UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA „ȘTIINȚE ECONOMICE”

CATEDRA „FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITATE”

Admis la susținere
Șeful catedrei „ Finanțe, Bănci și Contabilitate”
IACHIM Alexandru, dr., conf. univ.

(semnătură)

“_______” 2023

ANTONOVSCHI ANASTASIA
PORTOFOLIUL STAGIULUI DE PRACTICĂ DE LICENȚĂ LA UNITATEA
ECONOMICĂ „S.A MOLDOVA-ANGROINBANK
0412.1 Finanțe și bănci

Perioada stagiului: (03.04.2023-14.04.2023)

Conducător științific: Speianu Viorica, lector unversitar

(semnătura)

Autor: (semnătura) Antonovschi Anastasia

1
 Chișinău, 2023
Cuprins
ABSTRACT…………………………………………………………………..3
RAPORTUL DISCRIPTIV-SINTETIC AL ACTIVITĂȚII ENTITĂȚII CU REFERIRE LA
TEMA TEZEI DE LICENȚĂ ………………….……………………………..4
CONCLUZII…………………………………………………………………..13
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………14
ANEXE………………………………………………………………………15

2
 ABSTRACT

Practica de licenţă este prevăzută în planul de învățământ destinat pregătirii viitorilor

specialiști în domeniul financiar-bancar și cel al contabilității. Aceasta constituie o parte
componentă importantă a procesului de formare complexă a viitorilor specialiștilor-economiști.

Scopurile practicii de licență:

• consolidarea, extinderea, sistematizarea şi generalizarea cunoștințelor, aptitudinilor și abilităților

obținute în procesul de pregătire teoretică a studentului;
• dobândirea de abilități și competențe practice și experiență de activitate profesională
independentă în domeniul economiei, stăpânirea metodelor științifice de cercetare;
• inițierea studentului în mediul social al universității în vederea dobândirii competențelor sociale
și personale necesare activității în domeniul profesional, precum și culegerea de material faptic,
informații pe tema tezei.

Sarcinile practicii de licență:

• studiul scopurilor si obiectivelor funcționării unei întreprinderi (organizații, instituții), relațiilor

și mediului său extern, locului si rolului acesteia ca element component al unor sisteme mai
complexe, inclusiv al legăturilor ierarhice (subordonarea unor nivele superioare);
• formarea unei viziuni generale asupra activităților întreprinderii (asupra aspectelor ce țin de:
gama de produse, caracteristicile tehnologiei și echipamentelor, structura întreprinderii, nivelul
de calificare a personalului, poziția întreprinderii pe piață, principalii concurenți, gama de
furnizori etc.);
• studiul și analiza aprofundată a problemelor legate de elaborarea tezei de licență;
• studiul nivelului de asigurare cu resurse informaționale, a gradului de conformitate a acestora cu
scopurile, obiectivele şi funcțiile întreprinderii;
• determinarea principalelor direcții de perfecționare a activităților organizației;
• dezvoltarea abilităților de muncă independentă, inclusiv prin utilizarea unei abordări creative
pentru rezolvarea problemelor practice;
• colectarea, generalizarea și analiza preliminară a informațiilor pe tema tezei de licență.

3
 Unitatea economica unde a desfasurat stagiul practicii de licență este S.A „ Moldova-
Angroinbank”. Banca comerciala “Moldova-Angroinbank” S.A este lider incontestabil in
sectorul bancar al Republicii Moldova.

RAPORTUL DISCRIPTIV-SINTETIC AL ACTIVITĂȚII ENTITĂȚII CU

REFERIRE LA TEMA TEZEI DE LLICENȚĂ

Băncile comerciale sau de depozit au o activitate diversificată, desfăşurând o gamă largă de

operaţiuni bancare, pe care le modifica si le adopta în funcție de cerințele pieței şi de propria
strategie. Cu toate acestea operațiunile de baza sunt reprezentate de constituirea depozitelor
bancare şi utilizarea lor în scopul acordării de credite clienților săi. Pentru a analiza operaţiunile
băncii (delimitate în operațiuni de activ, operațiuni de pasiv şi operațiuni desfăşurate în afara
bilanțului) este necesară cunoaşterea structurii bilanțului bancar care reflecta, în pasiv,
constituirea resurselor, iar în activ utilizarea acestora.

