Sunteți pe pagina 1din 89

ficaMinisterul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra „Finanţe şi Bănci”

RAPORT

privind efectuarea practicii de producţie la

Banca comercială „Victoriabank” S. A.

Ilica Irina Grupa Fb1005

Conducător ştiinţific Ștahovschi Ada

Dr.conf. univ.

Chişinău, 2013

Cuprins

Introducere Capitolul I. Reglementarea, controlul, supravegherea și normativele economice obligatorii ale activității băncii comerciale Capitolul II. Statutul băncii. Structura organizatorică şi de conducere a băncii comerciale Capitolul III. Resursele băncii, modul formării lor

Capitolul IV. Modul deschiderii, modificării şi închiderii conturilor la bancă Capitolul V. Operaţiunile de decontare, efectuate de banca comercială Capitolul VI. Operaţiunile de casă ale băncii comerciale Capitolul VII. Operaţiunile de credit şi investiţionale ale băncii comerciale Capitolul VIII. Operaţiunile cu valuta, tipurile şi modul organizării lor Capitolul IX. Operaţiunile de leasing, factoring şi trust ale băncii Capitolul X. Rezultatul activităţii băncii comerciale şi rapoartele financiare anuale ale băncii comerciale

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

La 22 decembrie 1989 a fost fondată prima bancă comerciale din Republica Moldova, B.C.”Victoriabank”, obţinînd autorizaţia de activare în domeniul bancar. B.C. „Victoriabank” S.A. activează pe piaţa bancară de douăzeci și trei de ani oferind un spectru divers de servicii bancare. Dacă, iniţial, clientului i se propunea numai servicii de casă, decontare şi atragerea mijloacelor băneşti, actualmente Banca prestează o gamă largă de servicii devenind astfel o instituţie financiară universală. Actualitatea raportului întocmit, este confirmată prin multitudinile de probleme existente ca ridicarea nivelului de deservire a băncii la un nivel interneţional, gestionare efectivă a operaţiunilor băncii, minimizarea riscurilor, obţinerea încrederii în rîndurile populaţiei atît autohtone cît şi străine, menţinerea relaţiilor de corespondenţă cu alte bănci de peste hotarele ţării, cu care se confruntă întregul sistem bancar autohton, şi nu doar B.C. „Victoriabank”. Scopul raportului constă în studierea mai profundă a activităţii bancare, precum şi implimentarea cunoştinţelor deja obţinute în practică. Iar pentru ca scopul propus să fie realizat este necesară îndeplinirea sarcinilor:

  • 1. formarea treptată a deprinderilor de lucru în cadrul băncii;

  • 2. aplicarea actelor normativ-juridice şi economice în practica bancară;

  • 3. elaborarea şi completarea documentelor şi dărilor de seamă sub diferite aspecte în cadrul băncii;

  • 4. formarea deprinderilor de comunicare cu clienţii băncii;

  • 5. analiza clienţilor după potenţialul său economic.

Structura lucrării se reflectă din scopul şi sarcinile propuse drept obiectiv al raportului

practicii de producere, care constă din:

Introducere, în care se argumentează actualitatea raportului, scopul şi sarcinile acestuia, importanţa cunoştinţelor obţinute în cadrul desfăşurării practicii în cadrul B.C. „Victoriabank”. Capitolul I Reglementarea, controlul, supravegherea și normativele economice obligatorii ale activității bancare” în care se prezintă baza legislativă ce reglementează activitatea instituţiei financiare, etapele licenţierii băncii comerciale, organul ce efectuează controlul şi supravegherea activităţii băncii comerciale, modul efectuării controlului, cazuri şi procedura de retragere a autorizaţiei bancare şi de reorganizare. Capitolul II „Statutul băncii. Structura organizatorică şi de conducere a băncii comerciale”, în care se analizează interdependenţa funcţională a băncii. Capitolul III „Resursele băncii, modul formării lor” în care sunt prezentate trasăturile

caracteristice și formarea

resurselor băncii comerciale, fondurile proprii, capitalul social al

băncii, modul gestionării, deschiderii și închiderii conturilor de depozit, garantarea depozitelor persoanelor fizice, creditele atrase de la BNM, folosirea facilităților de lombard. Capitolul IV „Modul deschiderii, modificării şi închiderii conturilor clienţilor băncii”, în care se reflectă procedura de gestionare a conturilor bancare. Capitolul V „Operaţiunile de decontare efectuate de banca comercială” în care se detalizează formele operaţiunilor de decontare, documentele utilizate şi mecanismul lor de funcţionare. Capitolul VI „Operaţiuni de casă a băncii comerciale”, în care se descrie tipurile caselor existente la bancă şi modul de funcţionare a acestora. Capitolul VII „Operaţiunile de credit și investiționale ale băncii comerciale”, în care se analizează tipurile operaţiunilor active, politica de creditare a băncii, monitorizarea şi controlul acestor operaţiuni. Capitolul VIII „Operaţiuni cu valută, tipuri şi modul organizării lor” în care se cercetează tipurile operaţiunilor cu valută cu sau fără numerar efectuate de către B.C. „Victoriabank”, precum şi transferurile internaţionale. Capitolul IX „Operaţiuni de leasing, factoring şi trust a băncii”în care se studiază formele de leasing din punct de vedere teoretic, iar factoring şi trust ca operaţiuni existente la bancă. Capitolul X „Rezultatul activității băncii comerciale și rapoartele financiare anuale ale băncii comerciale” în care se cercetează sursele principale de venituri ale băncii, determinarea profitului bancar şi distribuirea acestuia, principalele direcţii de cheltuieli ale băncii, determinarea marjei procentuale, gestionarea şi menţinerea lichidităţii de către banca comercială, calculul coeficienţilor lichidităţii conform reglementărilor înaintate de BNM, factorii influenţi asupra menţinerii lichidităţii băncii comerciale, tipurile şi conţinutul rapoartelor anuale ale băncii, structura şi modul perfectării bilanţului contabil, raportul privind rezultatele financiare:

conţinutul şi modul întocmirii lui de către banca comercială, conţinutul altor rapoarte financiare, părţile componente ale dării de seamă, termenele şi modul prezentării rapoartelor financiare de către banca comercială Băncii Naţionale. Concluzii se prezintă rezultatele obținute în urma efectuării raportului privind activitatea băncilor comerciale din Republica Moldova și în caz particular a particularităților a B.C.„Victoriabank” S.A., a operațiilor efectuate și trăsăturilor de derulare, se propun metode pentru optimizarea sistemului bancar din Republica Moldova, se identifică problemele și performanțele obținute de bancă ..

CAPITOLUL I. REGLEMENTAREA, CONTROLUL, SUPRAVEGHEREA ȘI NORMATIVELE ECONOMICE OBLIGATORII ALE ACTIVITĂȚII BĂNCII COMERCIALE

Sistemul bancar din Republica Moldova este structurat pe două nivele: primul nivel este reprezentat de Banca Națională a Moldovei, iar al doilea nivel îl reprezintă băncile comerciale. În 1991, conform legislaţiei a fost format un sistem bancar de două niveluri, în care Banca Naţională a Moldovei îndeplineşte funcţia de bancă centrală, dar nu este angajată în activitatea bancară comercială. În iulie 1995 Parlamentul a adoptat două legi cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi instituţiile financiare. Aceste legi includ elemente orientate spre întărirea rolului Băncii Naţionale în elaborarea

şi implementarea politicii monetare şi valutare şi spre o activitate sigură şi durabilă a sistemului

financiar.

Banca Naţională a Moldovei este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea şi supravegherea activităţii instituţiilor financiare. Aceste funcţii se exercită luînd în consideraţie Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru supravegherea bancară efectivă.

Autorizaţiile, inclusiv pentru tranzacţii cu cote substanţiale din capitalul băncilor, se eliberează numai dacă Banca Naţională a Moldovei este pe deplin convinsă că persoanele

autorizate vor avea o situaţie financiară stabilă şi vor activa în conformitate cu cerinţele legale de prudenţă, inclusiv cerinţele aferente calificării, experienţei, reputaţiei administratorilor şi

proprietarilor acestora.

Reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi poziţiile, care urmează a fi respectate de bănci, cu privire la activele lor, activele ponderate la risc, elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve. Băncile sunt obligate să armonizeze termenele şi dobânzile la active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută străină, să menţină resursele lichide în limita exigenţelor raportate la valoarea activelor sau pasivelor.

Sistemele de control intern ale băncilor sunt îndreptate spre protejarea intereselor deponenţilor, acţionarilor şi a clientelei prin asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare, reglementarea conflictelor de interese, asigurarea folosirii depline a veniturilor pentru sporirea profiturilor, efectuarea cheltuielilor autorizate conform destinaţiei, protejarea adecvată a activelor, înregistrarea corectă a obligaţiunilor şi limitarea riscurilor.

Respectarea de către bănci a cerinţelor prudenţiale, evaluarea riscurilor aferente

activităţilor acestora se monitorizează atît la distanţă, cît şi pe teren. Legislaţia bancară acordă drepturi substanţiale Băncii Naţionale a Moldovei de a interveni în activitatea băncilor cu scopuri

de remediere.

Bancă comercială este instituţia financiară care acceptă depozite transferabile şi le investeşte în operaţiuni active din numele său. Băncile comerciale reprezintă al doilea nivel al sistemului bancar. Ele concentrează partea principală a resurselor creditare, efectuează un diapazon larg de operaţiuni bancare şi servicii financiare pentru persoanele juridice şi fizice. Băncile comerciale se organizează ca societăţi pe acţiuni.

Funcţiile de bază pe care le îndeplinesc băncile comerciale sunt următoarele: deservirea conturilor agenţilor economici şi gestionarea lor la dispoziţia clienţilor, deservirea de casă a agenţilor economici, cumpărarea, păstrarea şi vînzarea valutelor străine, leasing, operaţiuni de factoring, deservirea de casă a bugetului de stat, servicii de păstrare a valorilor (depozitar), servicii de marketing şi consultaţie.

Cadrul legislativ în baza căruia activează sistemul bancar este format din: Constituția Republicii Moldova, legile constituționale, organice, ordinare, actele normative ale guvernului, actele normative elaborate de Banca Națională și de alte instituții ale statului, regulamentele interne, statul băncii, deciziile adunării generale și consiliului.

Bazele constitutionale ale activității bancare includ normele cu privire la activitatea bancară, conținute în Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, sînt de următoarele feluri:

norme ce se referă nemijlocit la activitatea bancară: art. 130 „Sistemul financiar-de credit". Acest articol acorda monopolul emisiunii monedei nationale - leul - ncii Nationale a Republicii Moldova, la decizia Parlamentului; norme ce se referă indirect la activitatea bancară. Acestea sînt:

  • a) normele ce reglementează drepturile și obligațiile cetățenilor;

  • b) norme ce stabilesc competența adoptării actelor normative bancare.

Importanța principiilor constituționale ale activității bancare constă în faptul că acestea servesc drept cadru general pentru elaborarea și adoptarea legilor și actelor subordonate legii în acest domeniul totodata, aceste norme stabilesc minimul de drepturi și garanții pentru subiecții tuturor raporturilor juridice, inclusiv celor bancare .

Legile generale și speciale în domeniul bancar

Totalitatea legilor organice și ordinare, ce au incidență asupra sectorului bancar al republicii, se grupează în două categorii de bază: legi generale, obiectul de reglementare al carora nu îl constituie activitatea bancară, însă unele norme din legile menționate privesc

anumite aspecte ale activității bancare, și legi speciale, care au fost elaborate cu scopul reglementării raporturilor juridice bancare. Legile generale, aplicabile activității bancare:

  • 1. Legea Republicii Moldova „Cu privire la proprietate", nr. 459-X11,22.01.1991;

  • 2. Legea Republicii Moldova „Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi", nr. 845-

XII, 03.01.1992; "

  • 3. Legea Republicii Moldova „Privind limitarea activității monopoliste și dezvoltarea concurenței", nr. 906-XII, 29.02.1992;

  • 4. Legea Republicii Moldova „Cu privire la secretul comercial", nr. 171-XIII, 06.07.1994;

  • 5. Legea Republicii Moldova „Cu privire la leasing", 731 -XIII, 15.02.1996;

  • 6. Legea Republicii Moldova „Cu privire la gaj", 838-XIII, 23.05.1996 ș.a.

Aceste legi stabilesc cerințele generale față de formele organizațional-juridice ale activităților de antreprenoriat, regulile generale cu privire la tranzacții și răspunderea contractuala etc. În calitate de legi speciale bancare putem menționa:

  • 1. Legea cambiei, nr. 1527-XII, 22.06.1993;

  • 2. Legea cu privire la Banca Națională, nr. 548-XIII, 21.07.1995;

  • 3. Legea instituțiilor financiare, nr. 550-XUI, 21.07.1995;

  • 4. Legea Republicii Moldova „Privind asociațiile de economii și împrumut ale cetățenilor",

1505-XIII, 18.02.1998 și altele. Aceste legi stabilesc principiile de activitate în sectorul bancar, principii ce se vor aplica prioritar cu titlu de lex specialis, în cazul în care conținutul legii speciale diferă de regulile similare prevăzute de legea generala. Banca Națională emite hotărîri, regulamente, instrucțiuni și dispoziții. Acele din aceste acte, ce sînt obligatorii pentru băncile comerciale, alte persoane juridice și fizice, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și intra în vigoare de la data publicarii sau de la data indicata în actul BNM. Practica arată că regulamentele și instrucțiunile sînt aprobate prin

Hotărîrea Consiliului de Administratie al BNM. Din aceasta se poate conchide, că hotărîrile sînt actele emise de Consiliul de Administratie al B.N.M., și data fiind cerința ca toate actele indicate fie aprobate de el, acestea vor fi aprobate prin hotarîrile consiliului. Actele internaționale în materie de drept bancar se clasifică în 3 grupe mari:

Convențiile bi- și multilaterale, ce acționează pe teritoriul statelor semnatare.

Uzanțe uniformizate, ce reglementează efectuarea unor operațiuni bancare. Particularitatea acestor acte este aplicabilitatea lor față de operațiunile reglementate doar atunci cînd părțile prevăd expres aplicarea lor, prin inserarea clauzei respective în contractul încheiat. Standardele internationale, ex. cele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare Standardele în cauză prezintă totalitatea de cerințe tehnice, agreate de ISO pentru documentele bancare. Respectarea lor este importantă deoarece la standardele ISO s-au aliniat multe din țările lumii. Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera licenţe băncilor. Suma minimă subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 200 de milioane de lei. Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.

Banca comercială obține licența prin parcurgerea următoarelor etape:

1.întregistrarea cererii la BNM – cererea se întocmește de către fondatorii băncii și se prezintă Guvernatorului BNM la care se anexează:

  • a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea

lor profesională din ultimii 10 ani;

  • b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;

  • c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi

financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;

  • d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau

profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să

deţină 5 la sută sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. În scopul aplicării acestei prevederi asupra persoanelor afiliate, cota de participare a acestora se stabileşte prin agregarea cotelor lor;

  • e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale. 2.Aprobarea preliminară a cererii În termen de 3 luni de la data primirii cererii, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o

respinge, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţă trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor. Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:

  • a) banca se va conforma condiţiilor ;

  • b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote

substanţiale corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licenţă;

  • c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.

După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea licenţei:

  • a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul prevăzut

  • b) angajarea de specialişti;

  • c) încheierea de contract cu o firmă de audi;

  • d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii

bancare. 3. Eliberarea licenței Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează. Dacă cerinţele enumerate sînt satisfăcute, Banca Naţională eliberează licenţa în termen

de o lună. Băncii străine se acordă licenţe pentru filiale şi sucursale dacă:

  • a) în ţara de origine banca străină este licenţiată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a

altor fonduri rambursabile;

  • b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii

străine la sediul ei central au aprobat în scris eliberarea unei astfel de licenţe;

  • c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat,

de autorităţile competente din ţara de origine. Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă. În scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare, Banca Naţională are dreptul de a emite acte normative, de a efectua controale asupra acestor instituţii, de a examina registre, conturi contabile şi alte documente, de a întreprinde orice alte acţiuni în vederea executării prezentei legi. Actele normative ale Băncii Naţionale emise întru executarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării ori la data prevăzută în ele, cu condiţia informării instituţiilor financiare.

Retragerea licenţei Banca Naţională poate retrage licenţa băncii în cazul în care:

  • a) retragerea licenţei este solicitată de bancă;

  • b) nu s-a respectat legislația în vigoare;

  • c) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau referitoare la

el;

  • d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data eliberării licenţei sau a fost

incapabilă timp de peste 6 luni de a efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;

  • e) a fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în banca respectivă;

  • f) a avut loc reorganizarea băncilor sau vinderea unei părţi substanţiale din activele băncii;

  • g) deţinătorul unei cote substanţiale în bancă a transferat sau a pierdut în alt mod această cotă

fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale;

  • h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de acţionarii ei sau încetează să existe ca unitate

juridică independentă;

  • i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se deosebesc considerabil de

cele preconizate în cererea de eliberare a licenţei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de

deviere nu este justificată de noile circumstanţe economice; Banca Naţională retrage licenţa băncii în cazul insolvabilităţii ei. În cazul în care retragerea licenţei este solicitată de bancă sau de acţionarii ei în baza hotărîrii luate. Licenţa eliberată unei bănci străine pentru filialele ei trebuie să fie retrasă de Banca Naţională în cazul în care banca străină a pierdut împuternicirea de a desfăşura activităţi de acceptare a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile în ţara de origine. Hotărîrea Băncii Naţionale de retragere a licenţei va cuprinde temeiurile de retragere a licenţei. Despre retragerea licenţei se comunică imediat în scris băncii respective, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Publicarea şi intrarea în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei Hotărîrea de retragere a licenţei se publică, în cel mult 7 zile de la adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Un anunţ privind retragerea licenţei se publică în termenul indicat în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate. Hotărîrea de retragere a licenţei intră în vigoare la data adoptării. De la data intrării în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei, banca este obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca este obligată să activeze conform legislației Banca Naţională supraveghează procesul de lichidare a băncii pînă la încheierea acestuia şi radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice. Banca, la cererea Băncii Naţionale, asigură accesul angajaţilor împuterniciţi la încăperile şi registrele băncii, prezintă documente, informaţii şi rapoarte în legătură cu lichidarea băncii.

