Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODIFICAT
la şedinţa Consiliului de Administraţie
al BC „Victoriabank” SA
proces-verbal nr.165
din 13.11.2008
POLITICA
de administrare a riscurilor
Chişinău 2007
BC “VICTORIABANK” SA 2/12
Politica de administrare a riscurilor
1.1. Prin prezenta Politică se stabileşte cadrul general şi modalităţile prin care urmează a fi realizată
strategia BC „Victoriabank” SA cu privire la dirijarea riscurilor.
1.2. Politica are ca scop:
- definirea riscurilor bancare;
- stabilirea metodelor de identificare, evaluare, monitorizare şi dirijare a lor;
- determinarea structurilor responsabile de administrarea riscurilor;
- stabilirea cadrului general pentru elaborarea ulterioară a regulamentelor, procedurilor şi altor
acte de reglementare a procesului de administrare a riscurilor bancare.
1.3. Prezenta Politică este elaborată în conformitate cu Legea Instituţiilor Financiare nr.550-XIII din
21.07.1995, strategia BC „Victoriabank” SA, regulamentele Băncii Naţionale a Moldovei, acordurile şi
hotărârile comitetului de la Basel şi alte acte normative în vigoare.
În înţelesul prezentei Politici, termenii de mai jos se definesc după cum urmează:
a) Riscul de afaceri –este legat de mediul de afaceri al Băncii, incluzând cadrul macroeconomic,
factorii legali şi regulatorii, infrastructura sectorului financiar şi sistemele de plăţi, şi riscul
sistemic general (de ţară).
b) Riscul de conjunctură – include toate tipurile exogene de risc care, odată materializate, pot
afecta operaţiunile Băncii sau submina starea financiară şi suficienţa de capital.
c) Riscul de credit – este riscul de a suferi o pierdere datorată încălcării obligaţiilor debitorilor,
prevăzute în contractul de credit. Riscul de credit apare când împrumuturile nu sunt rambursate
în volumul şi la termenul stabilit.
d) Riscul de lichiditate – riscul insuficienţei de mijloace lichide pentru satisfacerea obligaţiunilor.
e) Riscul de piaţă – riscul suportării de către Bancă a pierderilor în poziţiile de bilanţ şi extrabilanţ
din cauza fluctuaţiilor nefavorabile în preţurile de piaţă.
f) Riscul operaţional – reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor
estimate, care este determinat de factori interni (de ex: organizarea şi funcţionarea sistemelor
interne, incluzând tehnologiile informaţionale, existenţa unui personal necorespunzător etc.) sau
de factori externi (de ex: condiţii economice, schimbări în mediul bancar, progrese tehnologice
etc.).
g) Riscul ratei dobânzii – riscul pierderilor la care este supusă banca în urma modificării ratelor
dobânzii. Acest risc apare când activele Băncii (creditele, investiţiile, etc.) devin scadente sau
ale căror preţuri noi se stabilesc în altă perioadă de timp decât la pasivele Băncii (depozitele,
împrumuturile), care reprezintă sursa de mijloace pentru active. Fluctuaţiile ratei dobânzii pot
duce la schimbări în veniturile şi cheltuielile Băncii, valoarea economică a activelor, pasivelor şi
poziţiilor extrabilanţiere.
h) Riscul valutar – derivă din modificările în ratele de schimb a valutei naţionale faţă de alte
valute şi poate cauza pierderi ca rezultat al schimbărilor adverse a ratei de schimb într-o
perioadă în care Banca are o poziţie bilanţieră sau extrabilanţieră deschisă într-o valută străină
specifică. Acest tip de risc apare datorită diferenţelor între valoarea activelor şi pasivelor în
valută străină.
BC “VICTORIABANK” SA 3/12
Politica de administrare a riscurilor
1) Riscuri financiare sunt riscurile care pot duce la pierderi dacă nu sunt gestionate eficient şi sunt
determinate de următorii factori şi tipuri de risc:
Riscul structuri bilanţului şi al profitabilităţii;
Riscul suficienţei de capital;
Riscul de credit;
Riscul de lichiditate;
Riscul ratei dobânzii;
Riscul de piaţă;
Riscul valutar.
