APROBAT

la şedinţa Consiliului de Administraţie

al BC „Victoriabank” SA
proces-verbal nr.106
din 12.01.2007

MODIFICAT
la şedinţa Consiliului de Administraţie
al BC „Victoriabank” SA
proces-verbal nr.165
din 13.11.2008

POLITICA
de administrare a riscurilor

Chişinău 2007
BC “VICTORIABANK” SA 2/12
Politica de administrare a riscurilor

CAPITOLUL 1. DISPOZIŢII GENERALE

1.1. Prin prezenta Politică se stabileşte cadrul general şi modalităţile prin care urmează a fi realizată
strategia BC „Victoriabank” SA cu privire la dirijarea riscurilor.
1.2. Politica are ca scop:
- definirea riscurilor bancare;
- stabilirea metodelor de identificare, evaluare, monitorizare şi dirijare a lor;
- determinarea structurilor responsabile de administrarea riscurilor;
- stabilirea cadrului general pentru elaborarea ulterioară a regulamentelor, procedurilor şi altor
acte de reglementare a procesului de administrare a riscurilor bancare.
1.3. Prezenta Politică este elaborată în conformitate cu Legea Instituţiilor Financiare nr.550-XIII din
21.07.1995, strategia BC „Victoriabank” SA, regulamentele Băncii Naţionale a Moldovei, acordurile şi
hotărârile comitetului de la Basel şi alte acte normative în vigoare.

CAPITOLUL 2. TERMENI ŞI DEFINIŢII

În înţelesul prezentei Politici, termenii de mai jos se definesc după cum urmează:
a) Riscul de afaceri –este legat de mediul de afaceri al Băncii, incluzând cadrul macroeconomic,
factorii legali şi regulatorii, infrastructura sectorului financiar şi sistemele de plăţi, şi riscul
sistemic general (de ţară).
b) Riscul de conjunctură – include toate tipurile exogene de risc care, odată materializate, pot
afecta operaţiunile Băncii sau submina starea financiară şi suficienţa de capital.
c) Riscul de credit – este riscul de a suferi o pierdere datorată încălcării obligaţiilor debitorilor,
prevăzute în contractul de credit. Riscul de credit apare când împrumuturile nu sunt rambursate
în volumul şi la termenul stabilit.
d) Riscul de lichiditate – riscul insuficienţei de mijloace lichide pentru satisfacerea obligaţiunilor.
e) Riscul de piaţă – riscul suportării de către Bancă a pierderilor în poziţiile de bilanţ şi extrabilanţ
din cauza fluctuaţiilor nefavorabile în preţurile de piaţă.
f) Riscul operaţional – reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor
estimate, care este determinat de factori interni (de ex: organizarea şi funcţionarea sistemelor
interne, incluzând tehnologiile informaţionale, existenţa unui personal necorespunzător etc.) sau
de factori externi (de ex: condiţii economice, schimbări în mediul bancar, progrese tehnologice
etc.).
g) Riscul ratei dobânzii – riscul pierderilor la care este supusă banca în urma modificării ratelor
dobânzii. Acest risc apare când activele Băncii (creditele, investiţiile, etc.) devin scadente sau
ale căror preţuri noi se stabilesc în altă perioadă de timp decât la pasivele Băncii (depozitele,
împrumuturile), care reprezintă sursa de mijloace pentru active. Fluctuaţiile ratei dobânzii pot
duce la schimbări în veniturile şi cheltuielile Băncii, valoarea economică a activelor, pasivelor şi
poziţiilor extrabilanţiere.
h) Riscul valutar – derivă din modificările în ratele de schimb a valutei naţionale faţă de alte
valute şi poate cauza pierderi ca rezultat al schimbărilor adverse a ratei de schimb într-o
perioadă în care Banca are o poziţie bilanţieră sau extrabilanţieră deschisă într-o valută străină
specifică. Acest tip de risc apare datorită diferenţelor între valoarea activelor şi pasivelor în
valută străină.
BC “VICTORIABANK” SA 3/12
Politica de administrare a riscurilor

CAPITOLUL 3. OBIECTIVE STRATEGICE ALE BĂNCII

Expansiunea pieţelor financiare internaţionale şi diversificarea instrumentelor financiare au oferit

băncilor un acces vast către fonduri şi o oportunitate crescândă de elaborare de noi produse şi prestare
de noi servicii. Evoluţia sistemelor şi pieţelor bancare a generat cerinţe crescânde faţă de gestiunea şi
controlul riscurilor.

Administraţia B.C.”Victoriabank”S.A. (în continuare „Banca”) recunoaşte că gestiunea riscurilor

bancare trebuie să fie realizată într-un cadru metodologic consistent.

