UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea „Ştiinţe Economice”

Departament „ Finanţe şi Bănci”

CAIET DE SARCINI

DISCIPLINA

BAZELE FUNCŢIONĂRII PIEŢEI DE CAPITAL

A elaborat Bajora Mărioara

Grupa FB 191
 Chişinău, 2020

Caietul de sarcini individuale la disciplina „Bazele funcţionării pieţei de capita” este o lucrare
metodico-didactică elaborată în scopul consolidării cunoştinţelor teoretice, formării aptitudinilor de
cercetare şi al deprinderilor practice ale studenţilor, precum şi pentru îndeplinirea volumului de lucru
individual prevăzut în planul de învăţământ la disciplina „Pieţe de Capital şi Burse de Valori”.

Autori:conf. univ.inter., dr. A.Filip

Lect.univ. Grosu Diana

2
 I. PRELIMINĂRI

Disciplina „Bazele funcţionării pieţei de capital” îşi propune familiarizarea studenţilor

cu fundamentele teoretice ale pieţei finanicare, cu elementele de bază caracteristice pieţei de
capital pe plan internaţional şi local. În cadrul cursului vor fi prezentate tipologia produselor
financiare şi participanţilor profesionişti pe piaţa de capital; noţiuni privind Bursa de valori şi
structura organizatorică a acesteia, modul de tranzacţionare a instumrntelor financiare primare
a ale producelor derivate precum şi analiza bursieră.
Disciplina “Bazele funcţionării pieţei de capital” este studiată în cadrul U.S.M. de către
studenţii care-şi fac studiile în cadrul facultăţii cu profil economic la specialitatea Finanţe.
Cursul comportă un pronunţat caracter practico-aplicativ. În procesul de instruire, sunt
utilizate mijloace şi metode moderne de preăgtire: prezentări, dezbateri, exemplificări şi studii
de caz.
Tematica şi repartizarea orelor la prelegeri şi seminare
Nr.de ore
Nr.
Denumirea temei prelegeri/
temei seminare

1. Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare 1/-

2. Conceptul şi tipologia instrumentelor financiare 3/2

3. Infrastructura pieţei de capital 1/-

4. Bursa de valori 1/2

5. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare primare 4/4

6. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare derivate 4/4

7. Evaluarea plasamentelor bursiere 2/-

TOTAL 60/30

II. OBIECTIVELE ŞI CONŢINUTUL CAIETULUI DE SRACINI

INDIVIDUALE

3
 În scopul consolidării cunoştinţelor teoretice, formării aptitudinior de cercetare şi a
deprinderilor de lucru creativ, îndeplinirea volumului de lucru individual prevăzut în planul
de învăţămînt, pregătirea către evaluarea finală (examen) şi admiterea la examen, studenţii
vor elabora caietul de sarcini individuale la disciplina „Bazele funcţionării pieţei de capital”
care va include 7 capitole în corespundere cu tematica prelegerilor din cursul respectiv.
Studentul este admis la examen după prezentatea, în termenii stabiliţi de curriculum, a
caietului de sarcini individuale.

II. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE

pentru realizarea sarcinelor individuale
Bibliografia de bază:
1. Legea Republicii Moldova cu privire piaţa de capital: nr. 171 din 11.07. 2012. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2012, nr. 193–197.
2. Anghelache, G. Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii. – Bucureşti:
Editura Economică, 2004
3. Ciobanu, Gh. Bursele de Valori şi tranzacţiile la bursă. – Bucureşti: Editura
Economică, 1997
4. Darovanaia, A. Bazele funcţionării pieţelor de capital. – Chişinău: Editura ASEM, -
2005.
5. Drăgoescu Elena, Drăgoescu Anton - Piete financiare primare si secundare şi
operatiuni de bursă, Ed.Mesagerul, Cluj-Napoca, 1995
6. Dumba, F., Plasamente bursiere. –Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005
7. Filip A. Pieţe de capital şi burse de valori.Curs universitar, Chişinău, 2011, 157p.
8. Lupu, D. Influenţa cursului de schimb asupra cresterii economice. - Studia
Universitatis “Vasile Goldiş”, Arad Seria Stiinţe Economice Anul 19/2009 Partea a III
–a
9. Popa, I. Bursa. – Bucureşti: Editura Adevărul, vol.I, 1993
10. Popa, I. Bursa. – Bucureşti: Editura Adevărul, vol.II, 1993

Bibliografie suplimentară:
11. Anghelache, G. Pieţe de capital şi burse de valori. Teste-grilă şi aplicaţii. – Bucureşti:
Editura Economică, 2003
12. Iovv, T., Cociuc,V. Bazele funcţionării pieţelor de capital. – Chişinău: Editura
A.S.E.M., 2003
13. Stoica, V. Pieţe de capital şi burse de valori. - Bucureşti: Editura Economică, 2001
14. Галанов, В. Биржевое дело. - Москва: Финансы и статистика, 2000
15. Иовв Т., Биржевые операции. –Кишинэу: Издательство МЭА, 2006

4
 Capitolul I. Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare
Scopul: studierea conceptului şi funcţiilor pieţei de capital.

Sarcina: Spicuiţi din literatura propusă spre studiere(sau alte surse) definiţiile pentru termenul
„Piaţă de capital”, funcţiile acesteia şi indicaţi sursa

Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt vândute
și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile care susțin
aceste procese.

Piața de capital cuprinde piața primară și piața secundară.

Piața primară reprezintă acel segment al pieței de capital în care sunt puse la dispoziția
investitorilor noile emisiuni de instrumente financiare. Societățile, guvernul sau instituțiile din
sectorul public pot obține finanțare prin vânzarea de instrumente financiare nou-emise
. Piața secundară reprezintă piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumentele financiare deja
emise.

Trasaturile pietei de capital:

 piata de capital este o piata deschisa, tranzactiile au un caracter public, iar plasamentele sunt
deschise masei mari de investitori
 produsele pietei de capital sunt instrumente financiare care asigura o finantare pe termen mediu si
lung.
 valorile mobiliare sunt negociabile si transferabile.
 tranzactionarea valorilor mobiliare se realizeaza prin intermediari.

Functiile pietei de capital:

Functii principale
 Atragerea economiilor populatiei – piata de capital este cea care mobilizeaza excesul de venituri ale
populatiei si il directioneaza catre agentii economici care au nevoie de resurse suplimentare. Conditia
esentiala a mobilizarii o constituie atractivitatea (randamentele oferite)
 Stimuleaza participarea persoanelor fizice si juridice la formarea sau majorarea capitalului social al
societatii comerciale.
 Faciliteaza intalnirea dintre cererea si oferta de capital atat pe piata de capital primara cat si pe piata
de capital secundara.
 Reorienteaza si restructureaza sectoarele economiei nationale in sensul ca va valida acele activitati
profitabile si ii va determina pe investitori sa isi mobilizeze disponibilitatile catre aceste sectoare.
 Este un barometru al economiei nationale si mondiale. Bursa sesizeaza orice modificare in sens pozitiv
sau negativ a trendului economiei.

Functii auxiliare:
 Faciliteaza investitiile – aceasta functie deriva din functia principala de restructurare a sectoarelor
 Reduce riscul investirii in titluri financiare
 Permite obtinerea unor castiguri la intervale mai mari sau mai mici de timp.

5
 TRAINING

Întrebări de evaluare:

1. Definiţi piaţa financiară şi componentele acesteia.

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori
mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Pe piaţa financiară se cumpără şi se
vând active financiare, fără a fi schimbată natura lor.

2. Caracterizaţi, prin comparaţie, piaţa monetară şi piaţa de capital.

Piaţa de capital este:
 componentă a pieţei financiare, care asigură întâlnirea ofertei de capitaluri cu cererea de
capitaluri pe termen mediu şi lung;
 specializată în domeniul tranzacţiilor cu active financiare, pe termen mediu şi lung, de la
1 an la10 ani;
 “non-stop” pentru aproape orice agent economic aflat în căutare de capital sau pentru orice
investitor - în căutare de alternative de plasare a capitalurilor disponibile.
Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt, fiind formată din piaţa interbancară şi piaţa
titlurilor de creanţă negociabile. Principalii actori ai acestei pieţe sunt băncile comerciale, trezoreria
statului etc., iar instrumentele financiare reprezentative sunt certificatele de depozit, biletele de
trezorerie, bonurile de tezaur etc

3. Numiţi şi explicaţi funcţiile pieţei de capital.

 atragerea economiilor populaţiei
 participarea persoanelor juridice şi fizice la capitalul social al societăţilor pe acţiuni,
 facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital,
 reorientarea şi restructurarea sectoarelor economiei naţionale,
 barometrul economiilor naţionale şi economiei mondiale,

