ANALIZA COMPARATIVĂ A

SISTEMULUI FISCAL LA UN STAT

FEDERAL CU SISTEMUL LA UN
STAT UNITAR ( MAREA BRITANIE
ȘI ROMANIA)

Elaborat de: Pavalache Olivia

CUPRINS:

• Referențialul teoretic
• Principiile fiscalității în România
• Principiile fiscalității în Marea Britanie
• Tratamentul fiscal privind
• Analiza Marii Britanii
• Analiza României
• Pentru evaluarea, aprecierea şi efectuarea unor comparaţii corecte şi reale a
mărimii principalelor obligaţii bugetare din ţările supuse analizei în această lucrare, este
necesarăcunoaşterea şi a mărimii principalelor obligaţii bugetare din aceste ţări
prevăzute princonvenţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiate cu ţara noastră
întrucât, atât înconvenţiile respective, cât şi în legislaţia fiscală a statelor respectiv este
înscris principiul dedrept fiscal cu valoare universală care spune că „ Dacă orice
prevedere a codului fiscal alunei ţări contravine unei prevederi a unui tratat la care ţara
respectivă este parte, se aplică prevederea acelui tratat ” .
• Punctul de pornire îl reprezintă principiile fiscale din fiecare țară supusă analizei.
PRINCIPIILE FISCALITĂȚII ÎN ROMÂNIEI:
• În art.3 din Codul fiscal al țării noastre sunt menționate următoarele principii pe care se bazează reglementarea impozitelor și
taxelor aplicate în România :
•  Neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cuforma de proprietate, asigurând
condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;  
•  Certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă lainterpretări arbitrare, iar termenele,
modalitatea si sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina
fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinilor lor fiscale;
• Echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice , prin impunerea diferită a veniturilor , înfuncție de mărimea acestora; 
• Eficiența impunerii  prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu
conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoanele fizice si juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data
adoptării de cătreacestea a unor decizii investiționale majore.
PRINCIPIILE FISCALITĂȚII ÎN MAREA BRITANIE

• Potrivit Codului pentru stabilitate fiscală din Marea Britanie guvernul trebuie să iși desfășoare activitatea în
concordanță cu următoarele principii: 
• Transparență în stabilirea obiectivelor politicii fiscale, implementarea politicii fiscale și în publicarea
conturilor publice;  
• Stabilitate în procesul de construire a politicii fiscale și în modalitatea de impactare asupraeconomiei; 
•  Responsabilitate în managementul finanțelor publice;
• Corectitudine astfel încât se vor lua în considerare efectele financiare atât asupragenerațiilor viitoare cât și
asupra populațieiactuale;
•  Eficiență ce constă înutilizareacorectă aresurselorși în implementarea politicii fiscale
 TRATAMENTUL FISCAL PRIVIND PRINCIPALELE COMPONENTE FISCALE
ÎN STATELE SUPUSEANALIZEI COMPARATIVE
MAREA BRITANIE

Unica țară ce nu a renunțat la moneda proprie – lira sterlină- în favoarea monedei unice are, după cum
vom vedea o fiscalitate aparte. Anul fiscal britanic este cuprins între 6 aprilie și 5 aprilie a anului calendaristic
următor.
Spre deosebire de România, în Regatul Unit, sistemul contabil este independent de cel fiscal. În această
țară, fiecare întreprindere își desfășoară propria contabilitate, aceasta nefiind îngradită de reguli fiscale.
IMPOZITUL PE VENIT
Caracteristica specifică sistemului de impozitare britanic rezidă în distincția care se face între venituri și
câștigurile de capital. Acestea din urmă sunt împărțite în două categorii, respectiv câștiguri de capital pe
termen scurt ( perioada de reținere a capitalului sub 12 luni și câștiguri de capital pe termen lung (perioada
de deținere a capitalului peste 12 luni).
 În timp ce primele sunt tratate drept venituri obișnuite, celelalte sunt impozitate separat
prin impozitul pe câștigurile de capital, de cele mai multe ori mai redus. Acest lucru a
determinat mulți dintre britanici să-și convertească veniturile în capital pe termen lung și să
beneficieze de o impozitare mai ușoară.
Impozitul pe venit este un impozit progresiv. Acest lucru înseamnă că pe măsură
cevenitul unei persoane crește, va crește și cota de impozitare pentru venitul respectiv. În
acestfel sistemul de impozitare contribuie la reducerea inegalităților în avuții.
Fiecare persoană de pe teritoriul Marii Britanii beneficiază de o deducere personală ce
se scade din baza impozabilă.
 IMPOZITUL PE PROFIT

• Impozitul pe profit se aplică pentru profitul global al companiilor britanice, corporații și asociații
unicorporale. Firmele nerezidente în Marea Britanie plătesc impozit pe profit doar pentru profiturile
realizate în Marea Britanie. Profitul asupra căruia se aplică cota deimpozitare cuprinde venituri din
activități comerciale, investiții și câștiguri de capital, mai puțin deducerile ce urmează a fi prezentate
mai jos. Pierderile din activități comerciale precedente se pot deduce din profitul realizat sau se pot
reporta de la an la an pe termen nedefinit. Impozitul pe profit se calculează aplicând cote progresive de
impozitare stabilite de legislația britanică în funcție de profitul realizat de întreprindere. Pentru
profiturile realizate între 300,000£ și 1,500,000 £ se aplică o rata marginală de deducere astfel încât cota
de impozitare va crește treptat proporțional cu profitul.
 TAXA PE VALOARE ADAUGATA

