ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA FINANŢE

CATEDRA „BĂNCI ȘI ACTIVITATE BANCARĂ”

C.Z.U.: 334.72.013.63 (478)(043)

Arcadie FLOREA

GESTIUNEA DEPOZITELOR BANCARE

TEZĂ DE LICENŢĂ

Autor:

ADMIS la susţinere studentul gr. FB 137,

Şef catedră: învățământ cu frecvență la zi

conf. univ.,dr. Oleg Stratulat Arcadie FLOREA

________________________ ______________________

”___”______________20__ Conducător ştiinţific:

conf.,dr. Ilinca Gorobeț
_____________________

CHIŞINĂU - 2016
 LISTA ABREVIERILOR:

MAIB – Moldova Agroindbank

BNM – Banca Naţională a Moldovei
FGDSB – Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar

2
 CUPRINS
Declarația privind propria răspundere......................................................................................2
Lista abrevierilor...........................................................................................................................3
Introducere.....................................................................................................................................5

Capitolul I. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE GESTIUNII DEPOZITELOR

BANCARE

1.1.Caracteristica şi tipurile depozitelor bancare………………………………..…………….7

1.2.Evaluarea calităţii depozitelor bancare...............................................................................16

1.3.Particularităţile managementului bancar în domeniul depozitelor bancare...................21

Capitolul II. GESTIUNEA DEPOZITELOR BANCARE ÎN CADRUL B.C. “MOLDOVA

AGROINDBANK” S.A.

2.1. Politica bancară de atragere a depozitelor laBC „Moldova-Agroindbank”

S.A..............................................................................................................................26

2.2. Analiza portofoliului de depozite a sistemului bancar din Republica

Moldova........................................................................................................................30

2.3.Analiza portofoliului de depozite la BC „Moldova-Agroindbank” S.A..........................38

Capitolul III.DIRECŢII DE OPTIMIZARE A GESTIUNII DEPOZITELOR BANCARE

3.1.Practiciinternaţionale în domeniul managementului depozitelor bancare......................43

3.2.Metode de eficientizare a gestiunii depozitelor în bănci....................................................50

Încheiere………………………………………………………………......……………….........57

Bibliografie……………………………………………………………….........……………......61

Anexe.............................................................................................................................................63

3
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei cercetate. Sistemul financiar bancar care are ca obiect
instrumentele şi tehnicile de plată, reprezintă un domeniu de pregnanţă importantă în
desfăşurarea operaţiunilor economice şi financiare în economia de piaţă. Aceste operaţiuni
economice se efectuează cu ajutorul beneficiilor băncii, instrumentul cu care banca îşi desfăşoară
activitatea, în acelaşi timp fiind ca o garanţie a băncii pentru deponenţii săi. Toate aceste trăsături
ale capitalului au făcut ca resursele băncii, baza forte a băncii, sa fie un obiect de cea mai mare
importanţă în studiul activităţii bancare, să i se acorde o importanţă primordială. În condiţiile
economiei de piaţă fiecare bancă este preocupată să atragă suficiente resurse pentru a-şi asigura
baza financiară necesară acordării creditelor, dar, în acelaşi timp, doreşte să menţină fonduri
lichide sau “aproape lichide”, pentru a satisface eventualele cereri de retragere a sumelor de către
deponenţi. Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, practic, pe
seama acestora banca îşi poate îndeplini funcţia de investiţii în economie.
Banca are un rol complex în economie atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le
prestează, cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic. Băncile, ca instituţii
financiare specializate, se ocupă de organizarea şi realizarea diferitelor servicii bancare,
obiectivul de activitate fiind, în principal, gestionarea acestora, iar scopul final, obţinerea
profitului bancar. Instrumentul de gestionare a operaţiunilor bancare sunt banii.
În economia de piaţă sistemul bancar îndeplineşte rolul de atragere, concentrare a
economiilor societăţiişi de canalizare a acestora prin procesul de acordare a creditelor, efectuând
cele mai eficiente investiţii.Băncile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie.
Astfel colectând depozitele, acestea au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora, cu
randamentul maxim, în beneficiul propriu şi al depunătorilor.
În ultimii ani au început tot mai mult să se dezvolte depozitele bancare, cu toate formele
acestora, cu ajutorul cărora putem obţine un câştig în plus, fiind nişte operaţiuni convenabile atât
pentru bancă, cât şi pentru clientul acestei bănci.
Scopul şi sarcinile cercetării. Scopul cercetării constă în studierea, cercetarea şi analiza
depozitului bancar în contextul cerinţelor economiei de piaţă, totodată aceasta presupune o
investigare profundă a depozitelor în cadrul activităţii de prestare a serviciilor şi influenţa unei
gestionări eficiente a acestora asupra viabilităţii activităţii bancare.
Scopul cercetării ştiintifice s-a propus a fi atins prin soluţionareaurmătoarelor sarcini debază:
- abordarea conceptuală a tipurilor şi a principalelor trăsături ale depozitelor bancare;
- analiza şi evaluarea calităţii depozitelor bancare;

4
 - determinarea particularităţilor managementului bancar privind depozitele;
- analiza politicii de atragere a depozitelor în cadrul BC “Moldova Agroindbank”;
- studierea portofoliului de depozite ale băncii;
- stabilirea rolului gestionării riscurilor bancare;
- studierea practicilor internaţionale în gestionarea depozitelor bancare;
- identificarea direcţiilor de eficientizare a gestiunii depozitelor în bănci.
Baza ştiinţifico-metodologică a tezei au constituit-o conceptele, propunerile,
publicaţiile, experienţa şi cunoştinţele vaste ale îndrumătorilor contemporani, aşa ca: C. Basno,
A. Bratu, V. Dedu, C.Grigoriţă ş.a.
Obiectul cercetării îl constituie totalitatea problemelor legate de perfecţionarea
procesului de formare şi gestiune a depozitelor bancare în cadrul băncilor, ceea ce, ca rezultat, va
asigura creşterea eficienţei gestiunii resurselor atrase în băncile din R. Moldova. Cercetările au
fost realizate în cadrul B.C. “Moldova Agroindbank” S.A.
Volumul şi structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au prefigurat structura
lucrării, care constă din introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, lista surselor
bibliografice.
Capitolul I “Abordări conceptuale ale gestiunii depozitelor bancare” cuprinde
principalele caracteristici ale depozitelor bancare şi tipologia acestora, evaluarea calităţii
depozitelor bancare şi studierea particularităţilor managementului în domeniul depozitelor
bancare.
În capitolul II “Gestiunea depozitelor bancare în cadrul B.C. “Moldova
Agroindbank” S.A.este efectuatăanaliza portofoliului de depozite a sistemul bancar din
Republica Moldova, tot aici se face o analiză a portofoliului de depozite al liderului în sistemul
bancar autohton șia politicii bancare de atragere a depozitelor, al acestuia . De asemenea, se
realizează evaluarea gestionării riscurilor bancare.
Capitolul III “Direcţii de optimizare a gestiunii depozitelor bancare” redă experienţa
internaţională în domeniul managementului depozitelor bancare şi direcţiile de optimizare a
gestiunii depozitelor în cadrul băncilor.
În ”Încheiere” sunt formulate concluziile generale şi recomandările elaborate asupra
temei studiate, care ar putea contribui la îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii băncilor prin
elaborarea unor măsuri cu privire la eficientizarea gestiunii depozitelor bancare în băncile
comerciale. Complexitatea deosebită a sectorului bancar, precum şi strânsa legatură a acestuia cu
toţi celelalţi participanţi la procesul economic, impun o atenţie sporită în elaborarea unui

5
mecanism de dezvoltare a activităţii bancare şi implicit a alegerii celor mai bune strategii şi
tactici pentru transpunerea în practică a ceea ce şi-au propus băncile comerciale.

6
 Capitolul I. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE GESTIUNII
DEPOZITELOR BANCARE

1.1. Caracteristica şi tipurile depozitelor bancare

Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale
băncii. Păstrarea depunerilor băneşti ale clienţilor reprezintă o funcţie de importanţă majoră
pentru bănci, care se concretizeză într-o relaţie specială dintre persoane, fie acestea fizice sau
juridice, pe de o parte, şi bănci, pe de altă parte.
Depozitele reprezintă cuantumul major al resurselor băncii, în special al celor
atrase. Acestea la rândul lor sunt atrase de către bancă cu obligaţia de a le rambursa în anumite
condiţii de termen şi plată.
Faptul că funcţia de depozitare este o funcţie esenţială a băncii comerciale reiese din
definiţia indicată în Legea cu privire la instituţiile financiare nr 550-XIII din 21.07.1995: ” banca
– instituţie financiară care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale
acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total
sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc”1.
Potrivit aceleeaşi legi, depozitul este definit ca fiind „o sumă de bani depusă care:
- „urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice
alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoană care depune bani)
sau de împuternicitul acestuia şi de banca ce acceptă banii;
- nu se raportă la datorii subordonată, la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv
serviciiile de asigurare;
- este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau un alt
document al băncii care acceptă banii”2.
Potrivit Dicţionarului de Economie, depozitul bancar „reprezintă fonduri plasate într-o
instituţie de credit ( bancă comercială, casă de economii, cooperativă de credit sau alte instituții
financiare cu drept de a primi depozite), care pot fi eliberate fie la vedere (depozite la vedere)

1
Legea cu privire la instituţiile financiare nr. 550 din 21.07.1995. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2011 nr.
78-81
2
Legea cu privire la instituţiile financiare nr. 550 din 21.07.1995. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2011 nr.
78-81

7
sau la termen (depozite la termen). Fondurile plasate într-un depozit bancar reprezintă cu
”credit” pe care deponentul îl face băncii, reprezentînd dreptul deponentului de a retrage o sumă
echivalentă de la bancă. Depozitele sunt remunerate de bancă cu dobîndă”3.
Din punct de vedere financiar-bancar depozitul bancar poate fi definit ca fiind suma de
bani, în valută sau hîrtii de valoare, obiecte de preţ, depuse în conturi sau spre păstrare la bănci,
cu sau fără percepere a dobânzii, pe numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune
de acetste sume după nevoile ei, şi care pt fi restituite, în orice moment, la cererea deponentului.
Pentru a primi în depozitare obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă.
Altfel spus, depozitul bancar nu este altceva decât o sumă de bani depusă pentru a fi
păstrată la o bancă, pentru care aceasta din urmă se obligă să plătească la anumite termene o
dobîndă. Depozitele sunt considerate a fi la vedere atunci când sumele depuse pot fi retrase
oricând, şi la termen, în situaţia în care sumele nu pot fi retrase decât după ce a expirat termenul
pentru care au fost constituite, termen specificat în contract.
Generalizînd se poate de afirmat că depozitele bancare reprezintă nu altceva decât un
activ pentru titularul contului bancar şi, respectiv un angajament pentru bancă, ţinînd cont de
relaţia care se formează între aceştia, menţionată mai sus.
În legătură cu activitate de depozitare apare şi noţiunea de depozitar, care, poate fi o
persoană fizică sau juridică, care primeşte pe bază de un contract de depozit anumite bunuri de la
deponenţi cu condiţia să achite anumie taxe pentru folosirea acestora. În cazul depozitelor
bancare rolul de depozitar îl joacă banca.
Fiind o instituţie financiară, banca, potrivit legislaţiei din domeniul financiar-bancar, are
permisiunea de a atrage mijloace băneşti, care sunt temporar disponibile, din economia naţională
şi posibilitatea să investească aceste resurse dobîndite în ramurile economiei în care este simţită
necesitatea acestor resurse. Deoarece băncile comerciale, fac afaceri în cea mai mare parte cu
mijloacele băneşti provenite de la depunători, este absolut necesar ca aceste instituţii să aibă un
grad înalt de lichiditate, ceea ce le-ar permite să poată acoperi cererea solicitanţilor sau
depunătorilor care au depus banii la prima cerere a acestora. În acest scop băncile trebuie să
dispună alături de resursele atrase şi de capital propriu.
Conform L. Ionescu, în practica bancară internaţională toate resursele atrase se împart în
2 grupe mari în dependenţă de metoda acumulării sau atragerii:4
- resurse depozitare;

3
DOBROTĂ, NITA. Dicţionar de economie. Bucureşti: Editura Economica, 1999. ISBN 973-582-655-0

8
 - resurse nedepozitare.

O clasificare a resurselor băncii se reprezintă în figura 1.1.

Resursele
băncii

Resurse
atrase
Resurse
proprii

Resurse Resurse
depozit nondepozit

Sursa: elaborată de autor în baza materialului teoretic

Figura 1.1. Resursele băncii comerciale
Conform acestei scheme resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii şi resurse
atrase. După cum s-a specificat depozitele fac parte din resursele atrase ale băncii.
În funcţie de caracteristicile pe care le au resursele atrase pot fi:
1) resurse depozit, printre care se pot enumera conturile de disponibilităţi sau conturile
curente ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice, ale
băncilor şi Trezoreriei statului; depozitele constituite la vedere şi la termen ale persoanelor fizice
şi juridice; certificate de depozit; depozite ale instituţiilor financiare internaţionale; depozitele
corespondente ale altor banci;
2) resursele nondepozit, la care banca poate apela să le procure în caz situaţii neprevăzute,
dificile, cum ar fi spre exemplu lipsa de lichidităţi pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată. Drept
exemple în acest caz pot servi îămprumuturile de la BNM, împrumuturile de pe piaţa
interbancară, ş.a..
Ca caracteristici specifice ale depozitelor pot fi definite următoarele:
- sunt instrumentul de exercitare a uneia din funcţiile băncii, mai exact cea de depozitare;
- contribuie la creşterea gradului de încredere a populaţiei în bancă;
- în caz de situaţie de faliment a băncii, deponenţii sunt cei dintâi rambursaţi ;
- intermediază formarea relaţiei dintre bancă şi client;

9
 - se crede a fi cea mai ieftină resursă atrasă de bancă.
Ca şi alte categorii economice, depozitele pot fi clasificate ţinînd cont de mai multe
criterii, printre care se menţionează următoarele:
- termenul de retragere sau de scadenţă;
- categoria de depunători;
- valuta în care se depun mijloacele băneşti;
- modul de calcul şi plată a dobânzii.
Pentru o vizualizare mai clară a clasificării depozitelor bancare se propune figura 1.2.

Depozite la Depozite la
vedere termen

Termenul de retragere Depozitele

persoanelor
Depozite la
fizice
vedere şi
Modul de ca lcul şi
plată a dobînzii

conturi

Categoria de
Depozitele

depunători
curente fără DEPOZITE, persoanelor
dobînzi în funcţie de: juridice
Depozite cu
dobînzi Depozite ale
băncilor şi
Valuta în care se depun alte instituţii
financiare

Depozite în Depozite în
monedă valută
naţională

Sursa: elaborat de autor în baza suportului teoretic5

Figura 1.2. Clasificarea depozitelor bancare
După termenul de retragere, scadenţă sau conform modului de retragere şi scopului
plasării, depozitele pot fi constituite la vedere sau la termen.
Depozite la vedere sunt considerate a fi mijloacele care sunt depuse în contul de depozit
de către persoana fizică sau juridică fără a li se specifica termenul în care sau la care vor fi

5
GRIGORIŢĂ C.,Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.ISBN: 9975-79-356-8.

10
retrase. Aceste depozite respectiv au un grad înalt de lichiditate pentru deţinătorii lor şi de aceea
banca bonifică pentru acestea dobînzi mici. Resursele date sunt utilizate de către bancă în scopul
acordării de credite, de obicei pe un termen scurt. Pentru a le putea fructifica pe perioade mai
îndelugate de timp, unele bănci vin cu rugămintea către clienţii pe care îi are, să fie
preîntâmpinate cu cîteva zile înainte, în cazul în care se doreşte solicitarea retragerii unor sume
mari, acesta pentru ca banca să poată rezerva lichidităţile necesare. Se poate aprecia că tipul
specificat de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci.
Depozite la termen pot fi cracterizate ca mijloace băneşti care sunt depuse de către
persoanele fizice sau juridice pe o perioada specificată, fixată în scopul economisirii. Ce care a
deschis depozitul are dreptul de a-şi retrage mijloacele care au fost depuse în contul respectiv
numai în termenul indicat în contract, nu mai devreme. Depozitele la termen pot fi prevăzute cu
acumulare, în cazul în care depunătorul are dreptul să alimenteze sau să depună sume
suplimentare în cont pe întreaga perioada pentru care a fost încheiat contractul de depozit.
Depozitele la termen pot fi la rândul lor clasificate în urmatoarele tipuri:
1) Depozite pe termen scurt (care au scadenţa pînă la un 1 an)
2) Depozite pe termen mediu (cu o scadenţă de la un 1 an pînă la 5 ani)
3) Depozite pe termen lung (termenul de recuperare de la 5 ani şi mai mult).
Aceste tipuri de depozite sunt bonificate de bancă la o rată a dobânzii stabilită în
dependenţă de condiţiile pieţei, iar spre deosebire de dobînzile pentru depozitele la vedere, sunt
mai mari. Pentru a detrmina şi stimula depunătorii să aleagă maturităţi îndelungate, banca
bonifică dobînzile cu o tendinţă de majorare.
În dependenţă de modalitatea de plată a dobînzii depozitele la termen pot fi:
1) depozite cu capitalizarea dobînzii:la anumite perioade de timp, dobînda calculată se
adaugă la suma care a fost depusă iniţial în contul de depozit.
2) depozite fără capitalizare:în fiecare lună, dobînda se transferă într-un cont curentla
care depunătorul are acces, în cazul în care din anumite motive clientul îşi retrage
suma depusă înainte de scadenţa prevăzută a depozitului, rata dobînzii aplicată va fi
mai mică (se practică aplicarea dobînzii pentru conturile curente).
Dacă se ia în consideraţie opţiunea de reînnoire a depozitului pe acelaşi termen ca cel
prevăzut inţial apar două situaţii:
1) dacă se stabileşte reinnoire automată a termenului la sfârşitul perioadei depozitului,
atunci depozitul urmează să se prelungească automat. În plus, dacă pentru acest
depozit se prevede opţiunea de capitalizare a dobînzii, dobînda respectiv se adaugă la
suma care a fost depusă la iniţierea contractului de depozit. Pentru perioadacare

