Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere............................................................................................................3
Concluzii................................................................................................................17
1
Bibliografie............................................................................................................18
Anexe......................................................................................................................19
Introducere
Lucrarea de față analizează unul dintre cele mai importante sisteme bancare din
economie, un sistem cu o importantă influență mondială ce a cunoscut cele mai surprinzătoare
evoluții: sistemul bancar din Statele Unite ale Americii. După cum se stie, sistemul bancar al
Statelor Unite este reprezentat de Sistemul Federal de Rezerve, un sistem semi-guvernamental al
cărui președinte actual este Ben Bernanke.
În cuprinsul acestei lucrări a fost analizat sistemul bancar din mai multe perspective,
indicatorii analizați având menirea să evidențieze gradul de bancarizare din SUA, accesul pe
piață, mărimea sistemului bancar, precum și calitatea activelor deținute, gradul de
productivitate, competitivitate, deschidere etc., precum și evoluția acestuia în ultimii ani.
Alegerea facută are ca argument principal faptul că marile crize mondiale au pornit din
Satele Unite și au făcut ravagii în toată lumea, iar în contextul crizei actuale putem vorbi de
aceeași situație. Ceea ce ne atrage și mai mult interesul este faptul că SUA resușește să se
stabilizeze de fiecare dată și să revină pe poziția de lider mondial, în timp ce marile state din
Europa, China înca luptă cu redresarea economică ca urmare a crizei actuale.
2
I. Prezentare generală a sistemului bancar din SUA
Conform statisticilor realizate, top cinci cele mai mari bănci americane din punct de
vedere al valorii activelor sunt:
1. J. P. Morgan Chase & Co 2,122,287,068,000 USD
2. Bank of America Corporation 1,621,455,000,000 USD
3. Wells Fargo & Company 1,380,697,455,000 USD
4. Citigroup 1,346,413,607,000 USD
5. U.S. Bank NA 356,590,456,000 USD
3
II. Indicatori ce exprimă gradul de bancarizare, aferenţi gradului de pătrundere al
produselor şi serviciilor bancare
Instituţii bancare
9000
8000
7000
6000
5000
mii
4000
3000
2000
1000
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Instituţii bancare 7888 7770 7631 7526 7401 7284 7088 6840 6530 6291 6096
4
Numărul de ATM-uri/persoană: 3000 ATM la 1 persoană;
Timpul necesar pentru instalarea unui ATM: 5 minute;
Numărul total de ATM-uri per gospodărie: 284;
Din punct de vedere al numărului de ATM al unora dintre cele mai importante bănci din
SUA, Bank of America are 18.426, JP Morgan Chase 14.144 iar Wells Fargo 12.353.
Analiza acestor indicatori ne indică faptul că sistemul bancar american este foarte
dezvoltat şi în continuă creştere (în zece ani, numărul de sucursale a crescut cu aproximatix
20.000 unităţi). De asemenea, numărul de ATM-uri şi numărul persoanelor ce le utilizează sunt
factori ce confirmă importanţa activităţii bancare americane.
4. Valoarea depozitelor. Valoarile totale ale depozitelor din SUA sunt caracterizate
de un trend ascendent, pe durata analizată (10 ani: 2002-2012), cuantumul
acestora s-a dublat. Acest trend este prezent atât în cazul depozitelor naţionale cât
şi a celor străine.
Valoarea depozitelor
mild USD
25
20
5
de credit, în timp ce restul de 29% nu au. Totodată, s-a demonstrat că în medie, o
persoană deţine un număr de 3.5 carduri.
Active
Anul PIB Total active bancare/PIB
(%)
6
în 2012. Observăm faptul că cea mai mare valoare este cea din 2008, 83,62%, urmată de un
declin lent pe parcursul următorilor doi ani.
%
Anul PIB Valoarea totală a Depozitelor
depozitelor în PIB
Valoarea totală a activelor la nivel bancar centralizat a fost în anul 2012 în valoare de
13.391.116.364 mii dolari, cunoscând o creştere semnificativă până în prezent.
7
Dacă ar fi să comparăm cu valoarea activelor bancare deţinute în anul 2002 spre exemplu
(7.076.911.860 mii dolari), putem spune că valoarea acestora s-a dublat. Singura evoluţie
negativă a acestora a avut loc în anul 2009, aşa cum se poate vedea şi în Anexe. Totuşi, pe
perioada analizată, ritmul este unul ascendent, iar creşterea medie a acestui element bilanţier a
fost de 6.69%.