2) Riscuri operaţionale
3) Riscuri de afaceri
4) Riscuri de conjunctură
BC “VICTORIABANK” SA 4/12
Politica de administrare a riscurilor
În cadrul limitelor stabilite operaţiunile se vor derula cu viza prealabilă a trei membri ai Comitetului de
administrare a activelor şi pasivelor (ALCO), iar în afara lor cu aprobarea ALCO.
Toate operaţiunile detaliate în anexă vor fi coordonate cu Secţia dirijare lichidităţi şi riscuri.”
Efectuarea tranzacţiilor care constituie expuneri „mari” conform Regulamentului BNM cu privire la
expunerile ”mari” va necesita aprobarea de către Comitetul de direcţie şi de către Consiliul de
administraţie. Excepţie vor constitui tranzacţiile creditare, care vor necesita aprobarea de către Consiliul
de administraţie.
*text inclus prin HCA din 13.11.08 pv.165
Capitalul Băncii este un factor cheie ce determină siguranţa şi soliditatea Băncii. O bază adecvată de
capital serveşte drept o protecţie a Băncii contra riscurilor la care se supune Banca în activitatea sa.
Capitalul absoarbe posibilele pierderi şi, în consecinţă, asigură o bază pentru menţinerea încrederii
deponenţilor în Bancă şi determină capacitatea de creditare a Băncii.
În calcularea suficienţei capitalului, Banca se conduce de prevederile Regulamentului Băncii
Naţionale în domeniu în conformitate cu prevederile Acordului de capital de la Basel din 1988, care
prevăd raportarea volumului capitalului normativ total la activele ponderate conform gradului de risc.
Obiectivul Băncii este asigurarea unui nivel adecvat al capitalului pentru acoperirea tuturor tipurilor
de risc peste limita minimă a suficienţei capitalului ponderat la risc impusă de Banca Naţională a
Moldovei.
Pentru atingerea acestui obiectiv, Banca se ghidează în activitatea sa de următoarele principii:
1) Evaluarea calităţii activelor Băncii şi articolelor extrabilanţiere în mod prudent pentru asigurarea
corespunderii lor gradului de risc atribuit;
2) Evaluarea cerinţelor curente şi viitoare de capital în conformitate cu obiectivele sale strategice şi
elaborarea prognozelor de evoluţie a capitalului pentru determinarea corespunderii ritmurilor de
creştere ale capitalului cu cele ale activelor;
3) Examinarea diferitor scenarii de evoluţie a situaţiei pe piaţă care ar putea influenţa negativ starea
capitalului;
4) Stabilirea unui sistem adecvat de monitorizare şi raportare a expunerilor la risc care ar determina
modul în care schimbarea profilului de risc va afecta nivelul capitalului
5) Instituirea unui control strict al procesului de evaluare a capitalului, care ar putea include auditul
intern sau extern.
4.1.3. RISCUL DE CREDIT
Riscul de credit constituie una din preocupările de bază ale administraţiei Băncii. Scopul administrării
riscului de credit este maximizarea ratei de retur a activelor Băncii prin menţinerea expunerii la risc în
parametri acceptabili.
Riscul de credit este controlat, administrat şi limitat prin aplicarea următoarelor politici şi proceduri:
a) Adoptarea unei politici clare şi eficiente de creditare care are la baza sa următoarele principii:
stabilirea unor limite stricte în ce priveşte raportul volumului total al portofoliului de credite în
totalul activelor Băncii;
limitarea concentrărilor de risc de credit prin stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor
sau grup de debitori ce acţionează în comun;
limitarea concentrărilor de risc în cadrul unui segment de activitate economică prin acordarea
creditelor în diferite ramuri ale industriei naţionale;
diversificarea tipurilor de credite acordate;
BC “VICTORIABANK” SA 6/12
Politica de administrare a riscurilor
stabilirea unor termene maxime de rambursare pentru fiecare tip de credit cu elaborarea unor
grafice de rambursare reale, luând în consideraţie sursele de rambursare, scopul creditului,
termenul de viaţă al garanţiei, dar şi scadenţa pasivelor Băncii.