11
 urmează, rata dobînzii se va aplica la suma depusă iniţial plus dobînda obţinută în
perioada precedentă.
2) dacă nu se doreşte reînnoirea automată, depozitul va avea scadenţa unică, adică la
expirarea termenului suma depozitului se va transfera în contul curent (pentru care
respectiv se va calcula dobânda la vedere) sau suma va ramâne în acelaşi cont, fără
dobândă.
În funcţie de tipul ratei dobânzii care se percepe pentru depozitele la termen se
deosebesc:
1) depozite la care se aplică dobânda variabilă sau care se mai numeşte şi flotantă, în
această situaţie banca poate modifica rata dobanzii pe perioada de constituire
depozitului, în funcţie de evoluţia condiţiilor pieţei.
2) depozite la care se prevede dobânda fixă, pentru acestea banca asigură o rată fixă a
dobânzii pe perioada depozitului indiferent de cum evoluează situaţia pieţei.
Depozite la termen mai pot fi clasificate în:
- depozite de economii – sunt acele care se care se particularizează prin sumă de depunere
şi termen standardizat,acestea pot fi constituite doar de persoane fizice;
- depozite la termen clasice – sunt acele conturi de depozit care se caracterizează prin
perioadă şi volum de depunere specific fiecărui client şi persoana deponentă este de
regulă o persoană juridică;
Depozitelor de economii le sunt atribuite câteva particularităţi:
1) mijloacele monetare pot fi retrase fără a anunţa preventive;
2) rata dobânzii prevăzută pentru acest tip de depozit este mai mare în comparaţie cu
depozitele la vedere dar e mai mică ca dobînda percepută pentru depozitele la termen.
3) în multe ţări se stabileşte o sumă maximă pentru acestea .
Cea mai răspîndită formă de depozit de economii rămîne a fi livretul de economii. Ele
sunt accesibile şi comode deoarece în ele se înscriu la sfârşitul perioadei automat în livret.
Un instrument utilizat în activitatea de depozitare este certificatul bancar.
Respectiv, certificatul bancar ete un tip de titlu de valoare sau valoare mobiliară care
certifică şi dovedeşte depunerea mijloacelor băneşti la dispoziţia băncii şi conferă dreptul
deţinătorului acestui certificat de primire, la trecerea perioadei prevăzute, a sumei care a fost
depuse şi a dobînzii aferente. Se deosebesc mai multe categorii de certificate bancare. Primul tip
este constituit de certificatele de depozit, care la rândul lor se împart în :
1) Certificat bancar de depozit cu scont este un certificatul bancar de depozit în care nu se
specifică clauza de calculare a dobînzii, acesta se negociază şi se vinde prima oară la un preţ mai

12
mic decît valoarea sa nominală şi se răscumpără la scadenţă la valoarea nominală, scontul fiind
constituit din diferenţa dintre valoarea nominală şi preţ.
2) Certificat bancar de depozit cu dobîndă este un certificat bancar de depozit în care este
specificată obligaţia de calculare a dobânzii care se aplică la valoarea nominală.
Un alt tip de certificat bancar este certificatul de economii.
Potrivit legislaţiei sunt în drept să emită certificate de depozit băncile autorizate, care mai
trebuie să corespundă şi anumitor condiţii. Printre acestea se situează desfăşurarea activităţii
financiare pe o perioadă nu mai mică de un an şi faţă de ea să nu fie aplicate diverse măsuri de
remediere din partea Băncii Centrale (BNM) prin care să se interzică atragerea depozitelor.
C. Grigoriţă afirma că „banca obţine dreptul să emită şi să vîndă certificate de depozit
numai după ce a fost efectuată înregistrarea Condiţiilor privind emisiunea şi circulaţia
certificatelor bancare de depozit/cambiilor bancare la Banca Naţională a Moldovei”6.
Pentru înregistrarea Condiţiilor banca este nevoită să prezinte la Banca Naţională a
Moldovei în termen de 30 de zile de la data luării hotărîrii privind emisiunea următoarele un
pachet de documente care includ: procesul-verbal (sau extrasul din procesul-verbal), Condiţiile
privind emisiunea şi circulaţia certificatelor bancare de depozit/cambiilor bancare, modelul care
stă la baza formularului certificatului de depozit, acesta în caz că se vor emite certificate de
depozit sub formă materializată şi nu în ultimul rînd modelul formularului.
Dacă pentru depozitele la termen au fost specificate mai multe forme, pentru depozitele la
vedere se identifică următoarele tipuri:
- la vedere de economii, acest tip de depozit este prevăzut pentru utilizare de către
persoanele care doresc să economisească, dar totodată să poată utiliza oricînd banii, adică
să-şi păstreze lichiditatea economiilor lor;
- depozitele curente – sunt un produs bancar implimentat de bănci cu scopul de a fi
utilizate pentru acumularea de resurse;
- depozite sub formă de conturi de decontare sunt practicate adesea de persoanele juridice
pentru desfăşurarea operaţiunilor de încasări şi plăţi.
Tot din categoria depozitelor la vedere mai fac parte conturile hibrid, sau mixt , acest tip
de cont face o sinteză între contul de decontare şi contul de împrumut. La dispoziţia clientului,
banca îi deschide un singur cont în care sunt reflectate toate operaţiunile. Dacă soldul contului
obţine credit, banca are mijloace proprii, dacă în debit, înseamnă că banca a împrumutat clientul

6
GRIGORIŢĂ C.,Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.ISBN: 9975-79-356-8.

13
(i-a acordat credit). În ambele cazuri banca calculează dobânzi, în cazul în care dobânzile se
calculează în creditul contului sunt mai mici decât dobânzile calculate pe debit.
Un tip de cont curent este overdraft-ul.
Conform N. Dardac, „overdraft-ul este un cont analogic cu contul curent, însă nu poate fi
catalogat ca cont sintetic, din motiv că pe el nu sunt reflectate toate operaţiunile clientului,
particularitatea acestui cont este că pe contul de decontare, clientului i se acceptă uneori să aibă
sold debitor, aceasta şi reprezintă overdraft-ul, adică sold debitar pe cont de decontare”7.
Deosebirea dintre contul curent şi overdraft rezidă în faptul că dacă soldul pe debit la
contul curent este permanent, atunci la overdraft sunt întâmplătoare, afirma L. Ioncescu8.
Dacă se analizează prin comparaţie depozitele la termen cu depozitele la vedere, în cazul
celor din urmă nu este necesar anunţarea cu cîteva zile înainte a băncii cu privire la extragerea
sumei, dobânda fiind mai mică sau lipsind.
La clasificarea depozitelor bancare în funcţie de categoria de depunători deosebim:
1) Depozitele persoanelor fizice, care se mai numesc depozite personale. Persoanelor
fizice li se oferă posibilitatea să depoziteze mijloacele băneşti atît în conturi de depozit în
monedă naţională, cît şi în valută străină, atât la vedere, cît şi la termen. Resursele depuse de
către populaţie fără a se stabili scopul de economisire sunt depozite obişnuite, iar depozitele de
economii sunt mijloace plasate în vederea păstrării şi economisirii ca ulterior să fie utilizate de
depunător conform unor necesităţi concrete. De obicei, scopul economisirii este stabilit reciproc
între banca şi depunător, menţionîndu-se în contractul de depozit.
2) Depozitele persoanelor juridice, adică ale agenţilor economici şi ale organizaţiilor de
stat. Ponderea cea mai importantă a depozitelor constituite de agenţii economici o constituie
depozitele la vedere şi disponibilităţile băneşti aflate în conturile curente.
3) Depozite ale băncilor şi ale altor instituţii financiare, se concretizeză în depozitele
atrase de la bănci care constituie surse pe termen scurt care variază, de regulă, între o zi şi un an
şi sunt un rezultat al reciprocităţii în relaţiile de decontare dintre bănci pe piaţa interbancară.
Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala modalitate de completare a resurselor
unei bănci pe termen scurt. De regulă, depozitele băncii sunt numite plasamente bancare.
În funcţie de unitatea monetară în care se depune depozitul deosebim:
1) Depozite în moneda naţională.

7
DARDAC N., BARBU T. Monedă, bănci şi politici monetare. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 2005, p.98.
ISBN:9733-01-998-4.
3
IONESCU L., Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică, Bucureşti, 1996. p.
30. ISBN: 973-9198-54-6.

14
 2) Depozite în valută
Daca să ne referim la ţara noastra în Republica Moldova băncile atrag resursele
depozitare în dolari SUA şi în EURO
Conform modului de calcul şi de achitare a dobânzii depozitele se clasifică în:
- depozite la vedere şi conturi curente fără dobânzi
- depozite pentru care se percep şi se achită dobânzi.
Din moment ce mijloacele atrase sunt folosite ca sursă de primă importanţă pentru
acordarea de credite şi efectuarea de investiţii, băncilor comerciale li se impune respectarea în
permanenţă a următoarelor principii: termenul, lichiditatea, rambursabilitatea, profitabilitatea. O
dată ce resursele sunt plasate, se studiază amănunţit şi prudent: perioada pentru care au fost
investite, posibilul risc de nerambursare a respectivelor resurse, apărut în urma plasării şi dacă
rata profitului la credite va acoperi cheltuielile suportate de bancă în scopul atragerii acestor
mijloace.
Băncile nu prevăd anumite restricţii clienţilor privind numărul de conturi de depozit
deschise şi sumele depuse. Depunătorii efectuează operaţiuni de primire şi restituire a
depozitelor în acele bănci în care au fost deschise conturile respective. Pentru a deschide un cont
de depozit solicitantul depune o cerere adresată băncii comerciale, în care menţionează tipul
contului de depozit şi data deschiderii lui.
După aprobarea cererii depuse se elaborează şi se semnează contractul de depozit, care
conţine condiţiile deschiderii, gestionării şi închiderii contului de depozit. Contractul de depozit
mai include drepturile şi obligaţiunile băncii şi ale titularului de cont de depozit, modalitatea de
calcul şi de achitare a dobânzilor, cât şi alte condiţii.
Retragerea sumelor depuse poate fi realizată numai de deponenţii (titularii contului de
depozit) de vârstă majoră. Titularul depozitului poate delega dreptul său de depozit altei
persoane numai prin procură autentificată, în care se indică datele de identificare ale persoanei
respective şi cota de primire a depozitului (parţial sau în integral), termenul de gestionare a
contului de depozit şi alte condiţii.
Depunătorii au dreptul de a face dispoziţii testamentare privind depozitele personale
pentru cazuri de deces. Suma de depozit poate fi atribuită prin dispoziţia testamentară unei sau
mai multor persoane care intră sau nu în cercul de moştenitori legitimi, precum şi persoanelor
juridice sau statului. în dispoziţia testamentară se va indica numele şi prenumele persoanei căreia
i se atribuie depozitul, data întocmirii şi legalizării documentului respectiv9.

9
SOCOL A., Tehnica bancară, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006.ISBN: 973-656-914-4.

15
 „Mijloacele atrase ale băncii acoperă 90.0 la sută din necesităţile totale de resurse băneşti
pentru efectuarea operaţiunilor active. Rolul mijloacelor atrase constă în mobilizarea resurselor
persoanelor fizice şi juridice, care sunt temporar disponibile pe piaţă resurselor creditare”, afirma
C. Basno10.
Băncile au posibilitatea de a mări treptat termenele de atragere a resurselor libere ale
populaţiei la conturi de depozit pe un termen de 10 ani şi mai mult.
Însă pentru realizarea acestui fapt este oportun ca băncile să ofere o anumită protecţie a
depunătorilor de anumite riscuri, principalele dintre care sunt riscul inflaţionist şi riscul
lichidităţii.
Riscul inflaţionist care rezidă în deprecierea sumei plasate şi a dobânzilor primite, acesta
poate fi gestionat prin oferirea unor condiţii speciale de calcul a ratei dobânzii la depozitele pe
termen lung, astfel încât deponenţii să obţină un nivel acceptabil al ratei reale (efective) a
dobânzii.
În ceea ce ţine de riscul lichidităţii, este o situaţie mai complicată, căci este legată
deapariţia situaţiei în care depunătorul va avea nevoie de banii săi până la expirarea termenului
depozitului. În aceste circumstanţe apare frica, că solicitând suma depusă înainte de termen,
deponentul se va lipsi de cel puţin o parte a dobânzilor aferente.
Pentru soluţionarea respectivei probleme este necesară o soluţie complexă. Luând în
consideraţia ideea că nevoia eventuală de bani a deponentului, cel mai probabil, va avea un
caracter temporar, survine posibilitatea de a dota noul produs - depozitul pe termen lung - cu un
cont de card de credit.

1.2. Evaluarea calităţii depozitelor bancare

Din punct de vedere conceptual, resursele atrase bancare pot fi privite sub două aspecte:
- ca resurse atrase ce presupun obligaţii, angajamente, ale băncilor faţă de depunători;
- ca şi creanţe creditoare faţă de bancă ale depunătorilor.11
Calitatea resurselor atrase se va determina după următoarele criterii:
- componenţa resurselor atrase: se cunosc resurse atrase depozitare şi nedepozitare.

10
BASNO C., DARDAC N., Operaţiuni bancare, Editura Tehnică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p.74. ISBN: 978-
9975-75-093-6.
6
IONESCU L.,Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică, Bucureşti, 1996. p.17.
ISBN: 973-9198-54-6.
11
TUDORACHE D., PAPARI G., Politici şi tehnici bancare, Editura Andrei Şaguna, Constanţa, 2005, p. 34.ISBN:
978-973-717-361-4.

16
 Volumul de resurse atrase sub forma depozitelor se planifică ţinîndu-se cont de necesarul
de plasamente. În caz că apare necesitatea se vor atrage şi resurse nedepozitare. Evaluarea
necesarului de resurse nedepozitare se va stabili urmărindu-se formula:

discrepanţa fondurilor = suma plasamentelor planificate - suma depozitelor planificate (1.1)

În cazul în care se obţine rezultatul pozitiv, banca va procura resurse nedepozitare, care
pot îmbrăca forma de credite interbancare şi centralizate, emisiuni de certificate de depozit,
emisiuni de cambii, emisiuni de obligaţiuni. Aceste resurse au un termen de atragere foarte scurt
şi sunt utilizate, în general, pentru a completa necesarul de lichidităţi imediate.
Evaluarea costului resurselor permite managerilor băncii să decidă asupra preţului
diferitelor categorii de resurse pentru a le selecta în funcţie de posibilităţile de plasamente şi de
dobânzile, pe care acestea la generează.
Volumul cheltuielilor bancare cu resursele atrase se va determina:
m
C   i j * Pj
j 1
(1.2)
unde:
C – cheltuielile de atragere a resurselor bancare,
Pj– volumul pasivului de tip j
ij– rata dobânzii, plătită pentru pasivul de tip j

Rata dobânzii medie, adică cea care urmează a fi plătită pentru o unitate monetară de
capital atras, se va determina prin împarţirea cheltuielilor respective la volumul total de resurse
atrase.
Cheltuielile bancare cu resursele atrase nu se rezumă doar la plăţi cu dobînzile, fiind
necesar să se calculeze cheltuielile la o rata critică, sau costurile marginale:

s it Dit  CO
Cm 
A prof
(1.3)

unde:
 SitDit- plăţile asupra dobânzilor;
CO - alte cheltuieli operaţionale ale băncii, altele decât dobânzile;
Aprof - suma activelor profitabile ale băncii.

17
 Cheltuielile calculate în acest mod sunt determinate la o rată critică a rentabilităţii,
deoarece, pentru a-şi menţine profitabilitatea, banca nu îşi va putea permite să plaseze aceste
resurse la o dobândă mai mica decât această rată.
Variaţia frecventă a ratelor de dobândă conferă cheltuielilor medii ponderate nesiguranţă
şi irealitate.
Costul marginal al resurselor atrase permite a se determina costul achitat de bancă pentru
a cumpăra o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta ulterior le poate investi:

Cm  i * D '  i * D (1.4)
unde:
D’ – resurse, atrase la o rată de dobândă nouă;
D – resurse atrase la rata de dobândă veche;
i – rata de dobândă, estimată ca la care se pot plasa resursele atrase.
Determinat în valoare absolută acest indicator arată volumul modificării costurilor
bancare cu atragerea resurselor, însă pentru a putea fi comparabil cu rata de rentabilitate la
plasamente devine necesară transformarea lui în valoare relativă.