Din perspectiva structurii bilantiere a activelor, putem afirma că cea mai mare pondere o
deţin creditele totale şi contractele de leasing, care deţin în medie aproximativ 55,6% din totalul
activelor. O pondere semnificativă o deţin şi activele curente, reprezentate de numerar şi active
cu lichiditate imediata, reprezentând 25% din totalul activelor bancare.
În structura activelor pe termen scurt putem spune că numerarul reprezintă, în medie 26%
din totalul activelor curente, restul fiind reprezentat de investiţiile pe termen scurt şi celelalte
active cu lichiditate imediata.
Activele imobilizate deţin o pondere modestă, iar media pe perioada analizată este de
2.97% în cazul activelor necorporale şi 1.13% în cazul celor corporale, valoarea medie a
acestora fiind de 119.268.661 mii USD.
Valoarea pasivelor este, în mod evident, aceeaşi ca şi în cazul activelor, iar evoluţia
acestora cunoaşte acelaşi trend. Interesant de urmărit în cazul acestui indicator este evoluţia
elementelor acestuia.
Astfel, în cazul capitalului deţinut de sistemul bancar, putem spune că acesta reprezintă
doar 10% din total pasiv, în timp ce restul de 90% este reprezentat de datorii (fonduri
împrumutate, depozite, alte pasive). Depozitele reprezintă în medie 76.32 % din total datorii şi
aproximativ 68.5 % din total pasive.
Depozitele au cunoscut în perioada analizată o creştere medie de 6.5%, ceea ce au dus şi la
creşterea acestor elemente bilantiere. Capitalul propriu al bancilor, cunoaşte de asemenea, o
creştere medie de 135.198.882 mii USD.
Evoluţia acestor elemente bilanţiere a fost reflectată şi in graficul ataşat mai jos.
8
Total Active/ Pasive (mii USD)
2002
2003
2004
2005
2006
2007
Total Active/ Pasive
2008
2009
2010
2011
2012
J.P. Morgan Chase & Co – ponderea cea mai mare din cota de piaţă este deţinută de
segmentul aferent investiţiilor (43,82%), urmat de cel al serviciilor financiare
(19,93%), pe locul trei aflându-se managementul de investiţii (8,28%).
Prin prisma câştigurilor din aceste segmente, cea mai mare pondere este deţinută
de segmentul serviciilor financiare (46,41%), urmatăde segmentul investiţional
34,29% şi de cel al managementului de investiţii 11,57%.
Bank of America Corporation – serviciile imobiliare deţin cea mai mare pondere din
cota de piaţă (71,18%), pe locul doi aflându-se serviciile oferite prin intermediul
cardurilor (22,47%) iar managementul activelor deţine o pondere de 11,18%.
9
Pe de altă parte, serviciile oferite prin intermediul cardurilor aduc cea mai mare
pondere din câştiguri (32,26%), managementul activelor deţinând o pondere de
18,83% iar serviciile global banking & markets deţin o pondere de 17,19% din
câştiguri.
J.P.Morgan
Bank of America Wells Fargo Goldman
Perioada Chase & Citigroup
Corp & Company Sachs Bank
Co.
2010T4 0,91 0,98 0,55 1,26 -0,21
2011T1 0,90 1 0,77 1,19 1,46
2011T2 0,82 0,83 0,48 1,15 1,6
2011T3 1,05 1 1,31 1,32 1,8
2011T4 0,11 0,97 0,62 1,27 0,9
2012T1 0,82 1,06 0,99 1,34 2,02
2012T2 0,78 1,17 0,84 1,24 0,67
2012T3 0,94 1,01 1,16 1,59 1,28
2012T4 0,87 0,82 0,57 1,51 1,24
2013T1 1,18 1,49 1,15 1,47 1,33
2013T2 1,11 1,21 1,14 1,53 1,49
2013T3 0,24 1,25 1,05 1,56 0,82
Indicatorul ROA exprimă profitul net obţinut pe unitatea de active avute la dispoziţie de
către bancă. Măsoară modul în care sunt implicate toate activele băncii în profitabilitate, şi
reflectă capacitatea managementului de a utiliza resursele financiare şi reale ale băncii pentru a
genera profit.1
1
Grigore Lupulescu (2011). Gestiunea internă a profitabilităţii băncilor comerciale. Bucureşti : Editura Economică,
p.178
10
Un nivel între 1-2% este considerat optim, în general bancile mari au un nivel al acestui
indicator în jur de 1%, iaar cele mici, un nivel mai mare, între 2%-3%2.
