Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava

Departamentul pentru Pregătirea

Personalului Didactic

Studiu de caz

Student,
Laurențiu Petrică Bolohan

Suceava
Mai, 2018
Sunteti manager de firmă și ati constatat că bilanțul anual ca firmă
se află într-un impas financiar (cu un deficit financiar foarte mare).

1
 Identificați posibilile cauze are au condus la această situație

Menținerea unei egalități între sumele totale înscrise în activul și pasivul bilanțului,
reprezintă o regulă ce trebuie strict respectată la întocmirea acestuia, indiferent de momentul la
care a fost încheiat.
Bilanţul este un procedeu al metodei contabilităţii prin care se asigură dubla reprezentare
a averii. El evidenţiază în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile
economice şi sursele lor de finanţare. Bilanţul se prezintă sub forma unui tablou, format din două
părţi: partea din stânga denumită activ, iar cea din dreapta pasiv.

Funcţiile bilanţului contabil

Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile este o manifestare a procedeului
generalizării în cadrul metodei contabilităţii şi este determinată de modul în care bilanţul
sistematizează şi grupează informaţiile contabile după o structură bine determinată, care este
unică şi obligatorie pentru toate întreprinderile.
Funcţia de informare este esenţială pentru locul bilanţului în sistemul informaţional
contabil şi pentru demonstrarea rolului important pe care îl ocupă în cadrul acestuia. Ea rezultă
din analiza datelor prezentate în bilanţ care astfel este transformat întrun instrument de
gestionare eficientă şi conducere a întreprinderii. Prin bilanţ se prezintă situaţia elementelor
patrimoniale şi rezultatul perioadei de gestiune. Se cunosc starea bunurilor economice la un
moment dat, creanţele, datoriile şi sursele proprii ale întreprinderii.
Funcţia de analiză este o continuare şi o desfăşurare a funcţiei de informare. În baza
datelor din bilanţul contabil se analizează situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii,
capacitatea de plată a acesteia, starea decontărilor cu cumpărătorii şi furnizorii ş.a.
Structurile calitative folosite în cadrul bilantului pentru modelarea situatiei patrimoniului
sunt cele de activ si pasiv. Ele se explica si definesc simultan prin prisma juridicului,
economicului si financiarului1. Din punctul de vedere juridic, activul prin compozitia lui
grupeaza elementele în bunuri reale si creante, iar pasivul în capital propriu si datorii.
Într-o optică economică, activul se împarte în active de investiție și active de exploatare,
iar pasivul în capitaluri și datorii, din care datorii financiare și datorii de exploatare.

1
C. Oprea, I. Vaduva, M. Ristea, H. Neamtu, "Bazele contabilitatii", Ed. Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti,
1995, pag. 34;

2
 Prin prisma financiarului, activele se grupează în raport de lichiditate, iar pasivul în funcție
de exigibilitate.
Astfel, activul prin componenta sa evidențiază destinația și lichiditatea bunurilor
economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantțări în funcție de modul de constituire (surse
proprii și surse străine) și exigibilitatea lor.
În cadrul bilanțului contabil care este simultan un model structurat și global[7], activul
cuprinde totalitatea mijloacelor, bunurilor aflate la dispoziția unitătii economice, exprimate în
bani ața cum sunt ele constituite și utilizate în procesul de producție.
Ordinea de dispunere a pozițiilor în activul bilantului este, de regulă cea inversă lichidității
activelor, de la cele mai puțin lichide, cum sunt imobilizările necorporale, către disponibilitățile
bănești, care îmbracă deja forma de bani.
Pasivul reprezintă sursele de finanțare a bunurilor economice. Prin componenta sa
delimitează clasificarea surselor de finanțare în funcție de modul de constituire (finanțare
proprie, finanțare străină) și exigibilitatea lor.
Finanțarea bunurilor economice se referă la modul de apropriere și susținere financiară a
activului patrimonial2.
Egalitatea ACTIV = PASIV oglindește și raporturile economico-juridice ale unității
patrimoniale. Activul bilanțului cuprinde mijloacele de lucru iar pasivul resursele, iar mijloacele
economice nu sunt altceva decât forma concretă, materială a resurselor, este evident că
mijloacele și resursele sunt egale între ele de unde rezultă că activul este egal cu pasivul3.
Nerespectarea regulilor de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar, care
se va manifesta fie printr-un stres (presiune, discomfort) pentru managerul financiar, care va fi
obligat să asigure finanţarea unor active ce trebuie să se afle permanent la dispoziţia firmei din
pasive temporare, fie un cost prea ridicat al procurării de capitaluri, dat fiind faptul că, în
principiu, capitalurile pe termen scurt prezintă, pe acelaşi orizont de timp, un cost mai ridicat.
Riscurile la care va fi supus managementul financiar al firmei se referă la:
- riscul ratei dobânzii: o creştere a acestora erodează, prin cheltuielile financiare mai
mari, performanţele firmei;
- riscul de refuz la refinanţare: o întreprindere fără stabilitate financiară este riscantă
pentru bancă, fiind în imposibilitatea de a contracta noi împrumuturi nesare funcţionării sale.

2
C. Oprea, I. Vaduva, M. Ristea, H. Neamtu, Op. Cit., pag. 43.
3
Gh. Talaghir, Gh. Negoescu, "Contabilitatea pe întelesul tuturor", Ed. All, Bucuresti, 1998, pag. 115.