Pentru a putea exista ca entitate juridică, orice societate bancară are mai întâi nevoie de dotarea
cu capitaluri de către acționari şi apoi de retragerea de pe piață de resurse disponibile.

Volumul operațiunilor active ale unei bănci (credite, plasamente pe piața interbancară. titluri
de stat, alte active), structura activelor şi maturitatea lor (pe termen lung sau pe termen scurt)
sunt determinate de volumul, structura şi maturitatea resurselor atrase de bancă (operaţiuni
pasive).

Operațiunile pasive sunt destinate constituirii resurselor băncilor. Resursele sunt de doua
feluri: resurse proprii și resurse atrase.

Aceste operațiuni se evidențiază în pasivul bilanțier sub forma următoarelor posturi: capitalul
propriu; depozite bancare la vedere şi la termen; împrumuturi de la Banca Centrală şi de la alte
instituții.

În ceea ce urmează vom aborda pe larg aceste categorii care stau la baza activităților bancare.

I. Resurse bancare proprii.

Potrivit reglementărilor în vigoare, la majorarea capitalului social a unei bănci, vărsămintele

în contul capitalului social al unei bănci se vor efectua integral în formă bănească la momentul
majorării (subscrierii), fiind interzisă majorarea artificială a capitalului băncilor cu diferențe de
curs valutar, aşa cum s-a întâmplat în anii precedenți, reglementare ce a pus unele bănci în
situaţia de a avea capitaluri mari pe hârtie dar de a se confrunta cu lipsă de lichidități.

4
 Capitalul propriu şi fondurile proprii reprezintă o parte a pasivelor bancare şi se constituie din
capitalul social al băncii, din profitul obținut de acestea şi fondurile proprii constituite pe seama
profitului băncii.

I.1. Capitalul necesar pentru constituirea si funcționarea băncilor

Legile bancare prevăd sume minime de capital necesare pentru autorizarea băncilor. În ultimii
ani, Banca Națională a României a impus băncilor, atât celor în funcțiune, cât şi celor în curs de
organizare un nivel minim de capital social de 370 miliarde lei.

Premisele care au stat la baza acestei decizii luate de Banca Națională a României au fost:
conservarea nivelului minim al capitalului social în lei al băncilor persoane juridice române,
precum şi al capitalului de dotare al sucursalelor băncilor străine peste pragul minim stabilit prin
directivele europene şi, concomitent, asigurarea în permanență a unui nivel minim al fondurilor
proprii ale băncilor cel puțin egal cu cel al nivelului legal pentru capitalul social minim.
Considerentul pentru care un stoc mare de capital ajută la asigurarea băncii este că acest capital
reprezintă acele fonduri pe care banca le poate pierde fără a-şi pune în pericol capacitatea de
rambursare a creditorilor ei, numai deținătorii de capital ar fi cei care pierd.

Având în vedere rolul major pe care-l au băncile în economie - prin activitatea lor pot
influența dezvoltarea economică a națiunii - decizia cu privire la majorarea capitalului social
până la nivelul de 370 miliarde lei, ar fi trebuit precedata de o evaluare a calității portofoliului de
credite şi managementul din banci, scopul fiind preîntâmpinarea penetrării capitalului în băncile
care generează risipa de fonduri.

Băncile pot majora capitalul social, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă bănească,
potrivit legislației în vigoare, și prin utilizarea următoarelor resurse:

• primele de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după
plată şi acoperirea cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de operațiuni, precum şi
rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
• dividendele din profitul net cuvenit acționarilor după plata impozitului pe dividend potrivit legii;
• rezervele din influențele de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută
reprezentând capital social în valută;
• rezervele constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimului bilanţ contabil;
• diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi incluse în rezerve şi utilizate pentru
majorarea capitalului social.