Reorganizarea băncilor Reorganizarea băncilor sau vînzarea unei părţi substanţiale din activele băncii se

efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Decizia privind o astfel de permisiune se emite conform procedurii de eliberare a licenței. Banca sau băncile constituite în urma contopirii sau dezmembrării încep activitatea numai după obţinerea licenţei Băncii Naţionale. Nu pot fi permise reorganizările care participă în acțiuni și operațiuni anticompetitive. Banca Națională este unica institutie care efectuează autorizarea, supravegherea și reflementarea activității instituțiilor financiare. În acest scop Banca Națională este împuternicită:

  • a) să emită actele normative necesare și să ia masurile cuvenite pentru a-și exercita

împuternicirile și atribuțiile ce decurg din prezenta lege, prin acordarea de licențe instituțiilor

financiare și elaborarea de standarde de supraveghere a acestora și să stabilească modul de aplicare a actelor normative și măsurilor menționate;

  • b) să efectueze, prin intermediul funcționarilor săi sau al altor specialiști calificați

antrenați în acest scop, controale asupra tuturor instituțiilor financiare, precum și să examineze

registrele, documentele și conturile acestora, condițiile la care își desfașoară activitatea, și respectarea de către aceste instituții a legislației;

  • c) să ceară oricărui salariat dintr-o instituție financiară să furnizeze Băncii Naționale

informațiile necesare în scopul supravegherii și reglementării activității instituțiilor financiare;

  • d) să impună oricărei instituții financiare măsuri de remediere sau aplice sancțiunile

prevăzute de Legea cu privire la instituțiile financiare, dacă instituția financiară sau salariații ei; au încălcat legea menționată sau vreun act normativ al Băncii Nationale; au încălcat vreo obligațiune fiduciară, s-au angajat în operațiuni riscante sau incorecte ale instituției financiare sau ale oricăreia din sucursalele ei. Banca, filialele, sucursalele sale, inclusiv cele din străinătate vor fi supuse unor inspecţii efectuate de către inspectori ai Băncii Naţionale sau de experţi contabili şi contabili autorizaţi, numiţi de aceasta. Asupra băncii care este filială sau sucursală a unei bănci străine sau care are o cotă substanţială în capitalul unei bănci străine astfel de inspecţii pot fi efectuate de experţii contabili şi contabilii autorizaţi care supraveghează activitatea financiară din ţara respectivă.

Banca şi sucursalele sale vor permite accesul în bancă inspectorilor Băncii Naţionale, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, numiţi de aceasta, şi vor conlucra cu ei. În cadrul inspecţiei băncilor şi sucursalelor acestora, inspectorii Băncii Naţionale, experţii contabili şi contabilii autorizaţi numiţi de ea au dreptul:

a) să examineze conturile, registrele şi orice alte documente;

b) să solicite administratorilor, funcţionarilor şi agenţilor băncii şi ai sucursalelor orice informaţie referitoare la activitatea şi operaţiunile efectuate. Accesul organelor fiscale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, al organelor Centrului Naţional Anticorupţie şi ale altor organe, învestite cu funcţii de control, în instituţiile financiare pentru a efectua controale şi punerea la dispoziţia acestor organe a informaţiilor şi documentelor sau copiilor de pe acestea, necesare pentru exercitarea funcţiilor încredinţate, în limitele competenţei lor, se permit şi se înfăptuiesc în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea organelor menţionate şi cu prevederile prezentei legi.

CAPITOLUL II. STATUL BĂNCII. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI DE CONDUCERE A BĂNCII COMERCIALE

B.C. „Victoriabank” S.A. activează în Republica Moldova în bază licenței (Anexa 1) seria A MMII numărul 004457 acordate de Banca Națională prin care se obligă să respecte condițiile pentru licențiere specificate în Legea instituțiilor finaciare și tipurile de activitate pentru care este licențiată să le desfășoare. Banca are un statut în care se specifică denumirea, adresa, obiectul activităţii, funcţiile consiliului băncii, cuantumul capitalului, tipul, numărul, valoarea nominală a acţiunilor şi drepturile de vot legate de ele. Statutul băncii poate fi modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale dată în scris. Banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul său, care, în conformitate cu statutul băncii, stabilesc:

  • a) structura organizatorică şi funcţiile băncii, modul de formare şi competenţa organelor de

administrare şi de control;

  • b) funcţiile unităţilor din structura băncii, ale administratorilor lor şi ale funcţionarilor băncii;

  • c) limitele competenţei administratorilor şi ale funcţionarilor băncii de a se angaja în activităţi

financiare în numele şi în favoarea băncii;

  • d) funcţiile comisiei de cenzori şi ale altor comisii permanente.

Băncile prezintă Băncii Naţionale copia autorizată de pe statut şi de pe regulamentele băncii, lista persoanelor oficiale autorizate să acţioneze în numele ei, documentul care stabileşte limitele competenţei acestora şi specimenele semnăturilor lor. Structura organizatorică este prezentată în organigrama Victoriabank (Anexa 2). Organele de conducere ale băncii sînt adunarea generală a acţionarilor, consiliul, organul executiv şi comisia de cenzori. Consiliul este organul de administrare al băncii care exercită funcţii de supraveghere, elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii. Atribuţiile consiliului se stabilesc în statutul băncii şi regulamentele interne ale acesteia. Organul de control al băncii este comisia de cenzori, care exercită controlul activităţii ei. 1. Adunarea Generală a Acţionarilor Băncii este organul suprem de conducere a Băncii şi se poate întruni în sesiuni ordinare sau extraordinare. Adunarea Generală a Acţionarilor se convoacă de către Preşedinte în temeiul deciziei Comitetului de Direcţie cel puţin o dată pe an. Adunarea Generală extraordinară se convoacă de către Preşedinte în temeiul deciziei Comitetului de Direcţie sau la cererea Comisiei de Cenzori. Acţionarul poate încredinţa prin mandat (procură) realizarea drepturilor sale la Adunarea Generală a Acţionarilor altei persoane (reprezantantului său) care poate fi atît acţionar al Bancii cît şi neacţionar. Reprezentantul

acţionarului poate fi permanent sau numit pe un anumit termen stabilit. Mandatul (procura) de participare la Adunarea Generală a Acţionarilor se autentifică de notar. De competenţa Adunării Generale a Acţionarilor ţin următoarele chestiuni: Aprobarea statutului Societăţii în redacţie nouă sau modificărilor şi completărilor aduse în Statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor şi numărului de acţiuni autorizate spre plasare, de convertirea, denominalizarea lor etc; modificare capitalului social; aprobarea direcţiilor prioritare de activitate şi planul de afacere; adoptarea hotărîrii privind repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale, sau acoperirea pierderilor; adoptarea hotărîrii privind achiziţionarea de către Societate a acţiunilor emise de ea, în scopul reducerii capitalului social; confirmarea organizaţiei de audit şi stabilirea cuantumului retribuţiei serviciilor ei; examinarea dării de seamă financiară etc. adunarea Generală a Acţionarilor este deliberativă, dacă, la momentul încheierii înregistrării, au fost înregistraţi şi participă la ea acţionarii care deţin mai mult de 2/3 din acţiunile cu drept de vot ale Societăţii. 2.Consiliul băncii Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sînt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pînă la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului. Majoritatea membrilor consiliului trebuie să fie persoane care nu sînt afiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de

calitatea de membru al consiliului băncii. Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii. Consiliul băncii şi membrii lui nu pot delega unor alte persoane responsabilităţile lor. Componenţa Consiliului de Administraţie la BC „Victoriabank” S.A:

-Preşedinte al Consiliului de Administraţie; -Prim-vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie; -Vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie; - 4 membri al Consiliului de Administraţie. 3. Comitetului de Directie

Comitetul de Direcţie este organul executiv al BC „Victoriabank” S.A. care organizează, conduce şi răspunde de activitatea curentă a Băncii. Comitetul de Direcţie este subordonat Consiliului de Administraţie al Băncii.

Comitetul de direcţie examinează şi soluţionează toate chestiunile de conducere ale activităţii curente a Băncii, cu excepţia celor ce ţin de competenţa Adunării Generale a Acţionarilor şi ale Consiliului de Administraţie. În funcţiile Comitetului de Direcţie intră organizarea şi asigurarea îndeplinirii hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor şi a deciziilor

Consiliului de Administraţie al Băncii. Comitetul de Direcţie este responsabil pentru organizarea activităţii Băncii, este obligat să acţioneze în interesul cel mai bun al Băncii şi se angajează să crească valoarea ei. -Preşedinte al Comitetului de Direcţie -Prim-vicepreşedinte al Comitetului de Direcţie -3 Vicepreşedinți al Comitetului de Direcţie. 4.Comisia de cenzori Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pînă la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori. Majoritatea membrilor comisiei de cenzori trebuie să fie persoane care nu sînt angajaţi ai băncii. Comisia de cenzori:

  • a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentelor

Băncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;

  • b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului

băncii rapoartele respective;

  • c) prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le

consideră necesare. Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, care nu sînt în drept să se abţină de la votare. Comitetul de achiziţii – este un comitet permanent, organizat la nivel central al băncii, sub conducerea Vicepreşedintelui, se întruneşte cel puţin o dată pe lună sau la necesitate. În atribuţiile de bază a acestui organ a băncii se incadrează: aprobă utilizarea fondurilor de investiţii pentru proiectele incluse în buget, decide asupra metodelor de organizare a licitaţiilor şi concursurilor de oferte, elaborează actele normative cu privire la achiziţii, aprobă rezultatele preselecţiei de calificare, selectează în urma licitaţiei furnizorii de servicii şi produse. Comitetul de personal este un comitet permanent, organizat la nivel central al băncii, se subordonează Preşedintelui, se întuneşte cel puţin o dată pe lună sau la necesitate. În funcţiile Comitetului de personal se includ: angajarea personalului în baza propunerilor Direcţiei resurse umane, promovarea şi transferul de personal dintr-o funcţie în alta, analiza nivelului salariilor, revizuie nivelul salariilor anuale, coordonarea disciplinei, reclamaţiilor făcute de salariaţi, perfecţionarea personalului.

Comitetul de credite – este un comitet permanent, organizat la nivel central al băncii, se subordonează vicepreşedintelui, se întruneşte la necesitate. În activitatea sa de creditare va solicita opinia a Direcţiei juridice pentru confirmarea legală a actelor cu care opereză inclusiv cu cele ale clienţilor. În funcţiile Comitetului de Credite intră: analiza solicitării unui credit înaintea Direcţiei de credite, analiza şi aprobarea facilităţilor de credite la propunerea direcţiei de credite, analiza propunerilor privind reînoirea, prelungirea şi rescadenţarea de facilităţi la credite, modificarea garanţiei, analiza rapoartelor privind situaţia portofoliului de credit, opinia se prezintă către Comitetul de Direcţie sau Consiliul de Administraţie, iniţierea în organele judiciare a procedurii de recuperare la credite. Comitetul ALCO ( comitet de dirijare a activelor cu pasivele ) este un comitet permanent , organizat la nivel central, se subordonează vicepreşedintelui, se întruneşte o dată pe lună sau la necesitate. Scopul acestui comitet este atingerea profitabilităţii dorite la bancă în condiţiile unei activităţi bancare prudenţiale. În atribuţiile esenţiale ale Comitetului ALCO se numără:

examinarea lunară a rezultatelor financiare, elaborarea prognozelor curente( rapoartele pe venitul net aferent dobînzilor, marja procentuală netă, bilanţul comparativ, raportul rezultatelor financiare comparative), examinarea sensibilităţii băncii la rata dobînzii, dirijează expunerea băncii la riscul ratei dobînzii, stabileşte costul produselor, stabileşte obiectivul minim referitor la costul activelor şi obligaţiunilor, menţinerea limitei stabile, utilizarea sistemelor şi standardelor adecvate de măsură a riscului. În subordinea Consiliului de Administraţie intră următoarele unităţi structurale:

  • 1. Direcţia audit intern format din secțiile: audit intern, servciul audit al tehnologiilor informaționale, control intern

  • 2. Direcţia gestiune gaj format din secțiile: de analiză şi evaluare a gajului; monitorizare gaj, comercializare gaj. În subordinea Comitetul de direcţie:

  • 1. Secţia secretariat şi protocol care include serviciul protocol;

  • 2. Direcţia securitate şi încasare formată din: secția de încasare, secția securitate, serviciul gestiune activitate pază.

  • 3. Direcţia trezorerie: Secţia depozite şi clientelă corporativă; Secţia valori mobiliare şi investiţii efectuarea operaţiunilor de investiţii în valorile mobiliare de stat şi corporative, gestiunea portofoliilor investiţionale, acordarea consultaţiilor privind investiţiile, administrarea şi păstrarea valorilor mobiliare şi a altor valori

  • 4. Direcţia carduri bancare formată din secțiile: emitere carduri; acceptare carduri; carduri de credit; administrare relații bănci și sisteme de plăți; suport clientelă; monitorizarea riscurilor

și contestare plăți; suport infrastructură, evidență operațiuni carduri, dezvoltare anliză și

suport.

  • 5. Direcţia valutară şi relaţii internaţionale: Secţia dealing (poziţia valutară, cotaţiile pentru comercializarea valutei prin virament, analiza evoluţiei cursurilor prin sistemul informaţional REUTER); Secţia relaţii externe şi operaţiuni documentare; Secţia relaţii corespondente; Serviciul SWIFT - efectuează transferuri rapide de numerar şi decontări internaţionale prin anumite modalităţi de plată în favoarea persoanelor fizice sau juridice, efectuează decontări interbancare internaţionale, angajează linii de credit bancare externe, evaluează cererile de credite bancare în valută, deschid şi gestionează conturi în valută pentru persoanele fizice şi juridice, efectuează operaţiuni de schimb valutar şi alte operaţiuni în valută străină.

  • 6. Direcţia contabilitatate: Secţia decontări; Secţia evidenţă contabilă; Secţia gestiune impozite şi dări de seamă; Secția sechestrări și suspendări; Secţia remunerarea muncii; Secţia disponibilităţi, valori materiale, mobiliare; Secţia supraveghere evidență primară filiale - asigură organizarea şi conducerea activităţii contabile, exercitarea controlului asupra operaţiunilor contabile, finanţarea şi plăţile efectuate de unităţile operative ale băncilor pentru clienţii lor, organizarea şi exercitarea controlului asupra plăţilor reciproce între unităţile teritoriale ale băncii, elaborarea proiectelor bugetelor de venituri şi cheltuieli, efectuarea periodică a controlului patrimonial asupra valorilor materiale ale băncii, întocmirea bilanţurilor şi rapoartelor lunare şi anuale ale băncii.

  • 7. Direcţia resurse umane: Secţia de evidenţă şi monitorizare a resurselor umane; Secţia instruire și evaluare se ocupă de structura organizatorică a băncii, organizarea, normarea şi asigurarea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, selecţionarea, încadrarea şi utilizarea forţei de muncă, elaborarea împreună cu celelalte departamente a proiectelor şi prognozelor trimestriale şi anuale privind activitatea băncii în vederea executării lor, recalificarea funcţionarilor bancari;

  • 8. Direcţia reţea şi logistică: Secţia suport logistic; Secţia transport; Secția achiziții și planificare.

  • 9. Direcţia credite: Secţia credite corporative; Secţia credite întreprinderi mici și mijlocii; Secţia credite persoane fizice; Secţia rapoarte poate fi specializat în funcţie de valoarea creditelor, tipul de clienţi şi termenul de creditare şi asigură efectuarea operaţiunilor de creditare. Acest departament are următoarele atribuţii – stabilirea politicii de credit a băncii, analiza cererilor de credit şi evaluarea performanţelor financiare şi nefinanciare ale solicitanţilor de credit, monitoringul creditelor, urmărirea creditelor nerambursate la scadenţă, lichidarea şi prevenirea acestora;

10. Direcţia monitorizare credite: Secția monitorizare credite, Secția metodologie creditară și monitorizare tranzacții, Secția conformare standarde, Secția credite neperformante 11. Direcţia economico-financiară: Secția analiză, prognoză, bugetare, planificare; Secția dirijare lichidități și riscuri; Secția organizare activitate filiale; 12. Direcţia tehnologii informaționale: Secţia automatizare şi soft; Secţia administrare reţea şi hard; Secţia implimentare şi exploatare soft şi sisteme de plăţi electronice vizează informatizarea activităţii decizionale, de analiză, proiectarea, implimentarea şi întreţinerea subsistemelor informatice în legătură cu toate operaţiunile derulate de bănci, exploatarea aplicaţiilor respective, asigurarea telecomunicaţiilor interbancare. 13. Direcția juridică: secția asitență juridică, Secția litigii, creditare, executare; Secția monitorizare, tranzacții, prevenire, spălare bani asigură legalitatea în desfăşurarea activităţii băncii şi în apărarea intereselor patrimoniale şi nepatrimoniale proprii activităţii bancare. 14. Direcția strategie și marketing: Secți studii de piață și promovare produse; Secția publicitate și relații publice desfăşoară cercetarea pieţei bancare naţionale şi străine, stabilirea strategiilor de preţuri la operaţiunile şi serviciile bancare prestate, segmentarea clienţilor bancari, promovarea şi gestionarea produselor. 15. Secția metodologie responsabil de activitatea în ansamblu privind elaborarea bazelor de funcţionare a băncii, gestionarea activelor şi pasivelor, elaborarea strategiilor de activitate pe viitor, înfiinţarea altor unităţi subordonate băncii. 16. Filiale care includ agențiile. Filiala este o unitate distinctă, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele. Bilanţul filialei e parte componentă a bilanţului băncii licenţiate. Filialele au autonomie gestionară şi operativă în limita competenţelor atribuite de centrala băncii. Filialele, ca şi centrala băncii, îşi desfăşoară activitatea pe anumite compartimente. Băncile au dreptul de a înfiinţa filiale în următoarele condiţii:

• banca care intenţionează să creeze o filială trebuie să deţină capitalul minim necesar conform autorizaţiei eliberate şi coeficientului capitalului normativ total, corelat cu activele ponderate la risc; • banca trebuie să activeze minimum un an de zile după acordarea autorizaţiei şi cel puţin o dată fie supusă controlului de la Banca Națională; • banca trebuie să îndeplinească prevederile legilor Republicii Moldova şi ale actelor normative bancare ale Băncii Naționale; banca nu trebuie să fie obiectul aplicării măsurilor de sancţionare şi remediere din partea Băncii Naționale.