aplicarea unor rate ale dobânzilor suficiente pentru acoperirea costului resurselor, monitorizării
creditelor şi pierderilor potenţiale cu o marjă a profitului rezonabilă;
determinarea autorităţilor ce aprobă acordarea creditelor, prin stabilirea diferitor limite ale
sumelor creditelor ce pot fi aprobate de comitetele de creditare ale filialelor, de comitetul de
creditare al Oficiului Central, Comitetul de direcţie şi Consiliul de administraţie;
fixarea unor proceduri formale standard de evaluare a proiectelor creditate şi a garanţiilor
acceptate;
determinarea raportului maxim al sumei creditului la valoarea de piaţă a gajului;
definirea cerinţelor faţă de potenţialii beneficiari de credite în ceea ce priveşte raportările
financiare ce trebuie să fie prezentate pentru aprobarea creditelor. În baza lor, ofiţerii de credit
elaborează prognoze privind evoluţia stării financiare a clientului pe toată durata de acţiune a
contractului de credit:
Politica de creditare se suplimentează cu proceduri formale ce vizează activitatea subdiviziunilor
Băncii, obligatorii pentru respectare de către acestea.
b) Edificarea unui sistem de revizuire a procesului de creditare care are ca scop verificarea conformării
lui politicii de creditare. Acest proces include:
analiza detaliată a procesului şi criteriilor de aprobare a creditelor;
analiza practicilor şi metodelor de acceptare şi evaluare a garanţiilor la credite;
verificarea procedurilor de administrare şi monitorizare a creditelor.
c) Verificarea calităţii portofoliului de credite prin analizarea:
creditelor acordate debitorilor sau grupurilor de debitori care acţionează în comun cu o datorie
totală mai mare de 5 la sută din capitalul Băncii;
creditelor acţionarilor şi persoanelor afiliate Băncii;
creditelor la care termenele de plată a ratei principale sau a dobânzii au fost restructurate din
momentul acordării creditului;
creditelor cu restanţe la plata ratei principale sau a dobânzii mai mare de 30 zile;
creditelor clasificate substandard, dubios sau compromis.
Obiectivul acestor controale este estimarea probabilităţii ca creditul să fie rambursat şi a faptului dacă
clasificarea creditului este adecvată riscurilor.
d) Deoarece plasările interbancare sunt, pe lângă credite, cea mai importantă sursă de risc de credit,
acestea, din punct de vedere al administrării riscului de credit, sunt tratate la fel ca şi creditele. Astfel,
politica în domeniu include, pe lângă principiile aplicabile din politica de creditare, următoarele:
analiza raportărilor financiare ale băncilor corespondente;
stabilirea şi impunerea unor limite de credit stricte la operaţiunile cu aceste bănci;
plasarea preferenţială a mijloacelor băneşti în băncile cu risc scăzut care activează în medii
legislative stricte, bine supravegheate în concordanţă cu standardele internaţionale.
e) Clasificarea portofoliului de credite în strictă conformitate cu Regulamentul BNM cu privire la
clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru pierderi la credite şi reieşind din evaluarea
proprie a riscurilor creditare.
4.1.4. RISCUL DE LICHIDITATE
Acest tip de risc este administrat de Comitetul ALCO într-o strânsă interdependenţă cu administrarea
riscului ratei dobânzii şi luând în consideraţie impactul riscului de piaţă şi de credit asupra lichidităţii şi
fluxului de mijloace băneşti.
BC “VICTORIABANK” SA 7/12
Politica de administrare a riscurilor
Obiectivul administrării riscului de lichiditate este menţinerea unui nivel suficient de lichidităţi pentru
compensarea fluctuaţiilor aşteptate şi neaşteptate ale articolelor de bilanţ şi acoperirea necesităţilor de
creştere ale Băncii.
Necesităţile de lichidităţi ale Băncii sunt determinate prin intermediul raportului privind diferenţa
scadenţelor, care stabileşte intrările şi ieşirile aşteptate de lichidităţi în cadrul anumitor perioade de timp.