5
 I.2. Capitalul bancar si fondurile proprii

Relația dintre capital și fondurile proprii se stabileşte luând în considerarea următoarele

elemente: Fondurile proprii sunt constituite din capitalul social vărsat la care se adaugă
următoarele elemente:
- rezerve legale;
- rezerve din diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului
- fondul imobilizărilor corporale;
- fondul pentru creşterea surselor proprii de finanțare;
- rezerve statutare (altele decât cele legale);
- rezultatul net al exercițiului financiar curent reprezentând profit;
- diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Din care se deduc următoarele:

- repartizarea profitului;
- credite subordonate acordate altor bănci şi societăți financiare;
- participații deținute la bănci şi societăți financiare;
- cheltuieli de repartizat şi cheltuieli înregistrate în avans;
- valoarea neamortizată a cheltuielilor de constituire etc.

Aşadar capitalul social reprezintă principala componentă a fondurilor proprii a unei bănci. În
mod normal, fondurile proprii ar trebui să fie mai maro decât capitalul social al unei bănci, în
baza căreia banca respectivă îşi consumă o bună parte din capital prin cumpărarea de acțiuni la
alte societăți (ne)bancare și în plasamente sub forma împrumuturilor subordonate (care se retrag
numai în anumite condiții și, de regulă, sunt pe termen lung).

Pentru a determina nivelul fondurilor proprii ale unei bănci se au în vedere următoarele
reguli:

• capitalul suplimentar va fi luat în considerare la ca calculul fondurilor proprii în proporţie de cel

mult 100% din capitalul propriu;
• datoria subordonată va fi luată în calcul în proporţie de maxim 50 % din capitalul propriu;
• datoria subordonată trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: sa fie în întregime
angajată; să aibă o scadență inițială de cel puțin 5 ani; contractul de credit al datoriei subordonate
să nu includă clauza rambursării anticipate a datoriei subordonate, cu excepția cazului de
faliment al băncii;

6
 • deducerea din nivelul fondurilor proprii a următoarelor elemente: sume reprezentând părți în
societățile comerciale legate; credite subordonate acordate băncilor şi societăților comerciale cu
caracter financiar.

Băncile au lunar obligația de a determina nivelul fondurilor proprii şi de a le raporta Băncii

Naționale în termen de 10 zile din luna următoare celei pentru care se face raportarea. Pentru toți
indicatorii de prudență bancară a căror determinare se face în funcția de fondurile proprii, băncile
au obligația de a utiliza nivelul minim al fondurilor proprii.

II. Resurse bancare atrase

Dezvoltarea rapidă a activității bancare, prin creştrea depozitelor bancare, trebuie să ia în

considerare factorii care influențează această creştere, unii care pot fi controlați de bancă
(promovarea, serviciile, dobânzile), alții necontrolați, de natură economică.

Resursele atrase pot fi grupate, în funcție de caracteristica funcțională în două categorii:

a) resurse depozit sunt resurse atrase și existente funcțional în portofoliul băncii sub forma:
- conturilor de disponibilități, resursa cea mai ieftină, prin care se derulează toate încasările şi
plățile clienților. Aceste resurse prezintă o volatilitate ridicată, pentru atragerea clienților, în
deosebi a celor mari, banca trebuind să reducă comisioanele şi să crească calitatea serviciilor
oferite:
- depozitelor (conturi) de economii la vedere, care au un grad mare de lichiditate, banca oferind
dobânzi mici, aceste resurse având însă grad mare de volatilitate, adesea băncile restricționând
operațiunile cu aceste conturi;
- depozitelor la termen, bonificate la dobânda pieții, diferențiat în funcție de perioada de
maturizare. Un instrument specific al acestei resurse îl reprezintă certificatele de depozit.

Depozitele pot fi delimitate şi în funcție de subiecții (clienții) băncii în două categorii:

• depozite cu amănuntul, cu persoanele fizice, care îmbracă toate cele trei forme prezentate mai
sus;
• depozite cu ridicata, instituționale, cu peroane juridice, care pot fi guvernul sau administrațiile
locale, agenții economici industriali, comerciali etc. și instituțiile financiare (bancare şi
nebancare);
b) resurse nondepozit sunt procurate de bancă în situații dificile, disfuncționale și pot căpăta
urmatoarele forme:
- împrumuturi de la Banca Centrală (credite de refinanțare), precum credite de licitație, credite
structurale, credite lombard (overdraft) etc.;

7
- împrumuturi pe piața interbancară, de la alte bănci, la care se apelează în cazul unei crize acute
de lichidităţi;
- vânzarea temporară a bonurilor de trezorerie, a obligațiunilor guvernamentale sau a altor hârtii
de valoare din portofoliul băncii.