Cm
rC m 
D' (1.5)

Rata costului marginal rCm al resurselor atrase poate fi comparată cu rentabilitatea

marginala a plasamentului pentru a se concluziona asupra bonităţii lui.
În cazul în care bnca va majora ratele dobînzii, costurile marginale vor creşte, luînd în
consideraţie faptul, că apare obligaţia băncii să achite dobânzile majorate nu numai pentru
resursele atrase suplimentar, dar şi să ofere aceiaşi rentabilitate a depozitelor şi clienţilor vechi,
care au acceptat de fapt dobânda anterioară care era mai mică.
Importanţa analizei costurilor marginale este că permite determinarea limitei valorice
până la care banca poate să-si extindă volumul resurselor atrase atâta timp, cât cheltuielile
marginale legate de atragerea noilor resurse nu vor determina scăderea veniturile marginale din
plasamentul lor.
Formarea ratelor de dobândă la depozite, ca element de cost bancar:
La ziua de azi băncile tot mai des aplează la formarea ratei dobânzii la depozit după
metoda “unbundled service”, ce presupune analiza serviciului de gestiune a depozitelor separat,

18
independent de politica tarifelor la alte tipuri de servicii şi a dobânzilor la credite. Acesta metoda
propune compunerea ratei după următoarea formula:12

cd  COi  CAi i (1.6)

unde:
cd- costul depozitului de tip i într-un moment de timpt
COi - Cheltuieli operaţionale pentru deservirea depozitului de tip i
CAi - Cheltuielile anticipate pentru operaţiunile de ansamblu cu depozite
Pentru practicarea acestei metode este indispensabilă evaluarea exactă şi completă a
costurilor de gestionare a fiecărui tip de depozit, ceea ce, în condiţiile din prezent, este destul de
complicat.
O altă metodă existentă, se bazează pe calcularea ratei depozitului, determinîndu-se
cheltuielile totale ale băncii cu dobânda. În condiţiile acestei metode banca va calcula o rată a
cheltuielilor pentru fiecare sursă de mijloace financiare (ţinând cont de rezervele minime
obligatorii; defalcării în fondul de asigurare a depozitelor (daca acest fond exista), corelând-o cu
rata de dobândă propusă la fiecare tip de depozit. Suma acestor doi indicatori vor constiui costul
real sumar de atragere a depozitelor, care, fiind raportat la volumul de depozite va determina rata
dobânzii pe o unitate monetară de depozit. Ideea de bază a metodei respective este bazată pe
presupunerea că nu figurează cheltuieli asupra unui depozit privit separat, ci exista costul mediu
ponderat al tuturor resurselor bancare atrase.13

Modificarea ratei dobânzii Diferenţa dintre rata dobânzii

la depozite la depozite şi rata dobânzii la
credite (marja bancară) Venitul băncii,
determinat de
creşterea
volumului
depozitului şi
Deciziile clienţilor referitor Volumul şi structura creditului bancar
la mărimea şi tipul depozitului băncii
depozitului

Sursa: elaborat de autor în baza Berea Octavian A., Berea Ocatvian A, Orientări în activitatea bancară
contemporană, Ed. Expert, Bucureşti, 1999, p. 44.
Figura 1.1. Influenţa politicii de formare a dobânzilor de bază asupra depunerilor bancare

12
FLORICEL C., Relaţii Monetar Financiare Internaţionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1997,
p.21.ISBN: 973-30-581-30.
13
BATRÂNCEA I., Diagnostic şi evaluare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003, p.22.ISBN: 978-973-53-0942-8.

19
 Politica de formare a dobânzilor de bază influenţează structural clientela bancară şi
mărimea depunerilor bancare, care la rândul sau, determină deciziile manageriale în strategia
dezvoltării profitabilităţii băncii:14
Formarea ratei de bază a dobânzii la depozite constituie un compartiment separat în
strategia de existenţă a băncii. Dobânda la depozit trebuie să fie utilizată în primul rând pentru
sporirea profitabilităţii băncii şi păstrarea fezabilităţii ei, mai apoi pentru atragerea clienţilor sau
în lupta concurenţială, deoarece cu cât este mai mică diferenţa (marja) între rata dobânzii la
credite şi rata dobânzii la depozite, cu atât mai vulnerabilă este banca la modificările ratei
dobânzii la depozite pe piaţa.
Pentru creşterea încrederii clienţilor este indicată necesitatea de garantare a resurselor
atrase.
Resursele depozitare sunt în primul rând garantate prin autoritatea băncii. Actualmente
însă în sistemul bancar autohton există şi o altă metodă de garantare a depozitelor, care se
prezintă în cele ce urmează.
Poziţiile convergente ale garantării depozitelor bancare sunt15:
- nevoia de protecţie proprie oricărui individ, pe care o reclamă orice depunător;
- interesul băncilor care constă în dorinţa de a-şi prezerva portofoliul de clienţi şi de
ocolire a riscului reputaţional;
- interesul public, care are legătură cu încrederea în sistemul bancar şi evitarea risculuide
sistem.
Sistemele de asigurare a depozitelor pot fi structurate după mai multe caracteristici:
1) ca modalitate de funcţionare, se întâlnesc :
- structuri mutuale de suportare a cheltuielilor ce ţin de satisfacerea obligaţiilor băncilorîn
situaţii de faliment;
- structuri formale, care au la temelie existenţa unui fond dedicat special acestui scop;
2) ţinînd cont de nivelul de administrare, se diferenţiază:
- fondurile administrate public;
- fondurile administrate privat;
3) după caracterul de depunere a contribuţiilor, se disting:
- fondurile obligatorii;
- fondurile facultative;

14
BRATU Alina., Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005.ISBN: 978-973-33-0742-5.
15
BEREA Octavian A., Orientări în activitatea bancară contemporană, Ed. Expert, Bucureşti, 1999, p. 44. ISBN:
978-976-53-7642-4.

20
 În R. Moldova, Fondul de Garantare a Depozitelor a fost constituit ca persoană juridică.
Organizarea şi funcţionarea acestuia sunt stabilite prin propriul statut. Consiliul de
administratie al acestui organism lui este compus din 6 membri:
a) 3 membri propusi de Asociatia Bancilor din Moldova;
b) un membru propus de Ministerul Justitiei;
c) un membru propus de Ministerul Finantelor;
d) un membru, fara drept de vot, propus de Banca Nationala a Moldovei. (Anexa 1)
Obligaţia de a participa la constituirea resurselor financiare ale Fondului vizează toate
băncile, inclusiv filialele acestora cu sediul în străinătate.
Sub incidenţa acestui fond se garantează depozitele deţinute de rezidenţi şi nerezidenţi,
indiferent de moneda de constituire a depozitelor în mărime maximă de 6000 lei, cu anumite
excepţii privind cuprinderea în sistemul de garantare.
Faptul declanşator al achitărilor din Fond îl constituie deschiderea procedurii
falimentului, compensaţiile fiind plătite către deponenţii garantaţi în moneda naţională - leu,
indiferent de moneda de constituire a depozitului, în limita plafonului de garantare
Contribuţia iniţială a instituţiilor de credit este de 1% din depozitele atrase cu valoarea
până la 4500 lei.
Baza de calcul a contribuţiei la fondul de garantare o constituie soldul total în lei,
reprezentând depozitele garantate, în lei şi în valută convertibilă, aflate în evidenţa băncilor.
Pentru acele instituţiile de credit care se angează în politici riscante şi nesănătoase,
Fondul este în drept să majoreze contribuţia anuală.

1.3. Particularităţile managementului bancar în domeniul depozitelor bancare

Managementul este arealul în care se intercondiţionează politicile, oamenii şi

administrarea, care iau hotărîri şi exercită controlul necesar pentru a realiza obiectivele optime în
ideea de a garanta dezvoltare, stabilitate şi creştere în afacere16.
Managementul bancar este definit de următoarele particularităţi:
- patrimoniul care este constituit dintr-un capital pe care îl deţine banca la un moment dat
şi care în cea mai considerabilă parte nuîi aparţine cu drept de proprietate;
- produsul pe care îl promovează banca este cumpărarea de bani şi vinderea de bani –
stabilirea veridică a preţului, dobânzile.
16
GRIGORIŢĂ Cornelia. Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.ISBN: 9975-79-356-8.

21
 - personalul băncii care trebuie să fie de înaltă calificare pentru că de fiecare salariat în
parte depinde banca , astfel managementul trebuie să asigure gestiunea corectă a
personalului.
- mijloacele tehnice de care nu se poate lipsi banca în desfăşurarea activităţii.
Managementului bancar îi sunt specifice şi anumite atibuţii, printre care :
- administrarea şi gestionarea eficientă a patrimoniului ce necesită exercitarea dreptului de
a utiliza acest patrimoniu;
- organizarea optimă a proceselor de gestiune a patrimoniului;
- dirijarea personalului care rezidă în explicarea lucrătorilor a sracinilorpe care le au de
făcut;
-
controlul activităţii interne care trebuie exercitat permanent,auditul intern.
Principiile care stau la baza organizării managementului bancar sunt:17
- complexitatea procesului de gestionare a băncii, fiecare activitate a băncii presupune
legătură strânsă atât între diversecompartimente, domenii cât şi în timp;
- managemetul băcii trebuie să fie permanent;
- toate atribuţiile administraţie trebuie coordonate între ele ca să formeze un sistem integru.
Managementul bancar ca ştiinţă oferă indicaţii la modul general, iar fiecare bancă este
liberă să le folosească şi să le modernizeze în tendinţă cu specificul activităţii proprii.
Scopul oricărui administrator al unei activităţi este maximizarea profitului. Dat fiind
faptul în activitatea bancară acest scop se complică prin necesitatea diminuării riscurilor.
Scopul managementului bancar este maximizarea profitului băncii nu dor total dar şi pe o
acţiune în circumstanţele expunerii minime la risc şi îndeplinind restricţiile impuse de organele
de resort cu drepturi de reglementare.
Ca strategie globală scopul managementului bancar este menţinerea viabilităţii băncii,
formarea condiţiilor de activitate a ei atît în prezent cît şi pe viitor.
O structură organizaţională eficientă este un ingredient important în succesul oricărei
activităţi, în general, şi a managementului depozitelor, în particular. Într-o viziune mai largă,
modul cum sunt organizate activităţile, relaţiile dintre oameni şi relaţiile cu terţii, adică ceea ce
caracterizează cultura organizaţională a unei instituţii, reprezintă elemente cu impact deosebit
asupra performanţelor.

14
ILIE Mihai: Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2003. ISBN 973-8177-
91-6.

22
 În acestă ordine de idei, implementarea unei strategii de management al depozitelor
bancare nu poate fi realizată în lipsa unei organizări corespunzătoare, chiar dacă banca dispune
de tehnicieni înalt calificaţi în domeniu. Modelele unor instituţii bancare occidentale ar putea fi
considerate ca repere în acest demers de către băncile din R. Moldova.
Gestiunea bancară este un concept complex integrat managementului bancar, proces
organizat la nivelul centralei bancare, şi recunoscut în esenţă, prin trei ipostaze:
a) gestiunea riscurilor;
b) gestiunea activului şi pasivului bancar;
c) asigurarea transparenţei informaţiilor destinate publicului.
Băncile care au ca obiectiv o dezvoltare rapidă, prin majorarea volumului depozitelor
bancare, trebuie să fie atente la factorii primordiali în creşterea depozitelor, factori care pot fi
manevraţi (efectul de promovare, serviciile oferite, dobânzile bonificate) şi factori care nu pot fi
influenţaţi- care au origini de natură economică.18
Totalitatea băncilor au oportunitatea să-şi monitorizeze depozitele prin intermediul ratei
dobânzii, iar volumul depozitelor trebuie coordonat, totodata, cu posibilităţile privind
plasamentele profitabile şi oportunităţile de investiţii, precum şi cu situaţia economică din ţără.
În scopul atragerii de depozite, băncile au tendinţa să solicite serviciile de marketing de
dezvoltare a produselor bancare, precum şi, recurg la bonificarea unor dobânzi atrăgătoare în
funcţie de natura depozitelor. De asemenea, intervin şi prin oferta agresivă de certificate de
depozit de economii.
În fiecare instituţie bancară, managementul riscurilor constituie sarcina conducerii sale
superioare şi a conducerii executive.
Principalele obiective ale unui sistem de management al riscurilor vizează:
- fixarea unei definiţii larg acceptate a categoriei de „risc” şi a categoriilor de riscuri, care
să permită elaborarea unei „hărţi a riscurilor” băncii.
- analiza cuprinzătoare şi permanentă a izvoarelor existente şi potenţiale de riscuri interne
şi externe.
- definirea unor asumări explicite în domeniul managementului riscurilor (ierarhic) şi a
sistemului de raportare (de jos în sus), pentru a depăşi neînţelegerile, suprapunerea
eforturilor sau scăpărilor din vizor a unor aspecte esenţiale.
- Garantarea transparenţei, printr-un sistem larg de informare a conducerii, precum şi
printr-un sistem de observare şi raportare, prin care să se prezinte, să se analizeze şi să se

.17STOICA M. Managementul riscului bancar /M. Stoica/.-Bucureşti: Ed. Expect., RO.ISBN: 978-973-817-706-2

23
 comunice expunerile efective, câstigurile şi pierderile care necesită a fi cunoscute şi
depozitate pentru necesităţi ulterioare.
- estimarea ţinînd cont de condiţiile pieţei a costului capitalului, a ratei minime de
rentabilitate şi a posibilităţilor şi limitelor creşterii organice a expunerilor de risc.
- identificarea şi aplicarea principiilor de variaţie a riscurilor şi de management al
portofoliului.
- formarea preţurilor produselor şi serviciilor;
- implimentarea, în toate compartimentele băncii a unor planuri de recuperare în caz de
situaţii nefavorabile şi/sau a unor planuri de continuitate a activităţii, actualizarea şi
testarea cu o anumită periodicitate a acestor planuri.
- analiza continuă a rezultatelor şi deficienţelor sistemului de management al riscurilor,
izolat de desfăşurarea activităţii.
Controlul riscurilor bancare nu e altceva decîtun test de competenţă şi competivitate
pentru realizarea unui sistem bancar viabil si performant, compatibil din punctul de vedere al
performanţelor cu standardele economiilor de piaţă dezvoltate. Principalele categorii şi
subcategorii de riscuri bancare sunt prezentate în (Anexa 2).
Un risc cu incidenţă directă asupra managemntului depozitelor este riscul de lichidiatate.
Riscul de lichiditate pentru o bancă are ca consecinţe posibilitatea pierderii posibilităţii de
finanţare a activităţilor curente, aspect de o importanţă primordială pentru bancă, interesată atât
de lichiditatea colateralului oferit de debitori, cât şi de managementul propriei activităţi.
Un nivel de lichiditate inderior poate duce, în situaţia unei micşorări neprevăzute a
numerarului, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare de fonduri cu costuri
considerabile, determinând, în ultim instanţă, insolvabilitatea.
Se apreciază că sarcina importantă a managementului bancar este de a aproxima şi
acoperi în mod adecvat nevoile de lichiditate bancară. Pe termen lung, rentabilitatea băncii poate
fi influenţată nesatisfăcător dacă banca deţine în portofoliu prea multe active financiare lichide
faţă de nevoile sale. Pe de altă parte, prea puţine lichidităţi pot crea probleme financiare severe,
mai ales pentru băncile mici, putând genera chiar falimentul băncii.
Menţinerea unui grad adecvat de lichiditate de către toate băncile este extrem de
importantă şi pentru minimizarea riscului sistemic.
Un alt element al riscului de lichiditate,care trebuie analizat şi gestionat corect,este
poziţia lichidităţii,care reprezintă diferenţa între volumul activelor lichide şi cel al pasivelor
volatile.
Elementele pentru care sunt utilizate lichidităţile sunt:

24
 - rezerva minimă obligatorie.
- depozite ajunse la scadenţă ale persoanelor fizice, juridice, precum şi ale instituţiilor
publice.
- certificate de depozit ajunse la scadenţă.
- dobânzi de plătit aferente depozitelor şi certificatelor de depozit ajunse la scadenţă.
- depozite atrase de pe piaţa interbancară,ajunse la scadenţă.
- depozite de plătit aferente depozitelor atrase de pe piaţa interbancară,ajunse la scadenţă.
- contravaloarea în lei a valutei cumpărate de la clienţi prin operaţiuni de arbitraj.
- contravaloarea în lei a valutei cumpărate de pe piaţa interbancară.
- achiziţionarea certificatelor de trezorerie.
Pentru a evita riscul de lichiditate, banca trebuie să gestioneze eficient depozitele în
dependenşă de termenul de retragere şi să formeze relaţii strînse cu deponenţii pentru a primi
avizul lor cu cîteva zile înainte de solicitarea retragerii mijloacelor băneşti.
În concluzie, prin gestionarea eficienta a lichidităţii, banca poate diminua riscul de
lichiditate, precum şi influenţele negative generate de interdependenţă dintre acesta şi celelalte
categorii de riscuri.
Diversificare tipurilor de depozite oferite de bancă este un instrument de evitare a riscului
de lichiditate.
Generalizînd, depozitele bancare trebuie gestionate ţinîndu-se cont de perioada pentru
care s-a constituit, de rata dobînzii fie aceasta fixă sau flotantă, de categoria depunătorilor, de
valuta în care s-au constituit şi alte criterii. Luînd în considerare ca depozitele resprezintă
resursele atrase reinvestite trebuie în primul rînd să se ţină cont de termenul de deţinere a
acestora şi costul pe care îl presupun.