Filialele au următoarele atribuţii:

• răspund, prin conducerea numită de Consiliul băncii, în faţa centralei, de activitatea desfăşurată în unităţile din subordine; • îndeplinesc toate cerinţele şi ordinele înaintate de centrala băncii şi primesc ordonanţe de la centrala băncii; • emit ordine şi dispoziţii privind problemele ce ţin de activitatea filialei şi a agenţiilor ei în limitele competenţei lor; • îndeplinesc atribuţiile stabilite de centrală pe linie de personal, salarizare şi organizare; • stabilesc relaţii cu clienţii: acordă credite persoanelor fizice, şi juridice (în lei şi în valută) în limitele plafoanelor fixate de Consiliul băncii; • folosesc în calitate de resurse creditare mijloacele proprii, precum şi mijloacele atrase; deschid conturi tuturor clienţilor şi le gestionează; efectuează operaţiuni de schimb valutar; consultanţă şi

au alte împuterniciri.

Unele societăţi bancare pot înfiinţa agenţii în localităţile în care există oportunităţi pentru desfăşurarea unei activităţi deosebit de profitabile. Agenţiile reprezintă puncte de lucru ale filialelor, direct subordonate acestora. Agenţiile îşi realizează activitatea profesională sub supravegherea si îndrumarea filialei, fiind unităţi operative, înfiinţate pe baza criteriului acoperirii de clienţi şi efectuând predominant un volum mare de operaţiuni, dar de valori mai mici. Compartimentele ce se regăsesc la nivelul agenţiilor asigura desfăşurarea operaţiunilor de casă, viramente interne şi externe, schimb valutar etc. în general, la nivelul agenţiilor se desfăşoară activităţi legate strict de relaţiile cu clienţii, gama operaţiunilor oferite fiind mult mai redusă decât în cazul filialelor. Direcţia resurse umane își desfăşoară activitatea sa în comun acord cu subdiviziunile Băncii şi în conformitate cu Politica de personal, Regulamentele şi Instrucţiunile băncii, Hotărârile Consiliului de administraţie, deciziile Comitetului de Direcţie, ordinele Preşedintelui băncii. Aceste documente sunt orientate spre îmbunătăţirea lucrului cu personalul, care este cea mai importantă componentă a competitivităţii Băncii şi care depinde în mod direct şi decisiv de poziţionarea Victoriabank pe piaţă. O atenţie deosebită a fost acordată chestiunilor ce ţin de selectarea, angajarea şi

pregătirea personalului, ridicarea nivelului profesional, conformarea structurii subdiviziunilor, sarcinilor băncii la etapa actuală, creării în colectivul băncii a unui climat moral-psihologic adecvat şi a unei ambianţe de muncă corespunzătoare cerinţelor Politicii de personal şi a Codului de Etică în cadrul băncii. Cointeresarea morală şi motivarea materială a contribuit la menţinerea personalului, micşorarea fluctuaţiei cadrelor, fiind orientată spre îmbunătăţirea lucrului cu acesta.

Rezultatele obţinute în anul 2011 sunt expresia unei politici adoptate eficient de managementul băncii; corectitudinii acţiunilor întreprinse, orientate spre aplicarea celor mai optime soluţii şi desigur a profesionalismului, responsabilităţii şi productivităţii întregului personal al băncii. Calitatea şi competitivitatea produselor şi serviciilor bancare prestate clienţilor şi nivelul deservirii au fost o prioritate pentru bancă. În anul precedent banca şi-a orientat eforturile asupra creşterii volumului vânzărilor de produse şi serviciilor bancare, extinderea reţelei de filiale şi agenţii, explorând, elaborând şi lansând o serie de proiecte inovatoare pe piaţa financiară din Republica Moldova. Forţa motrică a Băncii o constituie salariaţii care manifestă concurenţă în activitate, perspectivă, energie, responsabilitate, potenţial, tendinţă de dezvoltare profesională şi păstrarea întâietăţii în activitatea lor profesională. Echipa constituită din salariaţi calificaţi este un izvor de energie creatoare, necesară pentru dezvoltarea băncii şi realizarea obiectivelor stabilite. Instruirea şi dezvoltarea personalului Băncii s-a manifestat prin organizarea de numeroase seminare, în cadrul instituţiilor de învăţământ de stat din țară, instituţiilor de învăţământ de peste hotarele Republicii Moldova. Aceştia au realizat formare profesională continuă, prin completarea cunoştinţelor profesionale şi aprofundarea cunoştinţelor într-un anumit domeniu al specialităţii de bază sau prin deprinderea unor metode sau procedee noi aplicate în cadrul specialităţii respective au fost pregătiţi şi au urmat instruirea profesională continuă iniţială, în vederea pregătirii profesionale şi în scopul optimizării activităţii băncii. Instruirea a fost realizată în funcţie de responsabilităţile şi funcţiile fiecărei persoane în cauză şi în măsura posibilităţilor pentru toate categoriile de salariaţi: casieri, economişti, ingineri, jurişti, manageri. Scopul principal al instruirii stagiarilor este pregătirea specialiştilor necalificaţi pentru suplinirea funcţiilor vacante cu specialişti calificaţi, însuşirea de către ei a metodologiei operaţiunilor bancare şi antrenarea abilităţilor nemijlocit la locul de muncă. Persoana desemnată în funcţie de administrator începe să-şi exercite funcţia doar după confirmarea Băncii Naţionale a Moldovei. Administratorii băncii trebuie să aibă o reputaţie de afaceri impecabilă, studii universitare, să nu aibă antecedente penale, să nu aibă evidenţe privind responsabilitatea apariţiei problemelor administrative şi financiare la locurile precedente de lucru, să nu aibă mărturii privind escrocheriile financiare sau evaziunile fiscale, precum şi alte mărturii care denotă o gestiune şi/sau o activitate necorespunzătoare şi/sau imprudentă la locurile anterioare de muncă. privind tranzacţii cu persoane afiliate băncii. Administratorul băncii (cu excepţia membrului comisiei de cenzori) poate exercita funcţia de membru al Consiliului băncii în aceeaşi bancă fără determinarea repetată a

corespunderii acestuia exigenţelor în vigoare. Acesta se consideră confirmat în funcţia de membru al Consiliului băncii din data desemnării lui în funcţia dată. Băncile sînt obligate să respecte următoarele limite maxime prevăzute de Banca Naţională:

  • a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la

activele sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve;

  • b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o

bancă are dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate în relaţii speciale

cu banca;

  • c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii,

de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate în relaţii speciale cu banca). Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:

  • a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată

la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii specifice ale acestora sau raportată la valoarea ori la schimbarea valorii pasivelor sau la

unele categorii specifice ale acestora;

  • b) suma totală maximă de investiţii în imobil sau categoriile specifice ale acestora;

  • c) clasificarea şi evaluarea activelor, precum şi provizioanele specifice de risc ce trebuie făcute,

pe baza unor astfel de clasificări şi evaluări, pentru acoperirea eventualelor pierderi legate de

credite şi termenele cînd dobînzile de la aceste credite nu mai pot fi considerate ca venit decît dacă sînt plătite de fapt;

  • d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;

  • e) armonizarea termenelor şi dobînzilor la active şi pasive;

  • f) poziţiile neasigurate în valută străină, metale preţioase sau pietre preţioase ce depăşesc o

anumită limită;

  • g) transparenţa structurii de proprietate a băncii şi de control asupra băncii prin obţinerea,

acumularea, deţinerea şi actualizarea informaţiilor cu privire la acţionari (beneficiarii efectivi);

  • h) externalizarea activităţilor de importanţă materială;

  • i) sistemele de control intern.

Banca nu poate acorda credite garantate cu acţiunile emise de ea. Nici o instituţie financiară nu se poate angaja direct în activităţi de întreprinzător sau în servicii altele decît cele financiare.

Plan de conturi al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare din Republica

Moldova este elaborat în conformitate cu art. 5, 11 şi 44 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.95, art.33 din Legea Instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.95, în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate şi legislaţiei în vigoare. Planul de conturi conţine 7 clase: Clasa 1- Active, Clasa 2- Obligaţiuni, Clasa 3- Capital şi rezerve, Clasa 4- Venituri, Clasa 5- Cheltuieli, Clasa 6- Conturi condiţionale, Clasa 7- Conturi memorandum.

Conturile claselor “Active” şi “Cheltuieli” sînt active, conturile claselor “Obligaţiuni”, “Capital şi rezerve”, “Venituri” sînt pasive, cu excepţia contra - conturilor. Conturile din clasa „Active” prevăzute în planul de conturi sunt ordonate în funcţie de descreşterea lichidităţii. Pentru evidenţierea în clase a grupelor de conturi, iar în grupe a conturilor aparte este folosit principiul ierarhic. Ierarhia claselor, grupelor, conturilor este reflectată cu ajutorul sistemului de notaţii numerice din patru cifre: Prima cifră a numărului contului reprezintă apartenenţa la clasa contului respectiv.A doua şi a treia cifră reprezintă grupa contului care include conturi cu apartenenţa economică omogenă. A patra cifră reprezintă obiectul concret al evidenţei. În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include pînă la 9 conturi. Cu toate acestea,

pentru a evita divizarea conturilor avînd conţinut general economic, unele grupe includ un număr mai mare de conturi. În acelaşi timp, într-o grupă se includ conturile care (ar fi trebuit raportate la diferite grupe. Evidenţa pe conturile primelor cinci clase (conturi de bilanţ) se efectuează după metoda partidei duble, care reprezintă modul de reflectare a operaţiunilor economice şi evenimentelor în expresie valorică concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont a aceleiaşi sume. Evidenţa pe conturile extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum) se efectuează după metoda partidei simple, care reprezintă modul de reflectare unilaterală a operaţiunilor

economice.

Conturile condiţionale sînt destinate pentru evidenţa obligaţiunilor ce depind de anumite circumstanţe eventuale. După destinaţia operaţiunii efectuate conturile condiţionale se divizează în conturi debitoare şi creditoare. Evidenţa se ţine prin înscrierea operaţiunilor în

debitul/creditul contului şi trecerea la scăderi prin contabilizarea inversă. Conturile memorandum sînt destinate pentru evidenţa valorilor şi documentelor importante în activitatea băncii sau consemnate la aceasta. Evidenţa pe conturile memorandum se ţine după metoda intrare - ieşire. Conturile clasei 1 „Active” sînt conturi de activ şi reprezintă suma tuturor activelor

materiale şi nemateriale deţinute de bancă. Soldurile conturilor de activ sînt debitoare, excepţie

făcînd contra - conturile care sînt conturi de pasiv şi au sold creditor. În cazuri excepţionale unele conturi aferente reevaluării pot avea sold negativ. Conturile clasei 2 „Obligaţiuni” sînt conturi de pasiv şi reprezintă suma tuturor obligaţiunilor băncii aferente activităţii economico-financiare. Soldurile conturilor de obligaţiuni sînt creditoare, excepţie făcînd contra conturile care sînt conturi de activ şi au sold debitor. Mişcările pe conturile de obligaţiuni în vederea micşorării soldului pot fi făcute doar de bancă, excepţie făcînd conturile curente şi de depozit ale clienţilor, ale căror ieşiri din cont sînt făcute la indicaţiile şi cerinţele clienţilor sau în cazurile prevăzute de legislaţie şi de contract. Conturile clasei 3 „Capital şi rezerve” sînt conturi de pasiv şi reprezintă suma tuturor mijloacelor care aparţin acţionarilor băncii. Soldurile conturilor de capital şi rezerve sînt creditoare, cu excepţia contra - conturilor care sînt conturi de activ şi au sold debitor. Totodată conturile de profit/pierderi pot avea sold creditor şi sold debitor. Conturile clasei 4 „Venituri” sînt conturi de pasiv şi reprezintă suma tuturor veniturilor obţinute în activitatea economico- financiară a băncii pe parcursului anului de gestiune. Soldurile conturilor de venit sînt creditoare, cu excepţia conturilor grupei de venituri/pierderi care pot avea atît sold creditor în caz de obţinere a veniturilor, cît şi sold debitor în cazul suportării pierderilor. De asemenea, în cazuri excepţionale (stornarea veniturilor aferente creditării în cazul trecerii creditelor în stare de neacumulare) unele conturi aferente veniturilor din creditare (dobînzi şi comisioane) pot avea sold debitor Conturile clasei 5 „Cheltuieli” sînt conturi de activ şi reprezintă suma tuturor cheltuielilor suportate în activitatea economico- financiară a băncii pe parcursul anului de gestiune. Soldurile conturilor de cheltuieli sînt debitoare. Conturile clasei 6 „Conturi condiţionale” sînt destinate pentru evidenţa obligaţiunilor ce depind de anumite circumstanţe eventuale. Evidenţa pe conturile condiţionale se divizează în conturi debitoare şi creditoare după destinaţia operaţiunilor efectuate. Evidenţa se ţine prin înscrierea operaţiunilor la debitul/creditul contului şi trecerea la scăderi prin contabilitatea inversă. Metoda dublei înscrieri nu se aplică. Astfel, conturile condiţionale nu corespondează cu

nici un cont.

Conturile clasei 7 „Conturi memorandum” sînt destinate pentru evidenţa extrabilanţieră a valorilor şi documentelor importante în activitatea băncii sau consemnate la aceasta. Evidenţa se ţine prin înscrierea operaţiunilor la intrare şi ieşire. Metoda dublei înscrieri nu se aplică. Astfel conturile memorandum nu corespondează cu nici un cont. Băncile autorizate, de sine stătător, elaborează procedurile interne de reflectare în evidenţa contabilă a băncii a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu prevederile Planului de conturi şi a legislaţiei în vigoare.

Capitolul III. Resursele băncii, modul formării lor

Resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii, resurse atrase şi resurse împrumutate.

Resursele proprii ale băncii sunt constituite din capital subscris de acţionari şi din beneficiile distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc, plus profitul anului în curs, şi anilor trecuţi şi fondurile constituite de bancă. Deţinerea capitalului propriu contribuie în mare măsură la asigurarea stabilităţii băncii şi a eficienţei activităţiie ei.

Resursele proprii ale băncii sunt formate din:

Capitalul social ( acţionar ), se formează în urma atragerii mijloacelor băneşti prin emisiunea acţiunilor băncii şi plasarea acestora din urmă. Suma totală a acestuia depinde de numărul de acţiuni plasate. Mărimea aporturilor făcute de către acţionari este determinată de actele de constituire a băncii și de actele normative elaborate de Banca Națională, care prevede că aportul unui fondator nu trebuie să depăşească 35 % din capitalul acţionar, iar numărul fondatorilor să nu fie mai mic de 3 persoane. Ca fondatori ai băncii nu pot fi întreprinderi cu balanţe nelichide deasemeni lucrătorii puterii de stat Majorarea marimii capitalului social se efectuează prin mărirea valorii nominale a unei acţiuni, precum şi prin mărirea numarului de acţiuni (emisiune de noi acţiuni). Micşorarea capitalului social poate fi efectuată prin micşorarea valorii nominale a unei acţiuni sau prin răscumpărare unei părţi din acţiunile deja plasate. Capitalul acționar a crescut în anul 2012 cu 493 mil. Lei, din care 230 mil. Lei reprezintă impactul trecerii băncii la Standardele Internaționale de raportare financiară. La 31 decembrie 2012 capitalul băncii constituia 1,466 mil. Lei. Fondurile proprii de rezervă ( Capitalul de rezervă ) în scopul asigurării îndeplinirii obligaţiunilor sale faţă de clientelă banca crează un fond de rezervă. Mărimea acestui fond trebuie să constituie nu mai puţin de 15% de la mărimea capitalului social al băncii. Acesta se formează din profitul net al băncii, care reprezintă de fapt rezultatul financiar al băncii după impozitare. Formare fondului de rezervă se face treptat prin defalcările anuale din profitul net al băncii, pînă la mărimea prevăzută de statut, însă care conform prevederilor BNM nu trebuie să fie mai mici de 5%. Capitalul de rezervă este plasat de către bancă în active cu lichiditate înaltă, care asigură utilizarea lor în caz de necesitate. Aceste cazuri sunt: plata dividendelor fixe la acţiunile privelegiate; completarea fondului de risc; plata dobînzilor la depozite în cazul insuficienţei beneficiului băncii.

Capitalul de rezervă nu poate fi distribuit acţionarilor. La data de 31 decembrie 2011 capitalul de rezerva era completat în mărime de 5.8%.

Profitul nerepartizat, o altă componentă a capitalului reprezintă suma profitului acumulat în procesul activităţii financiare care rămîne la dispoziţia băncii. Aceste mijloace se utilizează pentru plata dividendelor, plata impozitelor şi pentru formarea fondului de rezervă. Soldul profitului nerepartizat sunt resursele băneşti rămase la dispoziţia administraţiei şi acţionarilor băncii după plata impozitelor şi dividendelor, şi care se utilizează conform planurilor băncii,

crearea fondurilor de stimulare economică. În anul 2012, BC „Victoriabank” S.A. a obținut un profit de 220,7 mil. Lei, cu peste 16,4% mai mult decît obiectivele stabilite în planul de afaceri și 37,3 peste nivelul înregistrat în 2011. Fondurilor create de bancă pentru asigurarea stabilităţii financiare şi beneficiului apărut din activitatea băncii au diverse scopuri dintre care:

  • 1. fondul statutar reprezintă numărul acţiunilor emise şi cumpărate de acţionari la valoarea lor nominală;

  • 2. fondul de rezervă trebuie să constituie 25% din capital statutar. El se utilizează la plata dividendelor la acţiunile priveligiate şi dobînzilor pentru obligaţiuni în cazul în care în perioada curentă banca nu a înregistrat profit şi este format din: profit pînă la impozitare (băncile se străduie ca mărimea lui să depăşească minimul necesar, este format din contul defalcarilor din

beneficiu după impozitare în marimea stabilită de Adunarea generală a acţionarilor.;

  • 3. fondul de risc este creat pentru acoperirea pierderilor posibile, cauzate de nerambursarea

creditelor acordate de către bancă, în cazul când creditul este considerat irecuperabil, el este trecut la scăderi din contul fondului de risc;

  • 4. datoriile subordonate – reprezintă obligaţiuni neasigurate pe termen scurrt, se numesc

subordonate din cauza că există o subordonare în procesul de lichidare a băncii, adică se vor rambursa mai întîi datoriile faţă de creditori şi deponenţi, în a doua instanţă creditorii care au cumpărat acţiunile neasigurate şi în a treia instanţă datoriile faţă de acţionari. Conform regulamentului cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc capitalul normativ total include suma totală a următoarelor: Capitalul de gradul întâi plus Capitalul de

gradul doi Minus: Cotele de participare în capitalul altor bănci, care deţin licenţa Băncii Naţionale a Moldovei. La rîndul lor capitalul de gradul I include: suma totală a următoarelor:

  • a) Acţiuni ordinare;

  • b) Acţiuni preferenţiale cu dividende nefixate şi acţiuni preferenţiale cu dividende fixate

necumulative emise cu termen nelimitat;

  • c) Surplus de capital;

  • d) Profitul nedistribuit şi rezervele obţinute sau majorate ca rezultat al distribuirii profitului;

minus suma totală a următoarelor:

  • e) Mărimea necompletată a reducerilor pentru pierderi de la credite şi leasing financiar

(fondul de risc);

  • f) Active nemateriale nete.