4. Care este structura pieţei de capital şi principalele componente ale acesteia?

Pia a de capital este compusă din două segmente:
1. Segmentul primar sau pia a primară care este constituită din persoanele fizice i/sau juridice ște
cererea de capital cu oferta de capital,
care sunt emiten i sau au nevoie de capital;
2. Segmentul secundar sau pia a secundară care este alcătuită din Bursa de Valori i OTC – ște cererea
de capital cu oferta de capital,
urile.
5. Faceţi analiza comparativă a pieţei primare şi secundare de capital.
Pia a primară
1. Pia a primară este locul unde se emit
valori mobiliare pentru prima dată;
2. Permite transformarea economiilor în
resurse financiare pe termen lung;
3. Este un segment specializat i nu este ște cererea de capital cu oferta de capital,permis pentru toate
categoriile de investitori;
4. Reprezintă obiectul tranzacționării pieței secundare

6
Pia a secundară
1. Pia a secundară este locul unde se tranzactionează cu valorile mobiliare emise de pia a primară;
2. Oferă posibilitatea investitorilor de aște cererea de capital cu oferta de capital, s i modifica op iunile
de investi ii ori de câte ori ace tia doresc; ște cererea de capital cu oferta de capital,
3. Permite participarea tuturor investitorilor;
4. Permite investirea în valori imobiliare care ulterior pot fi vândute

6. Care sunt particularităţile pieţelor bursieră şi extrabursieră?

Pietele bursiere
1. Au un loc unde se desfăsoară tranzactia;
2. Accesul este limitat doar pentru
membrii bursei iar titlurile tranzactionate sunt selectate;
3. Negocierea are loc prin intermediul. unui personal specializat;
4. Tranzactiile au loc strict după legile bursei;
5. Preturile sunt unice pentru toate titlurile.
Pietele extrabursiere
1. Lipsa unei localizări;
2. Permite un acces mai larg atît pentru investitori cât i pentru titlurile tranzactionate
3. Negocierea are loc direct între vânzător i cumpărător;
4. Tranzactiile sunt mai putin ferme;
5. Preturile pot să difere de la un titlu la altul

7 Caracterizaţi tipurile pieţelor în funcţie de valorile mobiliare care circulă pe aceste pieţe.
Se cunosc următoarele tipuri de piete în functie de valorile mobiliare care circulă pe acestea:
1. Piata actiunilor – piata unde se tranzactionează actiuni ordinare sau actiuni preferentiale
precum si a valorilor mobiliare derivate din acestea;
ște cererea de capital cu oferta de capital,
2. Piata obligatiunilor – pita unde se tranzactionează instrumente de credit
3. Piata contractelor futures – se tranzactionează titluri financiare care au o dată viitoare de scadentă;
4. Piata contractelor options – se tranzactionează instrumente financiare cu livrare conditionată.

8. Cum se formează cererea şi oferta pe piaţa de capital?

Pe piata de capital cererea se formează prin emisiunea de titluri financiare, de către utilizatorii de
fonduri, pe piata financiară (numărul de titluri financiare emise reprezentând însă cererea de capital),
iar oferta pe piata de capital se formează prin concentrarea disponibilitătilor bănesti la bănci și
utilizatorilor de fonduri

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Piaţa de capital este segmentată în:
a) piaţa monetară;
b) piaţa primară;
c) piaţa financiară;
d) piaţa secundară.

2. La funcţiile principale ale pieţei de capital se referă:

a) barometrul economiilor naţionale şi economiei mondiale;
b) obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor financiare;
c) facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital;
d) reducerea riscului investiţiilor financiare.
7
3. După natura titlului tranzacţionat. piaţa de capital este segmentată în:
a) acţiunilor;piaţa
b) piaţa imobiliară;
c) piaţa obligaţiunilor;
d) piaţa contractelor la termen ferm;
e) piaţa opţiunilor.

4. Cererea condiţionată de factorii conjuncturali (cererea aleatorie) se referă la:

a) nevoia finanţării unor acţiuni economice în diverse ramuri de activitate;
b) restricţiile excesive în acordarea creditelor;
c) achiziţionarea bunurilor de investiţii şi finanţarea unor programe de dezvoltare;
d) nevoile financiare generate de deficitul bugetar.

5. Caracteristicile specifice OTC sunt:

a) lipsa unei localizări;
b) limitarea accesului direct la piaţă la membrii bursei şi titlurile acceptate la bursă;
c) supunerea tranzacţiilor unor reguli ferme instituite prin legi şi regulamentul bursei;
d) stabilirea preţurilor prin negocieri izolate, care pot varia de la o firmă la alta.

6. Caracteristicile specifice Bursei sunt:

a) limitarea accesului direct la piaţă limitat la membrii bursei şi titlurile acceptate la bursă;
b) supunera tranzacţiilor unor reguli reguroase;
c) stabilirea preţurilor prin negocieri izolate;
d) spaţiul unde se desfăşoară tranzacţii cu titluri financiare.

7. Printre ofertanţii de capital deosebim:

a) investitori instituţionali;
b) investitori ordinari;
c) investitori individuali;
d) investitori preveligiaţi

8. Pe piaţa monetară se efectuează tranzacţii cu active monetare cu scadenţe:

a) până la 3 ani;
b) până la o lună;
c) până la 1 an;
d) până la 48 ore.

8
 Capitolul II. Conceptul şi tipologia instrumentelor financiare

Scopul: familiarizarea cu modalitatea de evaluare a valorilor mobiliare primare (acţiuni, obligaţiuni).

Sarcina: Argumentaţi decizia investitorului prin determinarea retabilităţii pentru acţiunile ordinare
şi preveligiate precum şi pentru obliţaţiunele emise de S.A.”Corfin”. Comparaţi rentabilitatea
acestora, dacă dobânda bancară constituie 15%.
Numărul total de acţini emise pe piaţă la data 01.06. 2020 constituie 660u.m acţiuni, dintre care
25% constituie acţiunile privilegiate (165). Pentru o acţiuni privilegiată se achită un divident fix în
mărime de 60 u.m. La bursă, acţiunile ordinare cotează la 435 u.m., cele privilegiate – la 660 u.m.
Venitul societăţii repartizat pentru achitarea dividentelor constituie 269987 u.m.
Societatea emite şi 10 obligaţiuni cu valoare nominală de 2970 u.m., scadenţă 5 ani. Plăţile sub
formă de cupon anual constituie 90 u.m. Cursul curent a obligaţiunelor pe piaţă este 88,5.
N=3
1) Numarul de actiuni privelegiate=660*0,25=165u.m
2) Nr de actiuni simple =660-165=495u.m
3) Suma dividentelor pe actiuni privelegiate =165*60=9900u.m
4) Suma dividentelor pe actiuni simple=269987-9900=260087u.m
5) Dividentele pe o actiune simpla=260087/495=525,42u.m
6) Dividentele pe o actiune privelegita=60 u.m
7) Randamentul actiunelor simple=525,42/434*100=58,02%
8) Randamentul actiunelor privelediate =60/660*100=9,09%
Investitile de capital in randamentul actiunelor simple sunt rentabile deoareace constituie 58,02% iar
dobinda bancara este 15%.
Iar in randamentul actiunelor privelegiate nu sunt rentabile investitiile deoarece este mai mic decit
dobinda bancara .

Daca investitorul va vinde actiunele la cursul curent 88,5 la pretul de 885u.m el are posibilitatea de
investi mijloacele obtinute la o rentabilitatea alternativa de 15%anual. Dupa 5 ani el va incasa suma
de :
1) Pentru 0 obligatiuni : 885+5*88,5=1327,5u.m
2) Pentru 10 obligatiuni :1327,5*10=13275u.m

Daca investitorul va detine obligatiunele, dupa 5 ani va primi.

90u.m*5+2970=3420

TRAINING

Întrebări de evaluare

1. Ce tipuri de acţiuni cunoaşteţi?

Cunoastem următoarele tipuri de ac iuni:
1. După modul de identificare:
a) Actiuni nominative;
b) Actiuni la purtător.
2. După drepturile care le generează

9
 a) Actiuni ordinare;
b) Actiuni preferentiale.

2.Ce sunt dividendele şi din ce provin ele?

Dividendele reprezintă profitul distribuit actionarilor. Acestea provin în urma calcului profitului
net al societătii pe actiuni.
3.Ce drepturi generează acţiunile deţinătorilor lor?
Actiunile generează următoarele drepturi detinătorilor lor:
 Actionarii au o răspundere limitată (în limita participării lor la capitalul societătii);
 Actionarii au dreptul la dividende;
 Actionarii au dreptul să vândă, să tranzactioneze sau să transfere liber actiunile vândute;
 Actionarii au dreptul de a participa la adunarea general a actionarilor, să aleagă i să fie alesi
în organele de conducere, au drept de vot la luarea deciziilor de importantă a societătii; 
Actionarii au dreptul să primească informatii privind situatia anuală a întreprinderii;
 Actionarii au dreptul la repartizarea activului rămas după acoperirea tuturor datoriilor;
 Actionarii au dreptul să primească o parte din activele societătii dacă aceasta este dizolvată;
 Actionarii au dreptul de a procura actiuni din emisiune nouă în aceeasi cantitate la un, pret
fix
4. Ce reprezintă obligaţiunea ?
Obligatiunile reprezintă titluri financiare negociabile care confer detinătorului calitatea de creditor;
titluri de creantă.
5. Cine poate emite obligaţiuni?
Obligatiunile pot fi emise de către societătile pe actiuni, stat, trezoreria statului, organisme
administrative centrale abilitate în emisiunea de obligatiuni, organisme administrative
teritoriale care gestionează activităti în teritoriu.
6. Cine şi prin ce modalităţi achită dobânzile la obligaţiuni?
Dobînzile la obligatiuni sunt achitate de către emitent. Plătile se achită la date fixe, de regulă de
2 ori în an, prin prezentarea de către detinător a cupoanelor de plată.
7. Ce tipuri de valoari mobiliare de stat cunoaşteţi ?
Se cunosc următoarele valori mobiliare emise de stat :
 Bonurile de trezorerie ;
 Bonurile de administrare a decalajului de casă ;
 Obliga iuni de trezorerie.