Administrarea riscurilor bancare constituie o componentă importanta a strategiei Băncii de obţinere a

unui nivel scontat al profitului cu menţinerea unei expuneri la risc acceptabile.

Obiectivele managementului Băncii sunt: maximizarea rentabilităţii, minimizarea expunerii la risc şi

respectarea reglementărilor bancare în vigoare. Minimizarea riscurilor suportate de către Bancă
contribuie la minimizarea pierderilor înregistrate de aceasta şi maximizarea rentabilităţii Băncii.

CAPITOLUL 4. RISCURILE BANCARE

Identificarea, evaluarea, monitorizarea şi dirijarea riscurilor, pe lângă analiza înregistrărilor financiare

şi verificarea respectării limitelor prudenţiale impuse, presupune şi comunicarea permanentă şi deschisă
dintre subdiviziunile Băncii care pot expune Banca la riscuri. Acest fapt oferă posibilitatea controlării
riscului din momentul apariţiei, eliminându-se astfel probabilitatea înregistrărilor de pierderi între
momentul apariţiei riscului şi momentul descoperirii acestuia prin analiza înregistrărilor financiare.
Expunerea Băncii se evaluează pentru ansamblul riscurilor, dat fiind faptul că acestea sunt
interdependente. Riscurile pot fi clasificate astfel:

1) Riscuri financiare sunt riscurile care pot duce la pierderi dacă nu sunt gestionate eficient şi sunt
determinate de următorii factori şi tipuri de risc:
 Riscul structuri bilanţului şi al profitabilităţii;
 Riscul suficienţei de capital;
 Riscul de credit;
 Riscul de lichiditate;
 Riscul ratei dobânzii;
 Riscul de piaţă;
 Riscul valutar.
2) Riscuri operaţionale
3) Riscuri de afaceri
4) Riscuri de conjunctură
BC “VICTORIABANK” SA 4/12
Politica de administrare a riscurilor

4.1. RISCURILE FINANCIARE

4.1.1. RISCUL STRUCTURII BILANŢULUI ŞI AL PROFITABILITĂŢII

Managementul activelor şi pasivelor Băncii include planificarea şi implementarea sistemelor de

control care vizează volumul, combinaţia, maturitatea, sensibilitatea la rata dobânzii, calitatea şi
lichiditatea activelor şi pasivelor Băncii.
Scopul principal al managementul activelor şi pasivelor Băncii este asigurarea unui flux stabil,
calitativ şi cu tendinţe de majorare a veniturilor nete. Acest scop va fi realizat prin asigurarea unei
combinaţii optime între nivelul activelor, pasivelor şi riscurilor financiare şi anume:
a) respectarea unei structuri optime a activelor şi pasivelor, reieşind din obiectivele strategice
şi planurile de afaceri, care ar asigura stabilizarea şi maximizarea marjei între dobânzile
plătite şi cele primite, pe de o parte, şi un nivel acceptabil de lichiditate şi risc, pe de altă
parte;
b) neadmiterea unor fluctuaţii bruşte şi substanţiale în articolele de bilanţ, în termenele de
maturitate şi structura valutară a lor, decât atunci când acestea sunt dictate de schimbările
de politică, conjunctură a pieţei sau necesităţi de temperare a riscurilor;
c) luarea deciziilor de afaceri şi portofoliu ale Băncii în baza unor analize cantitative şi
calitative riguroase în limita parametrilor de risc stabiliţi. Acest proces este necesar reieşind
din necesitatea balansării diferitor factori de risc financiar.
d) menţinerea unui volum suficient de lichidităţi în conturile „Nostro” ale Băncii pentru
respectarea normativului rezervelor obligatorii şi satisfacerea cerinţelor clienţilor;
e) menţinerea volumului portofoliului de credite şi hârtii de valoare în limitele stabilite în
planurile de afaceri, aprobate de către Consiliul de Administraţie al Băncii;
f) respectarea normativului raportului volumului mijloacelor fixe în totalul activelor în limitele
stabilite de Regulamentele BNM.
Profitabilitatea Băncii este un indice relevant al competitivităţii pe piaţă, al calităţii managementului şi
al capacităţii de suportare a riscurilor. Profitabilitatea, în formă de venitul net nedistribuit, este o sursă
cheie de generare de capital.
Necesitatea de generare a unor profituri stabile şi crescânde implică necesitatea de administrare a
riscului profitabilităţii. Metoda universală de abordare a administrării riscului profitabilităţii este
administrarea activelor şi pasivelor, obiectivul căreia, dată fiind legătura strânsă între capital şi
profitabilitate, este asigurarea unei profitabilităţi susţinute, astfel încât Banca să-şi menţină şi să-şi
sporească capitalul.
Banca analizează profitabilitatea prin următoarele:
analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor şi a dinamicii lor în anumite perioade de timp;
analiza performanţei produselor, serviciilor sau subdiviziunilor de business pentru stabilirea
afacerilor neprofitabile;
setarea şi calcularea (în dinamică) a unui set de indicatori care ar include indicatorii de
rentabilitate a capitalului şi a activelor, de profitabilitate a celor mai importante produse,
indicatorii de eficienţă a Băncii şi de stabilitate a veniturilor.
Administrarea activelor şi pasivelor este realizată de Comitetul de dirijare a activelor şi pasivelor
Băncii (ALCO), care dispune de rapoarte regulate privind dinamica portofoliilor, structura, maturitatea,
ratele dobânzilor şi rentabilitatea curentă şi de perspectivă a activelor şi pasivelor Băncii. La fel, Comitetul
va dispune de informaţii privind competitivitatea Băncii în raport cu piaţa şi competitorii principali.
Componenţa şi periodicitatea rapoartelor, precum şi responsabilii pentru prezentarea lor sunt stabilite de
către ALCO.
*Pentru administrarea eficientă a riscurilor financiare se stabilesc limite prudenţiale de expunere
pe băncile din Republica Moldova şi pe băncile din străinătate detaliate în Anexa nr. 1 la Politica de
administrare a riscurilor „Limite de expunere pe bănci”. Operaţiunile detaliate în anexă se vor desfăşura
astfel:
BC “VICTORIABANK” SA 5/12
Politica de administrare a riscurilor