3
 Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, deficit monetar acoperit
prin finanțarea pe termen scurt. Situația în care trezoreria netă se află în echilibru semnifică
egalitatea dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond de rulment.
Analiza pe baza bilanţului financiar îşi propune, înainte de orice, evidenţierea acestei stări
de echilibru. Se poate afirma că această opţiune este specifică mai mult instituţiilor bancare şi
mai puţin managementului financiar al firmei.
Acest lucru înseamnă că fondul de rulment financiar permite finanțarea integrală a nevoii
de fond de rulment.
Practic, când sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a
fondurilor băneşti, întreprinderea dispune de un fond de rulment (FR). Acest excedent de
resurse permanente degajat de ciclul de finanţare al imobilizărilor poate fi utilizat sau „rulat”
pentru reînnoirea activelor circulante. Fondul de rulment apare astfel ca o marjă de securitate
financiară care permite întreprinderii, să facă faţă, fără dificultate, riscurilor diverse pe termen
scurt4. Această marjă de securitate financiară garantează solvabilitatea întreprinderii permiţând
acesteia, în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatării,
conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independenţe financiare faţă de creanţierii
săi.

Ținând cont de principiile managementului participativ, construiți o stategie

astfel încât firma dvs. să se redreseze financiar și să înregistreze un profit considerabil la
sfârsitul anului.

Reorganizare
În fiecare afacere există anumite activități, produse, servicii care generează lichiditatea și
profitabilitatea.
Prima etapă constă în identificarea acestor activități, produse și servicii care reprezintă
centrul afacerii. Apoi se analizează activitățile, produsele sau serviciile care generează cash flow
negative și sunt neprofitabile.
Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune căi pentru ca afacerea să
rămână profitabilă şi solvabilă. Fiecare pas făcut cu succes în lumea afacerilor depinde de cât de

4
V. Dragotă şi Colectiv, Management financiar – Analiza financiară şi gestiune financiară operaţională – vol.1, Ed.
Economică, Bucureşti, 2003, pag. 155 şi următ.

4
bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar pentru că în fiecare an mii de
afaceri cu un potenţial ridicat de succes dau faliment din cauza managementului financiar prost.
Această secţiune include în mod normal o previziune a contului de profit şi pierdere, a
bilanţului şi a fluxului de numerar (cash-flow).
Previzionarea contului de profit şi pierdere
Previziunea contului de profit şi pierdere este precedată de previziunea vânzărilor, a
producţiei şi a cheltuielilor.
Punctul de plecare în previzionarea situaţiilor financiare îl reprezintă previziunea cifrei de
afaceri, în funcţie de mărimea căreia se poate determina necesarul de mijloace şi resurse necesar
derulării afacerii.
Estimarea cifrei de afaceri este un proces complex care terbuie sa aibă în vedere
obligatoriu elemente precum stabilitatea preţurilor şi capacitatea de producţie existentă.
Ca metode (simple) de previzionare a cifrei de afaceri sunt utilizate în practică:
a) Analiza dimensiunii pieţei prin : analiza nevoilor clienţilor, numărul cumpărătorilor
potenţiali, posibilitatea de a stabili legături pe termen lung cu aceştia, frecvenţa şi mărimea
comenzilor, cota de piaţă pe care o veţi deţine; analiza caracteristicilor produsului, a dinamicii
pieţei şi a strategiilor concurenţilor funcţie de care poate fi ajustată politica de preţuri. Dacă
firma este vulnerabilă la un atac din partea concurenţei sau la o schimbare bruscă în preferinţele
consumatorilor este indicat a verifica dacă există capacitatea de a depăşi astfel de situaţii.
b) estimarea de către fiecare agent de vânzări a cifrei de afaceri posibil de obţinut pe zona
sa şi cumularea acestor valori;
c) determinarea trendului cifrei de afaceri a firmei în ultimii ani şi a trendului industriei
respective, care prin agregare dă posibilitatea obţinerii cifrei de afaceri previzionate;
d) luarea în considerare numai a vânzărilor din ultimul an şi majorarea/micşorarea
acestora cu un anumit procent, funcţie de percepţiile referitoare la perioada următoare.
Ideea de bază este să se renunțe la cele din urmă. Totuși, înainte de a lua o astfel de
decizie, trebuie făcute analize suplimentare pentru a determina dacă eliminarea unora dintre ele
nu afectează întreaga afacere (costul renunțării la acestea, imaginea pe piață, percepția
consumatorului).
S-ar putea ca în urma acestei analize, societatea să decidă păstrarea unora dintre ele și să
ia măsuri pentru creșterea performanțelor acestora.
De asemenea trebuie făcută o analiză a câștigurilor și costurilor generate de restructurare.

5
Bibliografie

1. C. Oprea, I. Vaduva, M. Ristea, H. Neamtu, "Bazele contabilitatii", Ed. Didactica si

Pedagogica R.A., Bucuresti, 1995, pag. 34;
2. C. Oprea, I. Vaduva, M. Ristea, H. Neamtu, Op. Cit., pag. 43;
3. Gh. Talaghir, Gh. Negoescu, "Contabilitatea pe întelesul tuturor", Ed. All, Bucuresti, 1998,
pag. 115;
4. V. Dragotă şi Colectiv, Management financiar – Analiza financiară şi gestiune financiară
operaţională – vol.1, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 155 şi următ.