8.Contractul futures şi particularităţile acestuia.

Contractul futures este un angajament standardizat încheiat între un vânzător si un cumpărător, de
a vinde si, respectiv, de a cumpăra un anumit activ la un pret stabilit la încheierea tranzactiei si ,
ecxecutarea contractului la o dată viitoare numită scadentă.

10
Particularitătile contractului futures:
 Vânzătorul si cumpărătorul nu se cunosc între ei. Acestia cunosc doar piata pe catr tranzactionează
activul;
 Activul suport este stabilit de bursa care oferă contractul. Se defineste caracteristicile activului, se
stabilesc gradele de calitate inferioare acceptate precum si diferentele de pret care urmează a fi
calculate;
 Cantitatea si scadenta sunt stabilite de către piata care oferă contractul. Pretul, însă, formează în
baza interactiunii dintre cerere si ofertă,
 La încheierea contractului fiecare parte depune o sumă numită marjă sau garantie.
9 Tipuri de contracte futures.
Se cunosc două tipuri de contracte futures:
 Contracte futures long
 Contracte futures short
10 Esenţa şi tipologia contractelor options.
Contractele options sunt contracte care oferă dreptul cumpărătorului contractului să cumpere sau să
vândă, la un pre stabilit dinainte, la o dată viitoare determinată, contra unei sume de bani plătită în
momentul încheierii contractului.
Optiunile pot fi de mai multe tipuri, în functie de grupul din care fac parte:
1. În functie de activul financiar asupra căruia se realizează contractul:
a) Optiuni asupra actiunilor;
b) Optiuni asupra obligatiunilor;
c) Optiuni valutare;
d) Optiuni asupra indicilor bursieri;
e) Optiuni asupra contractelor futures pe actiuni;
f) Optiuni asupra contractelor futures pe indici bursieri.
2. În functie de momentul executării contractului:
a) Optiuni de tip american;
b) Optiuni de tip european.
3. În functie de dreptul cumpărătorului optiunii:
a) Optiune ,,call”;
b) Optiune ,,putt”.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Valorile mobiliare sunt:

a) bani în numerar;

11
 b) titluri de proprietate sau de creanţă care confirmă faptul că cel care le posedă este titularul
anumitor drepturi;
c) titluri care asigură mobilizarea capitalurilor prin intermediul depozitelor bancare;
d) instrumente care conferă deţinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti ale emitentului.

2. Valorile mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii poartă denumirea de:

a) titluri de rentă;
b) contracte futures;
c) obligaţiuni;
d) acţiuni.

4. Acţiunile ordinare:

a) reflectă o cotă - parte din capitalului social al societăţii emitente;

b) dau dreptul la obţinerea unui dividend fix;
c) dau dreptul la obţinerea unui venit ce depinde de rezultatele financiare ale societăţii;
d) reprezintă un titlu de creanţă.

5. Diluţiile cauzate de majorarea capitalului se înregistrează la:

a) valoarea intrinsecă;
b) componenţa consiliului administrativ;
c) profitul pe acţiune;
d) dreptul de vot.

7. Valorile mobiliare, emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de diverse organisme administrative

centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de:

a) obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.

6. Dividendele sunt distribuite sub următoarele forme:

a) dividend anual;
b) dividend fix;
c) dividend parţial;
d) dividend provizoriu;
e) dividend repartizat sub formă de noi acţiuni.

7. Valorile mobiliare, emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de diverse organisme administrative

centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de:

a) obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.

8. Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de:

12
 a) debitor;
b) acţionar
c) creditor;
d) emitent.

10. După modul în care se calculează dobânda, care urmează să fie plătită deţinătorilor de
obligaţiuni, deosebim:

a) obligaţiuni cu dobândă fixă;

b) obligaţiuni cu dobândă indexată;
c) obligaţiuni participative;
d) obligaţiuni cu cupon zero.

11. Valorile mobiliare de stat îndeplinesc următoarele funcţii:

a) finanţarea deficitului bugetului de stat;

b) creditarea Băncii Naţionale;
c) finanţarea programelor şi proiectelor speciale ale statului;
d) amortizarea împrumuturilor de stat ajunse la scadenţă.

12. Prin emisiunea de obligaţiuni:

a) societatea emitentă obţine resurse financiare suplimentare;
b) are loc creşterea numărului acţionarilor societăţii emitente;
c) creşte gradul de dispersie alacţiunilor;
d) se impune o negociere a contractului de împrumut.
13. Cumpărătorul contractului futures se poziţionează pe poziţia:

a) lungă;
b) scurtă;
c) medie;
d) iniţială.

14. În funcţie de activul financiar suport, asupra căruia se realizează, regăsim următoarele
contracte cu opţiuni:

a) opţiuni asupra acţiunilor;

b) opţiuni asupra obligaţiunilor;
c) opţiuni asupra devidendelor;
d) opţiuni asupra indicilor bursieri;
e) opţiuni pe prime de opţiuni.

13
 Capitolul III. Infrastructura pieţei de capital

Scopul: familiarizarea cu tipologia participanţilor pe piaţa de capital autohtonă în conformitate cu

legislaţia Republicii Moldova.

Sarcina: Identificaţi şi definiţi, conform actelor normative şi legislative în vigoare, participanţii la

piaţa de capital. Indicaţi sursa.

Participanţii La Piaţa De Capital

Actorii principali ai pieței de capital sunt: companiile care emit titluri de valoare - emitenții,
investitorii pe piața de capital și intermediarii.

1)Emitenţii de titluri de valoare sunt companii private listate pe bursa, autorități și instituții ale
statului, care au nevoie de resurse pentru a-și finanța activitatea sau pentru a-și mări capitalul social,
sau pentru diverse alte scopuri.

2) Intermediarii sunt cei care realizează conexiunea între investitori și emitenții de titluri. De obicei,
aceștia sunt societăți de servicii de investiții financiare. Intermediarii sunt persoane juridice
licențiate să desfășoare astfel de activități specializate pe piața de capital. Ei pot fi:

brokeri pe piața de capital – execută tranzacții în numele clienților lor

dealeri de investiții în piața de capital – execută tranzacții pentru clienți, și pentru societățile de
servicii de investiții financiare pe care le reprezintă
traderi de investiții pe piața de capital – tranzacționează în nume propriu.

3)Investitorii pe piața de capital pot fi persoane fizice sau persoane juridice, atât la nivel individual
cât și instituțional.

Investitorii individuali pot fi atât persoane juridice cât și fizice, realizează tranzacții în nume propriu
și au, de obicei, un capital de mici dimensiuni. Fie urmăresc obținerea unui profit pe termen lung
prin achiziționarea de acțiuni pe piața de capital, fie doresc obținerea de profituri din diferențele
cotațiilor din respectiva piață.

Aceștia nu au o influență prea mare asupra cotațiilor sau volumelor tranzacționate pe piața de
capital.

Investitorii instituționali sunt cei care tranzacționează atât în nume propriu cât și pentru clienți.
Tranzacționează volume semnificative și pot influența cursurile bursiere.

Aceștia sunt bănci, societăți de investiții, fonduri de investiții, societăți de asigurări, administratori
de pensii, etc.

14
 TRAINING

Întrebări de evaluare :

1. Care sunt funcţiile CNPF?

2. Caracteristica generală şi specificul activităţii emitenţilor pe piaţa valorilor mobiliare.
3. Care sunt principalele tipuri de investitori pe piaţa valorilor mobiliare?
4. Specificul activităţii investitorilor instituţionali pe piaţa valorilor mobiliare.
5. Particularităţile activităţii brokerilor şi dealerilor.
6. Activitatea underwriterilor pe piaţa valorilor mobiliare.
7. Principalele aspecte ale reglementării activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor
mobiliare a Republicii Moldova.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Organul de supraveghere a pieţei financiare nebancare în Republica Moldova este:

a) Banca Naţională a Moldovei;

b) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
c) Trezoreria de Stat;
d) Consiliul de Acreditare şi atestare.

2. Emitenţii ai valorilor mobiliare pot fi:

a) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

b) organele administraţiei publice centrale sau locale;
c) societăţile pe acţiuni;
d) persoanele afiliate băncilor comerciale.