Pentru o determinare mai corectă a necesităţilor de lichidităţi, pe lângă diferenţa scadenţelor
contractuale, se examinează şi diferenţa efectivă a scadenţelor, luând în considerare probabilitatea
rambursării activelor în termen şi a reperfectării contractelor de depozit la expirarea lor. Odată
determinate, necesităţile de lichidităţi vor fi satisfăcute prin administrarea atât a activelor, cât şi a
pasivelor.
Structura obligaţiunilor este un aspect-cheie în administrarea riscului de lichiditate. Astfel, Banca va
evalua permanent structura portofoliului de depozite, stabilitatea şi calitatea depozitelor, precum şi gradul
de concentrare a depozitelor.
Administrarea riscului de lichiditate în cadrul Băncii are la bază următoarele principii:
a) Elaborarea unei strategii de dirijare zilnică a lichidităţilor;
b) Monitorizarea procesului de administrare a riscului de lichiditate din parte administratorilor;
c) Evaluarea şi monitorizarea cerinţelor de finanţare netă;
d) Analizarea evoluţiilor lichidităţii conform unor scenarii de alternativă;
e) Elaborarea unor strategii de acţiune în cazul unor situaţii neprevăzute;
f) Elaborarea unui sistem de evaluare, monitorizare şi control al lichidităţilor deţinute în diferite
valute;
g) Instituirea unui sistem de control adecvat al procesului de administrare a riscului de lichiditate.
Riscul ratei dobânzii este de sa natura un tip de risc financiar speculativ, deoarece fluctuaţiile ratelor
dobânzii pot rezulta în profit sau pierderi.
Cele mai importante surse ale riscului ratei dobânzii sunt:
Riscul modificării preţului – apare ca rezultat al diferenţei scadenţelor şi diferenţei perioadelor
de schimbare a preţului la activele, pasivele şi poziţiile extrabilanţiere cu rate fixe şi, respectiv,
cu rate flotante;
Riscul bazei – apare în rezultatul unei corelări imperfecte între ajustările ratelor primite şi plătite
la diferite instrumente, care de altfel au caracteristici similare de reevaluare. Astfel de situaţii pot
apărea atunci când un activ, reevaluat lunar în relaţie cu o rată de referinţă (ex. rata la
obligaţiunile de stat) este finanţat de o obligaţiune care la fel este reevaluată lunar, dar în relaţie
cu o altă rată de referinţă (ex. Libor). Riscul bazei derivă din modificările neprevăzute în
diferenţele de preţ între două rate de referinţă.
Administrarea riscului ratei dobânzii în cadrul Băncii se bazează pe aplicarea următoarelor practici:
1) Supravegherea riguroasă din partea administratorilor;
2) Aplicarea unor proceduri eficiente de administrare a riscului ratei dobânzii;
3) Dezvoltarea unor sisteme de măsurare şi monitorizare a riscului;
4) Instituirea unui sistem de control intern şi extern a procesului de administrare a riscului.
Obiectivul administrării riscului ratei dobânzii este menţinerea expunerii la risc în cadrul limitelor
stabilite de administraţia Băncii şi la un nivel corespunzător politicilor interne, naturii şi complexităţii
activităţilor Băncii, chiar şi în cazul modificării ratelor dobânzii. Limitele stabilite sunt obligatorii, iar Banca
determină proceduri adecvate de menţinere a expunerii la risc în cadrul limitelor şi de modificare a
limitelor în caz de necesitate.
Banca stabileşte limitele la nivelul general al expunerii la riscul ratei dobânzii, precum şi la
portofoliile, activităţile sau subdiviziunile particulare.
BC “VICTORIABANK” SA 8/12
Politica de administrare a riscurilor
Pentru administrarea eficientă a riscului ratei dobânzii Banca va elabora un sistem de măsurare a lui,
care va conţine toate sursele materiale de risc al ratei dobânzii şi va fi capabil să determine expunerile
excesive la risc ce pot apărea. Acest sistem va cuprinde toate activele, pasivele şi poziţiile extrabilanţiere
şi va prezenta managementului o viziune integrată şi consistentă asupra riscului în raport cu toate
produsele şi subdiviziunile Băncii.
