criteriul destinaţiei fondurilor.

Întreprinderea “A” Întreprinderea “B” Întreprinderea “C”

Capital Propriu
(CPr)
Active pe
Active pe Termen Lung Capital Propriu
Active pe Datorii pe Termen Lung Capital (ATL) (CPr)
Termen Lung Tremen Lung (ATL) Permanent
(ATL) (DTL) (CPerm)

Datorii pe
Active Teremen Scurt
Active Datorii pe Curente (AC) (DTS)
Datorii pe Teremen Scurt
Active Curente (AC)
Teremen Scurt (DTS)
Curente (AC)
(DTS)

Această structură financiară este caracterizată de

Această structură financiară este caracterizată Această structură financiară este caracterizată
un capital propriu ridicat și datorii pe termen
de un capital permanent ridicat și datorii pe de un capital propriu ridicat și datorii pe
lung. Utilizarea sursei de finanțare se
termen scurt. Capitalul permanent este utilizat termen scurt. Capitalul propriu este utilizat în
concentrează în principal pe finanțarea activelor
în principal pentru finanțarea activelor pe principal pentru finanțarea activelor pe termen
pe termen lung, precum echipamente și imobile,
termen lung, cum ar fi echipamentele și lung, cum ar fi echipamentele și imobilele, iar
și este susținută de datorii pe termen lung.
imobilele, iar activele curente sunt finanțate în activele curente sunt finanțate în principal prin
Activele curente sunt finanțate în principal prin
principal prin datorii pe termen scurt. Această datorii pe termen scurt. Această structură
capital propriu și datorii pe termen scurt. Această
structură poate fi adecvată pentru poate fi adecvată pentru întreprinderile care au
structură poate fi adecvată pentru întreprinderile
întreprinderile care au o nevoie mai mare de o nevoie mai mare de capital propriu și sunt
care au o nevoie mai mare de capital propriu
lichiditate și pot obține costuri mai mici de capabile să obțină costuri mai scăzute de
pentru a-și susține afacerea, iar costurile de
finanțare pentru datorii pe termen scurt. finanțare pentru datorii pe termen scurt.
finanțare sunt scăzute.

Aplicaţia 9.

În baza Raportului Financiar (anexa), analizaţi respectarea criteriului

destinației fondurilor la întreprindere. Faceţi concluziile de rigoare.

Rezolva
re
----------
----------
----------
------

5
Aplicaţia 10.

În ce constă criteriul „Costul mediul ponderat al capitalului” (CMPC)?

Costul mediul ponderat al capitalului (CMPC) – reprezintă un nivel minim
obligatoriu al rentabilităţii investiţiilor.

Aplicaţia 11.

Scrieţi formula de calcul a CMPC

n
CMPC=∑ XiPi
i=1 , Wi*Ki + Wp*Kp

Aplicaţia 12.

Determinaţi costul mediul ponderat al capitalului în baza datelor de mai

jos:
Sursa de finanţare Valoare de Costul capitalului ,
bilanţ, mii lei %
Credit bancar pe termen lung 2 000 12,5
Împrumut pe termen scurt 6 000 8,5
Acţiuni simple 12 000 16,5
Acţiuni privilegiate 500 12,4

Rezolva
(2000*12,5%+6000*8,5%) re
+(12000*16,5%+500*12,4%)=8940
Conform metodei le la AI=11,208

Aplicaţia 13.

Finanţarea activităţii întreprinderii „Anda” pentru o perioadă de un an de

activitate a fost realizată prin: credite bancare în valoare de 400 700 lei
cu o rată a dobânzii de 17%, împrumut financiar în sumă de 50 000 lei
cu costul de 18% şi noi aporturi de numerar de către vechii acţionari în
valoare de 250 000 cu o rată cerută de acţionari de 20%. Determinaţi
nivelul minim obligatoriu al rentabilităţii pentru întreprinderea
respectivă.