3. Sistemul de vînzare a certificatelor nou - emise se negociază între emitent şi sindicatul bancar
şi pot fi de următoarele tipuri:

a) Sistemul promisiunii ferme;

b) Sistemul efortului maxim;
c) Sistemul prioritar;
d) Sistemul totul sau nimic;

4. Pe piaţa de capital, regăsim următorii participanţi profesionişti:

a) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi a Fondurilor Nestatale de Pensii;

b) banca de investiţii;
c) companiile de brokeri;
d) companiile de dealer;
e) Societăţile de administrare a investiţiilor.

15
 Capitolul IV. Bursa de valori
Scopul: familiarizarea cu modalitatea de stabilire a cursului bursier

Sarcina: Să se calculeze cursul de echilibru; volumul maxim de acţiuni tranzacţionate; volumul

ordinelor de cumpărare nesatisfăcute; volumul ordinelor de vânzare nesatisfăcute, dacă la bursa de
valori au fost primite următoarele ordine pentru tranzacţionarea acţiunilor S.A. „Transport”:

Ordine de cumpărare Ordine de vânzări

Numărul de acţiuni Preţ u.m./acţiune Preţ u.m./acţiune Numărul de acţiuni
117 „la piaţă” „la piaţă” 117
162 30 22 297
207 29 23 447
537 28 24 327
297 27 25 537
597 25 26 297
447 24 27 177
207 23 28 162
147 22 29 237
267 21
N – reprezintă numărul de ordin din registru

Centralizarea ordinelor
CERERE OFERTĂ

Nivel curs Minimul dintre

Parţial Cumulat Cumulat Parţial
cerere şi ofertă

117 117 p.cump 2598 - 117

162 279 30 2598 - 279
207 486 29 2598 237 486
537 1023 28 2361 162 1023
297 1320 27 2199 177 1320
- 1320 26 2022 297 1320
597 1917 25 1725 537 1725
447 2364 24 1188 327 1188
207 2571 23 861 447 861
147 2718 22 414 297 414
267 2985 21 117 - 117
2985 p.vinz 117 117 117
1 Cursul echilibrului -25
2 Volumul maxim de actiuni tranzactionale -1725
3 Volumul ordinelor de cumparare nesatisfacute 447+207+147+267=1068
4 Volumul ordinelor de vinzari nesatisfacute 297+177+162+237=873

TRAINING

16
 Întrebări de evaluare

1. Care sunt condiţiile necesare activităţii Bursei de Valori?

Bursele de Valori reprezintă elementul principal al segmentului secundar al pieţei de capital.
Sursele bibliogarafice datează apariţia burselor cu anii 1100 d.Ch. când, în marile oraşe europene,
comercianţii şi deţinătorii de obligaţiuni emise de respectivele oraşe se adunau pe scările
catedralei sau în piaţa principală a oraşului, sau la târguri pentru a negocia şi a tranzacţiona
formele primare de valori mobiliare.

2. Numiţi şi caracterizaţi tipurile de burse.

În funcţie de organizarea lor teritorială:
 Burse da valori locale, pe care se tranzacţionează valori emise de entităţi locale;
 Burse de valori naţionale, care admit la tranzacţionare valori emise de entităţi locale şi
naţionale;
 Burse de valori regionale, care-şi au sediu într-o anumită ţară şi fac parte dintr-o comunitate
internaţională, uniune economică, comercială, financiară sau monetară regională;
 Burse de valori internaţionale, care-şi au sediul într-o anumită ţară şi în care sunt tranzaţionate
valori naţionale şi străine;
 Burse da valori globale, rezultate din conexiunea burselor de valori naţionale şi regionale şi în
care se tranzacţionează valori emise de entităţi aparţinând unei comunităţi sau unui stat.
 După forma de constituire:
 Burse private, înfiinţate şi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni, în special ţările
francofone; ele mai sunt numite şi burse napoleoniene;
 Burse de stat, înfiinţate sub egidă guvernamentală.
 În funcţie de sfera de cuprindere:
 Burse generale, unde se tranzacţionează o gamă largă şi variată de mărfuri;
 Burse specializate, (burse de mărfuri, burse de valori).
 Din punctul de vedere al accesului la calitatea de membru al unei burse:
 Burse închise, care presupun un număr fix de membri, locul deţinut de fiecare dintre aceştia
putând fi vândut, închiriat sau cedat prin moştenire, de exemplu, New York Stock Exchange este
o bursă închisă cu un număr limitat de membri la 1366;
 Bursele deschise – sunt instituţii care nu presupun un număr limitat de membri, aceştia plătind
o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală.
 Modul de executare a tranzacţiilor:
 Burse spot sau cash;
 Burse la termen sau cu tranzacţii în marjă.
 Tehnica tranzacţionării:
 Burse cu strigare liberă;
 Burse electronice.

3. Care sunt funcţiile unei Burse de Valori?

Funcţii macroeconomice
 Bursa asigură un circuit mai scurt şi mai eficient între economiile pe termen lung(ale
persoanelor private) şi nevoile de finanţare ale întreprinzătorilor şi colectivităţile publice
 Bursa reprezintă un instrument pentru asigurarea lichidităţilor într-o economie.
 Informaţiile oferite de bursa de valori sub forma cotaţiilor reprezintă baza practică pentru
evaluarea valorii de piaţă a capitalului.
 Bursele de valori reprezintă suportul şi instrumentul necesar pentru importante reorganizări

17
 sectoriale.
Funcţii microeconomice
 Bursa facilitează creşterea sau micşorarea notorietăţii companiilor listate şi astfel influenţează
motivarea întreprinzătorilor de a vinde sau a cumpăra
 Bursa permite creşterea fondurilor proprii ale companiilor
 Bursa stimulează un management mai bun al întreprinderilor, cu scopul creşterii valorilor
activelor, ceea ce va genera o creştere a profiturilor acţionarilor.
Funcţii individuale
 Bursa facilitează obţinerea de lichidităţi de către acţionari şi mijloceşte, de asemenea, o
evaluare a averii personale.
 Deţinătorii titlurilor trebuie să aibă posibilitatea, în orice moment, să cunoască nivelul la care
sunt cotate oficial titlurile în care au investit.
4. Care este structura organizatorică a Bursei de Valori a Moldovei?
5. Ce tipuri de indicatori bursieri cunoaşteţi?
ndicatorii cantitativi se referă la preţul cu care se vinde şi se cumpără un anumit titlu de valoare,
la un moment dat, rentabilitatea şi dobânda, ce o poate primi posesorul, cantitatea de titluri
tranzacţionate, precum şi alţi indicatori legaţi de operaţiunile complexe pe pieţele de valori
modern
Indicatorii calitativi oferă posibililor investitori o imagine a situaţiei prezente pe piaţa de valori
mobiliare, precum şi tendinţele posibile în ceea ce priveşte atractivitatea unui anumit titlu, a unui
portofoliu de titluri sau a bursei în general.

6. Ce reprezintă un indice bursier?

Indicii bursieri reprezintă instrumentul prin intermediul căruia este evidenţiată tendinţa de
ansamblu a bursei, respectiv mişcarea generală a cursurilor acţiunilor pe aceeaşi piaţă.

7. Caracteristica generală a tranzacţiilor bursiere.

Tranzacţiile cu valori mobiliare pot fi privite prin prisma următoarelor aspecte:
- organizaţional – se manifestă prin etapele obligatorii parcurse în vedrea realizării tranzacţiilor;
-economic – se exprimă prin scopul cu care se realizează tranzacţia (investire, speculaţie, hedging
etc.);
-legislativ – se manifestă prin drepturile şi obligaţiunile participaţilor care s-au angajat în
realizarea unei tranzacţii;
-etic – se reflectă în comportamentul manifestat de părţile implicate în tranzacţia bursieră.
Există o mare varietate de tipuri de tranzacţii bursiere. Indiferent de natura lor, tehnica
tranzacţiilor este marcată de modalitatea de lichidare şi de cursul la care se realizează aceasta.
Astfel, există două mari categorii de tranzacţii:
- la vedere;
-la termen.
În funcţie de obiectul lor, tranzacţiile bursiere se împart în tranzacţii cu:
 titluri financiare primare;
 tranzacţii cu derivate financiare. După scopul final urmărit, tranzacţiile bursiere se clasifică în:
 plasamente simple;
 speculaţii bursiere;
 arbitraj cu valori mobiliare;
 operaţiuni de acop
8. Caracteristica generală a tranzacţiilor bursiere în contextul motivaţiei investitorului.
9. Care sunt etapele derulării unei tranzacţii bursiere?
10. Cum se formează cursul bursier?

18
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Distribuţia secundară a valorilor mobiliare are loc prin intermediul:

a) bursei de valori;
b) pieţei monetare;
c) pieţei primare;
d) pieţei interdealer.

3. Tranzacţia bursieră poate fi generată de interesele:

a) deţinătorilor de valori mobiliare;

b) deţinătorilor de resurse financiare excedente;
c) instituţiilor nonguvermamentale;
d) managementul CNPF.

4. Ordinul bursier cu menţiunea „stop”:

a) acţionează analogic ordinului la „piaţă”;

b) nu implică niciun preţ stabilit anterior şi se relizează la discreţia brokerului;
c) este dat de client când preţul evoluează contrar aşteptărilor;
d) are scop speculativ.