Conform analizei realizate pe perioada 2010 trimestrul I - 2013 trimestrul III, observăm
faptul că pentru primele trei bănci, J. P. Morgan Chase & Co., Bank of America Corp şi
Citigroup, ROA are un nivel de aproximativ 1%. Pe de altă parte, băncile Wells Fargo &
Company şi Goldman Sachs sunt caracterizate de un nivel ROA între 1% şi 2%.
2
Laurenţiu – Mihai Treapăt (2011). Managementul şi asigurarea riscurilor bancare în România. Bucureşti : Editura
Economică, p.102
3
Idem 2
11
3. Marja netă din dobânzi
J.P.Morgan
Bank of Wells Fargo Goldman
Perioada Chase & Citigroup
America Corp & Company Sachs Bank
Co.
2010T4 3,22 3,71 3,95 4,4 -1,4
2011T1 3,07 3,89 3,95 4,21 0,4
2011T2 2,94 3,75 3,87 4,21 0,24
2011T3 2,9 3,47 3,92 4,09 0,46
2011T4 2,99 3,51 4,05 4,05 0,52
2012T1 2,9 3,51 3,94 3,98 0,56
2012T2 2,75 3,17 3,69 3,99 0,63
2012T3 2,68 3,19 3,67 3,8 0,53
2012T4 2,61 3,15 3,69 3,66 0,61
2013T1 2,49 3,22 3,67 3,49 0,79
2013T2 2,4 3,33 3,46 3,5 0,8
2013T3 2,39 3,25 3,34 3,45 0,81
O valoare mare a acestui indicator, adică un venit net din dobânzi cât mai mare, obţinut la
un anumit nivel al activelor, exprimă o activitate profitabilă şi un bun management al activelor şi
pasivelor.4
În cazul acestui indicator, cele mai mare valori le-a înregistrat Wells Fargo pe întreaga
perioadă, într-o uşoară scădere din trimestrul III 2011 până în trimestrul III 2011. În continuare,
Citigroup, Bank of America şi J. P. Morgan Chase sunt caracterizate de valori între 3% şi 4%,
Goldman Sachs înregistrând cele mai mici valori, cea mai mare fiind de aproximativ 1%.
Pe lângă faptul că o valoare ridicată a indicatorului semnifică o activitate profitabilă,
acesta poate conferi şi imaginea practicării unui spread mare de dobândă, între rata dobânzii
pentru sursele de finanţare atrase şi cea percepută pentru creditele acordate.
4
Idem 1, p. 181
12
VII. Credite neperformante si fuziuni
1. Credite neperformante
6 5.4
4.9
5
4.1 3.9
4
3 SUA
3
2 1.4
0.8 0.7 0.8
1
0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
An 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
13
Fuziuni 6 2 3 0 0 1 19 114 130 84 39
Din punct de vedere al fuziunilor realizate în sistemul bancar american, observăm faptul
că există o trecere de la lipsa fuziunilor în anii 2005, 2006 la un număr de 19 în 2009, asistând la
o creştere vertiginoasă până la 114 fuziuni în 2008, 130 în 2009.
Aşa cum marile crize mondiale au pornit din Satele Unite şi au făcut ravagii în toată lumea,
şi în cazul crizei actuale putem spune că întreaga economie are de suferit de pe urma crizei de
peste ocean. Dacă ar fi să privim situaţia actuală a SUA comparativ cu alte economii (întreaga
Europa, China), putem afirma că economia Statelor Unite s-a stabilizat, înregistrand un ritm
ascendent, care, cu siguranţă, va accelera în perioada urmatoare
Bineînţeles că cei mai importanţi factori în revenirea economică a Statelor Unite au
constituit-o politicile monetare şi fiscale adoptate de către banca centrală, Rezerva Federala.
Astfel, decizia imediată a sefului FED, Ben Bernanke, a fost de a menţine ratele de referinţă la
nivel scazut imediat după apariţia primelor semne ale crizei. Această decizie, a fost iniţial privită
cu scepticism de cei mai multi economişti care considerau că „menţinerea unor niveluri ridicate
ale stimulilor economici pe o perioadă prea lungă de timp poate duce la exces financiar,
volatitlitate economică şi o rată a şomajului chiar mai mare" – Hoenig.
Declinul Statelor Unite a avut efect imediat şi asupra investitorilor, ceea ce a dus la
retrageri masive din fondurile de investiţii, ca urmare a creşterii neincrederii şi a „scăderii
apetitului pentru risc”. La finalul anului 2008, numit şi anul crizei financiare de pe Wall Street, s-
a înregistrat recordul absolut al sumelor retrase din fondurile de investiţii, suma totală fiind de
151,4 miliarde USD. Retrageri semnificative au avut loc şi în anul 2010, când nu mai puţin de
32,12 miliarde USD au fost scoase din fondurile de investiţii.