În cadrul limitelor stabilite operaţiunile se vor derula cu viza prealabilă a trei membri ai Comitetului de
administrare a activelor şi pasivelor (ALCO), iar în afara lor cu aprobarea ALCO.

Toate operaţiunile detaliate în anexă vor fi coordonate cu Secţia dirijare lichidităţi şi riscuri.”

Efectuarea tranzacţiilor care constituie expuneri „mari” conform Regulamentului BNM cu privire la
expunerile ”mari” va necesita aprobarea de către Comitetul de direcţie şi de către Consiliul de
administraţie. Excepţie vor constitui tranzacţiile creditare, care vor necesita aprobarea de către Consiliul
de administraţie.
*text inclus prin HCA din 13.11.08 pv.165

4.1.2. RISCUL SUFICIENŢEI DE CAPITAL

Capitalul Băncii este un factor cheie ce determină siguranţa şi soliditatea Băncii. O bază adecvată de
capital serveşte drept o protecţie a Băncii contra riscurilor la care se supune Banca în activitatea sa.
Capitalul absoarbe posibilele pierderi şi, în consecinţă, asigură o bază pentru menţinerea încrederii
deponenţilor în Bancă şi determină capacitatea de creditare a Băncii.
În calcularea suficienţei capitalului, Banca se conduce de prevederile Regulamentului Băncii
Naţionale în domeniu în conformitate cu prevederile Acordului de capital de la Basel din 1988, care
prevăd raportarea volumului capitalului normativ total la activele ponderate conform gradului de risc.
Obiectivul Băncii este asigurarea unui nivel adecvat al capitalului pentru acoperirea tuturor tipurilor
de risc peste limita minimă a suficienţei capitalului ponderat la risc impusă de Banca Naţională a
Moldovei.
Pentru atingerea acestui obiectiv, Banca se ghidează în activitatea sa de următoarele principii:
1) Evaluarea calităţii activelor Băncii şi articolelor extrabilanţiere în mod prudent pentru asigurarea
corespunderii lor gradului de risc atribuit;
2) Evaluarea cerinţelor curente şi viitoare de capital în conformitate cu obiectivele sale strategice şi
elaborarea prognozelor de evoluţie a capitalului pentru determinarea corespunderii ritmurilor de
creştere ale capitalului cu cele ale activelor;
3) Examinarea diferitor scenarii de evoluţie a situaţiei pe piaţă care ar putea influenţa negativ starea
capitalului;
4) Stabilirea unui sistem adecvat de monitorizare şi raportare a expunerilor la risc care ar determina
modul în care schimbarea profilului de risc va afecta nivelul capitalului
5) Instituirea unui control strict al procesului de evaluare a capitalului, care ar putea include auditul
intern sau extern.
4.1.3. RISCUL DE CREDIT

Riscul de credit constituie una din preocupările de bază ale administraţiei Băncii. Scopul administrării
riscului de credit este maximizarea ratei de retur a activelor Băncii prin menţinerea expunerii la risc în
parametri acceptabili.