II.1. Depzitele bancare

Caracteristica general a depozitelor bancare

Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare (Anexa 1) este principala funcție a băncilor și în

general a celor de depozit, în special. Depozitele bancare reprezintă principala forma de
mobilizare a capitalurilor şi economii temporar disponibile.

Prin depozit de înțelege,,o sumă de bani încredințată băncii în următoarele condiţii:

• să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau cu orice alte facilități, la cerere ori la
termen cuvenit de către deponent cu depozitarul;
• să nu se refere la transmiterea de proprietăți, la furnizarea de servicii sau acordarea de garanţii.

În funcție de perioada pentru care sunt constituite, depozitele sunt încadrate în doa mari
categorii

• Depozitele la vedere - reprezintă un cont slab remunerat sau neremunerat, destinat să primească
sume de la titular în vederea unei utilizări pe termen scurt, soldul contului este creditor şi poate fi
retras în orice moment, fără preaviz. În lipsa unei scadențe definite, durata constituirii contului la
vedere depinde de nevoile şi bunul plac al titularului.
• Depozitele la termen - reprezintă o sumă depusă de titular şi blocată la dispoziția băncii până la o
anumită scadență stabilită prin contract, la momentul constituirii depozitului. Spre deosebire de
depozitele le vedere, depozitul la termen este remunerat la un nivel mai ridicat, care să
compenseze imobilizarea fondurilor depuse. Nivelul dobânzii se stabileşte între deponent şi
bancher în funcție de puterea de negociere a fiecăruia ținând cont de mărimea sumei depuse ți de
scadență. De regulă nivelul ratei dobânzii este apropiat de cel al ratei dobânzii pe piața monetară
pentru o perioadă asemănătoare. Retragerea excepțională înainte de cadență se sancționează
printr-o pierdere de dobândă.

Depozitele la vedere au cea mai mare lichiditate, sunt caracterizate prin elasticitate, având în
vedere ca depunătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor pentru plățile în cont sau
retrageri în cont, potrivit intereselor lor," dar cele la termen creează pentru bănci o bază sigură de
fructificare în procesul de creditare pe termene, corelate cu natura şi durata acestor resurse.

8
 Pe plan național cât şi internațional se utilizează următoarele categorii de depozite:

- cont curent în lei;

- contul curent în valută;
- contul de depozit la termen în lei;
- contul de depozit la termen în valută;
- certificatul de depozit;
- certificatul de depozit cu discont;
- depozitul pentru pensii;
- depozitul pentru vacanţă;
- depozitul pentru minori,

Contul curent în lei

Se adresează clienților băncii, persoane fizice şi juridice sau entități fără personalitate juridică
rezidente/ înregistrate în România.

Caracteristici principale:

• Clientul semnează cu banca o convenție(contract) în vederea derulării operațiunilor de

disponibilități;
• Prin contractul curent se pot efectua operațiuni de alimentare în numerar sau prin virament;
eliberare de sume în numerar la cererea şi în favoarea deponentului; operațiuni de plăți prin
virament în limita soldului disponibil;
• Pentru disponibilitățile existente în cont, deponentul primeşte o dobândă fixă sau variabilă, în
funcție de clauzele scrise în convenția de cont;
• La deschiderea contului curent, deponentul trebuie să depună o sumă minimă stabilită cu banca
şi să achite un comision.

La deschiderea de conturi bancare şi la efectuarea operațiunilor dispuse prin aceste conturi,

titularii trebuie să prezinte băncii următoarele documente:

- actul de identitate;
- după caz, declaraţia privind beneficiarul real al sumei, şi informații privind proveniența
fondurilor.