Pentru o administrare eficientă a riscului de piaţă Banca va utiliza analizele cantitative şi calitative,
prognozele privind evoluţia ramurilor economice şi pieţelor financiare realizate de economiştii şi analiştii
financiari ai Băncii, precum şi de experţii din exteriorul Băncii şi va folosi următoarele metode:
Corelarea preţurilor activelor la preţul de piaţă cu o periodicitate de cel puţin o lună;
Setarea limitelor de concentrare a activelor în aceeaşi piaţă, poziţie geografică sau sector
economic;
Setarea limitelor de prezenţă pe pieţe noi;
Realizarea evaluărilor de risc ale activelor incluse în portofoliul de investiţii.
BC “VICTORIABANK” SA 9/12
Politica de administrare a riscurilor
Datorită implicării în activităţi de investiţii şi comercializare şi din cauza volatilităţii înalte a pieţelor,
Banca va elabora un sistem de măsurare a riscurilor de piaţă, care va cuprinde următorii factori de risc:
Riscul ratei dobânzii legat de menţinerea poziţiilor în hârtii de valoare cu rată fixă sau
flotantă şi în derivatele respective (ex. acorduri forward, swap-uri, opţiuni);
Riscul poziţiilor de capital legat de menţinerea poziţiilor în acţiuni sau alte instrumente
similare pentru comercializare sau în poziţii extrabilanţiere şi derivate respective (ex.
acorduri de futures sau swap-uri de acţiuni sau indici bursieri);
Riscul poziţiilor de mărfuri legat de menţinerea poziţiilor în mărfuri, definite ca produse
materiale care pot fi comercializate pe piaţa secundară;
Riscul poziţiilor valutare legat de menţinerea poziţiilor în valute pentru comercializare
(excluzându-le pe cele de natură necomercială).
c) instituirea unei culturi operaţionale şi de control intern viguroase, care combină un set de valori
individuale şi corporative, atitudini, competenţe şi comportări care determină stilul
managementului operaţional şi include specificarea responsabilităţilor şi separarea obligaţiunilor;
d) instituirea unui sistem intern eficient de raportare
e) planificarea acţiunilor în caz de circumstanţe excepţionale.
b) Consiliul de administraţie:
aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Băncii şi structura ei organizatorică;
aprobă limitele competenţei salariaţilor de angajare a Băncii în activităţi financiare;
aprobă regulamentele comitetelor Băncii, alte regulamentele interne;
desemnează membrii Comitetului de direcţie;
stabileşte strategia şi direcţiile prioritare ale activităţii Băncii;
decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii şi a celor cu conflict de interese;
c) Comitetul de direcţie:
elaborează strategia dezvoltării şi planurile de dezvoltare a Băncii;
asigură elaborarea proiectelor de regulamente şi alte acte normative interne, le prezintă pentru
aprobare Consiliului de administraţie şi asigură aplicarea corectă în practică ale lor;
aprobă instrucţiuni, norme şi proceduri în limitele competenţei sale;
propune pentru aprobare Consiliului de administraţie limitele expunerii la risc;
decide participarea Băncii cu investiţii în capitalurile societăţilor comerciale şi aprobă acordarea
creditelor în limita atribuţiilor sale;
acceptă preliminar acordurile cu persoanele afiliate Băncii;
stabileşte ratele dobânzilor la instrumentele financiare;
asigură implementarea sistemelor de control intern;
aprobă procedeele de iniţiere a unor noi tipuri de activitate;
examinează rezultatele controalelor organelor de audit şi de supraveghere şi adoptă măsuri
pentru înlăturarea deficienţelor depistate;
elaborează şi propune Consiliului de Administraţie modificări ale structurii organizatorice a Băncii
şi asigură implementarea modificărilor aprobate;
e) Comitetul de creditare:
examinează şi aprobă acordarea creditelor în limita atribuţiilor sale;
elaborează şi prezintă spre aprobare politica, strategia şi procedurile de creditare;
examinează modificările în contractele de credit încheiate;
aprobă şi examinează executarea măsurilor de îmbunătăţire a calităţii portofoliului de credite şi
de rambursare a creditelor neperformante;