5. Ordinul „limită” obligă operatorul să indice:

a) preţul maxim la cumpărare;

b) preţul minim la cumpărare;
c) preţul maxim la vânzare;
d) preţul minim la vânzare;

6. După scopul efectuării tranzacţiilor bursiere, ele se clasifică în:

a) operaţiuni simple de investire;

b) operaţiuni de arbitraj;
c) operaţiuni cu lichidare imediată;
d) operaţiuni la termen;
e) operaţiuni de acoperire;
f) operaţiuni speculative;
g) operaţiuni cu lichidare normală;
h) operaţiuni cu caracter tehnic.

7. Operaţiunile de arbitraj:

a) permit realizarea unui câştig din diferenţa de cursuri în timp;

b) implică asumarea unui anumit risc sporit de către operator;
c) este preferenţial practicat de profesioniştii în domeniu;
d) constau în cumpărarea mai ieftină a unui titlu şi revânzarea sa concomitentă pe o piaţă unde
titlul cotează mai scump.
19
8. Scopul tranzacţiei hedging (de acoperire) constă în:

a) obţinerea unui câştig cât mai mare din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe;
b) încasarea unui profit minim din derularea operaţiunii, fără asumarea unui risc suplimentar;
c) limitarea pierderii în situaţia unei evoluţii nefavorabile a cursului;
d) procurarea de titluri la un curs mai mic decât au fost vândute.

9. Operaţiunile cu caracter tehnic:

a) sunt realizate de publicul investitor;
b) au ca scop obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri între momentul încheierii şi cel al lichidării
operaţiunii;
c) se realizează în vederea minimizării riscurilor;
d) se efectuează pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei.

10. Tranzacţiile bursiere cuprind:

a) contracte de vânzare/cumpărare de titluri încheiate pe piaţa secundară, tranzacţionate la bursă

în conformitate cu regulile bursei;
b) contracte de vânzare/cumpărare de titluri încheiate pe piaţa secundară, tranzacţionate în afara
bursei;
c) contracte încheiate în incinta bursei şi paralel pe piaţa OTC în timpul şedinţelor oficiale de
către agenţii de bursă;
d) oricare afaceri încheiate fie în bursă, fie în afara ei de persoanele afiliate şi înregistrate la
bursă.

11. Preţul cu care valorile mobiliare se vând şi se cumpără la bursa de valori şi se formează din
confruntarea cererii şi ofertei pe piaţă se numeşte:
a) preţul de emisiune;
b) valoarea nominală;
c) cursul bursier;
d) preţ de lichidare.
12. La Bursă, după formarea cursului bursier, se consideră executate ordinele:

a) de cumpărare aflate deasupra cursului de echilibru;

b) de cumpărare aflate sub cursul de echilibru;
c) de vânzare aflate deasupra cursului de echilibru;
d) de vânzare aflate sub cursul de echilibru;
e) la cursul de echilibru, ordinele de cumpărare - vînzare.

13. Derularea unui tranzacţii bursiere implică, la modul general, următoarele etape:

a) iniţierea tranzacţiei;
b) perfectarea tranzacţiei;
c) emiterea valorilor mobiliare;
d) achitarea dividendelor şi dobânzilor;
e) executarea contractului.

14. Operaţiunile speculative au drept scop:

20
a) fructificarea capitalurilor disponibile prin investirea pe termen mediu şi lung;
b) realizarea unui câştig din diferenţa de curs pe două pieţe simultan;
c) minimizarea riscurilor;
d) obţinerea de profit din diferenţa de curs bursier în timp.

21
 Capitolul V. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare primare
Scopul: determinarea rezultatelor financiare în urma tranzacţiilor bursiere cu titluri financiare
primare.

Sarcina: Să se determine care din posibilităţile de investire va fi preferată de investitor şi care va fi

rezultatu:
a) realizarea unui depozit bancar;
b) realizarea unei tranzacţii pe piaţă la vedere;
c) realizarea unei tranzacţii în marj;.
dacă acesta deţine un capital de 599970 u.m., iar cursul acţiunilor X este de 600 u.m./acţiune şi
investitorul preconizează o creştere a acestuia. La sfârşitul lunii cursul devine 630 u.m./acţiune.
Marja de acoperire pe piaţa respectivă este de 20%, rata dobânzii practicată de broker pentru
creditul acordat este 8% anual, comisionul brokerului pe piaţa la vedere 0,5%, iar rata medie
bancară -13% anual.
N =3
1.Aflam numarul actiunelor :
Na=599970/600=999,95=1000
2.aflam capitalul propriu al investitotului (marja)
M=Curs*M% : M=599970*20%=119994
3.Aflam capital imprumutat (datori fata de broker)
Dat=599970-119994=479976
4 Aflam valoarea tranzactiei de cumparare.
Vtc= Cur1*Nr actiuni=600*1000=600000
5Aflam valoarea de tranzacti de vinzare
Vtv= Cur2*Nr actiuni=630*1000=630000
6Realizarea unui depozit la banca.
Rf(banca)=M-Rd/12 luni
Rf=119994-13%/12 luni=9998,42
7 Realizarea unei tranzactii pe piata la vedere.
Aflam procentrul de cumparaea vinzare
C%=599970*0,5%=299985
V%=630000*0,5%=315000
Aflam rezultatul privind unei tranzacti la vedere
R=Vtv-Vtc-C%-V%
R=600000-630000-299985-315000=- -361485
8 Realizarea unei tranzactii in marja
Aflam rezultatul financiar privind realizarea unei tranzacti la vedere.
Rf marje=Vtv-Vtc-Rbr = 600000-630000-0,5%= -15000
Rf(bancare) Rf (vedere) Rf(marje)
9998,42 > -361485 < -15000

22
 TRAINING

Întrebări de evaluare

1. Caracteristica generală şi tipologia tranzacţiilor Forward.

Tranzacţiile la termen (forward) reprezintă toate tranzacţiile cu valori mobiliare încheiate pe
pieţele bursiere care urmează a fi lichidate la o anumită scadenţă (1,3,6 luni, dar nu mai mult) la
un preţ fixat (curs la termen). Cursul, scadenţa şi celelalte prevederi sunt stipulate în contractul la
termen încheiat la momentul iniţierii tranzacţiei.
2. Care sunt tipurile tranzacţiilor la termen? Redaţi esenţa acestora.
Tranzacţiile la termen cu titluri primare prin prisma modelului european, pot îmbrăca forma:
- tranzacţiilor ferme;
- tranzacţiilor condiţionale

3. Specificul realizării tranzacţiilor în marjă.

Tranzacţiile în marjă (on margin) reprezintă cumpărarea titlurilor primare pe datorie, caz, în care
brokerul acordă clientului său un credit pentru realizarea plasamentului bursier.
➢ Suma depusă în cont de client este una de acoperire şi se numeşte „marjă”.
➢ Diferenţa dintre valoarea tranzacţiei de cumpărare şi marjă este acordată de către compania de
brokeraj, pentru care clientul achită o dobîndă.
➢ Titlurile procurate astfel sunt utilizate drept gaj
4. Mecanismul de formare a preţurilor pe piaţa la termen.
Preţul pe piaţa la termen (cursul la termen) este cursul negociat pentru care decontarea are loc la
un termen convenit în viitor, la 1, 3, 6, 9, 12 luni.
Determinarea cursului la termen este privit prin prisma a două concepte:
❑ Ca efect al aşteptărilor viitoare ale participanţilor pieţei Forward, privitor la cursul SPOT viitor,
prin analizele efectuate;
❑ Ca preţ Forward bazat pe elemente de arbitraj – în baza legăturii tehnice dintre cursul Forward
şi SPOT şi rata dobînzii la depozite

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Operaţiunile prin care vânzătorul – cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a lichida tranzacţia
în cel mult 48 ore reprezintă:

a) tranzacţii ferme;
b) tranzacţiile la vedere (SPOT);
c) tranzacţii condiţionate;
d) contracte Forward.

2. În creditul unui cont în marjă, nu se înregistrează:

a) marja iniţială;
b) dobânda la creditul acordat de către broker;

23
 c) dividendele aduse de acţiuni;
d) veniturile din vânzarea titlurilor;
e) dobânzile încasate pentru deţinere de obligaţiuni.

3. În cazul tranzacţiilor în marjă, garanţia pe care trebuie să o depună clientul este reprezentată
de:
a) actele de identitate ale investitorilor;
b) suma constituită ca depozit iniţial;
c) un anumit procent aplicat la valoarea tranzacţiei;
d) titlurile împrumutate de la broker.

4. Vânzările scurte:

a) reprezintă vânzarea titlurilor împrumutate;

b) se realizează printr-un cont de tip „V” deschis de client la broker;
c) sunt operaţiuni condiţionate;
d) 4szpresupun realizarea unui profit din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe.