Capitalul de gradul doi este componenta suplimentară a capitalului normativ total şi include:

  • a) Acţiuni preferenţiale cumulative şi parţial cumulative cu scadenţă nefixată;

  • b) Surplusul de capital atribuit acţiunilor preferenţiale cumulative şi parţial cumulativ inclusiv acţiunilor preferenţiale convertibile în acţiuni ordinare sau în alte clase de acţiuni preferenţiale;

  • c) Datoriile subordonate cu scadenţă nefixată;

  • d) Datorii subordonate cu scadenţă şi acţiunile preferenţiale, răscumpărare şi/sau

convertirea cărora este prevăzută prin decizia de emitere a lor minus marimea capitalui de gardul II care depășește capitalul de gradul I Capitalul minim necesar , reprezintă suma minimă necesară pe care banca este obligată să o

depoziteze şi să o menţină la BNM pentru a efectua activităţi financiare. B.C. „ Victoriabank ”

fiind de 200 mln lei. Coeficientul suficienţei capitalului ponderat la risc serveşte la .evaluarea suficienţei capitalului. ponderat la risc, unde capitalul normativ total reprezintă numărătorul, iar activele ponderate la risc reprezintă numitorul:

e) Mărimea necompletată a reducerilor pentru pierderi de la credite şi leasing financiar (fondul de risc);

(1)

Băncile trebuie să deţină şi să menţină coeficientul suficienţei capitalului ponderat la risc în mărime de cel puţin douăsprezece procente (12.0%). La 31 decembrie 2011 și 31 decembrie 2010 Victoriabank a respectat coeficientul suficienţei capitalului conform prevederilor legislative în vigoare.

Pentru evidenţa formării şi utilizării capitatului de rezervă al băncii constituit în conformitate cu legislaţia este utilizat contul 3502. În creditul contului se înregistrează suma formarii (majorării) capitalului de rezervă. În debitul contului se înregistrează utilizarea capitalului de rezervă pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social. Soldul contului este creditor şi reprezintă volumul surplusului de capital. Contul 3507 este destinat pentru evidenţa rezervelor create în conformitate cu decizia adunării generale a acţionarilor sau consiliului băncii, cu actele normative sau recomandările

BNM.

În creditul contului se înregistrează suma prelevărilor din profit în rezervele prevăzute de

statut.

În debitul contului se înregistrează suma utilizării altor rezerve cu scopul de a:

  • - plăti dividende;

  • - majora capitalul social;

  • - acoperi pierderile;

  • - reduce contul de alte rezerve.

Soldul este creditor şi reprezintă volumul altor rezerve. Contul 2808 este destinat pentru evidenţa dividendelor calculate către plată, dar care nu au fost plătite încă acţionarilor. În creditul contului se înregistrează suma dividendelor calculate către plată. În debitul contului se înregistrează plăţile efectuate. Soldul contului este creditor şi reprezintă datoriile privind dividendele ce urmează să fie plătite. Dividendele spre plată se înregistrează după aprobarea de către Adunarea generală anuală a acţionarilor Băncii. Plata dividendelor se efectuează sub formă de mijloace băneşti sau sub

formă de acţiuni. Sursa de achitare a dividendelor este venitul net al băncii după achitarea tuturor impozitelor (profit).

Resursele atrase în dependenţă de caracteristica acestora avem:

► Resurse depozit în componenţa acestora se includ conturile curente ale agenţilor economici şi ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice, ale altor bănci şi Trezoreriei statului, depozitele la vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice, certificatele de depozit, depozite ale instituţiilor financiare internaţionale, depozitele băncilor corespondente, sumele în tranzit între unităţile băncii. ► Resurse nondepozit, pe aceste banca le poate cumpăra în cazul lipsei de lichiditate, ca de exemplu împrumuturile de la BNM, de pe piaţa interbancară de la alte bănci, vînzarea unor hîrtii de valoare de stat sau corporative, emiterea obligaţiunilor şi a cambiilor bancare. Depozitele, banca stabileşte de sine stătător condiţiile de efectuare a operaţiunilor cu depozitele populaţiei. Primirea depozitelor se efectuează în baze contractuale. Depozitele se primesc pe numele unei anumite persoane. Suma minimă se stabileşte de către bancă. Banca plăteşte dobînzi la depozite în conformitate cu clauzele stipulate în contract. Victoriabank oferă o serie de depozite cu condiţii care să satisfacă necesităţile fiecăruia (Anexa 4). În anul 2012 soldul total al depozitelor s-a majorat față de anul precedent cu 1,4285.5 mil. Lei. Astfel, la situația din 31 decembrie 2012, Victoriabank al treilea an consecutiv ocupă poziția

de lider pe sistemul bancar în privința soldului depozitelor gestionate, atingînd cota de piață de

20,6 %.

de lider pe sistemul bancar în privința soldului depozitelor gestionate, atingînd cota de piață de 20,6

Figura 1. Evoluția soldurilor de depozite Sursa Raportul anual 2012 BC „Victoriabank” SA

Identificăm următoarele tipuri de depozite:

  • 1. în dependenţă de categoria deponenţilor: - persoane fizice - persoane juridice.

  • 2. în dependenţă de condiţiile contractuale: - la vedere - la termen - de economii.

Depozitul la vedere – are următoarele caracteristici: mijloacele pot fi depuse în cont şi retrase fără preaviz , pe baza acestor conturi pot fi eliberate cecuri, pot fi retrase atît sub formă de numerar cît şi prin virament, deținătorul contului va plăti un comision în sumă fixă lunar sau pentru fiecare cec emis, banca comercială este obligată să menţină la banca centrală rezerve mai mari pentru depozitele la vedere faţă de cele la termen.

Depozitele la termen: aceste conturi nu sunt destinate pentru efectuarea decontărilor şi în baza lor nu se sliberează cecuri , mijloacele pe aceste conturi circulă foarte încet, mijloacele de pe aceste conturi pot fi retrase doar după preaviz, rata dobînzii e mai mare decît la depozitele la vedere şi de multe ori Banca Centrală stabileşte limita maximă a ratei dobînzii, pentru acest tip de depozite, norma rezervelor obligatorii este mai mică comparativ cu depozitele la vedere.

Depozitele la termen pot fi de 2 tipuri:

  • 1. depozite la termen propriu-zise - se depun bani în cont pe un anumit termen prestabilit şi

după expirarea termenului, depozitul se consideră la vedere;

2. depozite la termen cu preaviz - se depun mijloace în cont, şi după expirarea contractului se consideră contractul reperfectat, de aceea în cazul în care clientul doreşte să retragă banii, el trebuie să înştiințeze banca.

Modul de deschidere a conturilor de depozit este următoarea: pînă la deschiderea contului de depozit, colaboratorul Băncii trebuie să-l facă cunoscut pe deponent cu condiţiile depozitului , să stabilească clauzele contractului. Deponentului i se deschide un cont de depozit, prin întocmirea cererii de deschidere a contului de depozit conform modelului stabilit (Anexa 3) și prezentarea actului de identitate dacă anterior nu l-a avut. Dacă depunerea se efectuează în numerar, deponentul înfăptuieşte avizul de introducere a banilor în numerar , iar în caz de transfer din alte conturi din Bancă – o cerere de transfer. Colaboratorul Băncii perfectează contractul de depozit (Anexa 5) în două exemplare, înregistrîndu-l în registrul de evidenţă a contractelor de depozit. Dacă beneficiarul contului doreşte ca contul lui să fie alimentat automat îndeplineşte mandatul de alimentare automată a contului său. Deponentul semnează contractul, depune banii în casieria Băncii după ce primeşte un exemplar al contractului de depozit, semnat de persoana împuternicită şi legalizat prin ştampila Bancară a subdiviziunii, iar dacă clientul doreşte să retragă mijloacele băneşti din contul de depozit îndeplineşte cererea de reziliere a contractului de depozit. La începutul zilei operaţionale, colaboratorul băncii selectează contractele cu termen de expirare în ziua respectivă , pregăteşte notele de contabilitate pentru efectuarea operaţiunilor de restituire a depozitelor. Dacă în cursul zilei deponentul s-a adresat cu cererea de prelungire a depozitului, nota de contabilitate se anulează şi se perfectează din nou contract de depozit. La încheierea zilei operaţionale, colaboratorul băncii face totalurile pe operaţiuni, verifică datele din

documente cu cele din bilanţ. Dobînda la depozite se calculează în ultima zi bancară a lunii şi în ziua expirării termenului contractului şi se transferă la contul indicat în contract. Dobînda se calculează începînd cu ziua intrării mijloacelor băneşti în contul de depozit pînă la data expirării contractului. Data expirării

contractului nu se include. Formula de calcul:

,

(2)

unde D-suma dobînzii; T-perioada (zile) pentru care se calculează dobînda; S- suma costului de depozit; Rd- rata dobînzii.

Banca propune dobînzi capitalizate la depozite pentru atragerea resurselor bănești libere.

Reprezentant al deponentului este persoana care are procură eliberată de deponent, prin care poate dispune de suma depozitului şi de dobînda la el. Deponentul are dreputul de a indica Băncii persoanele cărora urmează să le fie restituit depozitul în cazul decesului lui, perfectînd o dispoziţie testamentara în două exemplare. Această dispoziţie se semnează în prezenţa colaboratorului Băncii, indicînd data ,luna şi anul perfectării. La rezilierea anticipată a contractului de 3, 6, 12, 24 luni Banca restituie suma depozitului şi 30% din dobînda calculată. La depozitele de 3 ani – 50%. În baza art.17 din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei stabileşte băncilor cerinţe de menţinere a rezervelor obligatorii. Rezervele obligatorii (RO) reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care o bancă autorizată trebuie să le deţină la BNM. Rezervele obligatorii se stabilesc în scopul influenţării asupra cererii de bani de scurtă durată şi respectiv asupra ratei de dobîndă pe termen scurt. Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută străină (dolari SUA şi Euro) în conturi deschise la Banca Naţională a Moldovei, constituite din mijloacele atrase în valutele respective, reflectate în bilanţurile băncilor în conturile din clasa II „Obligaţiuni”, la o normă stabilită de Consiliul de administraţie al BNM. Ratele aplicate de către BNM la efectuarea plăţii pentru menţinerea rezervelor obligatorii se stabilesc şi se modifică de către Consiliul de administraţie al BNM pentru anii 2011, 2012 aceasta normă a fost de 14%.

La data de 31 decembrie 2011 soldul în contul curent deschis la BNM era în suma de

MDL’000 417.454 (31 decembrie 2010: MDL’000 196.123). Soldul rezervat în conturile rezervelor obligatorii în USD şi EUR a constituit USD’000 11.794 şi EUR’000 21.519 respectiv (31 decembrie 2010: USD’000 7.398 şi EUR’000 11.317). Dobânda oferită de către BNM pentru soldurile conturilor rezervelor obligatorii, a variat pe parcursul anului 2011 între 0.09% şi 0.15% pe an, la rezervele în valută străină, şi între 4.81% şi 7% la rezervele în MDL (pe parcursul anului 2010: 0.18% - 0.39% pe an la rezervele în valută străină şi 2% - 4% la rezervele în MDL). Rezervele obligatorii deţinute la conturi curente în Banca Naţională pot fi folosite de către Bancă în operaţiunile sale zilnice.

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar garantează, în condiţiile şi în limitele prevăzute de Legea nr.575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice

în sistemul bancar, depozitele în moneda naţională şi în valută străină deţinute de rezidenţi şi nerezidenţi persoane fizice în băncile autorizate. Fondul garantează depozitele ce au forma unui sold creditor care rezultă din fondurile existente în conturile persoanelor fizice sau din situaţii tranzitorii create prin operaţiuni bancare,

ce urmează a fi restituit de către bancă în condiţii legale şi contractuale aplicabile, precum şi cele ce au forma unei datorii către o persoană fizică, reprezentată printr-un titlu de creanță emis de bancă. Informaţiile privind tipurile de depozite (operaţiuni bancare) garantate se găsesc în materialele destinate informării publicului despre serviciile acordate de către bancă. Plafonul de garantare a depozitelor este 6 000 lei moldoveneşti, indiferent de numărul şi mărimea depozitelor sau valuta în care s-au constituit la bancă.

Creditele interbancare, reprezintă o metodă de atragere şi plasare a mijloacelor temporar libere care aparţin instituţiilor de creditare . Aceste credite pot fi :

centralizate acordate de BMN;

descentralizate – preluate de la alte bănci comerciale. Piaţa resurselor creditare interbancare se deosebesc de alte segmente ale pieţii financiare prin universalitatea deservirii necesităţilor bancare. Acest segment este cea mai operativă sursă pentru menţinerea lichidităţii băncilor, pentru completarea conturilor corespondente şi pentru efectuarea operaţiunilor active pe alte segmente ale pieţii financiare. Subiecţi ai pieţii creditelor interbancare sunt: Banca Naţională a Moldovei; Băncile Comerciale; Alte instituţii financiare care posedă autorizare de efectuare a operaţiunilor corespunzătoare. La baza acestor relaţii stă evaluarea băncii debitoare în calitate de subiect al relaţiilor

creditare. În acest caz o importanţă deosebită o au relaţiile de corespondenţă între banca debitoare şi cea creditoare. La determinarea sumei creditului, banca creditoare ia în consideraţie mărimea capitalului social a băncii debitoare. Creditele interbancare pot fi acordate cu sau fără asigurare . Mai răspîndite sunt acordurile creditare care conţin condiţiile de asigurare. De obicei, asigurare pentru creditul interbancar serveşte: Patrimoniul debitorului; Mijloacele băneşti din contul corespondent; Mijloacele băneşti din casă. Creditele centralizate sunt credite preluate de la BNM din care fac parte:

  • 1. facilități permanente de creditare acoradate în lei;

  • 2. credite de Lombard;

  • 3. acordarea creditelor sub forma operațiunilor REPO.

Creditele directe sunt acordate de BNM., în scopul alocării acestora cooperativelor de construcţie a locuinţelor, în complexul agro-industrial şi în alte sectoare ala economiei de importanţă majoră. Pe parcursul anului 2011 rata dobînzii la împrumutul BNM a constituit 7% anual. Împrumutul pe termen lung de la Banca Naţională al băncii este scadent în 2015 şi poartă o dobândă de 5% (2009 și 2010 - 5.0%).

Banca Naţională a Moldovei acordă facilităţi de creditare băncilor care au încheiat cu Banca Naţională a Moldovei: contract de acordare a facilităţilor permanente de creditare; contract privind participarea la Sistemul de Înscrieri în conturi al Băncii Naţionale a Moldovei şi acordurile adiţionale respective.

Contractul de acordare a facilităţilor permanente de creditare se încheie pe o perioadă nelimitată de timp.

Creditul overnight este un credit cu pe termen ultrascurt, care se acordă peste noape în scopul menţinerii rezervelor obligatorii. Acesta se acordă în lei moldoveneşti. Pentru ca banca să poată beneficia de asemenea credit, ea trebuie să îndeplinească unele condiţii ca: încheierea unui contract între BNM şi bancă, să nu aibă restanţe la creditele de lombard şi să dispună de garanţii bune (HVS). Achitarea acestui credit precum şi a dobînzii aferente se face prin ordinul de plată din contul Loro al băncii.

Credit intraday este un credit sub formă de trageri în descoperit de cont (overdraft) pe conturile de decontare ale băncilor, acordat de BNM pe parcursul zilei operaţionale pentru asigurarea efectuării plăţilor curente în termen, garantat cu valori mobiliare amanetate BNM.

Facilitatea de lombard reprezintă o formă de creditare pe o perioadă de 5 zile şi constă în cumpărarea de către BNM a activelor eligibile ale băncii la un preţ determinat, iar mai apoi la un preţ de răscumpărare stabilit de BNM banca le răscumpără. Scopul acestui credit este de menţinere a lichidităţii. În categoria activelor eligibile se clasifică VM de stat, dematerializate emise de Ministerul Finanţelor în monedă naţională, eligibilitatea acestora depinde de termenul de scadenţă a lor. Pentru a putea beneficia de acest tip de credit banca trebuie să încheie un contract cu BNM pe o perioadă nelimitată de timp.

Operațiunile REPO reprezintă operațiuni de vînzare a valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași valori la o dată anumită sau la vedere la un preț anumit stabilit la data vînzării.

Creditele descentralizate - Creditele procurate de la alte bănci Aceste credite au scopul de a acoperi dificitul de lichiditate.Băncile comerciale preiau astfel

de credite nu în scopul formării rezervelor minime obligatorii, dar pentru administrarea lichidităţii şi obţinerea profitului.Ele pot fi preluate de la băncile autohtone cît şi de la organisme financiare internaţionale. Creditele interbancare sunt acordate în baza unor contracte încheiate între bănci, care la rîndul său sunt încheiate în baza unor convenţii generale ale băncilor privind colaborarea pe piaţă. Un factor important la solicitarea sau acordarea unui asemenea credit sunt relaţiile de corespondenţă între bănci. Creditele interbancare atrase de pe piaţa interbancară

naţională, ca regulă sunt pe termen scurt, scopul acestora fiind lichiditatea, iar cele de pe piaţa internaţională au scopul strategice ca majorarea capitalului şi creditarea diferitor ramuri ale

economiei, acestea fiind pe termen lung. Rata dobînzii la creditele interbancare este mai mare

decît la depozite. Aceste credite necesită acoperire, deoarece sunt privite ca oricare alte credite ce încorporează în sine un anumit grad de risc.