Cont curent în valută

Se adresează clienților băncii, persoane fizice şi juridice sau entități fără personalitate juridică
rezidente/înregistrate în România.

9
 Caracteristici principale:

• persoanele fizice şi juridice pot deschide conturi la bănci în valută numai pentru valutele cotate
de BNR;
• şi în acest caz, clientul semnează o convenție (contract) de cont curent în valută.
• operațiunile care pot fi efectuate în contul curent în valută cuprind: depunerea de numerar sau
depuneri prin virament; încasări și plăți comerciale şi necomerciale în valută, retrageri de
numerar în valută la cererea şi pe numele titularului pentru cheltuieli mărunte (deplasări în
străinătate) etc.

Contul de deposit la termen în lei

Se adresează clienților băncii, persoane fizice şi juridice sau entități fără personalitate juridică.

Condiţii:

• semnarea unei convenții de depozit cu banca prin care se stabilesc suma, dobânda fixă sau
variabilă, scadența, persoanele autorizate să efectueze operaţiuni.
• existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen;
• retragerea sumelor după expirarea scadenței, în caz contrar clientul putând beneficie doar de
dobânda la vedere pe perioada de existență efectivă a depozitului;
• termenele uzuale de constituire a depozitelor în lei sunt: 1, 3, 6, 9, 12,şi 18 luni;
• plata dobânzii se poate face lunar la scadența depozitului;
• retragerea depozitului şi a dobânzii aferente se efectuează de regulă, la unitatea bancară la care a
fost constituit.

Contul de depozit la termen în valută

Se adresează clienților băncii, persoane fizice şi juridice sau entități fără personalitate juridică.

Condiții:

• semnarea unei convenții de depozit cu banca prin care se stabilesc suma, dobânda fixă sau
variabilă, scadența, persoanele autorizate să efectueze operațiuni.
• existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen, care diferă de la o bancă la
alta pe cele doua categorii de clienți (persoane fizice şi persoane juridice);
• retragerea sumelor după expirarea scadenței, în caz contrar clientul putând beneficie doar de
dobânda la vedere pe perioada de existență efectivă a depozitului;

10
• termenele uzuale de constituire a depozitelor în lei sunt: 3, 6, 12,şi 18 luni, dar băncile pot
accepta şi alte termene în cazul constituirii unor depozite de mărime semnificativă;
• retragerea dobânzii poate se poate efectua la scadență, din contul separat în care a fost bonificată,
sau poate fi capitalizată prin constituirea unui nou depozit care include şi dobânda bonificată
anterior.

Certificatul de depozit

Certificatul de depozit reprezintă un titlu de credit pe termen emis de bancă, care atestă
depunerea unei sume de bani în baza căreia, la scadență, se poate în casa atât suma depusă, cât şi
dobânda aferentă.

Se adresează persoanelor fizice şi juridice care pot obține certificate de depozite contra unor
sume de bani reprezentând valoarea nominală a acestora.

Condiţii:

• cupiura diferă de la o societate bancară la alta;

• termenele uzuale sunt de 3 şi 6 luni, sau chiar un an;
• dobânda este fixă și se înscrie pe certificat la data cumpărării lui;
• certificatele de depozit pot fi nominale/cu parolă (formată din cel mult 3 cuvinte, ca element de
verificare, pe baza căreia la scadență, împreună cu certificatul de depozit se poate răscumpăra
valoarea acestuia);
• plata dobânzii se face la scadență.

Depozitul pentru pensii

Depozitele pentru pensii sunt oferite exclusiv pentru persoanele fizice, în care se pot efectua
depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii și până la scadență.

Condiții:

• termenul de constituire este de regulă un an cu posibilitatea prelungirii automate la scadență pe

aceiași perioadă;
• dobânda este de regulă cea aferentă depozitelor la termen pe un an, cu avantajul că în cazul
acestui tip de depozit se pot efectua depuneri multiple în acest cont, fără a fi nevoie de încheierea
unor convenții cu banca, ca în cazul depozitelor la termen obişnuite;
• calculul dobânzii de face lunar, iar bonificarea se face la scadență;

11
• avantajul acestui tip de depozit constă în faptul că banca permite depunerea sumelor în orice
moment, anterior scadenței, condițiile de dobândă şi termenul rămânând neschimbate.