25
 Capitolul II. GESTIUNEA DEPOZITELOR BANCARE ÎN CADRUL BC
„MOLDOVA AGROINDBANK” S.A

2.1. Politica bancară de atragere a depozitelor la „Moldova Agroindbank”

Cu o experienţă de 25 de ani „Moldova Agroindbank” continuă să demonstreze că este

liderul pieţei bancare din Republica Moldova.
Moldova Agroindbank esteo bancă care pune accentul pe inovaţie, fiind în permanenţă
orientată spre prestarea serviciilor financiare înalt tehnologizate. Serviciile oferite sunt astfel
concepute pentru a permite acoperirea tuturor segmentelor de clienţi, fie aceştia persoane fizice
sau juridice, care activează în diverse sectoare din economia naţională. Moldova Agroindbank
oferă cea mai largă gamă de servicii şi produse bancare care există la acest moment în Republica
Moldova.
Principala îndeletnicire a unei bănci constă în atragerea de resurse disponibile de pe piaţă,
care alături de capitalul propriu, să fie plasate în afaceri profitabile. Aceast fapt presupune că
băncile vor fi înstare să suporte preţul resurselor atrase de pe piaţă, cheltuielile administrative
proprii şi să obţină şi un profit adecvat. De aceea, orice activitate bancară comportă un anumit
risc. Acesta este permanent şi însoţeşte toate afacerile băncii, producerea sau nu a acestuia
depinzând de condiţiile care i se creează.
Succesul unui business depinde direct de gestionarea corectă a mijloacelor băneşti
disponibile.
Băncile îşi definesc propriile categorii de instrumente de economisire cât mai atractive.
Cu cât costurile resurselor cresc pe piaţa internaţională, cu atât creşte creativitatea în
dezvoltarea de produse de economisire cât mai atractive (aşa cum s-a întâmplat după
declanşararea crizei de la sfârşitul lui 2008 - când băncile din ţara noastră, majoritatea cu capital
străin, s-au văzut private de liniile de finanţare de la băncile mamă).
În scopul unei gestiune eficiente a mijloacelor băneşti, BC „Moldova Agroindbank” SA
vine în întâmpinarea clienţilor săi cu o ofertă de depozite, însoţite de dobânzi atractive.
În cadrul „Moldova Agroindbank” SA, în funcţie de monedă, depozitele pot fi: în lei sau
în valută străină: EURO sau dolarul SUA.
Lunar, sau cu altă periodicitate, în dependenţă de tipul depozitului, dobânda este
transferată într-un cont curent sau în contul de card care poate fi ridicată oricând.
În funcţie de dobândă depozitele sunt cu:

26
  dobândă fluctuantă, atunci când banca poate modifica rata dobânzii pe perioada
depozitului, în funcţie de evoluţia pieţei.
Banca are dreptul să diminueze (micşoreze) sau să majoreze dobânda în mod unilateral,
de la data stabilită conform deciziei sale, în raport cu evoluţia pieţei, informând despre aceasta
deponentul prin afişarea anunţului respectiv în sediul Băncii, pe pagina web a Băncii
www.maib.md sau prin intermediul mijloacelor mass-media, cu cel puţin 15 zile înainte de
modificare
 dobândă fixă care presupune o rată a dobânzii ce rămâne neschimbată pentru toată
perioada declarată cu rată fixă.
Începînd cu 24 aprilie 2016, BC „Moldova Agroindbank” prevde rata dobînzii fluctuantă
la toate tipurile de depozite.
Dobânda variabilă se modifică în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare şi de
politica internă a băncii. Din punctul de vedere al clientului, dobânda la acest tip de depozite nu
poate fi previzionată.
Modificarea de dobândă la acest tip de depozit poate fi şi în avantajul clienţilor, atunci
când dobânzile cresc.
De exemplu BC „Moldova Agroindbank” oferă persoanelor fizice depozitul în MDL
„MERIDIAN” şi „PROFITABIL SENIOR”. În cazul acestor depozite rata dobânzii constituie
16,5%. La restituire, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar mai
devreme de 30 zile de la data constituirii depozitului, dobânda nu se plăteşte. În caz de restituire
a depozitului, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar după 30 zile
de la data constituirii depozitului, dobânda se calculează şi se achită în cuantumul prevăzut de
bancă pentru conturile curente cu dobândă ale persoanelor fizice. Totodată, dobânda deja plătită
se restituie prin reţinerea sumei respective de către bancă din suma depozitului.
Depozitul „MERIDIAN” este destinat persoanelor fizice, suma minimă – 500 lei şi
termenul până la 365 zile. Depozitul „PROFITABIL SENIOR” este destinat pensionarilor,
deţinători ai cardurilor de pensie, emis de „Moldova Agroindbank”, suma minimă - 100 lei,
termenul până la 365 zile.
În plus se dezvoltă şi produse de nişă - având drept ţintă anumite grupuri cum sunt
pensionarii şi studenţii, cărora li se asigură bonificaţii mai mari. Pentru clienţii cu disponibilităţi
substanţiale, BC „Moldova Agroindbank” acordă dobânzi diferenţiate în funcţie de suma
implicată.
Depozitul „CLASIC” este destinat păstrării mijloacelor băneşti ale persoanelor fizice în
MDL, EUR, USD este de 17% anual - lunar. În caz de restituire a depozitului, indiferent de
27
motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar mai devreme de 30 zile de la data
constituirii depozitului, dobânda nu se plăteşte. În caz de restituire a depozitului, indiferent de
motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar după 30 zile de la data constituirii
depozitului, dobânda se calculează şi se achită în cuantumul prevăzut de bancă pentru conturile
curente cu dobândă ale persoanelor fizice. Totodată, dobânda deja plătită se restituie prin
reţinerea sumei respective de către bancă din suma depozitului. Dobânda se plăteşte lunar, în
dependenţă de data deschiderii contului de depozit (la expirarea fiecărei luni de păstrare a
depozitului). Suma minimă – 1000 MDL/100 EUR/USD.
Depozitul „MULTIOPŢIONAL” este destinat persoanelor fizice cu o dobândă de 10%
anual. Soldul minim este de minim 1000 MDL/100EUR/USD pe un termen de 180 zile. .În caz
de restituire a depozitului, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar
după 30 zile de la data constituirii depozitului, dobînda se calculează şi se achită în cuantumul
prevăzut de bancă pentru conturile curente cu dobîndă ale persoanelor fizice. Totodată, dobînda
deja plătită se restituie prin reţinerea sumei respective de către bancă din suma depozitului.
Pentru depozitele la termen „Moldova Agroindbank” stabileşte cele mai avantajoase
dobânzi. Aceasta, având în vedere că depozitele respective sunt atrase pentru o perioadă
predeterminată, reprezentând astfel pentru bancă o resursă stabilă şi sigură, al cărei scadenţă este
cunoscută. Pentru a atrage depozite de la persoanele juridice BC „Moldova Agroinbank”
mizează pe o rată a dobânzii avantajoasă de 9,5% anual. De exemplu: Prin depozitul la termen
„CLASIC” cu o rată flotantă, sold minim de 25.000/50.000 MDL şi 2000/5000 USD/EUR banca
poate satisface pe deplin doleanţele de economisire a persoanelor.
Tipul de depozit la termen cu dobândă fixă protejează economiile la fluctuaţiile negative
ale dobânzilor bancare şi fructifică în modul cel mai eficient resursele financiare. Astfel, acest tip
de depozit poate atrage într-o destul de mare măsură mijloacele băneşti ale populaţiei.
BC „Moldova Agroindbank” oferă un spectru larg de depozite cu dobândă fixă, care
constituie un mijloc eficient a politicii de atragere a depozitelor. De exemplu: Depozitul
„STABIL” care oferă păstrarea economiilor în MDL pe un termen de până la 90 zile, cu o rată a
dobânzii de 14,5% anual. Se efectuează prelungirea automată, dar nu mai mult de trei perioade.
Totodată, remarcăm faptul că majoritatea depozitelor atrase de sistemul bancar sunt
depozite la vedere. Acestea din urmă presupun un grad de libertate mai mare pentru clienţi în ce
priveşte gestionarea contului de depozit, fără restricţii de retragere a banilor la o anumită
scadenţă sau de suplinire a contului. Ratele de dobândă pentru aceste tipuri de depozite sunt mici
în comparaţie cu cele aplicate pentru depozitele la termen.
O altă modalitate de atragere a depozitelor sunt:

28
 Conturile de economii
Dezvoltate în occident ca urmare a concurenţei acerbe coroborată cu creşterea gradului de
educaţie economică generală a publicului, conturile de economii au fost importate la noi în
esenţă pentru evitarea impozitului pe dobândă instituit la implementarea impozitului unic.
Conturile de economii constituie o sinteză între un cont curent (operaţiuni curente de plăţi
şi încasări şi o rată a dobânzii mai mică) şi un depozit la termen purtător al unei rate superioare
de dobândă. Impunerea impozitului pe câştigul din dobânzi diminua drastic randamentul unui
depozit la termen, dar dobânzile din conturile curente nu erau impozitate (în vechiul sistem,
actualmente sunt impozitate).
Desigur rata dobânzii la contul de economii este sub rata dobânzii la depozitele la termen
de pe piaţă, dar spre deosebire de acestea din urmă, nu există sumă minimă substanţială iar
accesul la fonduri este permanent, fără vreo penalizare.
În plus, pentru formarea unui volum mai mare de resurse, BC „Moldova Agroindbank”
acordă dobânzi mai mari dacă sumele sunt importante, crescând pe măsura creşterii soldului (în
tranşe). Modalitatea de calcul a dobânzii este cea aplicabilă conturilor curente, adică zilnic (la
sold) şi capitalizată în prima zi lucrătoare a lunii următoare.
Conturile de economii se pot deschide pentru anumite categorii de clientelă şi anume
pentru tinerii căsătoriţi, studenţi şi pensionari cărora BC „Moldova Agroinbank” le bonifică o
rată a dobânzii de 17%, fără comisioane de deschidere, retragere şi administrare. BC „Moldova
Agroindbank” are în portofoliu Contul JUNIOR INVEST cu o rată a dobânzii de 17%, fără
comisioane. Conturile de economii în EUR au o rată mai mică a dobânzii comparativ cu
depozitele la termen (în jur de 3%), dar fluctuaţia permanentă a cursului le conferă avantaj
clienţilor, care pot arbitra fără costuri pe curs.
Depozitele ca porduse bancare oferite de Moldova Agroindbank oferă următoarele
avantaje:
- accesibilitatea la conturile deţinute indiferent de locaţie: indiferent de localitatea unde
s-a constituit depozitul, există posibilitatea de acces la sumele depuse la oricare dintre cele 67 de
filiale şi 104 agenţii Moldova Agroindbank din întreaga ţară.
- prin abonarea la serviciul Internet Banking se pot accesa informaţii privind conturile de
depozit peste tot unde există conexiune la internet.
- asistenţă din partea personalului la alegerea depozitului.
BC ”Moldova Agroindbank” SA acordă clienţilor săi consultaţii profesionale, privind
constituirea depozitelor şi posibilitatea obţinerii veniturilor din dobânzi la conturile de depozit.

29
 Gama variată a depozitelor la termen oferă posibilitatea ca, în funcţie de suma de care
dispune clientul şi durata pentru care optează, să aleagă tipul de depozit care corespunde cel mai
bine cerinţelor sale. Toate depozitele la termen sunt purtătoare de dobânzi avantajoase, rata
cărora diferă în funcţie de durată.
Pasivele sau resursele bancare se formează din capitalul propriu, din mijloace de
împrumut de la populaţie şi agenţii economici, precum şi din atragerea de linii de credit străine.
Există patru direcţii principale de plasare a acestor mijloace: creditarea (activitatea
principală a băncilor), operaţiunile valutare şi operaţiunile pieţei de valori, hârtiile de valoare de
stat (HVS) şi certificatele BNM. Având în vedere că BNM a formulat cerinţa de majorare a
normei rezervelor obligatorii cu aproape 40%, B.C. “Moldova Agroindank” a fost nevoită să
plece complet sau parţial din unele sectoare. Este greu pentru tot sistemul bancar să majorezi
norma cu aproape 40%,întrucât pentru aceasta trebuie găsiţi suplimentar peste 1,55 mlrd. lei.19
Astfel, “Moldova Agroindank” a ajuns la o soluţie simplă: în primul rând, o parte din
resursele acumulate în hârtii de valoare de stat sau certificate ale BNM au fost redirecţionate
pentru completarea rezervelor obligatorii.
În al doilea rând, B.C. “Moldova Agroindank” a redus creditarea sectorului real al
economiei. Şi, în al treilea rând, această măsură a forţat banca să majoreze dobânzile şi la
depozite, şi la credite, ceea ce afectează grav costul capitalului atras de către bancă. Practic, cea
mai drastică consecinţă dintre cele enumerate mai sus pentru “Moldova Agroindank” este
reducerea volumului creditelor de consum. În toată masa de plasamente de credit, un loc anumit
revine creditării de consum, al cărei nivel a crescut considerabil în ultimii ani.
Şi ritmurile mari ale creditării de consum înseamnă şi aşteptări inflaţioniste. Este de
înţeles că BNM caută prin orice metode să reducă dinamica de creştere a creditului de consum.
În acest caz, ea majorează norma rezervelor obligatorii. Drept urmare, B.C. „Moldova
Agroindank” a fost nevoită să plece din acest sector.

2.2. Analiza portofoliului de depozite a sistemului bancar din Republica

Moldova

Succesul unei instituţii bancare este garantat atunci când aceasta, odată intrată în
competiţie, reuşeşte să-şi îndeplinească rolul economic mai bine decât concurenţa. Misiunea
principală a băncilor este să atragă clienţi, iar acest lucru necesită inovaţie, calitate,

19
http://bancamea.md/banks/moldova-agroindbank#deposits[online]. [citat 15 aprilie 2016].

30
profesionalism, produse şi servicii cât mai aproape de necesităţile clienţilor şi cât mai multe
avantaje competitive. Băncile trebuie să fie axate pe oameni şi nevoi, nu doar pe profit.
Competiţia bancară are loc atât în domeniul resurselor atrase, cât şi în domeniul
creditelor. Concurenţa la nivelul depozitelor se limitează la rata de dobândă oferită şi capacitatea
de rambursare a depozitelor ajunse la scadenţă. Dacă e să vorbim de sistemul bancar autohton, se
atestă dominanţa a câtorva bănci mari din sistem asupra celor mai multe servicii bancare, ceea ce
subminează gradul de concurenţă bancară existent în ţara noastră.
În R. Moldova, circa 70% din activele bancare sunt concentrate în cele mai mari 5 bănci
din sistem. Pe piaţa depozitelor bancare, mai mult de jumătate din soldul depozitelor este
reprezentată de portofoliile a 3 bănci – Moldova-Agroindbank, Moldindconbank şi Victoriabank.
este necesar de a analiza care este evoluţia şi structura depozitelor bancare în dependenţă de
perioada pentru care s-au constituit.
Tabelul 2.1.
Evoluţia depozitelor bancare în sitemul bancar pe perioada anilor 2013-2015
Milioane lei
La 31 decembrie Abaterea
Tipuri de depozite 2014- 2015-
2013 2014 2015
2013 2014
Depozite la vedere fără
dobîndă 9476,9 12242,2 11880,8 2765,3 -361,4
Depozite la vedere cu
dobîndă 7809,8 7197,7 6374,4 -612,1 -823,3
Depozite la termen fără
dobîndă 0 11100,1 89,4 11100,1 -11010,7
Depozite la termen cu
dobîndă 34603,3 34922,5 31857,0 319,2 -3065,5
Total depozite mln lei 51890,0 65462,5 50201,6 13572,5 -15260,9

Sursa: Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil

pehttp://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro[online].[citata la
07.04.2016]

Pe perioada analizată volumul total de depozite pe întreg sistemul bancar a înregistrat o

tendinţă de modificare diversă, afirmaţie care este argumentată şi de figura 2.1.

31
 70000,0 65462,5
60000,0 51890,0 50214,3
50000,0
40000,0
30000,0
Total
20000,0 depozite
10000,0
0,0
2013 2014 2015

Sursa: elaborată de autor în baza datelor tabelului 2.1

Figura 2.1. Evoluţia volumului total de depozite în sistemul bancar autohton în mln.
lei .
După cum s-a menţionat şi mai sus, în perioada anilor 2013-2015 depozitele totate au
înregistrat o evoluţie neuniformă. Astfel, în anul 2014, comparativ cu 2013, volumul depozitelor
a crescut cu 13 572,5 milioane lei ceea ce reprezintă 26,16 % ( 13572,5/51890x100). Această
majoare este determinată de majorarea volumului depozitelor la vedere fără dobîndă, adică de
sporirea mijloacelor băneşti la conturilor curente, cu 2765,3 milioane lei, şi de majoararea
depozitelor la termen, cu şi fără dobîndă, cu respectiv 11100,1 şi 319,2 milioane lei. Se observă
faptul că în anul 2013 depozite la termen fără dobîndă nu au fost constituite.
În anul 2015 s-a înregistrat o diminuare a depozitelor totale cu 15260,9 milioane lei sau cu
23,31 % (-15260,9/65462,5x100) faţă de anul 2014. Această modificare a fost cauzată de
diminuarea volumului atît a depozitelor la vedere, cît şi depozitelor la termen. Cea mai
însemnată reducere se înregistrează în cazul depozitelor la termen fără dobîndă care s-au
micşorat de la 11100,1 milioane lei la 89,4 lei, adică cu 99 % (-11010,7/11100,1x100).
Diminuarea volumului depozitelor bancare s-a datorat lichidării a a trei bănci din sistemul
bancar autohton, astfel dacă în 2014 acesta cuprinde 14 bănci comerciale, în 2015 la trei dintre
ele a fost intentat proces de lichidare, numărul lor reducîndu-se la 11. Aceasta situaţie a generat
şi deterioarea încrederii populaţiei în sistemul bancar autohton ceea ce, de asemenea, a constituit
un factor determinat în reducerea volumului depozitelor bancare.
În analiza depozitelor din sistemul bancar nu este suficientă doar cerecetarea evoluţiei
acestora în dinamică, ci şi a structurii acestora şi a modificărilor care au intervenit. Analiza
depozitelor din punct de vedere structural, atît în dependenţă de perioada pentru care sau
constituit, cît şi în dependenţă de categoria depunătorilor se realizează în tabelele de mai jos.

32
 Tabelul 2.2.
Analiza structurii depozitelor din punct de vedere al termenului pentru care s-au constituit
pe perioada 2013-2015
2013 2014 2015 Abaterea , %
Tipuri de depozite Suma,mln.le Cota, Suma, Cota, Suma, Cota, 2014- 2015-
i % mln.lei % mln.lei % 2013 2014
Depozite la
vedere fără
dobîndă 9476,9 18,26 12242,2 18,70 11880,8 23,66 0,44 4,96
Depozite la
vedere cu dobîndă 7809,8 15,05 7197,7 11,00 6374,4 12,69 -4,06 1,70
Depozite la
termen fără -
dobîndă 0 0,00 11100,1 16,96 89,4 0,18 16,96 16,78
Depozite la
termen cu -
dobîndă 34603 66,69 34922,5 53,35 31857,0 63,47 13,34 10,12
Total depozite 51890 100 65462,5 100 50201,6 100 x x
Sursa: Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil
pehttp://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro [online]. [citată la
07.04.2016]

Pe întreaga perioadă analizată în structura depozitelor din funct de vedere al termenului

de constituire, ponderea principală este deţinută de depozitele la termen cu dobîndă. Acest fapt
se evidenţiază şi în figura 2.2. unde se prezintă structura depozitelor pentru anul 2015.
Depozite la
vedere fără
dobîndă Depozite la
24% vedere cu
dobîndă
Depozite la 13%
termen cu
dobîndă Depozite la
63% termen fără
dobîndă
0%

Sursa: elaborată de autor în baza datelor tabelului 2.2..