Victoriabank a preluat credite descentralizate:

Împrumuturile de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova pentru diverse proiecte agricole sunt finanţate de Banca Mondială, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltare în Agricultură. Scopul acestui împrumut este de a finanţa

anumite proiecte agricole. Pe parcursul anului 2011 rata dobânzii la aceste împrumuturi a variat:

MDL 7%-10.25%; USD 0.75% - 2.15%, EUR 1.8% - 3.2% (2010: MDL 2.75%-11.9%; USD

0.75% - 2.14%, EUR 1.95% - 2.10%). Aceste împrumuturi nu sunt asigurate cu gaj.

În cursul anului 2011, Banca a rambursat la scadență împrumutul obţinut de la Corporaţia Financiară Internaţională („CFI”) – linia de credit destinată finanţării întreprinderilor mici şi

mijlocii.

Creșterea soldului alți creditori la 31 decembrie 2011 față de 31 decembrie 2010 se datorează contractării unui împrumut pe termen scurt de la Banca Comercială Română Chişinău S.A., în sumă de USD’000 2.000, echivalentul al MDL’000 23.430 la 31 decembrie 2011. Împrumutul poartă o dobândă de 5% p.a. și este rambursabil pe 30 ianuarie 2012.

CAPITOLUL IV. MODUL DESCHIDERII, MODIFICĂRII ȘI ÎNCHIDERII CONTURILOR LA BANCĂ

Contul bancar poate fi privit sub 4 aspecte:

Aspect contabil este un mod de evidenţă a operaţiunilor efectuate în relaţiile Bancă –

Client;

Aspect juridic – o convenţie încheiată între Bancă şi Client referitor la spectrul operaţiunilor acordate de bancă şi beneficiate de client, în scgimbul unor dobînzi percepute ( de Bancă sau client după caz ) sau în schimbul comisioanelor;

Contul bancar se prezintă sub forma unui instrument de plată sub forma următoarelor operaţiuni: - încasări, - plăţi.Totodată contul bancar poate fi privit sub formă de garanţie ( în cazul în care clientul solicită băncii o operaţiune forte riscantă atunci banca impune/solicită clientului menţinerea unui anumit sold credita.

Cadrul legislativ al conturilor se bazează pe Regulamentul BNM cu privire la modul de deschidere şi închidere a conturilor la băncile autorizate din Republica Moldova din 25.11.2004. Conturile bancare din cadrul B.C. „ Victoriabank ” au anumite principii în ceea ce privește sistemul de codificare a conturilor, care de fapt este specifică tuturor băncilor. Codificare contului se divide în două nivele: nivelul sintetic, este format din patru caractere ce indică clasa, grupa, subgrupa şi tipul contului. Nivelul sintetic al conturilor utilizat de către bănci trebuie să fie aprobat de către BNM. Acest nivel al contului este standardizat pentru toate instituţiile financiare şi conţine informaţii similare pentru toate băncile; nivelul analitic, este format dintr-un număr de caractere ce poate varia, însă numărul maxim de caractere este de 12. Conţinutul caracterelor din conturile analitice redau: cifra-cheie a băncii, codul băncii, al filialei, numărul clientului, tipul clientului, indicatorul de valută ş.a. Persoanele juridice sunt obligate să prezinte la bancă următoarele documente pentru deschiderea unui cont curent:

  • 1. Cererea de deschiderea contului (Anexa 3), care trebuie să fie semnată de persoanele cu

drept de semnătură(conducătorul, contabilul-şef). În cazul cînd nu se prevede funcţia de contabil-

şef conform legislaţiei se semnează doar conducătorul (proprietar);

  • 2. Extrasul din Registrul Comercial de Stat, eliberat de Camera de Înregistrare de Stat sau

de structurile teritoriale ale acesteia, acest act este prevăzut doar pentru persoanele juridice care se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.;

3.

Copia documentului care confirmă înregistrarea de stat sau copia actului normativ prin

care se aprobă regulamentul sau statutul persoanei juridice. Acest act se prezintă de către persoanele juridice care sunt înregistrate la alte organe de stat decît Camera Înregistrării de Stat;

4.

Copia documentelor de constituire, statutul, regulamentele interne, contractul de

constituire ş.a. Acest act se prezintă de către persoanele juridice care sunt înregistrate la alte

organe de stat decît Camera Înregistrării de stat;

5.

Copia certificatului de atribuire a codului fiscal;

6.

Fişa cu specimene de semnături şi cu amprenta ştampilei, autentificate notarial, în două

exemplare;

7.

Copia actului de identitate a persoanei care depune documentele pentru deschiderea

contului;

În cazul cînd solicitantul în reţeaua sa posedă filialiale sau reprezentanţe pe lîngă setul de documente enumerat mai sus, aceasta mai prezintă:

8.

Demersul întreprinderii privind deschiderea contului curent pentru o filială sau o

reprezentanţă, unde se indică lista operaţiunilor autorizate spre efectuare din/în acest cont de către subdiviziunea respectivă,precum şi alte date la cerea băncii; Pentru deschiderea contului curent de către o instituţie publică finanţată din buget pe lîngă

lista prezentată mai sus cu excepția demersului întreprinderii privind deschiderea contului acesta mai prezintă:

9.

Autorizaţia eliberată de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova sau de către

direcţia generală de finanţe raională, sau de unitatea administrativ-teritorială; Pentru deschiderea contului curent de către persoane juridice nerezidente pe lîngă lista prezentată mai sus, prezintă (excepţie p.8,9,3):

10. Copia documentului care confirmă statutul legal în Republica Moldova şi/sau copia documentului care confirmă înregistrat în ţara de origine; Pentru deschiderea contului curent de către persoanele fizice care practică activitatea de întreprinzător prezintă aceleaşi documente ca şi persoanele juridice. Pentru deschiderea contului curent de către persoanele fizice care practică alt tip de activitate decît cea de întreprinzător sunt necesare următoarele documente: cererea de deschidere a contului; copia actului de identitate al persoanei ce prezintă documentele pentru deschiderea contului; copia documentului care confirmă dreptul de a desfăşura activitatea; copia certificatului de atribuire a codului fiscal; alte documente la cererea băncii. În cazul cînd nu se prevede ştampila, se poate prezenta numai fişa cu specimenele semnăturilor, autentificate notarial, sau semnăturile se vor executa în prezenţa funcţionarului bancar pe un formular elaborat de către bancă.

În cadrul B.C. „ Victoriabank ” documentele prezentate de către clienţi pentru deschiderea

conturilor curente se păstrează în dosarul juridic, excepţie fiind actul de identitate, care se restituie după recepţionarea informaţiei necesare, precum şi fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei, deoarece acesta se păstrează în fişierele specializate ale contabilului-şef, sau la o personă împuternicită, precum şi la executorul de conturi. Cînd solicitantul unui cont curent doreşte deschiderea mai multor conturi, acesta poate prezenta doar un set de documente, excepţie făcînd următoarele documente care se solicită în

mod obligatoriu pentru fiecare cont: cererea de deschidere a contului; copia actului de identitate. După ce clientul a prezentat la bancă toate documentele necesare, analizîndu-le banca încheie un contract de gestionare/deservire a contului curent. Conturi provizorii, aceste conturi sunt predestinate pentru persoanele juridice, iar pentru deschiderea acestui cont la bancă se prezintă următoarele documente:

  • 1. Cererea privind deschiderea contului;

  • 2. Certificatul eliberat de Camera Înregistrării de Stat;

  • 3. Decizia privind emisiunea valorilor mobiliare (la înfiinţarea societăţii pe acţiuni);

  • 4. Copia actului de identitate a persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului.

Persoanele juridice după înregistrarea de stat a acestora, prin virament se face transferul din contul provizoriu al acestuia în contul curent deschis, titularul de cont prezintă cererea de plată şi fişa cu specimene şi cu amprenta ştampilei. Conturi de depozit, pentru deschiderea conturilor de depozit sunt necesare documentele spre prezentare analogice celor pentru deschiderea conturilor curente atît pentru persoanele fizice, cît şi pentru cele juridice. Contul de depozit se deschide în baza unui contract (Anexa 4) încheiat între bancă şi client, în care se va include: adresa titularului de cont; suma depozitului; rata dobînzii; termenul de păstrare; modul de restituire a mijloacelor băneşti la expirarea termenului.Gestionarea contului de depozit se face conform prevederilor contractului încheiat preventiv între părţi. Conturile de credit, acest tip de cont se deschide conform prevederilor legislative şi reglementărilor de la BNM. Pentru deschiderea contului de credit este nevoie de prezentat la

bancă un set de documente care sunt stabilite de către bancă individual în dependenţă de tipul creditului, tipul debitorilor, precum şi a altor factori. Acest set de acte este analogic celui pentru

deschiderea contului curent, însă plus documentele necesare pentru solicitarea creditului. Conturile Loro, acest tip de cont poate fi deschis în lei moldoveneşti şi în valută însă după unele criterii. În monedă naţională se deschid pentru: băncile autorizate la BNM; băncile autorizate la banca de decontare a Bursei de Valori a Moldovei şi a Depozitarului Naţional al

Valorilor Mobiliare ale moldovei (DNVM); băncilor străine autorizate la băncile cu drept de

autorizare. În valută se deschid pentru: bancile autorizate la băncile cu drept de autorizare; băncile străine autorizate la băncile cu drept de autorizare. Pentru deschiderea conturilor Loro este necesar de prezentat următor set de documente, excepţie fiind filialele din subordinea acestor bănci:

  • 1. Cererea de deschidere a contului (Anexa 3);

  • 2. Extrasul din Registrul Comercial de Stat, eliberat de Camera Înregistrării de Stat;

  • 3. Autorizaţia eliberată de BNM de a desfăşura activităţi financiare,atunci cînd contul se deschide la altă bancă decît la BNM sau în cazul deschiderii contului la banca de decontare BVM sau DNVM;

  • 4. Copia licenţei pentru desfăşurarea activităţii pe piaţa valorilor mobiliare(în cazul cînd banca desfăşoară activitate de brokeraj sau dealer) eliberată de CNVM, atunci cînd se deschide contul la banca de decontare BVM şi DNVM.

  • 5. Pentru băncile străine extrasul din registrul bancar sau documentul ce confirmă existenţa autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii bancare, emisă de organul supravegherii bancare, împuternicit prin lege, din ţara de origine a băncii.

  • 6. Pentru băncile străine copia documentelor de constituire ca actul constitutiv, statutul, regulamentul ş.a.;

  • 7. Copia certificatului de atribuire a codului fiscal;

  • 8. Fişa cu specimene de semnături şi cu amprenta ştampilei, autentificată notarial, în 2 exemplare;

  • 9. Copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului;

10. Fişa cu specimene şi amprenta ştampilei. Acest document se prezintă de către persoanele juridice şi fizice ce desfăşoară activitate de întreprinzători sau alt tip de activitate. Fişa este utilizată în scopul verificării de către lucrătorul bancar a autenticităţii semnăturilor şi a ştampile pe documentele de plată şi de casă. Fişa include specimenele de semnături ale persoanelor care sunt desemnate pentru gestionarea conturilor şi semnarea documentelor de plată. Ea mai include amprenta ştampilei, numărul de cont, adresa completă a titularuluide cont, şi codul fiscal. În caz de schimb a persoanei cu drept de semnătură, sau a unor modificări, la bancă se prezintă o nouă fişă în care sunt indicate toate modificările, fişa anulată se păstrează în dosarul juridic privind deschiderea conturilor. Iar în caz de includere a unei noi persoane cu drept de semnătură, la bancă se prezintă o fişă cu semnătura acestuia, autentificată notarial.

Suspendarea conturilor, această procedură presupune întreruperea derulării operaţiunilor din contul titularului la decizia unor anumite instanţe de stat, în caz de supraîndatorare şi neexecuţie a plăţilor către beneficiari.Suspendarea conturilor poate fi efectuată de către bancă doar în cazul cînd există decizia instanţelor de judecată, dispoziţia inspectoratelor fiscale de stat sau la decizia altor organe împuternicite cu acest drept.

Modificarea conturilor, această procedură reprezintă schimbarea numărului de cont la nivel analitic şi/sau la nivel sintetic care poate fi efectuată în cazul cînd: se modifică planul de conturi la nivel naţional; schimbarea denumirilor în datele personale; formei organizatorico-juridică a titularului de cont, modificarea codului numeric al valutei în care a fost deschis contul; în alte

cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare. În cazul cînd banca efectuează schimări ale codului, susţinute legislativ, este obligată să inforneze clientul cu cel mult 30 de zile pînă la survenirea acestora. Pentru modificare contului în cazul lichidării întreprinderii la bancă se prezintă hotărîrea privind lichidarea, fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei comisiei de lichidare autentificată notarial. Închiderea conturilor poate fi:

  • 1. Închiderea conturilor convenţională se aplică la conturile în care nu s-au efectuat mişcarea mijloacelor băneşti în decursul a doi ani. Soldurile acestor conturi se consolidează într-un cont separat centralizat prin perfectarea „Registrului de conturi bancare închise convenţional”. Numerele conturilor închise convenţional nu se atribuie altor conturi deschise, iar cele centralizate se deschid la acelaşi cont sintetic. Cînd clientul manifestă dorinţa de continua relaţiile cu banca se deschide un cont nou, în caz contrar i se vor elibera mijloacele băneşti în numerar integral numai cu permisiunea conducerii băncii, anume după acestă operaţiune lucrătorul bancar poate face menţiunile în registrele respective de închiderea definitivă a conturilor.

  • 2. Închiderea definitivă a conturilor se poate efectua: În baza cererii titularului de cont; În baza deciziei fondatorilor întreprinderii, organului care a constituit întreprinderea sau potrivit

stipulărilor menţionate în documentele de constituire a întreprinderii, însă numai în cazul cînd acestea au împuterniciri speciale; În baza hotărîrii instanţei de judecată; În baza achitării creditului; În baza restituirii depozitului. Cînd se efectuează închiderea conturilor, titularul de cont este obligat să restituie carnetul de cecuri neutilizate. Conturile bancare deschise pentru care nu a fost primită în termenele prevăzute de legislaţie confirmarea autorităţilor fiscale privind luarea în evidenţă a contului se se închide către bancă cu informarea ulterioară a titularului de cont. Dosarele ce conţin informaţiile privind conturile închise se păstrează la bancă în arhivă.

Operatiunile bancare la conturile curente ale Clientului vor fi efectuate în modul şi în temeiul documentelor prevăzute de legislaţia în vigoare, actelor normative ale BNM şi prezentului contract. În cazul în care Banca şi Clientul vor conveni asupra utilizării sistemului de plăţi electronice (“Personal.Bank”), relaţiile dintre părți vor fi reglementate suplimentar. Trecerea la scăderi a mijloacelor din contul Clientului se efectuează în temeiul ordinului

de plată semnat de Client. Fac exceptie cazurile de percepere în mod incontestabil a mijloacelor baneşti din conturile Clientului, stabilite de actele normative în vigoare.

Documentele de plata privind transferul de credit din contul Clientului se primesc spre

executare de către Bancă conform programului de lucru al băncii şi se execută cu data emiterii,

în limita soldului contului Clientului.

Înregistrarea în cont a mijloacelor baneşti se face fără limitarea sumei în ziua primirii

documentelor de plată corespunzatoare. Depunerea şi eliberarea mijloacelor baneşti în/din contul Clientului se efectuează de către

Client sau reprezentanţii lui în temeiul documentelor de casă stabilite de actele normative ale

BNM.

CAPITLOLU V. OPERAȚIUNILE DE DECONTARE,EFECTUATE DE BANCA COMERCIALĂ

Decontarea reprezintă orice plată efectuată prin intermediul documentelor de decontare fără a întrebuinţa moneda în forma sa concretă. Documentul de decontare reprezintă ordinul sau cererea Întreprinderii întocmită pe suport material, dată Băncii cu scopul executării plăţii fără numerar pentru livrarea mărfii sau valorilor, precum şi altor plăţi. Documentele de plată care se utilizează la efectuarea plăţilor fără numerar:

Ordinul de plată (Anexa 6) – este o dispoziţie dată de către plătitor Băncii care îl deserveşte de a transfera beneficiarului o anumită sumă de bani, pentru stingerea unei obligaţiuni a plătitorului faţă de beneficiar. În baza ordinului de plată se pot efectua operaţiuni de plăţi pentru mărfurile livrate, servicii prestate, lucrări executate, tranzacţii cu valori mobiliare de stat, precum şi alte plăţi.termenul de valabilitate pentru a fi prezentat la bancă este de o zi lucrătoare. Ordinul de plată se întocmește în limba de stat. La întocmirea ordinului de plată utilizat pentru efectuarea transferului național și internațional în valută străină, elementele utilizate în sistemele de plăți internaționale se completează într-o limbă straină, conform practicii internaționale. În ordinul de plată nu se admit corectări și/sau ștersături. Conform Regulamentului privind transferul de credit din 21 aprilie 2006, cu ultima modificare în 14 iunie 2007, transferul de credit poate fi:

Transfer ordinar, care este utilizat în copul efectuării tuturor plăților, care nu se referă la bugetul public național și poate fi inițiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de banca în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice. Transfer bugetar, utilizat în scopul efectuării plăților care se referă numai la bugetul public național și poate fi inițiat atît de către clientul băncii cît și nemijlocit de banca în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice. Atît transferul ordinar cît și cel bugetar pot fi utilizate la date programate și sume fixe, fiind numite transferuri programate, care se efctuează de bancă în numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp conform contractului de mandat, în funcție de solicitarea clientului transferul de credit poate fi efectuat în regim de urgență cu denumirea de transfer de urgent sau în regim normal cu denumirea transfer normal.

Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către emitentul acestuia se efectuează astfel:

  • 1. încheierea contractului cu indicarea formei de plată – transfer de credit;

  • 2. livrarea mărfurilor şi prestarea serviciilor;

  • 3. prezentarea ordinului de plată în 2 exemplare la bancă;

  • 4. verificarea corectitudinii îndeplinirii documentelor şi trecerea la scădere a sumei din document din contul curent al plătitorului;

  • 5. exemplarul 2 al ordinului de plată împreună cu extrasul din cont se transmite plătitorului ca confirmare de efectuare a operaţiunii;

  • 6. în baza exemplarului 1, rămas la bancă prin sistemul SAPI se tansmite la BNM.

  • 7. după verificarea corectitudinii îndeplinirii ordinului de plată suma din contul corespondent al băncii plătitoare (BP) se trece la contul corespondent al băncii beneficiare (BB) ;

  • 8. transmiterea informaţiei şi a documentelor de plată la BB;

  • 9. BB scoate la imprimantă 2 exemplare a ordinului de plată şi în baza unui exemplar trece suma din document în contul beneficiarului şi-l coase în mapa cu documentele zilei;

10. exemplarul 2 împreună cu extrasul din cont se transmite beneficiarului, ca confirmare de înscriere sumei în cont.

Ordinul de plată trezorerial se utilizează pentru plata impozitelor şi taxelor în veniturile bugetului de stat, şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale,transferul mijloacelor băneşti în fondurile extrabugetare, precum şi la efectuarea altor plăţi. Termenul de valabilitate a dispoziţiei de plată/ dispoziţiei de plată trezorerială privind prezentarea de către emitent la banca plătitoare este de o zi lucrătoare. Cererea de plată (Anexa 7)– reprezintă cererea benefeciarului înaintată plătitorului de a plăti o anumită sumă de bani pentru marfa livrată, serviciile prestate, precum şi la achitarea cambiilor şi efectuarea altor plăţi stipulate în contract. Are un timp de procesare mai îndelungat ca în cazul dispoziţiei de plată, deoarece necesită procesarea documentelor în sens dublu. Termenul de valabilitate a cererii dispoziţiei de plată este un an de zile de la data emiterii.

Cererea dispoziţiei de plată acceptată de către plătitor şi neachitată în termen reprezintă un document de executare silită. Primirea documentelor de decontare de la întreprinderi se efectuează de către Bancă pe parcursul zilei operaţionale. Debitarea directă este o modalitate fără numerar, care se face prin debitarea de către banca

plătitoare (BP) a contului plătitorului la suma din cererea de plată şi creditarea de către banca beneficiară (BB). Debitarea directă se face în baza mandatului de debitare directă care se

întocmeşte în 3 exemplare. Iar creditarea contului beneficiarului, se efectuează în baza

angajamentului privind debitarea direct încheiat între beneficiar şi banca sa în 2 exemplare.

  • 1. încheierea contractului cu indicarea formei de plată –debitare directă;

  • 2. livrarea mărfurilor şi prestarea serviciilor;

  • 3. prezentarea cererii de plată la BB;

  • 4. transmiterea documentului de plată la BB;

  • 5. BNM prin SAPI transmite informaţia la BP;

  • 6. BP scoate la imprimantă 2 exemplare a documentului de plată , verifică dacă în contul plătitorului sunt suficiente mijloace băneşti în caz că aceste sunt, trece la scădere suma dată din contul plătitorului;

  • 7. transmiterea exemplarului 2 împreună cu extrasul din contul plătitorului, plătitorului ca confirmare de efectuare a operaţiunii;

  • 8. transmiterea informaţiei despre efectuarea operaţiunii la BB;

  • 9. în bauza unui exemplar al documentului de plată BB înscrie suma dată în contul

beneficiarului prin înregistrarea ( Dt 1031; Ct 2224); 10. exemplarul 2 împreună cu extrasul din cont se transmite beneficairului ca confirmare de înscriere a sumei date în contul său. Ordinul incaso (Anexa 8) - se utilizează în cazul perceperii în mod incontestabil a mijloacelor băneşti de la debitori conform prevederilor actelor normative în vigoare şi documentelor de executare silită, cît şi a restanţelor la bugetul asigurărilor sociale de stat etc., cu excepţia perceperii în/din contul bancar al unităţii Trezorăriei de stat. Ordin incaso trezorerial - se utilizează în cazul perceperii în mod incontestabil a mijloacelor băneşti(restanţe ale contribuabililor la impozite şi taxe, alte plăţi obligatorii în bugetul public naţional etc.) în contul bancar trezorerial al unităţii Trezoreriei de Stat. Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atît la contul deschis în lei moldoveneşti cît şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul şi valuta indicată în ordinul incaso se prezintă nemjlocit de către emitent sau de persoana împuternicită a acestuia la banca în care se deserveşte emitentul nu mai tîrziu de o zi lucrătoare după ziua emiterii. Ordinul incaso se emite:

a) în două exemplare - în cazul în care emitentul ordinului incaso este în calitate de beneficiar; b) în trei exemplare - în cazul în care emitentul este împuternicit prin lege cu dreptul de a emite ordin incaso în numele unei terţe persoane.

Banca emitentului aplică mențiunile necesare pe ordinal incaso, și în aceeași zi remite pentru executare băncii plătitoare. Banca plătitoare accept spre execturare ordinal incaso dacă sunt respectate următoarele condiții:

  • este emis de pesoane abilitate prin lege

  • sunt întocmite în conformitate cu cerințele reglementate

  • este însoțit de originalul documentului excutoriu și informațiile din ordinal incaso corespund cu acesta

  • sunt aplicate semnătura și amprenta ștampilei băncii în care se deservește emitentul

  • mijlocele bănești din cont sunt suficiente pentru executarea totală/parțială a sumei

înscrise în ordinal incaso și disponibile pentru a fi utilizate. Pe ordinal incaso banca plătitoare aplică mențiunile necesare și trece la scăderi suma totală sau parțială înscrisă în ordinal incaso în ziua primirii acestuia spre executare. Un exemplar se include în dosarul băncii plătitoare, al doilea exemplar și copia documentului executoriu se remit plătitorului cu extrasul de cont bancar, al treilea exemplar se remite băncii în care se deservește emitentul împuternicit cu dreptul de a emite ordinal incaso în numele unei terțe personae pentru a fi prezentat emitentului. Acreditivul este un instrument de plată fără numerar, care asigură sumă necesară pentru efectuarea plăţilor de către debitori. Acestă formă de plată reprezintă un angajament prin care banca emitentă din numele clientului său efectuează o operaţiune de plată contra documentelor prezentate de către beneficiar sau autorizează o altă bancă să efectueze această plată. B.C.„Victoriabank ”, SA utilizeaază ambele forme ale acreditivului: acoperit şi irevocabil. În

ultima perioadă de timp atît pe teritoriul RM, cît şi de către B.C. „ Victoriabank ” se utilizează acreditivul documentar transferabil, în cazul cînd beneficiarul cere băncii sale să plăteacsă sau să accepte plata pentru mai mulţi beneficiari.

  • 1. încheierea contractului cu indicarea formei de plată- acreditiv documentar;

  • 2. plătitorul prezintă băncii sale BP, o cerere în 4 exemplare, pentru a deschide acreditivul, în care se indică toate atribuţiile acreditivului (termen, denumirea contului, tipul, suma);

  • 3. în baza 1 exemplar al cererii se trece la scădere din contul plătitorului suma indicată în cerere, care se coase în mapa cu documentele zilei;

  • 4. exemplarul 2,3 cu menţiunile BP se transmit prin SAPI la BB;

  • 5. în baza exemplarului 2 se deschide un cont de acreditiv pe numele beneficiarului, care se coase în mapa cu documentele zilei;

  • 6. exemplarul 3 se transmite beneficiarului ca înştiinţare despre deschiderea acreditivului pe numele său;

  • 7. beneficiarul primind înştiinţarea livrează sau prestează serviciile conform contractului;

8.

beneficiarul în aceeaşi zi în baza documentelor de livarare întocmeşte borderoul de

utilizare a acreditivului în 4 exemplare, care le autentifică cu semnătura şi ştampila sa şi se transmite la BB;

  • 9. borderoul se verifică, se semnează şi se legalizează de către bancă, 1 exemplar al acestuia serveşte pentru transferul sumei în cont prin înregistrarea contabilă (Dt 2807; Ct 2224);

    • 10. exemplarul 4 împreună cu extrasul din cont se transmite beneficiarului ca confirmare a trecerii sumei în cont;

    • 11. exemplarul 2,3 prin SAPI se transmit la BP ca confirmare de utilizare a acreditivului;

    • 12. exemplarul 2 rămîne la BP în documentele zilei, iar exemplarul 3 se transmite plătitorului

ca confirmarea de utilizare a sumei totale a acreditivului. Din punct de vedere al unui acreditiv de import, banca emitentă avînd un angajament de plată asumat, trebuie să acorde o importanţă aspectelor: să verifice bonitatea importatorului şi eventual să solicite acestuia diferite garanţii; verificarea instrucţiunilor date de importator; analiza riscului pe care îl implică tranzacţia ; deschiderea efectivă a acreditivului; la momentul plăţii banca emitentă va acţiona în sensul instrucţiunilor de rambursare stipulate în acreditiv. Extrasul de cont se întocmește pentru a documenta operațiunile înregistrate în contul analitic al titularului de cont în decursul perioadei determinate (zi) și/sau altei perioade prevăzute în contract. Extrasul de cont se eliberează titularului de cont conform prevederilor contractului încheiat între părți. La extrasele de conturi analitice interne sau ale titularilor de conturi (în cazul în care acordul între parti nu prevede altfel), trebuie anexate documentele de plata, contabile, de casa, în baza carora au fost efectuate înscrierile în contul analitic. Informația inclusă în extrasul de cont al contului analitic:

  • - codul băncii;

  • - numărul contului analitic;

  • - perioada înregistrarilor operațiunilor în cont (data precedentă și curentă);

  • - soldul inițial;

  • - conturi de corespondență;

  • - numărul documentului;

  • - tipul documentului;

  • - rulajul pe debit;

  • - rulajul pe credit;

  • - total rulajul pe debit și credit;

  • - soldul final;

  • - altă informație la latitudinea băncii.

Pe extrasele de conturi pe suport de hîrtie se aplică ștampila și semnătura persoanei împuternicite, care verifica corespunderea datelor din documentele primare și din extrasul de cont, prezența anexelor la extras, precum și corectitudinea perfectării lor. În cazul pierderii de catre titularul de cont a extrasului de cont, duplicatul acestuia se

eliberează cu permisiunea scrisă a conducătorului bancii sau a persoanei împuternicite în baza cererii titularului de cont, semnată de către conducatorul și contabilul-șef al acestuia sau de către persoana împuternicită. Pe duplicatul extrasului de cont se aplică data eliberării, semnătura executorului responsabil și a contabilului-șef sau a persoanei împuternicite, ștampila băncii. În partea de sus a duplicatului se face mențiunea: "duplicat de extras de cont". Duplicatul se eliberează reprezentantului titularului de cont în bază de semnătura depusă pe cerere. Decontările prin intermediul Cardurilor

Cardul este un instrument cu ajutorul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu, avînd la bază un sistem bine organizat pe baze contractuale înre deţinător, emitent şi comerciant

sau prestatorul de servicii. Cardul este un instrument de plată fără numerar, prin care un posesor autorizat poate achita contravaloarea unor mărfuriisau servicii achiziţionate de la comercianţii abilitaţisă accepte cardul. Cardul bancar se poate deschide numai dacă solicitantul de card va avea deschis la bancă un cont. Pe teritoriul RM, precum şi la B.C.„ Victoriabank”, cardul este

utilizat conform Regulamentului cu privire la cardurile bancare din 24.02.2005. În functie de caracteristicile de identificare se pot distinge urmatoarele tipuri de carduri:

  • a) card bancar personalizat card bancar care este atașat la un cont curent și pe care este

tiparită/embosată informația despre deținător;

  • b) card bancar preplătit card bancar care nu este personalizat și care poate fi procurat, fără

depunerea cererii de emitere a acestuia. Acest card se emite numai în lei moldovenești cu un

nominal anumit și nu poate fi suplinit. Nominalul maxim al cardului preplătit nu poate depași suma de 3000 lei.

  • c) card bancar personificat – card bancar care este atașat la un cont curent și pe care nu este

tiparită/embosată informația despre client. Acest card se emite numai în lei moldovenești prin completarea cererii de emitere a cardului, cu furnizarea datelor și documentelor necesare pentru identificarea deținătorului în evidența internă a ncii. Cardul bancar personificat poate fi emis și

după epuizarea mijloacelor bănești utilizate aferente cardului preplătit (limita căruia a fost stabilită la emiterea acestuia) cu furnizarea datelor și documentelor necesare pentru identificarea deținătorului în evidența internă a băncii. În funcție de proveniența mijloacelor bănești disponibile în contul deținătorului de card personalizat/personificat se disting următoarele tipuri de carduri bancare:

  • a) card de credit, prin intermediul căruia deținătorul dispune de mijloacele bănești oferite de

bancă sub forma unei linii de credit;

  • b) card de debit, prin intermediul căruia deținătorul dispune de mijloacele bănești depozitate la

bancă și care poate oferi posibilitatea acordării unei facilități de overdraft (descoperit de cont) în cazul insuficienței mijloacelor bănești în contul acestuia.

  • 1. Emisiunea de card: - cererea include: cererea solicitantului, adresa, cuvîntul cheie (în caz daca uită parola), adresa electronic, se depune cererea la banca sau firmă, banca verifică datele şi examinează într-un timp util cererea (max 3 zile) se deschide contul bancar - se eliberează cardul – posesorul obţine cardul într-o foaie (plic) ştampilată pe care scrie numele şi denumirea contului (13 cifre), înăuntru găsim PIN-ul de 4 cifre - stabilirea condiţiilor (banca este obligată se explice cum să-l foloseşti)

  • 2. Avizarea şi acceptarea cardurilor – nu este suficient ca cardul să fie emis, el mai trebuie acceptat, pentru aceasta banca încheie contracte.

Pe parcursul anului 2012 au fost emise 46,124 carduri, numărul cardurilor active atingînd o

cantitate de 147,102 unități, înregistrînd o creștere de 23,4% față de anul precedent. Cota cardurilor

active emise de Victoriabank a constituit 14,5 % din totalul cardurilor active a întregului sistem

bancar al Republicii Moldova, înregistrînd o creștere de 1,46 p.p.

a) car d de credit, prin intermediul căruia dețină torul dispune d e mijloacele băneș ti

Figura 2. Carduri active în dinamică Sursa Raportul anual 2012 BC „Victoriabank” SA

Decontările prin intermediul conturilor corespondente „Nostro” şi „Loro”, decontările între filială şi centrala băncii. Aceste decontări se efectuează în baza existenţei unor relaţii inter şi intrabancare. La formarea relaţiilor interbancare participă:

  • - relaţiile între banca comercială şi Banca Centrală prin intermediul conturilor curente ale clienţilor şi contul corespondent al băncii la BNM;

  • - relaţiile dintre diferite B.C. prin intermediul relaţiilor de corespondenţă prin conturile Nostro şi Loro;

  • - relaţiile externe dintre bănci din diferite sisteme bancare, prin intermediul relaţiilor de corespondenţă sau de parteneriat cu B.C. străine. Relaţiile intrabancare sunt relaţiile stabilite între unităţile ce aparţin aceleiaşi B.C. aceste relaţii se pot desfăşura pe plan vertical între filiale, sucursale şi centrala băncii,iar relaţiile ce se desfăşoară pe orizontală cuprind subunităţi diferite. Plăţile intrabancare se efectuează prin intermediul sediului central al B.C. unde fiecare filială a băncii are un cont Loro, prin intermediul căruia se fac decontările între sediul central şi filiale. Iar pentru filiale acest cont este un cont Nostro, prin intermediul căruia se fac decontări între filială şi centrală. Contul corespondent se deschide în momentul înregistrării băncii şi primirii autorizaţiei în baza unui contract încheiat între B.C. „ Victoriabank ” şi BNM, unde se indică drepturile şi obligaţiile părţilor, comisioanele pentru deschiderea şi deservirea contului, precum şi a ratelor dobînzii pe care BNM o plăteşte lunar la soldul contului. Fiecare bancă conform legislaţiei în vigoare este obligată să-şi alimenteze contul corespondent, pentru existenţa permanentă a disponibilităţilor băneşti suficiente. Plăţile intrabancare se efectuează prin SAPI, care a fost introdus în 2006 şi este organizat din: sistemul de plată pe bază brută pe timp real, care este destinat prelucrării plăților urgente și de mare valoare; sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării pachetelor de plată transmise de participanții și calcularea pozițiilor nete multilaterale ale acestora la un timp stabilit pe parcursul zilei operaționale. Modalităţile de plată internaţionale utilizate de către B.C. Victoriabankconform autorizaţie deţinute sunt reprezentate prin:

    • - ordinul de plată;

    • - incaso-ul documentar;

    • - acreditivul documentar.

Ordinul de plată reprezintă cea mai simplă modalitate de realizare a unei plăţi, cu caracter revocabil pînă la executare, iar restituirea sumei poate fi depusă numai de către beneficiarul

sumei primite. După modul de transmitere ordinul de plată poate fi : letric, telegrafic sau

transmis prin telex. În funcţie de cerinţe pentru efectuarea plăţii avem:ordin de olată în valută naţională şi ordin de plată în valută. Incaso-ul documentar este modalitatea de plată folosită în relaţiile comerciale internaţionale prin care exportatorul, asumîndu-şi anumite riscuri, transmite băncii sale documentele de expediţie, însoţite de anumite instrucţiuni de încasare. Banca emitentă expediază documentele prezentatoare din ţara importatorului, care va elibera importatorului aceste documente doar contra plată sau contra acceptării unei cambii, în conformitate cu instrucţiunile

exportatorului. În funcţie de tipul documentelor remise avem: incaso simplu; incaso documentar; incaso cu remitere de documente contra plată; incaso cu documente cu remitere contra acceptare. Decontarea prin incaso este relativ simplă şi mult mai ieftină, dar negarantat din punct de vedere bancar. Principala obligaţie a băncii este de a transmite documentele şi de a încasa comision la evaluarea lor, cu stricta respectare a instrucţiunilor ordonatorului. Acreditivul documentar este utilizat cel mai des în relaţiile de plăţi internaţionale datorită gradului ridicat de siguranţă şi certitudine şi respectiv controlul reciproc. Clasificarea acreditivului se face după mai multe criterii:

●din punct de vedere al fermităţii angajamentului bancar, acreditivul documentar poate fi revocabil şi irevocabil ( confirmat şi neconfirmat ). ●după domiciliere se deosebeşte: acreditiv domiciliat la banca cumpărătorului şi acreditiv domiciliat la banca vînzătorului. ●după momentul plăţii există: acreditiv plătibil la vedere şi acreditiv plătibil la termen. ●din punct de vedere al clauzelor speciale avem:acreditiv documentar utilizabil prin cambii, acreditiv documentar cu clauză roşie, acreditivul documentar revolving, acreditiv documentar transferabil, acreditiv documentar de rambursare, acreditiv documentar back-to- back.