Depozitul pentru vacanță

Depozitele pentru vacanță se adresează persoanelor fizice, care pot efectua depuneri în cont pe
întreaga perioadă de la deschidere până la scadență.

Condiţii:

• se constituie pe perioade de 6, 12 luni, cu posibilitatea prelungirii automate la scadență pe aceiași

perioadă;
• dobânda este de regulă cea aferentă depozitelor la termen pe perioada aferentă, variabilă în
funcție de evoluția pieței, care se calculează lunar şi se bonifică la scadenţă;
• în cazul retragerii sumelor înainte de scadență, banca bonifică dobânda la vedere pe perioada
existenței efective a depozitului.

Depozitul pentru minori

Depozitul pentru minori se adresează persoanelor fizice cu vârste între 14-18 ani.

Condiții:

• termenul poate fi de 1, 3, 6, 9, 12, sau 18 luni;

• valuta poate fi cea autohtonă, USD sau EUR;
• valoarea minimă a depozitului este de 50 RON şi respectiv 500 USD sau EUR;
• depunerile pot fi făcute de minor foră acordul altei persoane dacă suma totală a depozitului se
încadrează în plafonul de garantare a depozitelor în sistemul bancar stabilit de Fondul de
Garantare a depozitelor în sistemul bancar. În cazul depunerii unei sume mai mari decât plafonul
de garantare, este necesar acordul scris al părintelui/tutorelui.
• retragerile se pot face de minor numai cu acordul părinților/ tutorelui dat scris în fața notarului
public;

12
 CONCLUZIE

Pentru a-şi desfăşura activitatea de creditare, de efectuare de plasamente pe piața

interbancară şi pentru a presta diverse servicii şi de a pune la dispoziția populației produse
bancare diverse, băncile sunt condiționate de constituirea de resurse, a căror structură și
maturitate influențează în fapt buna funcționare a societăților bancare.

Locul cel mai important în cadrul resurselor bancare este ocupat, după cum am demonstrat pe
parcursul acestei lucrări, de depozitele la termen şi la vedere. Banca are rolul de a mobiliza
capitalurile şi economiile temporar disponibile şi mai apoi de a le redistribui către cei care au
nevoie de resurse pentru realizarea investițiilor, achiziționarea de bunuri necesare uzului
personal sau casnic, acoperirea unor nevoi de finanțare externă etc.

Capitalul bancar are un rol important, începând de la constituirea băncii şi continuând cu

perioada de funcționare, până la lichidarea acesteia, capitalul bancar devenind în prezent
componenta financiară esenţială asupra căreia acționează managementul bancar, prin intermediul
funcțiilor pe care le îndeplineşte: absoarbe pierderile neanticipate pentru a menține încrederea,
astfel că, în condiții de stres, banca să-și poată continua activitatea; serveşte la achiziționarea de
clădiri şi echipamente pentru desfăşurarea activității; serveşte ca o limită impusă pentru
expansiunea nejustificată a activelor.

Băncile recurge la recreditări și refinanțări în funcție de interesele acestora de a obține

disponibilități și în scopul acestui demers este valorificarea mai bună a portofoliului de efecte
comerciale.

Rescontul şi lombardarea sunt utilizate din necesitatea echilibrării bancare a resurselor cu

aranjamentele, pentru asigurarea operativă a acoperirii necesității de credite pentru atragerea
disponibilităților dispersate în economie.

13
 BIBLIOGRAFIE

1. Contabilitatea bancară, Balan Igor

2. Elemente de monedă, credit, bănci, Dobre Elena
3. Gestiunea bancară, Stoica Maricica
4. Management bancar, Soica Maricica
5. Management bancar & analiza de risc în activitatea în activitatea de creditare, Cocriș Vasile,
Chirleșan Dan
6. Monedă și Credit, Spînu Ana
7. Legea nr. 58/1998- privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare (Legea
nr. 485/2003)
8. Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Ilie Mihai

14
Anexe

15