5. Îndeplinirea obligaţiunilor în cadrul tranzacţiilor ferme se poate face prin:

a) executarea propriu-zisă a tranzacţiei;
b) anularea tranzacţiei prin expirarea acesteia;
c) eglarea diferenţelor de curs;
d) efectuarea unei operaţiuni de report.
6. Tranzacţiile condiţionale au următoarele caracteristici:

a) finalizarea acestora poate fi condiţionată de anumiţi factori;

b) sunt derulate la termen;
c) pot fi operaţiuni cu primă şi stelaje;
d) pot fi în marjă şi vânzări scurte.

7. Pentru vânzătorul contractului cu primă, venitul maxim este:

a) cînd cursul este superior preţului de exerciţiu;

b) cînd cursul este inferior preţului de exerciţiu;
c) cînd cursul este egal cu preţului de exerciţiu;
d) cînd cursul este inferior piciorului primei.

8. Dacă, la scadenţă, cursul de piaţă depăşeşte borna superioară a stelajului, cumpărătorul de

stelaj va avea poziţia de:

a) vânzător cu pierdere;
b) cumpărător cu pierdere;
c) vânzător cu profit;
d) cumpărător cu profit;
e) fie de cumpărător, fie de vânzător pentru jumătate din cantitatea de titluri.

9. În cazul derulării unei tranzacţii de tip „stelaj”

a) cumpărătorul stelajului nu poate opta la scadenţă pentru poziţia de cumpărător /vânzător de

titluri;

24
 b) scadenţa nu este precizată în momentul încheierii contractului, fiind la libera alegere a
cumpărătorului de stelaj;
c) cumpărătorul stelajului urmăreşte o fluctuaţie cât mai mică a cursului bursier;
d) vânzătorul stelajului înregistrează profit la un curs situat în afara bornei superioare;
e) cumpărătorul stelajului poate opta să cumpere titlurile la borna superioară sau să le vândă
la borna inferioară.

10. Valoarea tranzacţiilor la termen are la bază:

a) cursul la vedere din momentul încheierii contractului;

b) cursul la termen al primei;
c) cursul spot;
d) cursul prestabilit în momentul încheierii contractului.

25
 Capitolul VI. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare derivate

Scopul: determinarea rezultatelor financiare în urma tranzacţiilor bursiere cu produse derivate

Sarcina 1. Un investitor cumpără 3 contracte futures pentru 1500 de titluri fiecare, la un preţ de 2,40
u.m./tit. Se cere să se determine:
 care va fi suma iniţială depusă de către investitor în condiţiile unei marje iniţiale stabilite de
5% şi unui nivel minim al marjei de 72 % din marja iniţială;
 în caz că preţul titlurilor va creşte în următoarea zi până la 2,70 u.m./tit., de ce sumă va
dispune în cont investitorul?
 în caz că preţul titlurilor va scadea la 2,34 u.m./tit., faţă de prima zi, ce sumă va fi pe contul
investitorului şi daca acesta va primi apel în marjă?

1.Determinam suma marjei initiale a investitorului

3*1500*2,40*0.05=540 u.m
2. In cont va fi marja initiala plus beneficiul de la cresterea cursului

540+(2,70-2,40)*1500*3=1890 u.m
3. In cont va figura marja initiala minus pierderile din scaderea cursului.

540-(2,40-2,34)*1500*3=270u.m
Investitorul va primi apel in marja deoarece nivelul minim admisibil este 389 (72%) din marja initiala
.
Sarcina 2. Un investitor cumpără o opţiune call cu preţ de exerciţiu 1800 u.m./tit. şi primă totală de
3000 u.m. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 1780 u.m./tit.
Situaţia II. 1820 u.m./tit. N=100 actiuni
Situaţia III. 1842 u.m./tit.
PMe=1800+3000=4800u.m
I. 1780<PE Contractul se abandoneaza pierderea este egala cu prima platita.
R=(-Pe)*N
R=-3000*100=-300000
II. 1820>PE Contractul se exercita.
R=(C-PE-Pc)*N
R=(1820-1800-3000)*100=-298000
III. 1842>PE CONTRACTUL SE EXERCITA
R=(1842-1800-3000)*100=-295800

Sarcina 3. Un investitor cumpără trei opţiuni put cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit.
Situaţia II. 2048 u.m./tit.
Situaţia III. 2032 u.m./tit.
PMe=2100+50=2150
I. 2114>PE Contractul se exercita
R=(C-PE-Pc)*N

26
 R=(2114-2100-50)*100=-3600
II. 2048<PE Contractul se abandoneaza pierderea este egala cu prima platita
R=(-Pc)*N R=-50*100=-5000
R=(2048-2100-50)*100=-10200
III. 2032<PE contractul se abandoneaza
R=(-Pc)*N R=-50*100=-5000
R=(2032-2100-50)*100=-11800

Sarcina 4. Două opţiuni call pe titlul „X”sunt vândute cu preţ de exerciţiu 1500 u.m./tit. şi primă de
20 u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 1410 u.m./tit. Nc=2
Situaţia II. 1560 u.m./tit. N=100
Situaţia III. 1580 u.m./tit.
PMe=1500+20=1520
I. 1410<PE contractul se abandoneaza .
R=Pe*N*Nc
R=20*100*2=4000
II. 1560>PE contractul se exercita de catre cumparator
R=Nc*N(PE-C+Pe)
R=2*100(1500-1560+20)=-8000
III. 1580>PE Contractul se exercita de catre cumparator.
R=Nc*N(PE-C+Pe)
R=2*100(1500-1580+20)=-12000

Sarcina 5. Un investitor vinde două opţiuni put cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit.
Situaţia II. 2048 u.m./tit.
Situaţia III. 2032 u.m./tit.
PMe=PE-Pe
Pme=2100-50=2050
I. 2114 > PE Contractul se abandoneaza
R=Pp*N
R=50*100=5000
II. 2048<PE contractul se exercita
R=N*(C-PE-Pp)
R=100(2048-2100+50)=-200
III. 2032<PE Contractul se exercita
R=N(C-PE+Pp)
R=100(2032-2100+50)=1800

27
 TRAINING

Întrebări de evaluare

1. Caracteristica generală a organizării tranzacţiilor cu contractele futures.

Contractele futures sunt angajamente ferme între doua părţi de a vinde, respectiv a cumpăra
anumite valori, la un preţ prestabilit la o data viitoare.
Contractele futures sunt caracterizate de forma lor standardizată.
Piaţa contractelor futures este mai avantajoasă decât piaţa titlurilor primare, acesta exprimându-
se prin:
❑ Costul tranzacţiei mai redus pe piaţa futures decât pe piaţa titlurilor primare;
❑ Contractele futures sunt mai lichide decât titlurile primare;
❑ Tranzacţiile pe piaţa contractelor futures se realizează mai repede decât pe piaţa la vedere;

2. Aspectele principale privind formarea preţurilor pe piaţa contractelor futures.

Preţul teoretic al contractului futures este determinat de următorii factori:
▪ Preţul activului pe piaţa spot;
▪ Termenul de valabilitate al contractului futures;
▪ Rata dobânzii pentru depozitele bancare;
▪ Cheltuielile determinate de deţinerea activului etc

3. Decontările financiare pe pieţele contractelor futures - marcarea la piaţă.

Marcarea la piaţă permite determinarea rezultatului cumulat al contractului, iar lichidarea
contractului poate avea loc când marja cumulată are un nivel maxim.

4. Strategii futures şi modalităţi de evitare a riscului.

1 c u m p ă r a r e a (vânzarea) contractului futures cu o dată de livrare şi concomitent vânzarea
(cumpărarea) aceluiaşi contract, dar cu altă dată de livrare. Esenţa acestei strategii constă în faptul
că preţurile contractelor futures cu diferite date de lichidare nu se vor schimba cu acelaşi tempou.
2 Procurarea (vânzarea) contractului futures la o bursă şi vinderea (procurarea) unui contract
analogic (cu acelaşi activ şi cu aceeaşi dată de lichidare) la altă bursă. Strategia dată se bazează
pe diferenţa de preţuri la diferite burse
3Cumpărarea (vânzarea) contractului futures pentru activul suport A şi concomitent vânzarea
(cumpărarea ) contractului futures cu activul suport B în condiţiile unei strânse legături de preţ între
activul A şi B. De obicei, acestea se referă la contractele futures cu diferite tipuri de obligaţiuni (ex:
obligaţiuni de stat şi municipale, obligaţiuni pe termen lung şi scurt etc.).

5. Particularităţile organizării tranzacţiilor cu opţiuni.

Tranzacţiile cu opţiuni se realizează pe pieţe specializate, având structuri organizatorice distincte
de bursele care realizeaza tranzacţii cu alte tipuri de valori mobiliare.