Figura 2.2. Structura depozitelor după termenul de constituire în anul 2015

În anul 2013 structura depozitelor totale este constituită din trei elemente componente:
depozite la termen cu dobîndă care deţin 66,69 % din total depozite; 18,26 % sunt constituite de

33
depozitele la vedere fără dobîndă şi 15,05 % de depozitele la vedere cu dobîndă. În anul 2014 au
survenit unele modificări în structura depozitelor totale.
Principala modificare este apariţia celui de-al patrulea element, şi anume depozite la
termen fără dobîndă, care deţine o pondere însemnată şi anume 16,96 %. Ponderea cea mai mare
este de asemenea deţinută de depozitele la termen cu dobîndă, şi anume 53,35 %, cu o scădere de
13,34 puncte procentuale faţă de anul precedent, fiind urmată de ponderea depozitelor la vedere
fără dobîndă, cu 18,70 %, pondere care nu s-a modificat semnificativ faţă de anul precedent, şi
cea mai mică cotă este deţinută de depozitele la vedere cu dobîndă, şi anume 11 %.
În anul 2015 au intervenit modificări în structura depozitelor în sensul majorării ponderii
depozitelor la termen cu dobîndă cu 10,12 puncte procentuale, constituind 63,47 % şi diminuării
semnificative a ponderii depozitelor la termen fără dobîndă, de la 16,96 % în 2014 la 0,18 % în
anul 2015, ceea ce reprezintă o reducere cu 16,78 puncte procentuale. Totodată, a crescut cota
deţinută de depozitele la vedere. Astfel, depozitele la vedere fără dobîndă constituie 23,66 % sau
cu 4,96 puncte procentuale mai mult decît în anul precedent, iar depozitele la vedere cu dobîndă
deţin 12,69 %, cota lor înregistrîd o majorare cu 1,70 puncte procentuale.
Din punt de vedere al termenului pentru care s-au constituit, structura depozitelor, la
situaţia de la 31 decembrie 2015 este prezentată în figura 2.3.

Sursa:Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:

http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-
2015[online].[accesat pe 12.04.2016]

Figura 2.3. Structura depozitelor pe scadenţe

34
 Cea mai mare pondere la depozitele în valută o au cele constituite pe o perioadă cuprinsă
între 6 şi 12 luni ( 42,75 %) iar la depozitele în lei, depunerile pe o perioadă de la 3 la 6 luni
(50,19%). Depozitele pe un termen mai mare de un an au o pondere redusă.
Atît depozitele la vedere, cît şi cele la termen se constituie atît de persoane fizice cît şi
persoane juridice, din care fac parte şi administraţiile publice şi băncile comerciale.
Din punct de vedere al termenului pentru care sau creat, în anul 2015, depozitele la vedere
constituie 36,36 % iar cele la termen 63,64%. Care este distribuţia acestora în dependenţă de
categoria de depunători se reflectă în figura 2.4.
Depozite la Depozite la
termen ale vedere ale
persoanelor persoanelor
juridice fizice
7% Depozite la 14%
termen ale
persoanelor Depozite la
fizice vedere ale
56% persoanelor
juridice
23%

Sursa: elaborată de autor în baza datelor din tabelul a.3.1 (vezi anexa 3)

Figura 2.4. Structura depozitelor în funcţie de durată şi categoria depunătorilor în

2015
Cele 36 % deţinute de depozitele la vedere sunt formate din depozitele persoanelor fizice
13,54 % şi depozitele persoanelor juridice 22,83 %, din care 0,22 % sunt reprezentate de
depunerile băncilor în alte bănci. Ponderea cea mai mare în totalul depozitelor este deţinută de
depozitele la termen ale persoanelor fizice care constituie 56,22 %, pe cînd ponderea cea mai
mică, de 7,42 %, este deţinută de depozitele la termen ale persoanelor juridice.
Situaţia este un pic altfel în ceilalţi doi ani. Astfel, în anul 2013, depozitele la termen ale
persoanelor fizice constituiau 49,73 %, înregistrînd o diminuare cu 6,64 puncte procentuale în
anul 2014, ajungînd la 43,09 %. Această modificare vine în detrimentul ponderii depozitelor la
termen ale persoanelor juridice, care a crescut de la 8,06 % în 2013, la 19,24 % în anul 2014.
Această modificare se datorează faptului că în anul 2014 spre deosebire de 2013 se
înregistrează o activitate activă de depunere a mijloacelor băneşti la termen fără dobîndă de către
bănci în alte bănci comerciale. Ponderea depozitelor la vedere, atît a persoanelor fizice cît şi
juridice a scăzut în anul 2014 comparativ cu 2013, cu 0,93 şi respectiv 2,68 puncte procentuale,
deţinînd în 2014 9,75 % şi respectiv 19,94 %, urmînd ca în anul 2015 acestea să crească datorită
tendinţei de efectuare a operaţiunilor în cont mai preponderent decît cele cu numerar.
35
 Dacă se compară structura depozitelor la vedere cu cea a depozitelor la termen, atunci se
observă că în cadrul depozitelor la vedere ponderea mai mare aparţine persoanelor juridice,
întrucît fiecare agent economic este obligat să plaseze mijloacele de care dispune la un cont
bancar, pe cînd în cazul depozitelor la termen ponderea principală este deţinută de persoanele
fizice, acest fapt fiind datorat situaţiei că persoanele fizice preferă depozitele bancare ca
posibilitate de investire, pe cînd personele juridice preferă alte obiecte de investiţii sau de cele
mai multe ori nu dispun de mijloace băneşti disponibile pentru a fi plasate în depozite bancare la
termen.

100,00
39,59 % 30,25 %
80,00 47,16 %
Depozite ale persoanelor
60,00 juridice
40,00 69,75 % Depozite ale persoanelor
60,41 % 52,84 % fizice
20,00
0,00
2013 2014 2015

Sursa: elaborată de autor în baza datelortabelul a.3.1(vezi anexa 3)

Figura 2.5. Structura depozitelor în dependenţă de categoria depunătorilor

Figura 2.5 ilustrează distribuţia depozitelor totale pe categorii de depunători. Astfel, în anul
2013, 39,59 % din depozite aparţineau persoanlor juridice şi 60,41 % - persoanelor fizice. În anul
2014 creşte cota depozitelor persoanelor juridice pînă la 47,16 % ( cu 7,57 puncte procentuale) şi
în consecinţă scade ponderea depozitelor persoanelor fizice pînă la 52,84 %. În anul 2015, se
înregistrează cea mai scăzută pondere a depozitelor persoanelor juridice, şi anume 30,25 % şi
respectiv cea mai înaltă cotă a depozitelor persoanelor fizice, de aproximativ 70 %.
Un al aspect sub care poate fi analizată structura depozitelor, este din punt de vedere al
unităţii monetare în care se efectuează depunerea. În Republica Moldova, băncile comerciale
acceptă depozite în moneda naţională (MDL) şi în monedă străină ( EURO şi USD). În tabelul
2.3 este prezentată structura depozitelor ţinînd cont de acest criteriu.

36
 Tabelul 2.3
Analiza structurii depozitelor în dependenţă de monedă în care sunt acceptate
2013 2014 2015
Tipul de depozite Suma, Cota, Suma, Cota, Suma, Cota,
mil.lei % mil.lei % mil.lei %
Depozite în MDL 28705,6 55,32 31388,6 47,95 23864,6 47,54
Depozite în
valută 23184,4 44,68 34073,9 52,05 26336,9 52,46
Total depozite 51890 100 65462,5 100 50201,5 100
Sursa:Raportul BNM „Structura depozitelor pe sistemul bancar” disponibil pe
http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro[online].[citată la 07.04.2016]

Cu excepţia anului 2013, cînd depozitele în lei deţineau ponderea mai mare, de 55,32 %,
iar depozitele în valută constituiau 44,68 %, în ceilalţi doi ani analizaţi ponderea principală de 52
% este constituită de depozitele în valută, depozitele în moneda naţională constituind în jurul a
48 %. Autorul consideră că a crescut ponderea depozitelor în valută datorită caracterului instabil
al monedei naţionale care s-a accentuat şi mai mult îndecursul ultimilor doi ani.
Care sunt ratele dobînzilor practicate atît la depozitele în valută, cît şi la depozitele în lei se
prezintă în figurile de mai jos.
La o primă analiză a figurii 2.6 se constată că la situaţia din decembrie 2015, la depozitele
persoanelor fizice în monedă naţională se oferă rate ale dobînzilor mai înalte decît în cazul
depozitelor persoanelor juridice. Cea mai înaltă rată a dobînzii la depozitele persoanelor fizice
este de 17,48 % şi se acordă la depunerile pe un termen cuprins între 6 şi 12 luni. Cea mai
înjoasă rată este acordată, după cum este şi firesc, la depozitele constituite pe o perioadă de pînă
la o luni. În cazul depozitelor în lei ale persoanelor juridice rata dobînzii variază între 1,79 şi
15,72 %. Cea mai înaltă rată a dobînzii fiind acordată la depunerile pe un termen cuprins între 1 -
2 ani.

37
 Sursa:Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-
2015[online].[accesat pe23.04.2016]

Figura 2.6. Ratele dobânzii la depozitele la termen în moneda naţională, pe scadențe

(% anual)

La depozitele acceptate în valută, rata dobînzii cea mai înaltă se acordă la depozitele
persoanelor fizice constituite pe un termen ce depăşeşte 5 ani şi constituie 4,85 % . Cu cît
perioada depozitului este mai îndelungată, cu atît şi rata dobînzii este mai mică. De remarcat este
faptul că, la depozitele în valută rata dobînzii este mai mică comparativ cu cea stabilită la
depozitele în lei.

Sursa:Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015 Disponibil pe:

http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-
2015[online].[acceat pe 23.04.2016]

38
 Figura 2.7.Ratele dobânzii la depozitele la termen în valută, pe scadenţe (% anual)
De menţionat este faptul că la stabilirea ratei dobînzii se iau în consideraţie mai multţi
factori, printre care şi rata inflaţie, care în ultima perioada oscilează în jurul a 12 %.
Dacă s-a realizat analiza structurii depozitelor în dependenţă de mai multe criterii, urmează
să se analizeze cît deţine fiecare bancă comercială din total depozite pe sistemul bancar.

2.3. Analiza portofoliului de depozite la BC „Moldova-Agroindbank” S.A

Datele dintabelul a.4.1 (vezi anexa 4) relevă faptul că trei dintre cele unsprezece bănci
comericiale deţin mai mult de jumătate din portofoliul de depozite. Acest fapt este confirmat şi
de figura 2.8.
În sistemul banca autohton, cea mai mare pondere în portofoliul total de depozite o au
depozitele atrase de BC „Moldova –Agroindbank” SA ( 27,93%). A doua poziţie, în top trei
bănci comerciale care deţin cel mai mare portofoliu de depozite, este ocupată de BC
„Moldindconbank” SA care deţine 23,45 % din totalul depozitelor. Portofoliul de depozite al BC
„Victoriabank” SA reprezintă 18,34 % din depozitele totale pe sistem şi ocupă locul trei.

BC „MOLDOVA -
3,31 %
1,43% 1,15% AGROINDBANK” S.A.
0,51% BC „Moldindconbank” S.A.
3,04%
4,21 %
B.C. „VICTORIABANK” S.A.
5,60
% 27,93 % BC „MOBIASBANCA - Groupe
11,03 % Societe Generale” S.A.
B.C. „EXIMBANK - Gruppo Veneto
Banca” S.A.
B.C. „ProCredit Bank” S.A.
18,34 % 23,45 %
„FinComBank” S.A.

B.C. „ENERGBANK” S.A.

B.C. „COMERTBANK” S.A.

BCR Chisinau S.A.

Sursa: elaborată de autor în baza datelor din tabelul a.4.1 (vezi anexa 4)

Figura 2.8. Ponderea băncilor comerciale în volumul total de depozite

39
 Banca care deţine ponderea cea mai mare în portofoiliul de depozite este, după cum s-a
specificat anterior, BC „Moldova-Agroindibank” SA. Care este mărimea depozitelor atrase de
aceasta şi rata medie a dobînzii oferită la ele se prezintă în tabelul 2.6(vezi anexa nr.3)
Portofoliu de depozite al BC „Moldova-Agroindbank” SA constituie la data de 31
decembrie 2015, 14 022 841 mii lei, fiind format din depozite în MDL – 46,67 %
(6544684/14022841x100) şi de depozite în valută străină 53,33 %.
Din punt de vedere al categoriei deponenţilor, structura depozitelor se redă în figura 2.9.

Depozitele
persoanelor
juridice Depozitele
25% persoanelor
fizice
75%

Sursa: elaborată de autor în baza datelortabelul a.5.1(vezi anexa 5)

Figura 2.9. Structura depozitelor pe categorii de deponenţi la BC „Moldova-Agroindbank”

Se observă că cea mai mare parte a depozitelor, şi anume 75 %, este constituită din
depozitele persoanelor fizice.Din punt de vedere al termenului de constituire şi a faptului dacă se
percep sau nu dobînzi, depozitele sunt structurate după cum se prezintă în figura 2.10.
Ponderea principală potrivit figurii 2.10. este deţinută de depozitele la termen cu dobîndă,
care constituie 73%. Pentru aceste depozite se acordă dobînzi în mediu de 14,90 % pentru
depozitele persoanelor fizice în lei şi 2,17 % pentru cele în valută. Pentru depozitele persoanelor
juridice rata medie a dobînzii este de 10,79 % pentru depozitele în lei şi 3,13 % pentru cele în
valută.
Depozite la
vedere fără
dobândă Depozite la
22% vedere cu
dobândă
5%
Depozite la
Depozite la termen fără
termen cu dobândă
dobândă 0%
73%
Sursa: elaborată de autor în baza datelor tabelul a.5.1 (vezi anexa 5)

40
 Figura 2.10. Structura depozitelor BC „Moldova-Agroindbank” după termenul de
constituire

Deoarece predomină depozitele la termen în valută se vor analiza cîteva dintre depozitele
la termen oferite de banca analizată:
- Depozitul „CLASIC” se constituie atît în monedă naţională cît şi valută străină, la o rată a
dobînzii flotantă care oscilează în dependenţă de termenul de constituire între 10,5 şi 17 %
la depozitele în lei şi 0,04 -4, 00 % la depozitele în valută. Termenele pentru care se pot
depune mijloacele băneşti sunt: 30, 60, 90, 180, 365 şi 540 de zile la depozitele în lei, pe
cînd la depozitele în valută sunt şi termene de 740 şi 1095 de zile. Acest tip de depozit nu
permite depuneri suplimentare şi nici retrageri şi nici perfectarea automată a contractului la
expirarea perioadei.
- Depozitul „CLASIC +” se constituie de asemene atît în lei cît şi în valută, pe un termen de
180 zile la o rată a dobînzii de 11-11,25 % pentru depozitele în lei în dependenţă de suma
depusă şi respectiv 1,5-2,0 % la depozitele în valută. Retragerile din cont nu se permit iar
depunerile suplimentare doar în primele 90 de zile.
- Depozitul pentru pensionari „SENIOR CLASIC” se deschide pe un termen de 740 de zile
atît în lei cît şi valută la o rată a dobînzii de 17 % şi respectiv 3,5-3,75 %, dobînda fiind
achitată lunar. Şi în cazul acetui tip de depozit retragerile din cont şi depunerile
suplimentare nu se permit.
- Depozit „Multiopţional” este un depozit de economii, foarte des solicitat de clienţi, care se
deschide pe o perioadă de 180 de zile, în lei şi valută, la o rată a dobînzii de 10 % şi
respectiv 1-1,15 %. Acest tip de depozit permite retragerile şi depunerile suplimentare,
precum şi perfectarea automată a contractului de depozit la scadenţă.
Moldova Agroindbank (MAIB) rămâne cea mai puternică bancă din sistemul bancar al
Republicii Moldova potrivit rezultatelor oficiale ale activităţii băncilor la situaţia de la sfârșitul
anului 2015, anunţate de Banca Naţională a Moldovei (BNM). MAIB a finalizat anul trecut cu
cele mai mari cote la majoritatea indicatorilor financiari, inclusiv active, credite, depozite, ceea
ce demonstrează un înalt grad al credibilităţii şi siguranţei băncii.
Activele Moldova Agroindbank au crescut pe parcursul anului 2015 cu 19 la sută, până la
18,18 miliarde de lei, iar cota băncii la acest indicator a atins cifra maximă pe sistem - de 26,3 la
sută. Portofoliul de credite al MAIB s-a majorat de la 10,45 miliarde de lei la finele anului 2014

41
pînă la 10,55 miliarde de lei la sfârşitul anului trecut. Cota de piaţă a Moldova Agroindbank la
acest indicator s-a ridicat la 28,7 la sută.20
Banca a avut o evoluţie impresionantă a portofoliului de depozite, inclusiv a depozitelor
persoanelor fizice. Volumul total al depozitelor a crescut cu 2,55 miliarde de lei şi a atins la 31
decembrie 2015 suma de 14,064 miliarde de lei. Cea mai mare parte, peste 10,6 miliarde din
suma totală, o reprezentau depozitele persoanelor fizice. Cota acestora pe sistem este de 30,1 la
sută, care este una record pentru sistemul bancar naţional. Tipurile de depozite oferite de BC
„Moldova Agroindbank” sunt prezentate în (Anexa 6).
Creşterea numărului de deponenţi şi a depozitelor atrase se datorează situaţiei create pe
piaţa bancară, dar, în primul rînd, credibilităţii mari de care se bucură Moldova Agroindbank, în
calitate de bancă sigură şi puternică.
Moldova Agroindank a finalizat anul 2015 cu performanţă absolută la indicatorul venit
net, cu o cifră de venituri de 378,5 milioane de lei.
Reţeaua de alternativă mai include 5 centre de autoservire 24 din 24, precum şi 40 zone
de autoservire în incinta filialelor băncii şi Centrelor Comerciale Grand Hall şi Elat. Moldova
Agroindbank va continua să avanseze pe calea promovării soluţiilor electronice, MAIB
dejaavând cele mai performante sisteme de deservire la distanţă, inclusiv Internet Banking şi
Mobile Banking21.
Rezultatele oficiale ale activităţii băncilor la situaţia din 31.12.2015, anunţate de Banca
Naţională a Moldovei (BNM), confirmă că BC „Moldova Agroindbank” SA este cea mai
puternică bancă. MAIB a finalizat anul 2015 cu cele mai mari cote la majoritatea indicilor
financiari, inclusiv active, credite, depozite, ceea ce demonstrează gradul superior al credibilităţii
şi siguranţei MAIB.
În 2015 Moldova Agroindbank a continuat să-şi majoreze volumul activelor, acestea
însumând 18,18 mlrd lei la finele anului, cu o creştere de 19%. Cota băncii la acest indicator a
ajuns la cifra maximă pe sistem - de 26,3 la sută.
Realizările BC „Moldova Agroindbank” SA, managementului superior şi întregei echipe
a băncii sunt înalt apreciate la nivel naţional şi internaţional, MAIB fiind desemnată de Global
Banking & Finance Review Cea mai bună bancă comercială din Moldova în anul 2015.