Riscul de credit este controlat, administrat şi limitat prin aplicarea următoarelor politici şi proceduri:
a) Adoptarea unei politici clare şi eficiente de creditare care are la baza sa următoarele principii:
stabilirea unor limite stricte în ce priveşte raportul volumului total al portofoliului de credite în
totalul activelor Băncii;
limitarea concentrărilor de risc de credit prin stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor
sau grup de debitori ce acţionează în comun;
limitarea concentrărilor de risc în cadrul unui segment de activitate economică prin acordarea
creditelor în diferite ramuri ale industriei naţionale;
diversificarea tipurilor de credite acordate;
BC “VICTORIABANK” SA 6/12
Politica de administrare a riscurilor

stabilirea unor termene maxime de rambursare pentru fiecare tip de credit cu elaborarea unor
grafice de rambursare reale, luând în consideraţie sursele de rambursare, scopul creditului,
termenul de viaţă al garanţiei, dar şi scadenţa pasivelor Băncii.
aplicarea unor rate ale dobânzilor suficiente pentru acoperirea costului resurselor, monitorizării
creditelor şi pierderilor potenţiale cu o marjă a profitului rezonabilă;
determinarea autorităţilor ce aprobă acordarea creditelor, prin stabilirea diferitor limite ale
sumelor creditelor ce pot fi aprobate de comitetele de creditare ale filialelor, de comitetul de
creditare al Oficiului Central, Comitetul de direcţie şi Consiliul de administraţie;
fixarea unor proceduri formale standard de evaluare a proiectelor creditate şi a garanţiilor
acceptate;
determinarea raportului maxim al sumei creditului la valoarea de piaţă a gajului;
definirea cerinţelor faţă de potenţialii beneficiari de credite în ceea ce priveşte raportările
financiare ce trebuie să fie prezentate pentru aprobarea creditelor. În baza lor, ofiţerii de credit
elaborează prognoze privind evoluţia stării financiare a clientului pe toată durata de acţiune a
contractului de credit:
Politica de creditare se suplimentează cu proceduri formale ce vizează activitatea subdiviziunilor
Băncii, obligatorii pentru respectare de către acestea.
b) Edificarea unui sistem de revizuire a procesului de creditare care are ca scop verificarea conformării
lui politicii de creditare. Acest proces include:
analiza detaliată a procesului şi criteriilor de aprobare a creditelor;
analiza practicilor şi metodelor de acceptare şi evaluare a garanţiilor la credite;
verificarea procedurilor de administrare şi monitorizare a creditelor.
c) Verificarea calităţii portofoliului de credite prin analizarea:
creditelor acordate debitorilor sau grupurilor de debitori care acţionează în comun cu o datorie
totală mai mare de 5 la sută din capitalul Băncii;
creditelor acţionarilor şi persoanelor afiliate Băncii;
creditelor la care termenele de plată a ratei principale sau a dobânzii au fost restructurate din
momentul acordării creditului;
creditelor cu restanţe la plata ratei principale sau a dobânzii mai mare de 30 zile;
creditelor clasificate substandard, dubios sau compromis.
Obiectivul acestor controale este estimarea probabilităţii ca creditul să fie rambursat şi a faptului dacă
clasificarea creditului este adecvată riscurilor.
d) Deoarece plasările interbancare sunt, pe lângă credite, cea mai importantă sursă de risc de credit,
acestea, din punct de vedere al administrării riscului de credit, sunt tratate la fel ca şi creditele. Astfel,
politica în domeniu include, pe lângă principiile aplicabile din politica de creditare, următoarele:
analiza raportărilor financiare ale băncilor corespondente;
stabilirea şi impunerea unor limite de credit stricte la operaţiunile cu aceste bănci;
plasarea preferenţială a mijloacelor băneşti în băncile cu risc scăzut care activează în medii
legislative stricte, bine supravegheate în concordanţă cu standardele internaţionale.
e) Clasificarea portofoliului de credite în strictă conformitate cu Regulamentul BNM cu privire la
clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru pierderi la credite şi reieşind din evaluarea
proprie a riscurilor creditare.
4.1.4. RISCUL DE LICHIDITATE

Acest tip de risc este administrat de Comitetul ALCO într-o strânsă interdependenţă cu administrarea
riscului ratei dobânzii şi luând în consideraţie impactul riscului de piaţă şi de credit asupra lichidităţii şi
fluxului de mijloace băneşti.
BC “VICTORIABANK” SA 7/12
Politica de administrare a riscurilor