Pe termen scurt totuşi, decizia FED părea să nu aibă efectul dorit, întrucat bursele erau în
scădere, sistemul bancar părea că se prabuseste, şomajul nu dădea semne să se redreseze. Totuşi,
scăderea ratelor de referinţa în 2010, a avut efect ca efect, pomparea banilor în economie, în
special asupra pieţei bursiere, băncile şi fondurile de investiţii au cumpărat active, iar pieţele de
capital creşteau chiar în perioade când economia nu dădea motive.
Efectul a fost intens criticat, întrucat banii băgaţi în economie de către Rezerva Federala
păreau să îmbogăţească doar o categorie economică restrânsă, întrucat oamenii de rând se luptau
cu şomajul şi producţia în scădere.
14
Pe lângă creşterea lichidităţii din economie, FED-ul şi Trezoreria au salvat mai multe
bănci, forţându-le să se restructureze prin teste de stres și noi reglementări. Astfel, dacă la
începutul anului 2008 banca centrală a Statelor Unite, a recurs la măsuri extreme de salvare a
băncilor şi a companiilor de asigurari (cazul AIG, cea mai mare companie de asigurări
americane), deciziile de forţare în vederea restructurării s-au dovedit mult mai eficiente pe
termen lung.
Primul faliment major pe Wall Street a fost cel al bancii Bear Stearns în martie 2008, iar
atunci FED a intervenit garantând cu 30 miliarde de dolari preluarea băncii de către JPMorgan
Chase. Şeful FED, Bernake a explicat că întrucat sistemul financiar este extrem de interconectat,
falimentul subit al Bear Stearns ar fi putut duce la o "derulare haotică a poziţiilor" ce ar fi afectat
şi mai mult încrederea investitorilor, care era deja redusă, economia.
Însă criza financiară nu s-a oprit aici, iar în septembrie FED a "naţionalizat" două dintre
cele mai mari bănci ipotecare din Statele Unite, Fannie Mae şi Freddie Mac. Salvarea acestora a
costat însa Rezerva Federală aproximativ 200 miliarde dolari. Eforturile băncii centrale aveau de
a face cu o nouă situaţie de criză întrucât, la începutul lunii septembrie, a 4-a bancă de investiţii
din America (Lehman Brothers) işi anunţa falimentul. În această situaţie însă, oficialii Fed şi cei
ai Trezoreriei au respins apelul bancii de investiţii, spunând că Wall Street-ul ştia de problemele
sale de luni de zile, spre deosebire de colapsul brusc înregistrat de Bear Stearns în martie.
Bineînţeles că efectele imediate ale prăbuşirii băncii de investiţii Lehman Brothers au fost:
trilioane de dolari evaporate de pe bursă, sute de bănci, fonduri de investiţii şi fonduri de pensii
în faliment, mii de companii cu lacătul pe usă, milioane de angajaţi rămaşi fără loc de muncă şi
milioane de oameni daţi afară din casele ipotecate, acţiunile FED au fost imediate.
În aceeaşi perioadă, American International Group (AIG), fostul lider mondial în asigurări,
era în incapacitate de plată şi FED a intervenit salvator "naţionalizând" compania după acordarea
unui ajutor financiar de 85 miliarde dolari în schimbul a 80% din acţiuni. O altă bancă de
investiţii Merrill Lynch a fost preluată în viteză de către Bank of America pentru suma de 50
miliarde de dolari.
Acesta a fost semnalul că epoca băncilor de investiţii pe Wall Street a apus, astfel ultimele
două mari bănci de investiţii rămase, Goldman Sachs şi Morgan Stanley, se găseau într-o situaţie
fără ieşire. FED-ul şi-a dat acceptul ca Goldman Sachs şi Morgan Stanley să piardă statutul de
bănci de investiţii şi să se transforme în holdinguri financiare, pentru a desfăşura activităţi
bancare de retail. Acest nou statut le permite celor două bănci să deţină depozite, să aibă acces
mult mai facil la finanţare, în special din partea FED-ului, având de asemenea o flexibilitate mult
mai mare pentru cumpărarea altor banci de retail. Tot prin această decizie, activitatea celor două
bănci avea să fie strict supravegheată, însă acestea işi pierd permisiunea de a se expune la
investiţii riscante, care le-au adus profituri imense înainte de începerea crizei, dar care s-au
transformat apoi în pierderi uriaşe.