20
http://bancamea.md/banks/moldova-agroindbank#deposits [online]. [citat 15 aprilie 2016].
21
http://bancamea.md/banks/moldova-agroindbank#deposits[online]. [citat 15 aprilie 2016].

42
 În anul 2016 BC„Moldova AgroindBank” este liderul la capitolul cele mai multe depozite
de pe piaţa bancară. La ea au ales să îşi păstreze cei mai mulţi bani persoanele fizice, dar nu şi
juridice. Cei mai mulţi bani în depozite ale persoanelor juridice le deţine BC VictoriaBank.
Volumul total al depozitelor la sfârşitul lunii februarie este de peste 53 de miliarde de
lei,cei mai mulţi bani în bănci sunt ai persoanelor fizice - de peste 32 de miliarde de lei,
persoanele juridice au depus aproximativ de două ori mai puţin - aproximativ 16 miliarde de lei.

43
Capitolul III. DIRECŢII DE OPTIMIZARE A GESTIUNII DEPOZITELOR
BANCARE

3.1. Practici internaţionale în domeniul managementului depozitelor bancare

Sfera de activitate a băncilor nu se limitează doar pe plan intern dar se extinde pe

internaţional, axându-se în principal pe: acordarea de credite populaţiei, agenţilor economici şi
altor bănci; la fel ele acceptă depuneri de la alte bănci, populaţie şi agenţi economici; operaţiuni
valutare; administrarea averilor; plasamentul împrumuturilor; finanţarea schimburilor comerciale
ale ţării unde sunt amplasate; oferă credite pe termen mijlociu şi lung pentru export, astfel ele
mobilizează în acest scop fonduri prin emiterea de obligaţiuni. De asemenea, aceste bănci acordă
credite filialelor bancare sau comerciale ale ţării în străinătate, derulează operaţiuni de schimb
valutar, mobilizează împrumuturi pentru diferiţi solicitatori străini.
În mod tradiţional, putem afirma că băncile îndeplinesc trei funcţii: atragerea de
depozite, acordarea de credite şi transferul fondurilor. În timp, băncile au început să se implice
şi să dezvolte şi operaţiuni caracteristic instituţiilor financiare specializate non-bancare,
operaţiuni asociate investiţiilor financiare cum sunt: emiterea, subscrierea şi lansarea unor
împrumuturi pe bază de obligaţiuni, activităţi de brokeraj şi de dealer, managementul
portofoliilor investiţionale ale clienţilor, managementul plăţilor curente ale clientelei bancare,
cuprinse în denumirea de activitate bancară de investiţii financiare (investment banking).
Datorită condiţiilor actuale băncile sunt nevoite să adopte o politică agresivă, adică
anumite strategii bine definite. În practica bancară se aplică trei strategii, iar fiecărei strategii
fiindu-i specifică o anumită strategie de preţ.
1). Prima strategie constă în orientarea spre atingerea poziţiei concurentului de pe piaţă
pe calea dezvoltării reţelei de filiale, prelucrarea promovarea produselor şi serviciilor active sau
de tip nou ce înglobează întreg spectrul activităţii bancare, stabilind rate ajantajoase a dobânzilor
la depozite, mărirea cheltuielile pentru reclamă, deci strategie pe care şi-o pot permite doar
băncile mari. Decizia de preţ devine una dificilă cînd există clienţi care se pot orienta spre alte
servicii sau spre alte bănci, fiind posibile două strategii de competitivitate:
 strategia preţului unic, se aplică doar în cazul unor servicii asemănătoare între bănci şi
cînd se doreşte creşterea volumului;

44
  strategia preţului diferenţiat, când între serviciile prestate de bănci sunt diferenţe, acestea
fiind specificate pe bănci, astfel banca este nevoie să cunoască avantajele competitivităţii
şi ca mai apoi să poată combina preţul cu profitul pentru a atrage clienţi;
2). A doua strategie este situaţia în care banca nu concurează cu liderul din domeniu,
însă se specializează într-unul sau mai multe tipuri de servicii bancare substituite (de exemplu
acordarea de servicii la telefon sau prin internet). Obiectivul de bază rămânând a fi atragerea
noilor clienţi. În acest caz putem evidenţia două alternative strategie de preţ:
 preţul de fructificare, care presupune stabilirea unui preţ ridicat pentru a evidenția
avantajul noului produsului. Conturile de depozit au menirea să asigure fructificarea
unor economii (fie ale firmelor, fie a persoanelor) pe un termen mai îndelungat. De aici şi
posibilităţile restrînse titularilor privind mişcarea din cont prin încasări sau efectuare de
plăţi, unele bănci aplică restricţii şi cu privire la retrageri. Fructificare cea mai sigură la
depozite prezintă convenţia între deponent şi bancă privind termenele şi alte condiţii de
depunere. Spre exeplu, băncile engleze cer clienților să fie anunţate cu şapte zile
preventiv pentru retragerile mai importante, deşi în fapt nu aplică aceste prevederi;
 preţ de penetrare, acesta pesupune nivele mai mici de preţ, dar pentru a captura piaţa,
volumul tranzacţiilor determinînd costurile; după acapararea pieţii preţurile vor creşte.
3). A treia strategie presupune că banca nu va încerca de a scoate pe piață produse şi
servicii noi, dar va practica pe cele preferate şi de celelalte bănci, şi care bineînţeles sunt
rentabile. Această strategie e practicată de majoritatea băncilor. În lipsa unei modernizări sau
adaptări, preţul serviciilor de tip pasiv constituindu-se fie ca preţ de recuperare, fie ca preţ de
transfer.
Managementul bancar evidențiază şi interdependenţa care are loc prin circuitul
informaţiei între subsistemul depozite cu celelalte subsisteme din cadrul băncilor, atît la nivel
tactico-operativ, cît şi la nivel strategic. Activitatea băncilor presupune interes permanent pentru
raportul resurse - plasamente.
Orice banca activează cu scopul de a obţine profit, iar sursa acestuia, în cea mai mare
parte provine din diferenţa între veniturile obţinute din dobânzile la plasamente şi cheltuielile
determinate de costurile resurselor atrase. Putem urmări legătura dintre sistemul analizat şi
celelalte subsisteme pe baza influenţei pe care atragerea resurselor, în ansamblu, o are asupra
activităţii celorlaltor compartimente.
Echilibrul activ-pasiv din bilanţul contabil reflectă de altfel raportul dintre depozitele
atrase, care reprezintă ponderea, şi plasamentele sucursalei. Aci se poate observa o legătură
dublă, de determinare, dintre depozite şi creditele acordate de compartimentul de specialitate,
45
atât directă, la nivel de sucursală, cât şi indirectă, prin intermediul redistribuirii resurselor de
analiză, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare către centrala băncii. Pentru
asigurarea profitului la nivelul aşteptărilor acţionarilor, persistă o corelaţie permanentă între
dobânzile active şi cele pasive, respectiv între dobânzile la depozite şi cele la credite.
O a doua legătură importantă pe care o putem evidenția este între sistemul Depozite lei şi
Serviciul Operaţiuni Valutare, acesta din urmă, contribuind la rândul lui la totalul resurselor
atrase.
Volumul acestor două tipuri de resurse constituie împreună o parte importantă a totalului
resurselor, în condiţiile menţinerii echilibrului resurse - plasamente, orice creştere sau
descreştere a volumului resurselor valutare are ca efect micşorarea sau mărirea în compensaţie a
nivelului depozitelor, ceea ce se poate realiza prin politica dobânzilor. Aceeaşi relaţie există şi
între Serviciul Depozite şi Serviciul Decontări Interbancare, sumele reprezentând decontări în
derulare (tranzit) având și ele o pondere în resursele atrase, astfel influenţând necesarul de
resurse din depozite şi reducând costul mediu al resurselor.
Relaţia existentă între Serviciul Virament (ghişeu) şi Serviciul Depozite a fost prezentată,
depozitele agenţilor economici constituindu-se şi lichidându-se prin relaţia cu contul curent al
clientului respectiv. O relaţie similară există şi între Serviciul Depozite şi Casierie. La aceasta
se adaugă şi relaţia indirectă, resursele atrase prin depozite echilibrând în balanţă lichidităţile din
casierie. Este necesar de mensționat și relaţia Serviciului Depozite cu Serviciul Contabilitate
Proprie, care urmăreşte în permanenţă realizarea veniturilor şi cheltuielilor băncii, ponderea
constituind-o cele din dobânzi, precum şi relaţia cu Serviciul Informatică, unde are loc
prelucrarea, gestiunea, securitatea datelor şi aplicaţiilor aferente activităţii analizate şi legătura
acesteia cu întreaga contabilitate a băncii. Interacţiunea complexă între sistemul depozitelor, ca
sursă principală pentru resursele băncii, şi celelalte compartimente şi activităţi trebuie
supravegheată de echipa responsabilă de managementul la nivel de sucursală şi la nivelul întregii
bănci, luându-se permanent măsurile necesare pentru ca activitatea de ansamblu să-şi atingă
scopurile propuse22.
În activitatea sistemului bancar ale statelor înalt dezvoltate în ultimii ani pot fi disprinse
patru tendinţe ce caracterizează operaţiunile cu depozite23:
Prima tendinţă – creşterea volumului depozitelor persoanelor fizice, influenţstă de
factorii de natură macroeconomică, precum diminuarea indiciului mediu al inflaţiei, majorarea

22
HARTULARI C., PAUL M., PĂUN R. Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare. Bucureşti:
ASE, 2001. 224 p. ISBN: 978-963-590-103-5.
23
MIHAI I. Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare. Bucureşti: Expert, 2003. 627 p. ISBN: 978-073-490-
183-5.

46
veniturilor persoanelor fizice,iar garantarea depozitelor a servit la creşterea încrederii în sistemul
bancar .
A doua tendinţă – dezvoltarea concurenţei. Implimentarea sistemelor de garantare a
depozitelor a avut drept efect modificarea structurii pieţii bancare. Se poate observa procesul de
demonopolizare. S-a păstrat caracterul neomogen al ratei dobânzii la depozite ceea ce duce la
egalarea cotelor de piaţă, şi în mod paradoxal, dezvoltarea băncilor mici, celor riscante, şi la
destabilizarea sistemului bancar.
A treia tendinţă – predominarea depozitelor mari, se observă la depunerile efectuate se
persoanele fizice, este un factor pozitiv, fiindcă se reduc diferenţele de scadenţe ale băncii la
atragerea resurselor şi va spori eficienţa formării capitalului bancar.
A patra tendinţă - majorarea termenului de scadenţă. Se efectuează depuneri de la 1-3
ani şi mai mult, astfel se observă creşterea calităţii pasivelor bancare. În practica băncilor
engleze, aceste depozite se referă la sume mari (peste 10.000 lire) care sunt atrase de bănci iar
condiţii sunt negociate în fiecare caz în parte.
Sistemele bancare ale noilor state cu economie de piaţă, în special ale ţărilor din spaţiul
C.S.I., în pofida dezvoltării lor accelerate din ultimii zece ani, nu reuşesc să ajungă la nivelul
sistemelor bancare ale ţărilor dezvoltate, atât ca volum al mijloacelor disponibile, cât şi ca
varietate şi calitate a serviciilor bancare. Riscul sporit al operaţiunilor, cât și scadenţa prea mică
atât a mijloacelor atrase la termen, cât şi a acordării de credit reprezintă caracteristicile de bază
ale managementului sistemelor bancare din ţările cu economie tranzitivă. Principala cauză a
acestei situaţii constă tocmai în instabilitatea şi dezvoltarea insuficientă a sectoarelor lor
economice reale. În cadrul acestor state, sistemele bancare nu sunt capabile, oricât de mult s-ar
dori, să acorde credite pe termen lung sectorului real al economiei, atât din cauza insuficienței
mijloacelor atrase pe o perioadă îndelungată şi riscului sporit al operaţiunilor financiare, iar o
altă cauză fiind și inexistenţei unei baze legislative şi juridice adecvate.
Dată fiind prezenţa acestor factori şi în pofida duratei scurte a funcţionării sistemelor
financiar-bancare ale noilor state cu economie de piaţă, acestea din urmă pun în aplicare activ
metodele şi procedeele managementului, utilizează experienţa pozitivă acumulată de sistemele
financiare ale statelor industrializate în decursul ultimelor decenii şi anume: concepţia de
management al capitalului bancar, gestiune a depozitelor particulare sau corporative, de stabilire
a dobânzilor, implimentare a noilor tehnologii pentru atragerea reurselor disponibile şi
eficientizare a gestiunii lor, la fel și diminuarea cheltuielilor care influențează creşterea
rentabilităţii capitalului propriu.

47
 R. Moldova se află în topul ţărilor cu cele mai înalte dobânzi la depozitele bancare,
acesta ne relevă faptul că costul resurselor atrase de către bănci,este înalt. Prin urmare în timp ce
veniturile din R. Moldova sunt cu mult mai mici decît media pe Uniunea Europeană, avem o rată
de economisire brută mult mai ridicată pe când rata de economisire bancară este una din cele mai
mici din regiune. Aceasta denotă faptul că deşi populaţia dispune de economii, este totuşi foarte
prudentă când vine vorba de plasarea resurselor respective în bănci. Astfel pentru stimularea
populaţiei de a depune economiile lor băncile sunt nevoite să aplice aşa dobânzi.
Rata de economisire în Uniunea Europeană este de 11,5%, iar în cazul României este
de 9,4%. În unele ţări din Centrul Europei, rata de economisire a urmat, în ultima perioadă, un
trend descrescător. Rata de economisire din scăzută are ca efect la scăderea economisirii şi la
creşterea îndatorării.
Scăderea are drept cauzată atât de schimbările în comportamentul consumatorilor, cît şi
convergenţa economică cu zona euro sau unui nivel scăzut al dobânzilor. În această ordine de
idei, prioritate strategică a sistemelor bancare ale statelor care au economie tranzitivă constă
tocmai în utilizarea managementului şi experienţei bancare pozitive deja existente24.
Pe pieţele bancare dezvoltate, sursa principală a depozitelor agenţilor economici o
reprezintă depozitele pe certificate negociabile, peste o anumită sumă, şi, în acest sens, marile
corporaţii folosesc tehnicile bancare ale managementului lichidităţii pentru a identifica
excedentele soldurilor conturilor de disponibilităţi (depozite la cerere) şi a le investi în certificate
negociabile. Aceste servicii vizează o diversitate de aspecte, precum: raportarea zilnică a
soldurilor depozitelor, procesarea plăţilor pe clienţi, investirea în timpul nopţii (overnight) a
excedentelor conturilor de disponibilităţi, constituirea de depozite pentru salariaţi, managementul
trezoreriei etc.
Controlul depozitelor are loc prin intermediul ratei dobânzii, însă este important ca
nivelul depozitelor trebuie corelat cu profitabilitatea plasamentelor, cu oportunităţile de
investiţii, cu conjuctura economică.
Mărimea depozitelor este influențată semnificativ şi de garantarea acestora, îndeosebi de
procentul de garantare, sau de mărimea absolută garantată, în acest sens plafonarea garanţiei
depozitelor poate duce la dispersia depozitelor, mărimea numărului de operaţiuni bancare şi
reducerea şanselor băncii de a demara şi susţine afaceri mari.

24
MIHAI I., Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare. Bucureşti: Expert, 2003. 145 p. ISBN: 978-473-580-
163-5.