Obiectivul administrării riscului de lichiditate este menţinerea unui nivel suficient de lichidităţi pentru
compensarea fluctuaţiilor aşteptate şi neaşteptate ale articolelor de bilanţ şi acoperirea necesităţilor de
creştere ale Băncii.
Necesităţile de lichidităţi ale Băncii sunt determinate prin intermediul raportului privind diferenţa
scadenţelor, care stabileşte intrările şi ieşirile aşteptate de lichidităţi în cadrul anumitor perioade de timp.
Pentru o determinare mai corectă a necesităţilor de lichidităţi, pe lângă diferenţa scadenţelor
contractuale, se examinează şi diferenţa efectivă a scadenţelor, luând în considerare probabilitatea
rambursării activelor în termen şi a reperfectării contractelor de depozit la expirarea lor. Odată
determinate, necesităţile de lichidităţi vor fi satisfăcute prin administrarea atât a activelor, cât şi a
pasivelor.
Structura obligaţiunilor este un aspect-cheie în administrarea riscului de lichiditate. Astfel, Banca va
evalua permanent structura portofoliului de depozite, stabilitatea şi calitatea depozitelor, precum şi gradul
de concentrare a depozitelor.
Administrarea riscului de lichiditate în cadrul Băncii are la bază următoarele principii:
a) Elaborarea unei strategii de dirijare zilnică a lichidităţilor;
b) Monitorizarea procesului de administrare a riscului de lichiditate din parte administratorilor;
c) Evaluarea şi monitorizarea cerinţelor de finanţare netă;
d) Analizarea evoluţiilor lichidităţii conform unor scenarii de alternativă;
e) Elaborarea unor strategii de acţiune în cazul unor situaţii neprevăzute;
f) Elaborarea unui sistem de evaluare, monitorizare şi control al lichidităţilor deţinute în diferite
valute;
g) Instituirea unui sistem de control adecvat al procesului de administrare a riscului de lichiditate.

4.1.5. RISCUL RATEI DOBÂNZII

Riscul ratei dobânzii este de sa natura un tip de risc financiar speculativ, deoarece fluctuaţiile ratelor
dobânzii pot rezulta în profit sau pierderi.
Cele mai importante surse ale riscului ratei dobânzii sunt:
Riscul modificării preţului – apare ca rezultat al diferenţei scadenţelor şi diferenţei perioadelor
de schimbare a preţului la activele, pasivele şi poziţiile extrabilanţiere cu rate fixe şi, respectiv,
cu rate flotante;
Riscul bazei – apare în rezultatul unei corelări imperfecte între ajustările ratelor primite şi plătite
la diferite instrumente, care de altfel au caracteristici similare de reevaluare. Astfel de situaţii pot
apărea atunci când un activ, reevaluat lunar în relaţie cu o rată de referinţă (ex. rata la
obligaţiunile de stat) este finanţat de o obligaţiune care la fel este reevaluată lunar, dar în relaţie
cu o altă rată de referinţă (ex. Libor). Riscul bazei derivă din modificările neprevăzute în
diferenţele de preţ între două rate de referinţă.
Administrarea riscului ratei dobânzii în cadrul Băncii se bazează pe aplicarea următoarelor practici:
1) Supravegherea riguroasă din partea administratorilor;
2) Aplicarea unor proceduri eficiente de administrare a riscului ratei dobânzii;
3) Dezvoltarea unor sisteme de măsurare şi monitorizare a riscului;
4) Instituirea unui sistem de control intern şi extern a procesului de administrare a riscului.
Obiectivul administrării riscului ratei dobânzii este menţinerea expunerii la risc în cadrul limitelor
stabilite de administraţia Băncii şi la un nivel corespunzător politicilor interne, naturii şi complexităţii
activităţilor Băncii, chiar şi în cazul modificării ratelor dobânzii. Limitele stabilite sunt obligatorii, iar Banca
determină proceduri adecvate de menţinere a expunerii la risc în cadrul limitelor şi de modificare a
limitelor în caz de necesitate.
Banca stabileşte limitele la nivelul general al expunerii la riscul ratei dobânzii, precum şi la
portofoliile, activităţile sau subdiviziunile particulare.
BC “VICTORIABANK” SA 8/12
Politica de administrare a riscurilor

Pentru administrarea eficientă a riscului ratei dobânzii Banca va elabora un sistem de măsurare a lui,
care va conţine toate sursele materiale de risc al ratei dobânzii şi va fi capabil să determine expunerile
excesive la risc ce pot apărea. Acest sistem va cuprinde toate activele, pasivele şi poziţiile extrabilanţiere
şi va prezenta managementului o viziune integrată şi consistentă asupra riscului în raport cu toate
produsele şi subdiviziunile Băncii.