• Cota standard a TVA este de 20% de la 4 Ianuarie 2011. Există bineînțeles și unele excepții. Astfel, o
cotă redusă de 5% se aplică la combustibil și energie, produse sanitare pentru femei, scaune auto pentru
copii, produse anti-fumat, contraceptive. Deasemenea se aplică cota de 0% TVA pentru mâncare,
transport domestic și internațional, cărți , ziare, îmbrăcaminte pentru copii, medicamente, vehicule
pentru pacienți cu disabilități. Aceste bunuri nu au TVA aplicat asupra produsului final iar firmele pot
deduce TVA-ul. Există și bunuri și servicii exceptate de la aplicarea cotei de TVA cum ar fi: educație
privată, servicii de sănătate, servicii poștale, servicii funebre, asigurări, pariuri și jocuri de
noroc.Acestea nu au TVA aplicat asupra lor la vânzarea către consumator dar TVA-ul nu este deductibil.
 ROMANIA
IMPOZITUL PE VENIT
• Veniturile persoanelor fizice se impozitează în România cu o cota unică indiferent de
valorea venitului realizat. Cota unică de impozitare este de 16%.. Persoanele nerezidente,
indiferent de locul unde își au domiciliul , sunt supuse impozitării în România numai
pentru veniturile realizate în România.. Spre deosebire de Marea Britanie , în România
există mai puține reglementări care permit personalizarea impozitului pe venit, însă la
momentul actual legislația românească în materie de fiscalitate tinde să evolueze și să se
armonizeze cu legislația aplicabilă celorlalte țări membre ale Uniunii Europene.
 URMĂTOARELE PERSOANE DATOREAZĂ PLATA IMPOZITULUI PE VENIT:
• Persoanele fizice rezidente pentru veniturile obținute din orice sursă, atât în România cât și în afara României

• Persoanele fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România,
pentru venitul net atribuibil sediului permanent

• Persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România, pentru venitul salarial net din această activitate
dependentă

• Impozitul pe venit se aplică următoarelor categorii de venituri:

• Venituri din activități independete

• Venituri din salarii

• Venituri din cedarea folosinței bunurilor

• Venituri din investiții

• Venituri din pensii

• Venituri din activități agricole

• Venituri din premii și jocuri de noroc

• Venituri din transferul proprietăților imobiliare

 VENITURI NEIMPOZABILE CUPRIND ÎN SPECIAL:

• Ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială; nu sunt venituri impozabile indemnizațiile pentru risc maternal,
maternitate, creșterea copilului și îngrjirea copilului bolnav
• Sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, despăgubiri privind daune morale
• Sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale
• Pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrați în
gradul I de invaliditate
• Contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice, conform dispozițiilor legale în
vigoare
• Sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare
• Bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare
• Sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire ori donație
• Veniturile din agricultură și silvicultură
• Premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene, jocuri olimpice
 IMPOZITUL PE PROFIT

• Cota standard a impozitului pe profitul societăților este de 16%. Contribuabilii care desfăşoară
activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau
pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui
contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în
acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de
5% aplicat acestor venituri înregistrate.
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul impozitului pe profit:
• Dividendele de la o persoană juridică română
• Diferențele favorabile de valoarea a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la
care dețin titluri de participare, precum și diferențele de valoare a investițiilor financiare
pe termen lung, reprezentând acțiuni deținute la societăți afiliate, titluri de participare și
investiții deținute ca imobilizări, înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile.
• veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile.
 Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate
prin acte normative în vigoare.
• cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil
• cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
• cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli
profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de
riscuri profesionale etc.
• Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
 TAXA PE VALOARE ADAUGATA
• Cota standard este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile
impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
 CONCLUZII
• După cum observăm fiecare țară are un impozit pe societăți diferit. Fiecare țară aplică reguli interne de
impozitare.Guvernele naționale și nu Uniunea Europeană sunt cele care decid asupra impozitelor pe care
trebuie să le plătească cetățenii. Rolul UE este de a se asigura că reglementările fiscale naționale respectă
obiectivele generale ale Uniunii privind crearea de locuri de munca și că aceste reglementări nu aduc avantaje
neloiale întreprinderilor dintr-o țară față de concurenții acestora din altă țară. Politica fiscală comunitară susține
principiul pieței unice și a liberei circulații a capitalurilor. Guvernele percep  impozitele pentru a-și finanța
cheltuielile. Prioritățile în materie de cheltuieli variază de la un stat membru la altul, iar UE nu intervine cu
condiția ca acestea să se mențină în limite, iar când datoriile devin prea mari, creșterea economică a celorlalte
țări din Uniune poate fi pusă în pericol.Totuși, cu condiția să manifeste prudență în ceea ce privește politica
economică, statele membere dispun de multă libertate în a hotărî cum să își cheltuiască banii și ce impozite să
aplice pentru a-și finanța cheltuielile. Așadar, guvernele noastre sunt cele care stabilesc cuantumul impozitului
pe profitul societăților și pe venit, profit și câștiguri din capital.Intervenția UE se limitează la a monitoriza
aceste decizii pentru a evalua dacă sunt corecte în raport cu totalitatea statelor membre.