6
 Rezolva
re
400700+50000+250000=700700 Ponderea de 57,18%, 7,13%, 38,67%
17%*57,18+18%*7,13+20%*38,67= 18,73

Aplicaţia 14.

Dacă costul capitalului propriu este de 20%, iar costul capitalului împrumutat este
de 25%, cu ponderi egale în total capital utilizat, e corectă afirmaţia că costul total
al capitalului este de 45%? Argumentaţi răspunsul.
Nu, afirmația că costul total al capitalului este de 45% nu este corectă.
Pentru a calcula costul total al capitalului, trebuie să folosim formula mediei ponderate a costului capitalului:
Costul total al capitalului = (ponderare capital propriu x cost capital propriu) + (ponderare capital împrumutat x cost capital
împrumutat)
Pentru acest caz, avem
Costul capitalului propriu = 20%
Costul capitalului împrumutat = 25%
Ponderi egale în total capital utilizat = 50% pentru capital propriu și 50% pentru capital împrumutat
Înlocuind valorile în formula de mai sus, obținem:
Costul total al capitalului = (0,5 x 20%) + (0,5 x 25%) = 22,5%
Prin urmare, costul total al capitalului este de 22,5%, nu de 45%.

Aplicaţia 15.

În ce constă criteriul rentabilităţii în formarea structurii financiare optime?

Capitalul propriu şi cel împrumutat comportă costuri. Capitalul propriu este remunerat numai atunci când
întreprinderea obţine profit, iar capitalul împrumutat trebuie remunerat, indiferent de rentabilitatea
întreprinderii.
O întreprindere îndatorată are cheltuieli financiare mari, fapt ce micşorează posibilităţile autofinanţării. Prin urmare
întreprinderea va recurge la noi credite pentru a-şi acoperi nevoile de finanţare care vor duce la creşterea cheltuielilor
financiare. În aceste condiţii criteriul rentabilităţii este decisiv. Dacă rata rentabilităţii este mai mare decât rata dobânzii este

Aplicaţia 16.

Întreprinderea va apela la împrumut financiar dacă rata rentabilităţii economice

este de 15%, iar costul capitalului împrumutat = 16%? Da/Nu. Argumentaţi
răspunsul.
Deoarece rata rentabilității economice este mai mică decât costul capitalului împrumutat,
întreprinderea nu va fi capabilă să acopere costurile de împrumut și ar putea suferi pierderi dacă ar
apela la un împrumut financiar. Prin urmare, răspunsul este "Nu", întreprinderea nu va apela la
împrumut financiar în aceste condiții.

Aplicaţia 17.

Care este relevanţa indicatorilor de îndatorare în formarea structurii

financiare a întreprinderii?
Indicatorii de îndatorare sunt relevanți în formarea structurii financiare a întreprinderii deoarece
aceștia reflectă nivelul de risc financiar și capacitatea de plată a acesteia pe termen lung. În
7
funcție de situația financiară a întreprinderii și obiectivele sale strategice, aceasta poate ajusta
proporția dintre datorie și capital propriu pentru a obține o structură financiară optimă.
Aplicaţia 18.

Scrieţi relaţiile de calcul.

Coeficientul (Gradul ) de Îndatorare Global

Coeficientul (Gradul ) de Îndatorare la Termen

Aplicaţia 19.

Să se determine capacitatea şi posibilităţile de îndatorate ale

întreprinderii, cunoscând:
• Capital propriu – 270 800 lei
• Datorii pe termen lung – 190 700 lei
• Datorii pe termen scurt – 30 000 lei

Rezolva
re
190700+30000
C IG= =0,81<2
270800
190700
CIT = =0,7<1
270800
Ambele satisfac conditiile.