4.1.6. RISCUL VALUTAR

Riscul valutar se compune din următoarele:

Riscul de tranzacţie – impactul modificărilor în ratele de schimb a încasărilor şi plăţilor, adică
diferenţa dintre preţul la care ele sunt colectate sau plătite şi preţul în valuta naţională la
care ele sunt acceptate în rapoartele financiare ale Băncii;
Riscul economic sau de afaceri – legat de impactul modificărilor în ratele de schimb asupra
poziţiei competitive a companiei (ex. deprecierea valutei naţionale poate cauza declinul
importurilor şi creşterea exporturilor);
Riscul de reevaluare – care apare atunci când poziţiile în valută străină sunt reevaluate în
valuta naţională.
O formă a riscului de credit legată de incapacitatea de plată a părţii unui contract valutar;
Riscul tranzacţiilor în diferite fusuri orare, care apare atunci când contractul presupune două
tranzacţii care au loc în ore diferite datorită diferenţelor de fus orar, atunci când agentul de
plată între timp intră în incapacitate de plată.
În scopul administrării riscului valutar, Banca stabileşte următoarele limite:
Limita poziţiei deschise nete, care este o limită generală a expunerii la riscul valutar şi este
exprimată în formă de procent din capitalul normativ total;
Limita poziţiilor valutare, stabilită pentru fiecare valută în parte;
Limita de concentrare, care este limita valorii maximale a unui contract valutar pentru fiecare
valută individuală şi / sau în total pentru toate valutele;
Limita expunerii la riscul de tranzacţie, legat de suma totală care este subiectul riscului de
tranzacţie în ziua respectivă;
Limita expunerii la riscul părţii contractante, stabilit atât pentru fiecare parte a contractelor
valutare, cât şi pentru totalitatea părţilor dintr-o anumită ţară. O atenţie deosebită se va
acorda părţilor din ţările cu o convertibilitate redusă sau cu un potenţial sporit de dezvoltare
a crizelor valutare;
Limita diferenţei scadenţelor pentru fiecare valută în parte în intervale de timp specifice.
Limitele expunerii la riscul valutar vor fi reevaluate regulat, astfel încât să reflecte schimbările
potenţiale în volatilitatea ratelor de schimb şi în politica generală de risc a Băncii.

4.1.7. RISCUL DE PIAŢĂ

Pentru o administrare eficientă a riscului de piaţă Banca va utiliza analizele cantitative şi calitative,
prognozele privind evoluţia ramurilor economice şi pieţelor financiare realizate de economiştii şi analiştii
financiari ai Băncii, precum şi de experţii din exteriorul Băncii şi va folosi următoarele metode:
Corelarea preţurilor activelor la preţul de piaţă cu o periodicitate de cel puţin o lună;
Setarea limitelor de concentrare a activelor în aceeaşi piaţă, poziţie geografică sau sector
economic;
Setarea limitelor de prezenţă pe pieţe noi;
Realizarea evaluărilor de risc ale activelor incluse în portofoliul de investiţii.
BC “VICTORIABANK” SA 9/12
Politica de administrare a riscurilor

Datorită implicării în activităţi de investiţii şi comercializare şi din cauza volatilităţii înalte a pieţelor,
Banca va elabora un sistem de măsurare a riscurilor de piaţă, care va cuprinde următorii factori de risc:
Riscul ratei dobânzii legat de menţinerea poziţiilor în hârtii de valoare cu rată fixă sau
flotantă şi în derivatele respective (ex. acorduri forward, swap-uri, opţiuni);
Riscul poziţiilor de capital legat de menţinerea poziţiilor în acţiuni sau alte instrumente
similare pentru comercializare sau în poziţii extrabilanţiere şi derivate respective (ex.
acorduri de futures sau swap-uri de acţiuni sau indici bursieri);
Riscul poziţiilor de mărfuri legat de menţinerea poziţiilor în mărfuri, definite ca produse
materiale care pot fi comercializate pe piaţa secundară;
Riscul poziţiilor valutare legat de menţinerea poziţiilor în valute pentru comercializare
(excluzându-le pe cele de natură necomercială).

4.2. RISCURILE OPERAŢIONALE

Globalizarea serviciilor financiare şi sofisticarea crescândă a tehnologiilor financiare au făcut activitatea

băncilor şi, in consecinţă, profilul lor de risc mai complex. Actualmente, pe lângă riscurile financiare, alte
riscuri de o importanţă crescândă pot afecta substanţial Banca. Astfel:
a) Utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale, nefiind controlată în modul
corespunzător, are potenţialul de a transforma riscurile din erori de procesare manuală în riscuri
de defecţiune a sistemelor;
b) Extinderea e-comerţului generează astfel de riscuri potenţiale ca riscul de fraudă externă sau
internă sau riscul legat de securitatea sistemelor;
c) Manifestarea Băncii în calitate de prestatori de servicii pe scară largă duce la necesitatea creării
şi menţinerii continue a unor sisteme performante de control intern;
d) Banca utilizează diferite tehnici de temperare a riscurilor financiare (garanţii, derivate de credit
etc.) pentru optimizarea expunerilor la riscurile financiare, dar care pot produce alte forme de
risc (ex. riscul legal).