48
 Pentru a putea menține stabilitatea sistemului bancar prin evitarea panicii bancare şi
retragerea masivă a depozitelor în situaţii de criză financiară majoritatea statelor lumii au
implimentat sisteme de asigurare a depozitelor.
Potrivit datelor Forumului European de Garantare a Depozitelor 25 în lume la data de
31.12.2007 în 98 state se implementau sisteme de garantare a depozitelor şi în alte 21 la etapa de
proiectare. Există un scop comun însă orice stat are mecanisme specifice de realizare a
schemelor de asigurare a deponenţilor. Există sisteme de garantare:
 organizate/ mutuale;
 publice (Japonia, Canada, SUA)/ private ( Norvegia, Germania, Finlanda);
 obligatorii (Rusia, statele din UE, RM)/ benevole (Taiwan);
 cu garantare integrală / parţială a depozitelor;
Asigurarea benevolă este cu precădere pe continentul euroasiatic şi cel african, cu
excepţia Elveţiei şi Germaniei, unde pe lângă cea benevolă şi există și o schemă obligatorie. În
majoritatea statelor, în mărimea compensării se includ şi dobînzile calculate şi neachitate
depunătorului.
Sistemul mutual presupune răspîndirea solidară pentru toate băncile membre privind
acoperirea cheltuielilor necesare de satisfacerea obligaţiilor băncilor care sunt declarate în stare
de faliment.
Sistemul asigurării organizate condiționează existenţa unui asigurator care să
formeze,gestioneze și administreze fondul de asigurare constituit prin aportul băncilor asigurate.
Se presupune că statul deține un avantaj natural în poziţia de asigurator al rezervelor
bancare, spre deosebire de sistemul privat care s-ar putea să nu poată asigura cuprinderea
integrală.
În unele ţări, astfel precum Turcia, Mexic şi Japonia pe o perioadă îndelungată de timp
se practica asigurarea rambursării depozitelor deplin, avantajele constau în faptul că falimentele
bancare puteau fi excluse, însă totodată exista riscul apariției hazardului moral, fiindcă se
deteriorează disciplina de piaţă atît din partea clienţilor, cît şi a băncilor care sunt încurajate să
finanţeze proiecte riscante, fapt care explică motivul nepracticări garantării deplină a depozitelor
în statele enumerate.
Crizele bancare din Japonia, Norvegia, Koreia, Filipine, ş.a. după implimentarea unei
scheme de garantare a depozitelor demonstrează fapul că în pofida existenței a unor atfel de
25
Rapoartele anuale al Fondului de Garantare a depozitelor din România.[online][accesat pe 23.04.2016]
disponibil pe http://www.fgdb.ro/Publicatii-si-statistici-35/

49
sisteme nu poate garanta pe deplin apariția falimentelor bancare. Una din metodele de aflarea
limitelor de compensare este stabilirea lor în baza mărimii medii a depozitelor, iar FMI
recomandă stabilirea limitei în baza dublă a indicatorului PIB. Schema desfăşurării procesului
de decizie pentru stabilirea limitei garantării depozitelor este prezentată în figura de mai jos.
Este criza sistemică?

Nu Da

E necesară Nu este aplicată

Nu e necesară Garantarea deplină Garantarea deplină
Garantarea deplină
faliment rapid faliment lent

Sursa: elaborată în baza NEGRUŞ M., Produse şi servicii bancare. Marketing bancar. Bucureşti: Expert,
2003. 145 p. ISBN: 978-473-580-163-5.
Procesul dat începe prin determinarea modului cum are loc desfășurarea a crizelor în ţară,
în cazul în care crizele sunt sistemice garantarea integrală este obligatorie, iar dacă nu, respectiv
nu e necesară.26
Astfel pentru evitarea efectului negativ al crizelor bancare în procesul de gestiune a
depozitelor bancare, în cazul existenţei sau non-existenţei unei scheme de asigurare, sunt
necesare aplicarea unor şir de măsuri precum supravegherea permanentă a băncilor, promovarea
comportamentului prudent al deponenţilor în procesul alegerii băncii potrivite.
Astăzi băncile sunt obligate să menţină unui plafon de garantare a depozitelor pentru ca
în caz că depozitele unei bănci devin indisponibile acest plafon să garanteze plata acestora pentru
fiecare depunător. Astfel pentru a câștiga încrederea populaţiei şi a ajunge la o mai mare
stabilitate pe pieţele financiare Comisia Europeană impune un plafon de 20 000 euro pentru
2008, 50 000 euro – 2009 iar începând din 2010 plafonul este de 100 000 euro pentru ţările
europene. Însă având în vedere dezvoltarea ţării în R. Moldova plafonul de garantare a
depozitelor este de doar 6 000 lei.
În concluzie, putem evidenţia că gestiunea efectivă a depozitelor bancare poate fi
efectuată doar printr-o politică proprie privind depozitele, unde drept instrumentele de gestionare
sunt specifice în dependenţă de tipul de depozit, de categoria deponenţilor ş.a. Iar încrederea

26
NEGRUŞ M. Produse şi servicii bancare. Marketing bancar. Bucureşti: Expert, 2003. 145 p. ISBN: 978-473-
580-163-5.

50
populaţiei în sistemul bancar este factorul important si in același timp decisiv ce va determina
clientul de a efectua depunerile .

3.2. Metode de eficientizare a gestiunii depozitelor în bănci

Depozitele de economii ale populaţiei joaca un rol primordial în resursele băncii , în

special, cele cu depozitele cu destinaţie specială. Ele se plasează şi se retrag în suma totală sau
parţială iar confirmarea are loc prin eliberarea acelui livret de economii. Acestea pot fi
depozitele, plata cărora este stâns legată de concediu, zi de naştere, aşa-numitele depozite de
sărbători. Aceste depozite sunt cu succes practicate în ţările înalt dezvoltate.
După cum s-a mai menționat depozitele sunt o sursă importantă pentru bancă. Structura
acestora în bancă este flexibilă şi stabilită în dependenţă de conjunctura pieţei valutare. Însă,
acestei surse de formare a mijloacelor bancare are si careva neajunsuri. În primul rînd, este vorba
despre cheltuielile mari ale băncii pentru atragerea mijloacelor în depozite, insuficienţa
mijloacelor băneşti libere în unele regiuni. Pe lîngă aceasta,constituirea și mobilizarea
mijloacelor în depozite depinde în mare parte și de depunători şi nu de bancă, şi totuşi, lupta
concurenţială dintre bănci pe piaţa resurselor de credit, le impune să diversifice a serviciile care
contribuie la atragerea depozitelor.27
În perioada actuală, pentru atragerea mai rapidă a mijloacelor băneşti
suplimentare, băncile folosesc posibilităţile pieţei inter-bancare de resurse, locul unde se vând
mijloacelor băneşti, mobilizate de alte instituţii creditare. Creditul inter-bancar se acordă, de de
obicei, în condiţiile relaţiilor de corespondenţă. Mecanismul relaţiilor corespondente inter-
bancare constă în deschiderea conturilor corespondente de către o bancă în alta, pentru
efectuarea operaţiilor de decontare şi plată la ordinul fiecăreia.
Operaţiunea pasivă a băncilor constă în acceptarea resurselor de credit centralizate.
Creditele băncilor centrale se acordă băncilor comerciale cu scopul de refinanţare în bază
concurenţială, la fel şi sub formă de credite lombard.
Strategia de modernizare a gestiunii depozitelor în bănci are drept obiectivul principal
obţinerea controlului asupra surselor de fonduri, asemeni cu controlul deţinut de bancă asupra
activelor sale.

27
SOCOL A., Îndrumar de tehnică bancară. Studii de caz, manual universitar, Editura Risoprint, Cluj Napoca,
2006, p.12. ISBN: 978-473-560-160-5.

51
 Ca principală pârghie de control este preţul - rata dobânzii şi celelalte condiţii pe care
banca le oferă pentru depozitele pe care le atrage şi pentru împrumuturile pe care le ia - pentru a
obţine volumul, structura şi costul pe care le doreşte.
În cazul în care cererea de credite este mare, banca are posibilitatea de a mări rata
dobânzii pe care o oferă la depozite sau la împrumuturile de pe piaţa monetară la un nivel
superior competitorilor săi; însă pe de altă parte, în situaţia în care banca dispune de un surplus
de lichidităţi comparativ cu posibilităţile sale de plasamnet, ea poate lăsa neschimbată dobânda
pasivă sau chiar o poate diminua, lăsând ca competitorii să ofere mai mult pentru fondurile
disponibile pe piaţă.
Evoluția și dezvoltarea strategiei de management a pasivelor dar și creşterea volatilităţii
dobânzilor şi a riscurilor au favorizat elaborarea unei strategii de management al fondurilor.
Acestă strategie presupune o abordare mai echilibrată a managementului activelor şi
pasivelor: astfel conducerea băncii trebuie să exercite un control riguros asupra volumului,
structurii şi venitului, respectiv costului, atât a activelor, cât şi a pasivelor; această coordonare va
permite maximizarea marjei dintre veniturile băncii obţinute din plasamente şi cheltuielile ei
pentru atragerea paivelor; politicile unei băncii trebuie dezvoltate în aşa fel incât acestea să
permită maximizarea veniturilor şi să minimizeze costurile aferente serviciilor băncii.28
Desfăşurarea unei activităţi constant profitabile şi sigure impun realizarea unui raport
optim echilibrat între resurse şi plasamente. De aici reiese și importanţa deosebită pe care
gestionarea resurselor o are pentru bănci.
Pentru a avea succes băncile trebuie să promoveze o politică activă în domeniul atragerii
resurselor financiare atât pe piaţa locală şi externă prin promovarea unui spectru larg de depozite
şi a altor instrumente financiare. Este necesară conlucrarea continuă cu organizaţiile financiare
internaţionale, fondurile de investiţii şi băncile străine în vederea favorizări atragerii resurselor
accesibile de pe piaţa externă .
Politica statului privind dezvoltarea durabilă a sistemului bancar
Prin politica şi acţiunile statului în domeniul vizat se încearcă perfecţionarea în
continuare a modului de funcţionare a băncilor, ceea ce va permite asigurarea creşterii gradului
de siguranţă în activitatea acestora, totodată va spori capacitatea băncilor de a satisface
necesităţile economiei naţionale precum și ale persoanelor fizice în servicii bancare.

28
TUDORACHE D., PAPARI G., Politici şi tehnici bancare, Editura Andrei Şaguna, Constanţa, 2005, p. 34. ISBN:
978-763-540-183-7.

52
 Pentru realizarea numitului scop, vor fi antrenate acţiunile orientate spre consolidarea
sistemului bancar, care, la rîndul său, va fi promovată şi în cadrul fiecărei bănci în parte.
Proprietarii şi administraţia băncilor vor trebui să stabilească şi întreprinde măsuri în
vederea diminuării riscurilor caracteristic operaţiunilor active ale băncilor, precum și sporirea
gradului de acoperire a acestui risc cu capital propriu, perfecţionarea metodelor de dirijare a
activelor şi pasivelor, dezvoltarea sistemului de control intern şi perfecţionarea modului de
activitate a organelor de conducere.
Totodată în cadrul sistemului bancar va apreciat procesul de consolidare prin limitarea
sau excludere activităţilor băncilor problematice privind atragerea depozitelor de pe piaţa
financiară, astfel se va crea condiţii favorabile pentru concentrarea mijloacelor temporar libere,
care sunt disponibile pe piaţă, în băncile care îşi desfăşoară activitatea cu un grad comparativ
mai înalt de prudenţă.
De asemenea, vor fi susţinute procesele de fuziune şi asociere a băncilor, care ăn așa mod
vor decide să-şi majoreze capacitatea lor de competitivitate pe piaţă. Vor fi retrase autorizaţiile
de la băncile care activează cu abateri de la prevederile legislaţiei şi actelor normative bancare,
fapt ce duce sau poate conduce la înregistrarea pierderilor şi scăderea substanţială sau totală a
capitalului. Totodată, se vor menţine cerinţe efective de prudenţă faţă de procesul de acordare a
licenților pentru băncilor noi pe piață, astfel urmărindu-se scopul de a se deschide numai acele
bănci noi care, în momentul autorizării, sînt lipsite de condiţii prealabile pentru apariţia
problemelor pe viitor.
Activitatea băncilor străine pe piaţa serviciilor bancare din Republica Moldova şi
experienţa acumulată de către acestea vor contribui la îmbogăţirea cu noi cunoştinţe a băncilor
autohtone şi, în rezultat, la dezvoltarea în continuare a unui sector bancar puternic şi competitiv.
În acest scop, se va pune accentul pe investiţiile strategice din străinătate, care vor
contribui la consolidarea în continuare a sistemului bancar autohton29.
Pentru a încurajarea acordarea creditelor, precum şi în scopul reducerii riscurilor băncilor
în activitatea de creditare vor fi necesare și oportune aceste acțiuni: deschiderea birourilor de
credit care vor colecta şi vor face disponibile informaţiile privind istoria creditară a agenţilor
economici şi care se vor afla în gestiunea utilizatorilor acestor birouri; deschiderea a unui centru
informaţional cu un statut bine definit, centru care va colecta baza informaţională referitor la
întreprinderile înregistrate, activitatea desfăşurată, poziţia lor fiscală, imobilul gajat, litigiile în

29
TOMOZEI V., OBOROC Iu., ENICOV I. Riscuri şi instrumente financiare de acoperite. Editura Evrica, Chişinău,
2002. ISBN: 978-483-590-173-8.

53
care este antrenat, inclusiv fiscale etc.; punerea accentului pe procesul de accelerare a
implementării unui registru centralizat şi computerizat al gajului, astfel încît toţi notarii să fie
capabili să înregistreze gajul, iar băncile - să aibă posibilitatea să consulte registrul în cauză;
crearea unui registru public de raportare financiară care să fie accesibil pentru investitori,
publicul larg şi organele de stat interesate.
Este evident faptul că în cazul în care va funcţiona eficient sistemului de garantare a
depozitelor acesta va conduce la creşterea încrederii în sistemul bancar,precum si la micşorarea
costurilor serviciilor bancare, la majorarea resurselor financiare ale băncilor, care, ulterior, vor
putea fi investite de către acestea pe termen lung.
Băncile vor putea promova politicile lor interne cu scopul de a determina, gestiona şi a
menţine baza de date necesare pentru transferul mijloacelor în Fondul de garantare a depozitelor.
În acest mod sistemul bancar se va dezvolta conform cu standardelor general
acceptate,care sunt elaborate de organismele financiare internaţionale, specializate în acest
domeniu, inclusiv standardele stabilite de Directivele Uniunii Europene, Comitetul Basel pentru
supraveghere bancară eficientă.
Ţinând cont de dezvoltarea rapidă a sistemului bancar şi de necesitatea implementării în
continuare a standardelor general acceptate, vor fi susţinute acțiunile și eforturile în vederea
funcţionării Centrului de instruire pe lîngă Asociaţia Băncilor din Moldova, carese va ocupa cu
organizarea cursurilor cu tematici financiar-bancare pentru perfecţionarea specialiştilor din
sistemul bancar.
Direcţiile principale de dezvoltare a sistemului bancar
Criza bancară care a perturbat economia moldovenească în 2015 poate fi ameliorată
printr-un Plan care include 7 măsuri urgente, care vor fi implementate atât la nivelul BNM și
altor instituţii relevante, cât și la nivelul băncilor comerciale, în următorii doi ani. Acest plan ar
diminua consecinţele crizei, și totodată va preveni crize similare pe viitor.
La baza Planului de consolidare a sectorului bancar autohton se află două principii
fundamentale:
1). O bancă centrală independentă și bine echipată care va deține instrumente moderne
de monitorizare și reglementare bancară;
(2) Bănci comerciale administrate și deţinute de persoane profesioniste și integre,care
vor face față tuturor dificultăților care au o guvernanţă corporativă exemplară și suficient
capitalizate pentru a putea absorbi pe cont propriu orice eșec de management30.

30
http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro[online][.accesat pe 10.04.2016]

54
- Întărirea independenței BNM. Acţiunile în acest sens trebuie să vizeze exluderea
pârghiilor prin care anumite cercuri de interese politice sau private ar putea pot pune
presiuni asupra băncii centrale. Aceasta va sporiri eficienței activităților de reglementare
dar și va asigura o mai bună responsabilizare a băncii centrale.
- Fortificarea monitorizării supravegherii bancare. Aceste măsurile se referă la
diminuarea factorului uman în procesul de monitorizare și reglementare prin
implementarea soluțiilor TIC, sporirea capacităţii BNM în a identifica și contracara
activitățile concertate, înăsprirea sancţiunilor penale pentru abuzul de piaţă și alte
încălcări care vor fi efectuate din partea băncilor comerciale, dar și eficientizarea
comunicării și coordonării între instituțiile responsabile în mod direct sau indirect de
stabilitatea financiară.
- Sporirea transparenţei acţionarilor din sistemul bancar. Este necesară implementarea
unui mecanism care să evalueze clar „calităţile” acţionarilor pentru a evita admiterea
deţinerii acţiunilor bancare de către persoane cu profil de integritate dubios. În acest sens,
acțiunile trebuie să vizeze implementarea și instituționalizarea testului fit-and-proper
(standarde minime de integritate și transparență) sporirea și facilitarea schimbului de
informaţii cu statele de reședință a acţonarilor finali ai băncilor.
- Îmbunătăţirea guvernanţei corporative în bănci. Sunt necesare atât măsuri
motivaţionale, printre care constituirea și promovarea unui Cod general de Guvernanță
Corporativă, elaborarea și publicarea anuală a rapoartelor privind transparenţa gestionării
riscurilor și promovarea unor standarde etice și profesionale pentru funcționarii din
cadrul băncilor, cât și practicarea unor măsuri coercitive, cum ar fi înăsprirea sancțiunilor
pentru guvernarea improprie.
- Responsabilizarea managerilor bancari. Se propune acentuarea principiului verificării
duble (eng: four eye approach), dar și implementarea mecanismului de bail-in, în care
acționarii au obligația să acopere din sursele proprii pierderile și orice alte consecințe ce
au avut loc din cauza managementului defectuos. În lista de acțiuni mai intră și sporirea
independenței membrilor Consiliilor de administrație care au responsabilitatea de a
verifica activitatea managerilor bancari și înăsprirea sancțiunilor pentru administrarea
necorespunzătoare a băncilor.
- „De-offshorizarea” sectorului bancar. Presupune interzicerea oricăror interacţiuni
dintre bănci și companiile din regiunile care nu respectă standardele de transparenţă,
precum și adaptarea deplină a legislaţiei autohtone cu prevederile UE în domeniul
spălării banilor.