8
Aplicaţia 20.

Să se stabilească dacă agentul economic „Vitis” poate contracta un

credit pe termen lung în sumă de 2 550 000 lei şi un credit pe
termen scurt în sumă de 2 100 000 lei, dacă se cunoaşte următoarea
structură a capitalului:
Capital permanent – 4 202 755 lei
Datorii pe termen lung – 834 755 lei
Datorii pe termen scurt – 1 221 424 lei

Rezolva
834755+ re
1221424 2
C IG= =0,48<
4202755 3
834755 1
CIT = =0,19<
4202755 2
Ambele satisfac condițiile. Compania se poate îndatora. Astfel, nivelul maxim al datoriilor totale pe
care îl poate suporta întreprinderea este de 3 501 744.15 lei. Deoarece suma totală a creditelor solicitate (2
550 000 + 2 100 000 = 4 650 000 lei) depăşeşte acest nivel, nu va fi posibil ca întreprinderea să contracteze
ambele credite.

Aplicaţia 21.

Să se stabilească dacă întreprinderea „Elcos” are capacitate de

finanţare pe termen lung, dacă se cunoaşte următoarea structură
financiară:
Capital propriu – 87 600 lei
Datorii pe termen lung – 120 300 lei
Datorii pe termen scurt – 32 000 lei

9
 Rezolva
120300 re
CIT = =1,37 >1
87600
Compania nu se mai poate îndatora. În cazul nostru, indicele de solvabilitate este mai mare decât 1, ceea
ce arată că întreprinderea „Elcos” are o capacitate limitată de a-şi acoperi datoriile pe termen lung.

1
Aplicaţia 22.

Ce indică levierul financiar?

Levierul financiar caracterizează întrebuinţarea mijloacelor împrumutate de
către întreprindere, fapt ce influenţează schimbarea coeficientului rentabilităţii
capitalului propriu. Adică el reprezintă un factor obiectiv, care apare odată cu
apariţie mijloacelor împrumutate.

Aplicaţia 23.

Ce indică efectul de îndatorare?

Indicatorul care reflectă nivelul profitului suplimentar la capitalul propriu în dependenţă de volumul întrebuinţat de
mijloace împrumutate se numeşte efectul de levier financiar (efectul de îndatorare). Efectul de îndatorare – reprezintă
rezultatul pozitiv sau negativ pe care îl obţine întreprinderea ca urmare a utilizării creditului în calitate de capital.
Efectul de îndatorare se obţine comparând rentabilitatea economică a întreprinderii cu costul capitalului împrumutat.

Aplicaţia 24.

Indicaţi situaţiile în care întreprinderea va obţine un efect de

îndatorare: a) pozitiv; b) negativ.

a) Efectul de îndatorare pozitiv apare atunci când costul datoriei (dobânzile și alte costuri asociate) este mai mic decât rentabilitatea
activelor, iar prin împrumutarea de capital, întreprinderea poate genera un randament suplimentar pentru acționari sau pentru
proprietarii companiei. Acest efect pozitiv de îndatorare poate fi întâlnit mai ales în perioadele în care dobânzile sunt reduse sau când
întreprinderea poate obține o rată de rentabilitate mai mare decât costul capitalului împrumutat.

b) Efectul de îndatorare negativ apare atunci când costul capitalului împrumutat este mai mare decât randamentul investițiilor, ceea
ce poate duce la o scădere a profitului net sau a valorii întreprinderii. De asemenea, acest efect negativ poate apărea în perioadele în
care dobânzile sunt ridicate sau când întreprinderea se confruntă cu dificultăți financiare și nu poate plăti datoriile. În aceste cazuri,
îndatorarea poate crește riscul de faliment sau de pierdere a controlului asupra afacerii.

Aplicaţia 25.

Determinaţi efectul de îndatorare a întreprinderii în baza Raportului

Financiar (anexa) dacă se cunoaşte că costul total al capitalului este de
16%. Apreciaţi influenţa acestuia asupra rentabilităţii financiare a
întreprinderii.

Rezolva
re