Evenimentele de risc operaţional cu un potenţial sporit de generare a unor pierderi semnificative

sunt:
a) Frauda internă – raportări eronate intenţionate, furturi ale angajaţilor;
b) Fraudă externă – jafuri, falsuri, afaceri ilicite cu cecuri, spargeri ale sistemelor computerizate;
c) Practici de angajare şi securitatea muncii – cereri de compensare a daunelor din partea
salariaţilor, violarea regulilor de securitate a angajaţilor, activităţi de organizare a muncii, cereri
de discriminare etc.;
d) Practici de afaceri, de gestiune a produselor sau a clienţilor – nerespectarea condiţiilor fiduciare,
utilizarea frauduloasă a informaţiei confidenţiale, activităţi comerciale improprii în numele Băncii,
spălare de bani, comercializarea produselor neautorizate;
e) Deteriorarea activelor materiale – acte de terorism, vandalism, incendii, inundaţii, cutremure de
pământ;
f) Defecţiuni ale sistemelor – defectarea echipamentelor sau sistemelor informaţionale, sistemelor
de telecomunicaţie şi comunale;
g) Administrarea proceselor, executării şi distribuirii – erori de introducere a datelor, defecţiuni în
administrarea garanţiilor, documentare legală incompletă, acces neautorizat la conturile clienţilor
etc.

În viziunea Băncii, un mediu eficient de administrare a riscurilor operaţionale cuprinde:

a) adoptarea unor strategii clare în domeniu;
b) supravegherea proceselor din partea Comitetului de Direcţie şi a managementului superior;
BC “VICTORIABANK” SA 10/12
Politica de administrare a riscurilor

c) instituirea unei culturi operaţionale şi de control intern viguroase, care combină un set de valori
individuale şi corporative, atitudini, competenţe şi comportări care determină stilul
managementului operaţional şi include specificarea responsabilităţilor şi separarea obligaţiunilor;
d) instituirea unui sistem intern eficient de raportare
e) planificarea acţiunilor în caz de circumstanţe excepţionale.

Administrarea riscurilor operaţionale se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

a) Crearea unui cadru adecvat de administrare a riscurilor operaţionale:

Comitetul de Direcţie aprobă şi revizuieşte periodic cadrul de administrare a riscului

operaţional.
Comitetul de Direcţie asigură auditul intern, eficient şi competent, al administrării riscurilor
operaţionale. Auditul intern nu este direct responsabil de administrarea riscurilor
operaţionale.
Managerii de rang superior sunt responsabili de implementarea cadrului de administrare a
riscurilor operaţionale aprobat în cadrul întregii bănci, de dezvoltarea procedurilor de
administrare a riscurilor operaţionale în toate produsele, activităţile, procesele şi sistemele
Băncii, asigurând conştientizarea de către salariaţi a responsabilităţilor sale referitor la
administrarea riscurilor operaţionale.

b) Identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscurilor operaţionale:

Banca identifică şi evaluează riscurile operaţionale inerente tuturor produselor, activităţilor,

proceselor şi sistemelor. Înainte de implementarea unor noi produse şi sisteme se
efectuează o analiză adecvată a riscurilor operaţionale aferente.
Banca implementează procedee de monitorizare a riscurilor operaţionale şi a expunerii
materiale la pierderi. Raportările respective vor fi prezentate regulat Comitetului de direcţie.
Banca elaborează proceduri de control şi temperare a riscurilor operaţionale, care sunt
periodic revizuite în concordanţă cu strategia în domeniu.
Banca dispune de planuri de acţiuni în cazul unor circumstanţe excepţionale şi planuri de
continuitate a afacerilor pentru asigurarea abilităţii de operare continue şi limitării pierderilor
în cazul unor accidente de afaceri majore.

CAPITOLUL 5. RESPONSABILITĂŢILE ÎN CADRUL PROCESULUI

DE ADMINISTRARE A RISCURILOR

Dată fiind importanţa şi complexitatea procesului de administrare a riscurilor, în cadrul acestui

proces sunt implicate structurile Băncii de cel mai înalt nivel, inclusiv:
a) Adunarea generală a acţionarilor;
b) Consiliul de administraţie;
c) Comitetul de direcţie;
d) Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor şi de risc;
e) Comitetul de creditare;
f) Auditul intern şi extern;
g) Secţia dirijare lichidităţi şi riscuri;
h) Şefii subdiviziunilor Băncii.