55
 - Sporirea capacităţii băncilor de a absorbi pierderi. Este necesară revizuirea
indicatorilor prudenţiali conform prevederilor Basel III, delimitarea unor cerinţe și mai
riguroase pentru băncile sistemice în raport cu băncile mici și desigur majorarea
plafonului de garantare a depozitelor bancare.
Depozitele bancare reprezintă o forma principală de mobilizare a capitalurilor şi
economiilor monetare care sunt temporar disponibile în economie.
Constituirea depozitelor bancare poate fi considerat ca fiind una dintre cele mai
importante linii de afaceri pentru bănci, datorită faptului că depozitele sunt o sursă pentru
finanţarea creditelor şi a activităţilor de investiţii. Banca oferă o varietate de tipuri de depozite
atractive cu scopul atragerii fondurilor disponibile de la persoanele fizice, firme şi din surse
publice31.
Depozitele sunt o sursă majoră de fonduri, banca acţionând ca să le primească şi apoi să
le utilizeze în operaţii care să-i aduca profit. Procedura de atragerea a depozitelor de la o
societate comercială este diferită de aceeaşi operaţiune executată pentru persoane fizice şi ea
afectează tipurile de conturi de depozit care sunt oferite/utilizate de către societăţi sau persoane
fizice. Cele mai importante diferenţe sunt următoarele:
Sistemul de control intern la constituirea depozitelor este foarte important din
urmatoarele motive, printre care
(a) volumul mare de tranzacţii, de cele mai multe ori de natura repetitivă
(b) marea lichiditate a valorii depozitelor.
În ceea ce priveşte cele mai importante puncte de control intern, pot fi mențonate
următoarele32:
- funcţionarii de la ghişeu care lucrează cu conturi în numerar sunt obligați să pună de
acord soldurile existente cu cele din registrul contabil;
- accesul să fie accesibil doar pentru sistemul de evidenţă a depozitelor şi la respectiva
bază de date să fie accesibil doar pentru personalul autorizat;
- conturile inactive sunt separate de celelalte conturi şi controlate;
- conturile personalului băncii sunt de asemenea separate şi urmărite separat;
- situaţiile (extrasele) băncii sunt trimise periodic clienţilor;

31
TRENCA I., Metode şi tehnici bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002. ISBN: 978-473-480-173-0.
32
MANOLESCU Gh., SÎRBEA DIACONESCU Adriana: Management bancar, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001, p. 36. ISBN: 978-73-780-103-5.

56
- tranzacţiile prin automate de plată – ATM - sunt revizuite, transcrise şi documentate
corect;
- audit-ul intern al băncii efectuiază controale periodice pentru a verifica respectarea
politicilor şi procedurilor băncii.

57
 ÎNCHEIERE
Prin activitatea de constituire a resurselor financiare, și concomitent cu plasarea lor pe
piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţă financiară, băncile au rolul de
intermediar între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. În eefectuarea acestei diversităţi
de operaţiuni, băncile acţionează individual pe cont propriu, iar depunătorii şi creditorii neavând
nici o legătură de drept între ei. Băncile sunt cele care gestionează depozitele şi mijloacele de
plată din economie pentru a obține profit. Astfel, colectând depozitele, băncile își i-au
angajamentul gestionării eficiente a acestora, cu randament maxim, în beneficiul propriu şi al
depunătorilor.
Băncile sunt acelea care efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. Totuşi,
constituirea de depozite şi acordarea de credite constituie operaţiunile de bază ale acestora. În
ultima perioadă putem remarca o tendinţă de universalizare a băncilor comerciale, în sensul că
acestea desfăşoară toate operaţiunile bancare permise de lege şi nu îşi limitează activitatea la
anumite sectoare (la noi, societăţile bancare sunt, prin lege, bănci universale).
Băncile îndeplinesc trei funcţii de bază :
- să atragă resursele disponibile ale clienţilor (persoane fizice şi juridice) sub formă de
depozite (atragerea fondurilor);
- să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;
- să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea
fondurilor).
Băncile sunt cele care mobilizează foarte multe resurse băneşti existente în economie. Iar
principala mobilizare are loc cu ajutorul depozitelor pe care persoanele fizice şi juridice le
constituie în bănci.
În prezent, băncile din R. Moldova ne propun o gamă foarte largă de depozite. Pentru
orice gust. Pe de altă parte, o gamă atât de largă, poate descuraja, mai ales un client începător.
Dar această situaţie este tipică nu este specific doar pentru sectorul bancar, ci marii
majorități de companii ce lucrează în retail. 80% din venit le aduc 20% produse. Sau puțin altfel
spus, 80% produse ajută la promovarea restul 20%.
Desigur toate băncile au posibilitatea să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei
dobânzii aceasta variând în dependență de necesitațile bănci.
Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilităţile ce țin de plasamentele profitabile şi
oportunităţile de investiţii, precum şi cu situaţia economică a ţării. În scopul atragerii depozitelor,

58
băncile fac apel la servicii de marketing, la bonificarea unor dobânzi promiţătoare şi la oferta
certificatelor de depozit şi de economii.
Aproximativ 80%- 90% constituie resursele atrase de bancă din total resurse ale băncii.
Aceste resurse băneşti sunt utilizate pentru realizarea operaţiunilor active. Mobilizarea pe un
termen anumit a mijloacelor băneşti temporar disponibile de la persoanele fizice şi juridice îi permite
băncii să folosească aceste mijloace pentru creditarea agenţilor economici cât şi oferirea resurselor
pentru credite de consum şi alte tipuri de credite oferite de bancă pentru persoanele fizice.
Rolul resurselor atrase:
- formează volumul de mijloace băneşti necesare bănci pentru efectuarea plasamentelor;
- determină capacitatea băncii de a-şi realiza funcţiile sale;
- Reprezintă gradul de încredere a investitorilor în bancă.
Orice depozit are o structură - păstrarea şi înmulţirea banilor cu ajutorul băncii. Și fiecare
depozit are unele proprietăţi, în dependenţă de care şi variază rezultatele financiare. Aceste
proprietăţi sunt:
- Rata dobânzii
- Posibilitatea depunerilor suplimentare
- Capitalizarea procentelor
- Termenul depozitului
- Posibilitatea retragerii înainte de termen
- Tipul ratei
- Asigurarea depozitului
- Valuta
Rata dobânzii
Cu cât mai mare, cu atât mai bine. De ea depinde suma finală a banilor câștigaţi. Dar
totuși, acesta nu este cel mai important factor.
Posibilitatea depunerilor suplimentare
Această caracteristică este destul de importantă. De exemplu: mă strădui să pun deoparte
circa 10% – 20% din venitul lunar. Iar dacă depozitul permite, încerc să mă folosesc de această
ocazie, căci venitul se calculează lunar din suma depusă. În același timp, unele bănci nu propun
această posibilitate, îndeosebi la depozitele cu rată dobânzii înaltă.
Capitalizarea procentelor
Aceasta este caracteristica cheie după care trebuie ales un depozit. Capitalizarea este
adăugarea procentelor câștigate la suma depozitului iniţial. Cu cât mai des are loc capitalizarea,

59
cu atât câștigul e mai mare, căci procentele se calculează la suma totală. Există următoarele tipuri
de capitalizare: lunară, semestrială, la finalul termenului.
Termenul depozitului
Această caracteristică este destul de „șireată”. Presupunem că deschidem un depozit de
15% anuale pe un termen de trei ani. Majoritatea contractelor de depozit au un punct, conform
căruia, la retragerea înainte de termen, procentul se calculează ca pentru un depozit „la vedere”,
adică doar 0,5%-1% anual. Nu se recomandă depozite cu un termen mai mare de un an. Riscăm
să fim legaţi de o bancă pe o perioadă prea lungă.
Posibilitatea retragerii înainte de termen
O altă caracteristică interesantă. În continuarea exemplului de mai sus, se presupunem că
acel depozit totuși are posibilitatea retragerii preventive, iar la moment ne trebuie urgent o sumă
mare de bani pe care nu o avem la mână. Atunci retrăgând o parte, nu afectăm rata, căci ea se
calculează de la sumă rămasă și nici suma deja câștigată.
Tipul ratei
Probabil, cea mai neplăcută caracteristică. Majoritatea depozitelor oferite au o rată
flotantă - ce presupune că bancă poate schimba rata dobânzii după voia sa. Deschizând un
depozit de 14%, poți ușor ajunge la doar 9,5% în doar jumătate de an (creșterea e posibilă
teoretic, dar în practică nu există așa ceva). Iar depozitele cu rată fixă sunt doar de 5%. BNM ne
promite o rată a inflaţiei de 5% în următorii ani - deci măcar de ea nu ne facem griji.
Asigurarea depozitului
Toate băncile comerciale din R. Moldova sunt autorizate de către Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistemul Bancar. Iar plafonul de garantare (mărimea absoluta garantată a
depozitelor unui deponent persoană fizică într-o banca) la moment constituie 6000 lei.
În prezent, valoarea medie a unui depozit per deponent în Moldova nu este un indicator
util pentru a determina nivelul minim de garantare a depozitelor, cauza fiind că multe persoane
nu au suficientă încredere în sectorul bancar și aleg să nu facă depozite, sau aleg anumite
comportamente de reducere a riscurilor, care însă denaturează statistica. De exemplu: fac
depozite în ţări din UE, sau Rusia; iar în Moldova împart suma care doresc să o depună personal
în câteva depozite mai mici înregistrate pe mai mulţi membri ai familiei; fie în loc de o depunere
mare la o singură bancă - fac mai multe depuneri în câteva bănci diferite (depozitele fiind
garantate separat pentru fiecare persoană fizică în fiecare bancă separat) etc.
Astfel, se recomandă:
- Corelarea plafonului minim anume cu mărimea economiei moldovenești și tendințele
regionale și mai puțin reieșind din statistica bancară actuală;

60
- Aranjamente tranzitorii: este importantă acordarea sectorului bancar o perioadă de timp
rezonabilă pentru a mări contribuțiile (de ex. legea poate fi aprobată rapid, dar poate
stabili etape graduale de intrare în vigoare și un grafic de mărire în fiecare trimestru a
mărimii nivelului garantat, până la atingerea sumei indicate);
- Stabilirea în lege a unui mecanism de revizuire anuală a acestui plafon, prin corelarea cu
un număr anumit de salarii medii pe economie sau PIB; gradual, totodată cu completarea
cu alte măsuri care ar mari a stabilitatea sectorului bancar din RM și de reducere a
riscurilor, nivelul minimului garantat bancar va trebui revizuit din nou și mărit gradual
până la 30-50 salarii medii pe economie sau 2-9 ori PIB-uri pe cap de locuitor. Este
imperativ în paralel să fie fortificat complex tot sectorului bancar din Republica
Moldova, pentru că în orice ţară din lume un asemenea fond poate garanta situaţia de
incapacitate de plată a unei sau câtorva instituţii bancare (nu însă și o criză a întregului
sistem bancar dintr-o ţară, cum s-a întâmplat în Islanda în timpul crizei financiare din
2008-2012);
- Pe termen lung, odată ce are loc avansarea procesului de integrare europeană, va apărea
și obligaţia unică pentru statele membre ale UE să adopte garanţi minime de 100.000
euro pentru cetăţenii săi (anterior era 20.000 Euro în 1994 și 50.000 Euro în 2008).
Ţinând cont de priorităţile politice, preluarea graduală a legislaţiei europene în acest
domeniu este esenţială.
- Ţinând cont de potenţialul de migrare a capitalului, este importantă de a fi examinate
practicile din regiune (ex. Ucraina – minim 200.000 UAH, Rusia - minim 700.000 ruble,
România – 100.000 Euro (ca și în majoritatea ţărilor UE, excepţie Irlanda care oferă
garanţii nelimitate).
- În majoritatea ţărilor, în limita acestui plafon, sunt garantate depozitele persoanelor
fizice; totuși în unele ţări aceste garanţii au fost oferite și persoanelor juridice, pentru a
susţine companiile mici și mijlocii (de ex. în România);
- Modificarea plafonului minim de garantare a depozitelor trebuie să fie completată și de
alte măsuri de mărire a stabilităţii sectorului bancar din Republica Moldova, aceasta va
reduce riscurile de insolvabilitate a băncilor. Pe termen mediu, este importantă și
stabilirea unei legături directe între nivelul de performanţă a băncilor și mărimea
contribuţiilor (astfel încât banca care își asumă un comportament de risc mai mare în
activitatea sa de creditare – să facă o contribuţie procentuală mai mare decât o bancă cu
comportament mai prudent, și astfel cu risc mai mic de insolvabilitate și utilizare a
fondului comun de către deponenţii săi);

61
 BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. Lеgеа cu privirе lа Bаncа Nаţiоnаlă а Mоldоvеi: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Mоnitоrul
Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоvа [оnlinе]. 1995, nr. 56-57, аrt. 624.[citаt 12 аpriliе 2016].
Dispоnibil: http://www.bnm.org/ro/content/lege-cu-privire-la-banca-nationala-moldovei-nr-
548-xiii-din-21071995.
2. Legea cu privire la Instituţiile Financiare: nr.550-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial
[online]. 1996, nr. 1/2 [citat 27 martie 2016]. Disponibil: http://bnm.md/ro/content/legea-
institutiilor-financiare-nr-550-xiii-din-21071995.
3. Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar: nr. 575 din
26.12.2003. În: Monitorul Oficial [online]. 2004, nr. 30-34 [citat 17.04.2016]. Disponibil:
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=313219.
5. Hotărârea cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de efectuare de către bănci a
operaţiunilor cu cambii Nr.156 din 02.06.2000 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-80/257
din 08.07.2000).[citаt 08.03. 2016].
6. Regulamentul cu privire la desfăşurarea licitaţiilor de refinanţare Nr.2/08 din 22.11.95
(Monitorul Oficial al R.Moldova nr.71-72/32 din 21.12.1995).[citаt 09.03.2016].

Lucrări ştiinţifice
7.BASNO C., DARDAC N., Operaţiuni bancare, Editura Tehnică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996, p.74. ISBN: 978-9975-75-093-6.
8. BRATU Alina., Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005. ISBN: 978-973-
33-0742-5.
9. BATRÂNCEA I., Diagnostic şi evaluare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003, p.22. ISBN:
978-973-53-0942-8.
10. DARDAC N., BARBU T. Monedă, bănci şi politici monetare. Bucureşti: Didactică şi
Pedagogică, 2005, p.98.ISBN:9733-01-998-4.
11. FLORICEL C., Relaţii Monetar Financiare Internaţionale, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1997, p.21. ISBN: 973-30-581-30.
12.GRIGORIŢĂ C., Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005. p.328.ISBN: 973-79-
356-8.
13. HURDUC N., Management financiar bancar, Curs, Universitatea Athenaeum, Bucureşti,
2011. ISBN: 978-973-590-703-1.

62
14.HARTULARI C., PAUL M., PĂUN R. Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-
bancare. Bucureşti: ASE, 2001. 224 p. ISBN: 978-963-590-103-5.
15. IONESCU L., Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică,
Bucureşti, 1996. p. 30.ISBN: 973-9198-54-6.
16.IONESCU L., Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică,
Bucureşti, 1996. p.17. ISBN: 973-9198-54-6.
17. ILIE Mihai,Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti,
2003. ISBN 973-8177-91-6.
18.MIHAI I., Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare. Bucureşti: Expert, 2003. 145 p.
ISBN: 978-473-580-163-5.
19. MANOLESCU Gh., SÎRBEA DIACONESCU Adriana: Management bancar, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001, p. 36. ISBN: 978-73-780-103-5.
20. NITU I., Principii de profitabilităţi bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2002.p.64. ISBN:
973-8177-53-7.
21. NEGRUŞ M. Produse şi servicii bancare. Marketing bancar. Bucureşti: Expert, 2003. 145 p.
ISBN: 978-473-580-163-5.
22. ROTARU C., Managementul performanţei bancare, Editura Expert, 2001. ISBN: 973-8177-
02-9.
23.SOCOL A., Tehnica bancară, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006.ISBN: 973-
656-914-4.
24.STANCU I. Finanţe. Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Investiţii reale şi finanţarea
lor. Editura Expert, Bucureşti, 2003. ISBN 973-9463-69-7.
25. STOICA M. Managementul riscului bancar, Bucureşti: Ed. Expect., RO. ISBN: 978-973-
817-706-2.
26.SOCOL A., Îndrumar de tehnică bancară, Studii de caz, manual universitar, Editura
Risoprint, Cluj Napoca, 2006, p.12. 978-976-580-193-7.
27. TUDORACHE D., PAPARI G., Politici şi tehnici bancare, Editura Andrei Şaguna,
Constanţa, 2005, p. 34. ISBN: 978-973-717-361-4.
28. TOMOZEI V., OBOROC Iu., ENICOV I. Riscuri şi instrumente financiare de acoperite.
Editura Evrica, Chişinău, 2002 ISBN: 973-894-791-7.
29. TRENCA I., Metode şi tehnici bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002.
ISBN: 978-473-480-173-0.
Surse statistice şi de date

63
30.Informaţia privind depozitele a BC „Moldova-Agroindbank” Disponibil pe:
http://maib.md/ro/informatie-privind-depozitele/ [Citat la 07.04.2016]
31. Raportul BNM „Structura depozitelor pe sectorul bancar” la 31 decembrie 2013. Disponibil
pe:http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB10.xhtml?id=0&lang=ro[citat la
07.04.2016].
32.Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015Disponibil pe:
http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-2015
[citat la 07.04.2016].

33.Coşul de produse „depozite bancare destinate persoanelor fizice” Disponibil pe:

http://maib.md/files/file/depozite/in%20vigoare/2016/CosulDepozitelor%20in%20vigoare%2
0din%2025.04.2016.pdf [Citat la 07.04.2016].

34.Evoluţia pieţei creditelor şi a depozitelor în luna decembrie 2015Disponibil pe:

http://www.bnm.org/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor-luna-decembrie-2015
[citat la 07.04.2016].

64