Folosirea preferenţială a acreditivului documentar în schimburile de mărfuri internaţionale, se explică, în primul rînd prin perioada destul de îndelungată din momentul în care vînzătorul a expediat marfa şi pînă cînd cumpărătorul poate dispune de ea. În al doilea rînd, părţile

contractante nefiind în relaţii directe, rămîn deseori în imposibilitatea de a culege informaţii precise asupra probităţii şi solvabilităţii lor, ceea ce ar putea să-l afecteze pe cumpărător. Pentru atenuarea acestor contradicţii este necesară intervenţia unei terţe persoane, care să-l asigure pe cumpărător că va intra în posesia mărfii, şi pe vînzător că va încasa contravaloarea marfii vîndute. Acest garant intermediar este o bancă în care ambele părţi au încredere.

Garanţia bancară reprezintă angajamentul băncii în favoarea unei persoane, beneficiar, de a plăti acesteia o sumă de bani în condiţia în care altă persoană nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată într-un contract faţă de beneficiarul garanţiei.

Există cîteva tipuri de garanţii bancare pe care banca le acordă:

  • - garanţia bancară pentru licitaţii de angajare, care se foloseşte în conexiune cu licitaţiile

publice şi este iniţiată de o firmă ce participă la licitaţie, pentru a garanta valoarea ofertei sale;

  • - garanţia bancară de bună execuţie, care are scopul de a asigura beneficiarul că mărfurile vor fi livrate în concordanţă cu condiţiile din contract;

  • - garanţia bancară de restituire a avansului apare în situaţia în care cumpărătorul efectuează o pltă în avans furnizorului, iar acesta nu respectă obligaţiile ce decurg din acreditivul documentar ce stă la baza garanţiei;

  • - garanţia de transfer valutar, este garanţia prin care banca acoperă riscul valutar şi de securitate, datorat transferului unor fonduri din ţara debitorului în cea a beneficiarului garanţiei.

Cecul ordin scris dat de client băncii, prin care cere acesteia să plătească o sumă indicată în favoarea altei persoane (decontare) sau sieşi (extragere de numerar). În cazul decontărilor prin intermediul cecului apar 3 persoane: trăgător (semător de cec), benefeciar, tras. Tipuri de cec:

  • 1. După indicarea beneficiarului: cec nominativ; cec la purtător.

  • 2. După condiţiile de plată: cec barat – e specificată banca ce achită suma specială şi

generală; cec nebarat - nu e condiţionat locul de plată; cec certificat eliberat în baza unui cont deschis special şi suplimentat de trăgător doar pentru achitarea lui; cec de virament cec ce nu poate fi utilizat pentru extragere de numerar. Transferul are loc din cont în cont; Cec de călătorie – emis de bancă în sume standarte şi vîndute trăgătorului, este utilizat atît pentru extragere de numerar cît şi de plată, Victoriabank acceptă și vinde doar cecuri de călătorie American Express; Cec circular – poate fi emis doar de bancă în favoarea unei subunităţi a ei sau altei bănci. Serviciul SWIFT - SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication), înfiinţat în anul 1973 în Belgia. Funcţionalitatea SWIFT se bazează pe o reţea bine structurată, care are principalele componente cele trei centre de procesare a mesajelor şi anume: procesoare regionale aflate la Bruxelles, Amsterdam şi Capple Town (SUA). Reţeaua este accesibilă 24 ore, 7 zile pe săptămână. Pentru a efectua un transfer interbancar prin SWIFT este necesar ca ambele bănci participante la transfer sa fie membre ale acestui sistem și să schimbe coduri de autenticitate. Toate transferurile SWIFT sunt garantate cu viteza sporita, protecţie si sunt econome.B.C. „Victoriabank” S.A. s-a conectat la sistemul SWIFT în martie 1996

Toate mesajele care circula între utilizatori trebuie sa corespundă standardelor mesajelor textuale, elaborate de către reprezentanţii comunitarii utilizatorilor și care sunt în prezent în circulaţie. Aceste standarde cuprind doua grupe generale:

• Standarde de Informaţie Generală

Definiţii standarde ale câmpurilor și 9 categorii de standarde ale mesajelor textuale:

categoria 1 - plăţi ale clienţilor si cecuri; categoria 2 - transferuri ale instituţiilor financiare; categoria 3 - piaţa bonurilor de trezorerie - dealing, piaţa monetară; categoria 4 - cambii, bilete la ordin și incaso; categoria 5 - piaţa hârtiilor de valoare; categoria 6 - metale preţioase; categoria 7 - acreditive documentare și garanţii; categoria 8 - cecuri de călătorie; categoria 9 - transfer de numerar și alte mesaje. O modalitate de efectuare a transferului internaţional de fonduri este utilizarea transferului rapid de numerar, care ţine de efectuarea transmiterii mesajelor monetare fără deschiderea contului conturilor la B.C.„ Victoriabank ” de către participanţii la transfer – persoanele particulare. Pentru efectuarea transferului internaţional rapid de numerar B.C.„ Victoriabank ” apelează la: Zolotaya Korona, Unistream, Western Union, Moneygram, Contact, Leader, Migom, Ria, Interexpres, Bistraya Pochta, Blizko, Smith&Smith, Privatmoney, Coinstar, Intel Expres.

Numărul de transferuri a înregistrat o evoluție pozitivă de 14% sau cu 75,217 transferuri față de anul 2011, care a contribuit la creșterea rulajului total a transferurilor valutare rapide atingînd valoarea de 3,773.62 mil. Lei cu creștere de 11,06 % față de anul precedent.

Toate mesajele care circula între u tilizatori trebuie sa corespundă standardelor mesajelor textuale, elaborate de către

Figura 3. Dinamica rulajelor valutare rapide după tip de transfer Sursa Raportul anual 2012 BC „Victoriabank” SA

CAPITOLUL VI. OPERAȚIUNILE DE CASĂ ALE BĂNCII COMERCIALE

Operațiile cu numerar efectuate de către bănci prezintă importanță deosebită deoarece pentru respectarea strictă a disciplinei operațiilor bancare cu numerar, creează premisele asigurării echilibrului bănesc și a stabilității monetare.

În realizarea unei circulații bănești normale un rol important îl au unitățile bancare operative, respectiv compartimentele tezaur și caserie din cadrul lor prin intermediul cărora se efectuează încasările și plățile în numerar, compartimentul tezaur și caserie este astfel organizat încît să poată să raspundă cerințelor impuse de necesitatea asigurării circulației numerarului în mod continu și eficient.

În cadrul casieriei se pot organiza mai multe tipuri de case:

  • - case operative de încasări primesc depunerile de numerar de la clienţii săi pentru

diverse operaţiuni în timpul programului de ghişeu sau programului prelungit. Operaţiunile de primire a numerarului se efectuează în baza următoarelor documente de casă: ordin de încasare a numerarului, borderou însoţitor;

  • - case operative de plăţi –efectuează eliberarea de numerar la cererea clienţilor în timpul

programului de lucru stabilit. Operaţiunile de eliberare a numerarului se efectuează pe baza următoarelor documente de casă: cec de numerar; ordin de eliberare a numerarului;

  • - case pentru primirea diverselor valori depuse spre păstrare de deponenţi – în principal se ocupă de operaţiunile legate de expertizarea şi depozitarea acestora. Valorile depuse la

bancă spre păstrare se depozitează în tezaurul cu casete;

  • - case cu program prelungit (special) - funcţionează, de obicei, cîteva ore (de la 2 la 5 ore) după programul obişnuit de lucru al casei operative;

    • - case de încasări serale - funcţionează pe toată perioada de noapte;

    • - case de verificare a numerarului numerarul încasat de bănci cu borderou însoţitor sau

ordin de încasare se verifică, se triază şi se împachetează de către grupele de verificare

organizate în cadrul casieriei. Verificarea se face după îndepărtarea banderolelor, numărîndu- se bancnotă cu bancnotă de la 1 la 100 fiecare pacheţel;

  • - case de încasări în lei, amplasate în afara sediului băncii;

  • - case pentru operaţiuni valutare: încasări şi plăţi în conturile curente valutare ale

persoanelor fizice şi juridice; încasări de cecuri de călătorie şi nominale; alte operaţiuni valutare cu valute efective. Casele valutare vor fi dotate cu tehnică de calcul adecvată, precum şi cu aparatura necesară pentru depistarea falsurilor (lămpi cu lumină ultravioletă şi detectoare

de cerneală magnetică, albume cu specimene de bancnote, buletine informative de falsuri şi emisiuni de valută etc.

- case de schimb şi de vînzare a formularelor de strictă evidenţă, a certificatelor de depozit, a acţiunilor şi a altor hîtrii de valoare: se ocupă cu schimbul de bancnote uzate prezentate de către clienţi cu bancnote bune. În băncile unde nu se pot organiza astfel de case, aceste operaţiuni se vor efectua de către unul din casierii de ghişeu, stabilit pentru efectuarea acestor operaţiuni.

Operaţiile de casă sunt operaţiile băncii privind primirea si eliberarea banilor si a valorilor clienţilor băncii, de asemenea aceste operaţiuni privesc modul de alimentare a băncii cu numerarul. Astfel, operaţiunile de casă sunt toate operaţiunile băncii cu numerarul. Deservirea de casă a clienţilor băncii se efectuează prin intermediul caselor băncii. Totalitatea banilor în numerar aflată la bancă formează casa operaţională a băncii. Toate operaţiunile de casă se efectuează conform regulamentului stabilit de către BNM. La B.C.„Victoriabank” structura casieriei este următoarea:

  • a) casa de încasări si plăţi (lei);

  • b) casa de circulaţie valutară;

  • c) casa de schimb valutar.

Dacă banca are nevoie de numerar banca îl poate obţine de la BNM sau de la oricare altă banca comercială. Eliberarea mijloacelor băneşti de la BNM se efectuează în felul următor:

Banca în prima zi transferă pe contul său corespondent la BNM, în baza ordinului de plată, suma necesară, iar a doua zi efectuează transferul.

Serviciul de încasatori la deservirea de casă, la BNM prezintă o procură specială pe numele şefului serviciului dat cu indicarea numelor încasatorilor care-l însoţesc vizată de către B.C.„Victoriabank”. După expedierea valorilor procurile se coase în documentele de casă ale zilei. Transportarea valorilor se efectuează din tezaurul central al BNM conform dispoziţiilor aprobate de conducerea BNM. Transportarea valorilor din tezaurul se efectuează cu transport specializat și armament respectiv. Bancnotele, monedele și alte valori se eliberează încasatorilor în baza ordinelor de plată sau extrabilanţiere, semnate de conducător, contabil-şef și şeful casieriei băncii. În ordin se face trimitere la numărul și data dispoziţiei de expediere a valorilor de destinaţie. B.C.„Victoriabank” casa de încasări și plăţi este o singură casă. Operaţiunile de primire a numerarului se efectuează în baza următoarelor documente:

  • a) ordinul de încasare a numerarului ;

  • b) document intern al băncii utilizat de către serviciul de încasare.

  • c) Borderou însoțitor

Ordinul de încasare se utilizează pentru: depunerea numerarului de către bancă, depunerea în fondul statutar, pentru achitările de către persoanele fizice a serviciilor acordate de persoane terţe; depuneri de numerar aferente operaţiunilor interne ale băncii (restituirea avansului neutilizat, salarii neplătite), pentru înregistrarea numerarului primit de la BNM sau altă bancă; încasarea numerarului în lei şi valută pentru înregistrările în conturi curente la cursul stabilit de bancă.

Ordinul de încasare a numerarului se perfectează în 3 exemplare la calculator de către executorul de cont (sau de însăşi clientul băncii), care îl semnează, îl transmite pentru verificare controlorului, care după semnare îl înregistrează în jurnalul de casă. Apoi pe cale internă îl transmite casierului. Casierul la rîndul său verifică semnăturile, suma în cifre şi în litere, primeşte numerarul de la client şi dacă suma coincide la verificare, semnează ordinul de încasare, aplică ştampila băncii şi restituie un exemplar depunătorului, alt exemplar rămîne în casă, ca document de casă, iar al treilea exemplar se transmite executorului de cont pentru efectuarea înregistrării sumei în contul curent al clientului.

Băncile pot organiza depunerea numerarului prin genţi sigilate de către clienţii cu un volum mare de încasări. Programul de depunere a genţilor sigilate se stabileşte de bancă de comun acord cu clienţii. Pentru depunerea numerarului prin genţi sigilate banca încheie un contract cu clienţii respectivi. Ca document de depunere în toate cazurile se foloseşte borderoul însoţitor

întocmit în 3 exemplare, dactilografiat sau completat manual.

Depunerea încasărilor la bancă prin genţi sigilate se poate face: prin colectarea de către seviciul de încasare a valorilor din cadrul băncii; la ghişeele băncii în timpul programului operativ de ghişeu la ghişeele băncii; în afara programului operativ de ghişeu, dar pînă la finele programului de lucru; la ghişeele băncii, la casa de încasări serale .

Programul de ridicare de la clienţi a genţilor sigilate cu numerar se stabileşte de bancă, de comun acord cu clienţii, în baza unui contract. Totodată, clientul care depune numerarul prin genţi sigilate prezintă băncii cîte două specimene ale sigiliului, imprimate pe plumb (cu care urmează să sigileze genţile cu numerar), pe care trebuie imprimate clar denumirea prescurtată a unităţii depunătoare sau sigla acesteia. Casierul-şef verifică specimenele prezentate băncii de

clienţii săi şi le certifică prin sigilare cu cleştele de sigilat al băncii pe suportul cu sfoară pe care se află aplicat specimenul sigiliului unităţii depunătoare. Un specimen se reţine de bancă în vederea efectuării controlului cu ocazia primirii genţilor cu numerar, iar un exemplar se restituie

clientului.

Dacă numerarul care urmează a fi depus nu încape într-o singură geantă acesta va fi depus în

mai multe genţi cu întocmirea pentru fiecare geantă cîte un borderou însoţitor. Pe baza contractelor încheiate cu unităţile care urmează să depună încasările la bancă prin genţi sigilate casierul-şef va întocmi cîte un tabel formă liberă pentru fiecare formă de depunere a încasărilor prin genţi sigilate.

Înregistrarea contabilă a acestei operaţiuni este Dt 1001/ Ct 2224. în cazul constatării unor

divergenţe dintre suma înregistrării şi suma primită, ordinul de încasare se anulează şi se întoarce

executorului de cont pentru întocmirea altui ordin la suma real depusă, iar înregistrarea făcută în

jurnalul de casă în cazul cînd clientul nu mai depune numerar se anuleză de către contabilul şef.

Eliberarea numerarului din caseria băncii se efectuează în baza:

  • a) Ordinului de eliberare a numerarului ;

  • b) Cecul de numerar.

Ordinul de eliberare a numerarului se utilizează la: eliberarea numerarului din contul curent în valută; eliberarea numerarului aferent cheltuielilor proprii ale băncii. Ordinul de eliberare se perfectează se perfectează în 3 exemplare la calculator de către executorul de cont (sau de însăşi clientul băncii). casierul verifică semnăturile, suma şi eliberează numerarul indicat în document. Primul exemplar rămîne în casă, ca document de casă, al doilea se transmite clientului, şi al treilea executorului de cont pentru efectuarea înregistrărilor respective. Carnet de cecuri de numerar, titularilor de cont o dată cu deschiderea contului curent li se eliberează un carnet de cecuri de numerar, care se primeşte de către bancă în baza cererii depuse la BNM. Pentru retragerea numerarului din contul curent titularul de cont îndeplineşte cecul de numerar, îl prezintă executorului de cont care verifică corectitudinea îndeplinirii, starea contului, îl semnează, îl înregistrează în jurnalul de casă şi-l transmite casierului. După verificarea cecului casierul semnează cecul şi cotorul, pune ştampila „eliberat” şi eliberează numerarul clientului.în baza cecului rămas ca document de casă, executorul de cont trece la scădere suma dată din contul clientului prin înregistrarea contebilă Dt 2224/ Ct 1001. Cînd clientul închide contul său, este obligat să restituie băncii carnetul de cecuri de numerar. Pentru efectuarea operaţiunilor de plată şeful casieriei eliberează casierului plătitor un

avans de numerar contra recipisă în registrul de evidenţa a numerarului manipulat. Toate sumele primite în avans de către casierul plătitor de la şeful casieriei, numărul si suma

documentelor plătite și soldul de avans restituit contra recipisa se înscriu în registrul de evidenţa a numerarului manipulat. Primind documentul de plată (cecul de numerar, ordinul de plată) casierul este obligat: să verifice prezenţa semnăturilor referenţilor responsabili autorizaţi să permită eliberarea numerarului și caracterul identic al acestor semnături cu specimenele de

semnături; să confrunte suma în cifre cu suma în litere; să verifice prezenţa pe document a semnăturilor de primire a numerarului; să verifice prezenţa datelor din paşaport; să pregătească suma, să o elibereze beneficiarului si să semneze documentele de plată. La sfârşitul zilei operative de lucru, casierul totalizează sumele încasate, pe grupe sau pe fiecare referent pe baza documentelor de casă, după care totalurile rezultate sunt trecute în situaţia încasărilor și plăţilor și apoi confruntate cu totalurile înscrise de către referenţi în jurnalele de casă. Casierul semnează în jurnalul de casă atât pentru confruntarea exactităţii sumei cât si pentru primirea documentelor de casă din ziua respectivă, iar referentul semnează situaţia încasărilor și plăţilor în dreptul totalului respectiv. La închiderea casei, casierul va preda casierului-şef situaţia încasărilor și plăţilor împreuna cu documentele de casă, precum și registrul de evidenţă a numerarului manipulat de către

personalul casieriei.