Atribuţiile de administrare a riscurilor a participanţilor la acest proces sunt următoarele:

a) Adunarea generală a acţionarilor:
alege membrii Consiliului de administraţie;
BC “VICTORIABANK” SA 11/12
Politica de administrare a riscurilor

decide încheierea tranzacţiilor de proporţii ce ţin de competenţa exclusivă a Adunării generale în

conformitate cu legile Republicii Moldova şi statutul Băncii;
aprobă planurile de afaceri şi bugetele anuale, precum şi normativele de repartizare a profitului

b) Consiliul de administraţie:
aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Băncii şi structura ei organizatorică;
aprobă limitele competenţei salariaţilor de angajare a Băncii în activităţi financiare;
aprobă regulamentele comitetelor Băncii, alte regulamentele interne;
desemnează membrii Comitetului de direcţie;
stabileşte strategia şi direcţiile prioritare ale activităţii Băncii;
decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii şi a celor cu conflict de interese;

c) Comitetul de direcţie:
elaborează strategia dezvoltării şi planurile de dezvoltare a Băncii;
asigură elaborarea proiectelor de regulamente şi alte acte normative interne, le prezintă pentru
aprobare Consiliului de administraţie şi asigură aplicarea corectă în practică ale lor;
aprobă instrucţiuni, norme şi proceduri în limitele competenţei sale;
propune pentru aprobare Consiliului de administraţie limitele expunerii la risc;
decide participarea Băncii cu investiţii în capitalurile societăţilor comerciale şi aprobă acordarea
creditelor în limita atribuţiilor sale;
acceptă preliminar acordurile cu persoanele afiliate Băncii;
stabileşte ratele dobânzilor la instrumentele financiare;
asigură implementarea sistemelor de control intern;
aprobă procedeele de iniţiere a unor noi tipuri de activitate;
examinează rezultatele controalelor organelor de audit şi de supraveghere şi adoptă măsuri
pentru înlăturarea deficienţelor depistate;
elaborează şi propune Consiliului de Administraţie modificări ale structurii organizatorice a Băncii
şi asigură implementarea modificărilor aprobate;

d) Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor şi de risc:

asigură executarea politicilor, strategiilor şi procedurilor de administrare a activelor, pasivelor şi
riscurilor;
elaborează standarde şi sisteme de evaluare a riscurilor;
stabileşte nomenclatorul şi periodicitatea rapoartelor necesare pentru luarea deciziilor corecte şi
oportune în administrarea riscurilor;
examinează rapoartele prezentate şi ia deciziile de rigoare;
supraveghează respectarea limitelor expunerii la risc stabilite;

e) Comitetul de creditare:
examinează şi aprobă acordarea creditelor în limita atribuţiilor sale;
elaborează şi prezintă spre aprobare politica, strategia şi procedurile de creditare;
examinează modificările în contractele de credit încheiate;
aprobă şi examinează executarea măsurilor de îmbunătăţire a calităţii portofoliului de credite şi
de rambursare a creditelor neperformante;

f) Auditul intern şi extern:

efectuează controlul independent al respectării politicilor şi procedurilor de administrare a
riscurilor;
verifică adecvarea şi acurateţea informaţiei prezentate Consiliului de administraţie;
BC “VICTORIABANK” SA 12/12
Politica de administrare a riscurilor

evaluează măsurile de administrare a riscurilor în vederea corespunderii lor expunerii la risc;

evaluează procedurile, operaţiunile Băncii şi sugerează măsuri de îmbunătăţire a lor.

g) Secţia dirijare lichidităţi şi riscuri, în comun cu subdiviziunile Băncii:

identifică riscurile prezente în produsele şi activităţile bancare;
elaborează politicile, regulamentele, procedurile de administrare a riscurilor bancare;
elaborează limitele expunerilor la risc;
elaborează şi propune Comitetului de administrare a activelor şi pasivelor şi de risc conţinutul
rapoartelor pentru administrarea riscurilor;
efectuează alte activităţi de administrare curentă a riscurilor.

h) Şefii subdiviziunilor Băncii:

asigură aplicarea corectă în practică a politicilor, reglementărilor şi procedurilor stabilite;
prezintă propuneri de îmbunătăţire a procesului de administrare a riscurilor în domeniul
respectiv;

CAPITOLUL 6. DISPOZIŢII FINALE

Prezenta Politică întră în vigoare în momentul aprobării de către Consiliul de administraţie al BC

„Victoriabank” SA.