28
 1. Iniţierea tranzacţiei bursiere de către cumpărător/vânzător şi deschiderea contului în marjă
pentru trazacţii cu opţiuni la firma de broker şi plasarea ordinului de vânzare de opţiuni de un tip
call sau put;
2. Compania de brokeri transmite ordinul la bursă, specificând opţiunea conform: sensului
operaţiunii (cumpărare sau vânzare), valabilitatea ordinului şi tipul acestuia, numărul de
contracte, tipul opţiunii (call sau put), preţul de exercitare, luna scadenţei şi activul suport.
3. Brokerul execută ordinul clientului la bursă;
4. Executarea ordinului este confirmată de Bursă către Casa de compensaţii şi firma de brokeraj,
care, la rândul său, transmite informaţia către client. Astfel, clientul ocupă o poziţie pe opţiuni:
 acoperită, dacă a cumpărat contracte call sau put;
 descoperită, dacă a vândut contracte call sau put.
5. Conform poziţiei ocupate, rezultate din încheierea tranzacţiei, clientul este obligat:
a. În caltate de cumpărător să plătească preţul opţiunii (prima);
b. În caliate de vânzător să încaseze prima care va fi utilizată drept marja iniţială şi va servi drept
garanţie a îndeplinirii obligaţiunii, în cazul în care cumpărătorul va opta pentru executarea
opţiunii. Sistemul în marjă funcţio

6. Formarea şi determinarea preţurilor la contractele cu opţiuni.

Pe toată durata de viaţă a opţiunii, adică până la scadenţă, valoarea sa depinde de următoarele
variabile:
▪ preţul curent al activului de bază al opţiunii;
▪ preţul de exercitare al opţiunii;
▪ volatilitatea estimată a preţului activului de bază al opţiunii;
▪ timpul rămas pâna la expirarea opţiunii;
▪ nivelul curent al ratei dobânzii pentru creditele lipsite de risc;
7. Conţinutul şi particularităţile strategiilor cu opţiuni simple.
STRATEGIA „CUMPĂRAREA CALL” Strategia „cumpărarea call” este, practic, cea mai
populară strategie. De obicei, se apelează la acestă strategie când se anticipează o creştere a
preţului activului suport, iar operatorul ocupă o poziţie acoperită (long call). În urma evoluţiei
preţului, putem determina rezultatul financiar pentru investitor, astfel:
❑ când Pa > PE ; R= Pa – (PE + П )
❑ când Pa < PE ; R= - П
Caracteristicile de bază, specifice Strategiei „cumpărarea call”, sunt:
❑ Riscul maximal – limitat la mărimea primei plătite;
❑ Venitul maximal – este nelimitat;
❑ Venitului nul (Punctul critic) - preţul de exerciţiu plus prima;
❑ Domeniul de aplicare – câînd preţurile pe piaţă cresc.

8. Conţinutul şi particularităţile strategiilor cu opţiuni combinative.

Cumpărarea put-ului angajează luarea unei poziţii acoperite (long put). Cumpărătorul anticipează o
scădere a preţului activului suport şi aşteaptă să câştige peste prima plătită.
Rezultatul financiar pentru investitor se determină astfel:
❑ când Pa > PE ; R= - П
❑ când Pa < PE ; R= (PE - П ) – Pa
Caracteristicile de bază specifice Strategiei „cumpărarea put” sunt:
❑ Riscul maximal – mărimea primei plătite;
❑ Venitul maximal – limitat la preţul de exercitare când preţul activului suport se apropie de zero;
❑ Venitului nul (Punctul critic) - preţul de exerciţiu – prima;

29
❑ Sfera de aplicare – scăderea preţului activului suport (bearish).

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Contractelor futures le sunt specifice următoarele caracteristici:

a) sunt standardizate;
b) se negociază pe piaţa secundară;
c) cumpărătorul contractului poate refuza executarea acestuia în schimbul uni prime plătite
vânzătorului;
d) contractele futures nu sunt cotate zilnic pe piaţă.

2. Activele suport care stau la baza contractelor futures pot fi:

a) valori mobiliare de stat;

b) valute;
c) acţiuni nominative;
d) indicii bursieri.

3. O poziţie lungă ocupată pe contractul futures este:

a) poziţie futures de cumpărare;

b) poziţie futures de vânzare;
c) poziţie cu caracter tehnic;
d) speculaţie bursieră.

5. Costul contractului futures este determinat de următorii factori:

a) preţul activului pe piaţa cash;

b) termenul de valabilitate al contractului futures;
c) numărul contractelor futures;
d) rata dobânzii la depozitele bancare;
e) cheltuielile determinate de deţinerea activului.

6. Dacă preţul de regularizare pentru contractele futures este mai mic în ziua curentă decât în cel din
ziua precedentă:

a) se debitează conturile clienţilor cu poziţie long;

b) se creditează conturile celor cu poziţie short;
c) se debitează conturile clienţilor cu poziţie short;
d) se creditează conturile celor cu poziţie long.

7. Despre contractele de opţiune se afirmă:

a) pot avea drept activ suport numai mărfuri;

b) sunt standardizate şi cotează pe piaţa secundară;
c) se regăsesc numai sub forma opţiunilor de tip Call şi Put;
d) nu implică relaţii financire cu firma-broker cu care lucrează.

8. Opţiunile sunt contracte standardizate care au drept suport:

30
 a) titluri ale pieţei primare (acţiuni, obligaţiuni);
b) valute;
c) contracte futures;
d) indici bursieri.

9. Prima unei opţiuni reprezintă:

a) suma de bani achitată de către cumpărătorul unei opţiuni vânzătorului acesteia;

b) suma de bani achitată de către cumpărătorul unei opţiuni casei de compensaţie în cazul
expirării opţiunii;
c) suma de bani achitată de către vânzătorul unei opţiuni cumpărătorului acesteia;
d) venitul maxim posibil pentru vânzătorul contractului pe opţiuni.

10. Opţiunea tip „put”:

a) oferă deţinătorului dreptul de a cumpăra şi a vinde un activ la un preţ determinat;

b) oferă deţinătorului dreptul de a cumpăra un activ la un preţ determinat;
c) oferă deţinătorului dreptul de a vinde un activ la un preţ determinat;
d) nu oferă deţinătorului niciun drept.

11. Lichidarea poziţiei (contractului pe opţiuni) poate fi efectuată prin:

a) închiderea poziţiei;
b) executarea opţiunii;
c) modificarea termenului opţiunii;
d) expirarea opţiunii.

31
 Capitolul VII. Evaluarea plasamentelor bursiere
Scopul: studierea conceptului şi analizei fundamentale şi tehnice; identificarea instrumentelor
analizei tehnice în vederea prognozării cursului titlurilor.

Sarcina: Realizaţi un eseu cu tema “Analiza fundamentală versus analiza tehnică”, în care să
specificaţi avantajele şi dezavantajele utilizării analizei tehnice şi analzei fundamentale pentru
evaluarea plasamentelor bursiere

Analiza tehnică vs. analiza fundamental

Ca metodă de estimare a mișcării viitoare a prețurilor, analiza tehnică s-a dovedit a fi cu mult
superioară unei abordări pur fundamentale. Îl menține pe trader axat pe ceea ce face piața în prezent
în legătură cu ceea ce a făcut în trecut, în loc să se concentreze asupra a ceea ce ar trebui să facă piața
numai pe ceea ce este logic și rezonabil determinat de un model matematic.
Pe de altă parte, analiza fundamentală creează ceea ce unii numesc un "decalaj de realitate" între
"ceea ce ar trebui să fie" și "ce este". Diferența realității face extrem de dificilă realizarea unor
previziuni pe termen foarte lung, care pot fi dificil de exploatat, chiar dacă acestea sunt corecte.
În schimb, analiza tehnică nu doar concentrează acest realism, ci și pune la dispoziția traderului un
număr practic nelimitat de posibilități de a profita de acesta. Abordarea tehnică deschide mai multe
posibilități, deoarece identifică modul în care apar aceleași modele de comportări repetate în fiecare
interval de timp - intraday, zilnic, săptămânal, lunar, anual și așa mai departe. Cu alte cuvinte, analiza
tehnică transformă piața într-un flux nesfârșit de oportunități de a-și spori valoarea.