Pentru încasare directă de la unităţile economice a numerarului sunt constituite servicii de încasare a băncii comerciale. Deservirea unităţilor economice de către aparatul de încasare se efectuează în baza convenţiilor. Ordinea deschiderii şi închiderii caselor operaţionale. Numerarul disponibil al casei operaţionale şi alte valori din tezaur se află sub răspunderea conducătorului, contabilului-şef şi şefului casieriei băncii. Tezaurul, în care se păstrează numerarul şi alte valori ale casei de circulaţie se descuie şi se încuie nu mai puţin decît cu două chei şi se sigilează cu ştampile a trei deţinători de chei. Cheile de la tezaur trebuie să se afle: 1cheie - la şeful casieriei; 2 cheie - la conducător; 3 cheie - dacă există, la contabilul-şef. Accesul în tezaur îl au numai deţinătorii de chei şi ştampile de la tezaur. În zilele de lucru tezaurul se deschide şi se examinează de către deţinătorii de chei, indiferent dacă au avut loc operaţiuni cu valorile sau nu. Înainte de a deschide tezaurul, deţinătorii de chei în prezenţa reprezentantului pazei, trebuie să verifice dacă uşile, lacăţile, sfoara şi ştampilele nu au defecte, după care semnează în registrul despre primirea de la pază, a amprentelor de ştampile cu care a fost sigilat tezaurul. În cazul unor defecţiuni ale uşilor, lacăţilor, sfoarei sau ştampilelor, precum şi a unor presupuneri de pătrundere în tezaur, se întocmeşte urgent până la deschiderea tezaurului

un proces verbal semnat de toţi deţinători de chei şi de reprezentantul pazei, se iau măsuri necesare pe teren, se comunică direcţiei ierarhic superioare. În cursul zilei de lucru tezaurul, safeurile şi dulapurile trebuie să fie încuiate, iar în prezenţa în ele a valorilor – sigilate cu ştampile ale deţinătorilor de chei. Sigilarea la finele zilei de lucru se efectuează în prezenţa reprezentantului pazei. Despre primirea tezaurului colaboratorul pazei semnează în registrul, confruntând în prealabil amprentele ştampilei cu specimenele lor.

Ordinea păstrării şi evidenţei valorilor şi documentelor din tezaur

Toate bancnotele şi alte valori sunt păstrate în tezaur. În interiorul tezaurului bancnotele şi alte valori sunt păstrate pe stelaje metalice cu condiţia că aceste stelaje au grile şi se încuie cu lăcată. În tezaurul valorile se păstrează separat: numerarul casei operaţionale; valuta străină; aurul, platina şi alte metale preţioase; alte valori. Toate formulare de evidenţa strictă se scontează în contul extrabilanţier 7611 “Formulare de evidenţa strictă” atît în carnete, cît şi în foi separate cu preţul convenţional – 1 leu pentru fiecare carnet sau foaie. Evidenţa eliberării formularelor de evidenţa strictă se reflectă în ordinul de plată extrabilanţier. Eliberarea valorilor din tezaur se efectuează contra recipisă în registru, în care se efectuează înscrieri pe tipuri de valori, iar a bancnotelor – şi pe valoare. Registrul se păstrează în tezaur şi după utilizare se transmite în arhivă. Bancnotele, moneda şi alte valori

primite în tezaur se trec în registrele. Registrele se ţin de către casierul-şef. Înainte de a încuia tezaurul deţinătorii de chei sunt obligaţi să verifice nemijlocit în tezaur dacă: toate valorile, registrele şi documentele expuse păstrării în tezaur sunt introduse acolo; prezenţa efectivă a caselor circulante şi altor valori corespunde datelor evidenţei contabile şi soldurilor indicate în registre; toate dulapurile, geamurile sunt închise, iar ventilatoarele şi lumina deconectate. Contabilul-şef este obligat să verifice soldurile de valori, înscrise în registrele şi cu datele soldurilor corespunzătoare din evidenţa contabilă. În registrele se efectuează înscrierea soldurilor totale pe fiecare cont pentru fiecare zi operaţională până la închiderea tezaurului. Tot numerarul care a intrat în timpul zilei operaţionale trebuie să fie introdus în casă circulantă şi înscris în conturile corespunzătoare în aceeaşi zi lucrătoare. De asemeni din casa circulantă se efectuează eliberarea numerarului întreprinderilor şi organizaţiilor. Pentru acesta fiecare bancă trebuie să organizeze circulaţia bănească corespunzătoare. Încasărilor băneşti a întreprinderii se fac prin formulele contabile: Dt 1001/ Ct 2251. Primirea banilor pe conturi de depozit a persoanelor fizice: Dt 1001 “Numerar în casă” Ct 2374“Depozitele pe termen scurt a persoanelor fizice”. Evidenţa analitică a operaţiunilor în valută străină se duce cu aprecierea dublă: în valuta străină după nominalul lor şi în lei după cursul de schimb curent al BNM. La sfîrşitul fiecărei zi operaţionale se întocmesc documentele de casă care includ:

  • 1. Documentele de casă pentru încasări buc

.__

lei

__

  • 2. Documentele de casă pentru plăţi buc

.__

lei __

  • 3. Documentele privind intrări în conturi în afara bilanţului buc

.__

lei

  • 4. Documentele privind ieşiri din conturi în afara bilanţului buc

.__

lei __

  • 5. Documentele privind casă de circulaţie valută: - încasări, nr. buc.;- plăţi, nr. buc.

6. Documente pentru casă de schimb valutar: - cumpărări, nr. buc

val.în lei

.__

__;-

vînzări, nr.

buc

.__

val.în

lei

__

De asemenea se întocmeşte:

  • - registrul de tezaur al casei (total intrări, total ieşiri, total sold);

  • - registrul de casă în lei (total alimentări, total depozitări, total plăţi, total încasări, total

sold);

  • - jurnal zilnic de operaţiuni (toate operaţiuni);

  • - jurnal zilnic de operaţiuni (depuneri de numerar) la acest jurnal se anexează avize de

încasări;

  • - jurnal zilnic de operaţiuni (ridicare cec) la acest jurnal se anexează cecuri din carnet de

cecuri şi borderoul de plată cec în numerar;

  • - jurnal zilnic de operaţiuni (ridicare de numerar) la acest jurnal se anexează dispoziţie de

plată către casierie şi borderoul de plată în numerar.

Casierie valută. Se întocmesc următoarele documente:

  • - registru de tezaur al casei în valută străină pentru fiecare valută aparte în acest registru se

indică total încasări, total ieşiri şi total sold;

  • - registru de casă în valută străină;

  • - jurnal zilnic de operaţiuni în lei (toate operaţiuni): jurnal zilnic de operaţiuni (depuneri de

numerar); jurnal zilnic de operaţiuni (ridicări de numerar)

Casa de schimb valutar. Se întocmesc următoarele documente:

  • - registru de casă a casei de schimb valutar (lei);

  • - registru de casă a casei de schimb valutar în valuta străină pentru fiecare valută aparte;

  • - darea de seamă privind operaţiunile efectuate (toate operaţiuni), unde se indică denumirea

valutei, sold la începutul zilei, valuta primită spre decontare pe parcursul zilei, încasări şi plăţi în

valută şi în lei, transmis pe parcursul zilei în casă, sold la sfârşitul zilei;

  • - registru valutei străine în numerar cumpărate, unde se indică denumirea valutei, suma

primită în valuta străină, cursul de cumpărare, suma în lei, comision şi lei eliberaţi, nr.

buletinului de schimb valutar. Se anexează buletine de schimb valutar (cumpărări de valută);

  • - registru valutei străine în numerar vîndute, unde se indică denumirea valutei, suma primită

în lei, cursul de vânzare, suma eliberată în valută străină, suma comisionului, nr. buletinului de

schimb valutar. Se anexează buletine de schimb valutar (vânzări de valută).

B.C. „Victoriabank” S.A. oferă servicii de păstrare a bunurilor în safeuri. Safeurile sunt

localizate în încăperi special amenajate. Sistemele moderne de pază şi echipament tehnic

computerizat garantează păstrarea averii în siguranţă. Termenul minim de arendă este 1 zi; plata

de arendă se achită în avans pentru termenul total (pentru perioada integră), în cazul rezilierii

anticipate a contractului de arendă suma avansului nefolosită nu se restituie; la încheierea

contractului de arendă se achită amanet pentru chei: 50 USD (pentru cetăţeni ai RM) şi 70

USD (pentru nerezidenţi ai RM); plata de arendă se achită în lei după cursul oficial al Băncii

Naţionale a Moldovei.

Asigurarea activității de caserie presupune existența unei infrasctructuri format din boxe de

caserie, spațiu pentru număratorii de bani, spațiu pentru numărat banii de către clienți, tezaur,

echipamente de numărat banii, sisteme de supraveghere și alarmă, mijloace de transport a

banilor, precum și un personal bine pregătit professional și de o corectitudine ireproșabilă.

CAPITOLUL VII. OPERAȚIUNILE DE CREDIT ȘI INVESTIȚIONALE ALE BĂNCII

COMERCIALE

Politica de creditare, conform regulamentului B.C. „ Victoriabank ” din 29 septembrie

2006, cu modificarea ulterioră din 18 septembrie 2007, politica de creditare a băncii este

elaborată în scopul stabilirii unei strategii unice de acordare şi gestiune a creditelor. Aceasta este

întocmită pentru a ajuta personalul să execute calitativ funcţiile şi este menită să genereze

răspunsuri de ordin general ce apar în procesul operativ de activitate.

Obiectivele principale ale politicii de creditare: crearea unui instrument intern de creditare

performant; stabilirea filosofiei generale de creditare; formare unui portofoliu de credite.

În cadrul politicii de creditare se determină recomandările privind filosofia generală,

procesului general de acordare a creditului, stuctura portofoliului, elementele de bază ale

creditului, noţiunii de credit neordinar, reglementări privind tranzacţiile aferente şi de acordare a

garanţiei bancare.

Politica de creditare a B.C. „ Victoriabank ” prevede următoarea ordine de acordare a

creditului, care se împarte în mai multe trepte: discuţia preliminară cu clientul; îndeplinirea

chestionarului de către client; ofiţerul de credit analizează şi completează notele băncii;

transmiterea setului de documente către secţia credite; secţia de credite în termen de 3 zile

lucrătoare analizează şi anunţă decizia luată ofiţerului sau şefului filialei, răspunsul este prezentat

în formă orală, iar la solicitare în scris; în cazul solicitării prolongării creditului aceasta trebuie să

fie înaintată cu o lună înainte de scadenţă, iar prezentarea documentelor la centrala băncii trebuie

să fie facută cu două săptămîni pînă la scadenţă.

În cadrul tuturor băncilor conform regulamentelor stabilite de BNM, precum şi din

iniţiativa proprie a băncii pentru acordarea creditului la bancă se înaintează un set de documente.

Există o listă standardă de documente pentru persoane juridice în cadrul tuturor băncilor:

  • 1. cererea de solicitare a creditului

La B.C. „Victoriabank” clientul îndeplineşte chestionarul de accept spre analiză a

creditului.

  • 2. buletinul de identitate în original şi copia, a persoanei ce depune setul de documente;

  • 3. documente care conferă constituirea juridică: Certificatul înregistrării de stat, sau alt document de înregistrare conform legislaţiei în vigoare, documente de constituire (statutul, contract de constituire ş.a.), licenţe pe genuri de activitate, extrasul din procesul verbal al Adunării Generale a acţionarilor, extrasul din Registrul comercial de stat ce confirmă administratorul firmei;

4.

documente care conferă activitatea economică și situația financiară: rapoartele trimestriale,

dări de seamă anuale pe ultimii doi-trei ani de gestiune vizate de Inspectoratul de Stat,

raportul privind rezultatele financiare, fluxul mijloacelor băneşti, bilanţul contabil, declaraţii

privind impozitul pe venit, planul de afaceri pe următorii trei ani, iformaţia despre creditele

anterioare;

  • 5. documente privind argumentarea sau fundamentarea tehnico-economică a necesității creditului: contract cu furnizorii potenţiali şi beneficiari privind desfacerea producţiei; contracte de parteneriat;

  • 6. documente ce confirmă asigurarea creditului: gaj, ipotecă, garanție bancară, depozit bancar;

  • 7. documente ce confirmă asigurarea gajului;

  • 8. alte documente reeşind din specificul activităţii agentului economic.

De la persoanele fizice lista standardă de documente solicitată este următoarea:

  • 1. cererea de solicitare a creditului;

  • 2. buletinul de identitate în original şi în copie;

  • 3. documente privind calificarea personală;

  • 4. adeverinţa privind venitul de la locul de muncă;

  • 5. contractul de muncă;

  • 6. declaraţia cu privire la venituri vizată de organele fiscale;

  • 7. documente de proprietate asupra bunurilor gajate (extrasul de la Oficiul Cadastral Teritorial, Cerficat de privatizare, Contract de vînzare-cumpărare,);

  • 8. confirmarea achitării plăţii comunale (prezentarea a trei chitanțe) ;

  • 9. prognozarea veniturilor, pentru stabilirea bonităţii clientului;

    • 10. documente de confirmare a garantării creditului;

    • 11. alte documente solicitate după caz.

Analiza şi determinarea bonității clientului.

Metodele utilizate de analiză a situaţiei economico-financiară sunt stipulate în politica de

creditare a băncii. Cînd se efectuează analiza compartimentului financiar trebuie de menţionat

următorii indicatori în caz de situaţie nefavorabilă: coeficienţii calităţii situaţiei financiare a

clientului (aplicaţi la B.C. „Victoriabank”) : C1- ponderea creditului solicitat în total active (

<0,2 ); C2- raportul sumei creditului la suma vînzărilor nete medii lunare ( <3 ); C3- coeficientul

de onorare a angajamentelor, adică suma activelor curente raportată la suma angajamentelor

scadente în perioada creditării ( >1,5 ), rentabilitatea redusă a profitului brut; existenţa pierderilor

în bilanţ; capitalul propriu foarte mic (raportul capitalului propriu către total angajamente ≤1,8 );

angajamente totale mai mari de două ori decît activele curente; decalajul mare între suma

vînzărilor nete şi încasările băneşti din vînzări, indicatorii de lichiditate, indicatorii de

rentabilitate, de gestiune, ai fondului de rulment, ai fluxului de numerar.

După analiza situaţiei economico-financiare a clientului în bancă în cadrul direcţiei de credite

se întocmeşte raportul economistului în cazul acordării creditului persoanelor juridice în care

sunt analizate datele de identificare, situația juridică, situația economică conține date despre

modificările în posturile de bilanț în ultimele două perioade de gestiune, cauzele modificării

acestora, descifrarea elementelor de activ și pasiv, determinarea indicatorilor de profitabilitate,

expunerea băncii la risc, nivelul de îndatorarare a debitorului, istoria creditară în baza raportului

obținut de la Biroul Istorie Creditară, analiza sursei primare de achitare din previzionarea

veniturilor viitoare și din planul de afaceri, analiza sursei secundare de achitare în baza raportului

de evaluare a imobilului, în baza documentelor ce certifică dreptul de proprietate asupra

acestuia, determinarea dacă valorea gajului este suficientă pentru recuperarea creditului. În urma

acestui studiu profund pe care economistul îl efectuează axîndu-se pe documentele prezentate de

client, se ia decizia de acordare sau respingere de acordare a creditului.

Competenţa de aprobare a solicitărilor de credit :

Consiliul de Administraţie – credite ce depăşesc 10% de la capitalul normativ al Băncii;

Comitetul de Direcţie – creditele ce depăşesc echivalentul a 400 000 dolari SUA şi pînă

la 10% de la capitalul normativ al Băncii;

Comitetul de Credite din Centrală – pînă la echivalentul a 400 000 dolari SUA;

Limitele filialelor Băncii se stabilesc de Comitetul de Direcţie în funcţie de performanţele

şi nivelul de pregătire a fiecărei în parte, în baza deciziei Consiliului de Administraţie şi

se revizuiesc cel puţin o dată pe an sau pe măsura necesităţilor.

După aprobarea creditului banca și debitorul încheie un contract de credit, în care sunt

reflectate toate condițiile de acordare a creditului atît din punct de vedere legal cît și economic și

conține datele:

  • 1. Preambul conține denumirea contractului, data și locul încheierii, descrierea datelelor părților participante;

  • 2. Obiectul contractului conține informații privind suma, destinația creditului, termenul de acoradare, modalități de acordare, prețul creditului care include rata dobînzii și taxe suplimentare, modalități de calculare și rambursare a dobînzii, garanții de asigurare;

  • 3. Obligațiile și drepturile solicitantului și băncii;

  • 4. Metode de soluționare a litigiilor și alte clauze

  • 5. Data încheierii contractului, semnăturile și amprenta ștampilei ambelor părți cu autentificare notarială

Documentele şi eliberarea creditului în cazul aprobării acordării creditului se efectuează

prin întocmirea raportului juridic aferent creditării se documentează prin: contract de credit;

contract de gaj a bunurilor mobile; act de verificare a existenţei efective şi stării bunului gajat;

confirmare cu privire la evaluarea bunului propus în gaj; contract de ipoteca; cerere de primire a

creditului bancar; contract privind eliberarea garanției bancare; scrisoare de garantie; contract de

fidejusiune. Eliberarea creditului poate avea loc în tranşe sau integral , toată suma fiind înscrisă

în contul de disponibil al beneficiarului.

Monitorizarea şi supravegherea creditului

Monitorizare creditului de fapt presupune cunoaşterea permanentă a situaţiei debitorului

pentru a putea interveni promt şi eficient pe parcursul derulării creditului. Monitorizarea se va

efectua de asemenea prin ţinerea legăturii permanente ce debitorul, inclusiv vizite în teren,

contacte telefonice, verificarea efectuării plăţilor. În cadrul vizitelor de monitorizare ofiţerul de

credit va examina: activitatea de producţie, corespunderea acesteia cu planul de afacere;

documentele interne, contracte curente şi documentele de evidenţă; starea şi uilizarea gajului;

alte aspecte relevante pentru credit. Aceasă monitorizare va porni de la : prezentarea de către

împrumutat a rapoartelor financiare şi de activitate; prezentarea documentelor primare(facturi,

contracte); analiza situaţiei financiare;