Astfel, pe fondul deciziilor FED, de restructurare în sistemul bancar, s-a realizat
achiziţionarea de către banca japoneza Mitsubishi UFJ Financial Group Inc a unui pachet de
acţiuni Morgan Stanley în valoare de 8,5 miliarde de dolari. Mitsubishi a achiziţionat o
15
participaţie de 20% în cadrul Morgan Stanley, la un preţ de 31,75 dolari/acţiune, valoarea de
piaţă a titlurilor Morgan de la sfârşitul lunii august, sumă achitată în numerar.
Totodată, în perioada de criză, politica fiscală a jucat şi ea un rol important, cu atât mai
mult cu cât deciziile FED, păreau a avea drept ţintă doar anumite categorii economice. Astfel,
printr-o serie de măsuri de relaxare fiscală, care vizau reducerea nivelului impozitului, acesta
ajunge la valori minime: taxe obligatorii echivalente fiind de doar 25,1% din PIB, faţă de 44,2%
în Franţa, a treia cea mai impozitata ţară din OCDE. Cu siguranţă acesta a reprezentat un factor
cheie în redresarea economică, întrucât consumatorul american a procedat inteligent. Acesta a
folosit banii suplimentari pentru a-şi reduce nivelul datoriei şi pentru a face economii şi astfel,
gospodăriile americane şi-au redus nivelul de datorie cu 15 % şi, în circa doi ani, poate ajunge la
un nivel sustenabil.
Ca urmare, după patru ani de la căderea Lehman Brothers, economia americană s-a aşezat,
iar acum are perspectiva creşterii. Totuşi, este important de evidenţiat faptul că revenirea
Americii s-a făcut cu un sacrificiu: creşterea deficitului bugetar şi a datoriei publice.
Concluzii
Motivul alegerii pentru analiză a sistemului bancar american a fost mărimea, gradul de
dezvoltare şi ‚puterea’ de a se stabiliza după criza economico-financiară.
Sistemul bancar american este diversificat, având bănci ce activează pe diferite segmente,
cum ar fi bănci comerciale, de investiţii, specializate în finanţarea comerţului, pentru finanţarea
studiilor şi de retail, acoperind şi o necesitate la nivel social (băncile pentru finanţarea studiilor).
Din perspectiva gradului de bancarizare, sistemul din SUA este caracterizat de un grad
ridicat. De asemenea, prin prisma gradului de intermediere, băncile americane au cunoscut o
evoluţie de aproximativ 20 procente, de la 64,45% în 2002, la 82, 43% în 2012.
16
Competitivitatea îşi spune cuvântul şi în sistemul bancar american, aceasta fiind acerbă
între băncile prezente pe piaţa din SUA şi nu numai, acestea sunt prezente şi au ‚putere’ şi în alte
state.
Bibliografie
http://www.experian.com/assets/live-credit-smart/images/final-soc-fact-sheet-2012.pdf
http://databank.worldbank.org/data/views/reports/tableview.aspx
17
http://research.fdic.gov/bankfind/
http://www.bankregdata.com
http://www.statisticbrain.com/financial/
http://csimarket.com
http://www.creditcards.com/
ANEXE
Anexa 1
18
2003 7.770 4.293.881.013 741.171.251 5.035.052.264
2002 7.888 4.031.809.463 658.037.253 4.689.846.716
Anexa 2
Anexa 3
19
Anexa 4
Total
Anul Total datorii Total pasive Total credite
Capital
2012 11.888.401.760 1.487.187.702 13.391.116.364 6.895.783.458
2011 11.227.152.151 1.403.648.237 12.648.936.506 6.540.429.978
2010 10.701.313.749 1.337.529.801 12.065.489.394 6.377.022.874
2009 10.514.473.885 1.288.006.127 11.822.727.909 6.281.369.586
2008 11.154.719.328 1.154.177.348 12.308.896.700 6.681.787.808
2007 10.033.175.973 1.142.867.446 11.176.043.422 6.537.229.464
2006 9.062.028.789 1.029.929.549 10.091.958.378 5.912.752.635
2005 8.129.010.046 912.329.229 9.041.339.299 5.313.379.379
2004 7.565.429.973 850.184.822 8.415.614.796 4.832.865.517
2003 6.909.649.664 691.895.162 7.601.544.836 4.351.822.658
2002 6.429.516.483 647.395.374 7.076.911.860 4.079.267.003
Anexa 5
20
Global Corporate 41,17% 17,99%
Sursa: http://csimarket.com/
21
22