Analiza tehnica
Avantaje:
 Analiza tehnică odată însuşită este uşor de utilizat şi de adaptat diferitelor instrumente
financiare. Ea poate fi folosită atât pentru acţiuni şi obligaţiuni, cât şi pentru instrumentele
derivate sau piaţa Forex. Ea se concentrează doar pe grafice şi pe evoluţia din trecut a
preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a estima ce se va întâmpla;
 Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica destul de precis momentul când să intrăm sau
să ieşim de pe un instrument, ceea ce analiza fundamentală nu poate face;
 Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai restrâns de informaţii decât analiza
fundamentală;
 Poate fi utilizată pe intervale de timp variate, de la graficele intraday la cele anuale.
Dezavantaje:
 Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un emitent este în dezechilibru financiar, dacă este
implicat în procese sau proceduri de insolvenţă sau şi mai rău dacă urmează să intre în
faliment;
 Analiza graficului poate oferi uneori semnale întârziate, indicând un trend după ce acesta s-a
format, investitorul pierzând, momentul propice de a intra sau de a ieşi de pe un instrument;
 Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind subiectivă deoarece acelaşi grafic poate fi
interpretat diferit de persoane diferite, bazându-se totuşi pe raţionamente corecte.
Analiza fundamentală
Avantaje:

32
  Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta
instrumentele în care doreşte să investească, ea fiind mult mai complexă decât analiza
tehnică;
 Principalul avantaj al analizei fundamentale este că ne arată modalitatea în care se
fundamentează valoarea unui instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide
dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat. Ea ţine cont de toate evenimentele care pot
influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o imagine fidelă asupra instrumentului analizat.
Dezavantaje:
 Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o
investiţie;
 Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a ajunge la o concluzie;
 Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi este diferită pentru diferite tipuri de
instrumente financiare, ea neputându-se adapta de la un instrument la altul;
 Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” pe
termen lung şi nu o modifică chiar dacă tendinţa pieţei s-a schimbat;
 Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercitiu financiar pentru a vedea dacă
situaţia companiei s-a schimbat şi dacă mai păstram sau nu activul respectiv în portofoliu.
Analiştii tehnici pleacă de la premiza că graficul include toate informaţiile necesare tranzacţionării
cum ar fi informaţiile financiare, ştirile economice şi politice, raportul dintre cerere şi ofertă şi
sentimentul pieţei, de aceea ei diminuează importanţa analizei fundamentale şi consideră ca analiza
tehnică, singură, poate fi folosită eficient în luarea deciziilor de investire.
Totuşi am văzut deja că ambele metode au atât avantaje cât şi dezavantaje. Astfel că pentru a
beneficia de avantajele ambelor metode de evaluare a instrumentelor financiare şi pentru a diminua
din dezavantajele acestora concluzia este evidentă, le folosim pe amândouă chiar dacă suntem
fundamentalişti convinşi sau tehnicieni hotărâţi.
Analiza fundamentală ne spune ce titluri să includem în portofoliu în timp ce analiza tehnică ne
spune când să le achiziţionăm.
Aceste două condiţii fiind îndeplinite vom păstra titlurile în portofoliu până în momentul în care
preţul acestora ajunge în concordanţă cu rezultatele financiare, după care vom folosi din nou analiza
tehnică pentu a decide momentul potrivit pentru a renunţa la ele şi a înregistra profit.
Dar ce facem atunci când analiza fundamentală ne spune să cumpărăm şi analiza tehnică să
vindem? Abordarea corectă este să aşteptăm acel moment în care cele două tipuri de evaluare se
corelează şi ne dau aceleaşi semnale.
Pentru investitorii începători nu este recomandat să achiziţioneze titluri pe trend descendent, de
aceea aşteptăm să ia sfârşit trendul descendend şi iniţiem operaţiunea pe schimbarea de trend şi
astfel vom putea achiziţiona instrumentele financiare la un preţ mai bun.
În concluzie, recomandarea este să combinăm cele doua metode de analiză pentru a maximiza
randamentele şi pentru a obţine rezultate cât mai bune.

TRAINING

33
 Întrebări de evaluare

1. Care sunt sursele de informare a investitorului în cadrul realizării analizei fundamentale?

Informaţia necesată pentru realalizarea analizei fundamentale la micronivel poate fi selectată din
principalele documente financiar - contabile:
 Bilanţul şi anexa la bilanţ;
 Contul de profit şi pierdere;
 Situaţia patrimoniului;
 Rezultatele financiare;
 Raportul financiar;
 Declaraţia privind impozitul pe venit.
La nivel sectorial analiza fundamentală studiază sectorul(domeniul) în cadrul căruia îşi desfăşoară
activitatea întreprinderea. În continuare este prezentat un plan de studiu economic al sectorului [
2. Concepţia metodelor analizei fundamentale.
analiza fundamentală serveşte drept metodă de determinare a cursului teoretic al acţiunilor,
permiţându-ne să stabilim dacă valorile mobiliare supuse analei sunt evaluate corect, adică, dacă
acestea din urmă nu sunt supra/sau subevaluate.

3. Descrieţi şi explicaţi modul de utilizare a trendurilor şi tunelelor drept instrumente ale analizei
tehnice;
Trendul poate avea două direcţii principale şi o poziţie de statornicire în cazul trendului lateral.
 trendul ascendent indică situaţie favorabilă de procurare;
 trendul descendent este oportun pentru a vinde valorile mobiliare;
 trendul lateral apare în cazul când pe piaţă există o egalitate relativă între cerere şi ofertă, iar
modificarea nesemnificativă a preţului conduce la formarea unui coridor al acestuia.
Linia trendului reprezintă acea linie ce uneşte datele consecutive cu scopul determinării direcţiei
mişcării pieţei.
Liniile trendului se utilizează pentru determinarea următoarelor caracteristici ale trendului:
 Direcţia trendului;
 Virajul trendului;
 Continuarea trendului;
4. Tipologia şi esenţa formaţiunilor grafice;
Formaţiuni grafice
Formaţiunile grafice se formează pe durata etapelor de stagnare când, urma oscilării preţurilor,
acestea formeză un trend lateral. Aceste formaţiuni iau forme standard de tip:
 triunghi;
 dreptunghi;
 steag şi fanion
Triunghiurile apar în urma modificării preţurilor şi pot lua una din formele ascendent, descendent
sau simetric
Dreptunghiul este o configurare grafică a unui trend continuu în timpul unei pauze a acestuia.
Formaţiunea este uşor de identificat prin 2 maxime comparabile şi 2 minime comparabile.
Steagurile şi fanioanele apar pe pieţe dinamice, după o mişcare puternică a preţului şi reprezintă
o pauză înainte de continuarea mişcării în aceeaşi direcţie, sunt nişte modele de scurtă durată,
nu durează mai mult de câteva zile.

5. Ce tipuri de grafice sunt utilizate în analiza tehnică: asemănări şi deosebiri;

Grafice În cadrul analzei tehnice, sunt utilizate o mare varietate de grafice, cele mai relevante

34
 fiind:
 graficele liniare;
 graficele sub formă de bare;
 graficele cu lumânări;
 graficele cu puncte şi figuri.
Graficul liniar
Graficele liniare sunt cele mai elementare grafice care se formează prin unirea punctelor de pe
coordonatele abscisei şi ordonatei. De obicei, pe abscisă sunt amplasate preţurile, iar pe ordonată
perioade de timp care pot varia de la minute până la luni sau chiar ani.
Graficul cu bare
Graficele cu bare datează de la sfârşitul secolului XIX şi sunt cele mai, mai aplicabile pentru
elucidarea dinamicii preţurilor. Graficele de tip bara sunt construite astfel, încât să ofere mai multe
detalii privind evoluţia în cadrul unei perioade
Graficul cu lumânări
Graficele cu lumânari sunt creditate traderilor japonezi de la început secoluluiXVIII, deşi multe
metode de analiză susţin că ele au existat încă din secolul XVI.
Graficul cu puncte şi figure
Graficul cu puncte şi figuri şi principiile de prognozare a acestuia au fost introduse de către Victor
DeVilliers în anul 1930. Aceste grafice sunt uşor de construit, deoarece ele nu conţin axa timpului,
ci doar modificările preţului în plafoanele stabilite de analist.
6. Explicaţi modul de determinare a mediei mobile simple şi exponenţiale.
Media mobilă simplă
(SMA) este calculată ca media preţurilor de închidere aferente unui număr de perioade. Spre
exemplu, media mobilă simplă pe 7 zile reprezintă suma preţurilor pentru ultimele 7 zile de
tranzacţionare divizat la 7. Fiecare preţ următor (din ziua următoare) va exclude prima zi din şirul
propus astfel ca să rămână din nou doar 7 valori, iar acesta va provoca modificarea mediei mobile.
Media mobilă exponenţială
(EMA) pune accentul pe dinamica recentă a preţului, în defavoarea perioadelor mai vechi.O
perioadă mai scurtă de timp invocă o importanţă mai mare a preţurilor recente(curente).
Calcularea mediei mobile exponenţiale este una mai sofisticată decât în cazul mediei mobile
simple, dar şi mai sensibilă la dinamica recentă a preţului

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Relizarea analizei fundamentale pote fi:

a) de sus în jos;
b) lateral;
c) de jos în sus;
d) circular.

2. Studiul raportărilor financiare, al managementului şi poziţiei pe piaţă a unei companii constituie:

a) Analiza tehnică;
b) Cercetare de marketing;
c) Analiza fundamentală;
d) Obiectul de cercetare a pieţei de capital.

3. Printre instrumentele utilizate în cadrul analizei tehnice în vederea previzionarii evoluţiei viitoare a
cursului acţiunilor regasim:

35
a) trenduri şi tunele;
b) circumferinte şi puncte;
c) grafice;
d) media statică.

36
 Cuprins:

Notă introductivă .............................................................................................................. 3

Tematica şi repartizarea orelor la preleger..................................................................... 4

Referinţe bibliografice recomandate................................................................................

Capitolul I. Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare .......................... 5

Capitolul II. Conceptul şi tipologia instrumentelor financiare............................ 9

Capitolul III. Infrastructura pieţei de capital......................................................... 16

Capitolul IV. 19
Bursa de valori.....................................................................................

Capitolul V. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare primare............................ 26

Capitolul VI. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare derivate............................ 31

Capitolul VII. 36
Evaluarea plasamentelor bursiere....................................................

37