UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUȘI” TG-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: BĂNCI ȘI ASIGURĂRI

PIAȚA INTERNAȚIONALĂ A
CREDITULUI

Masterand:

Niculescu Crina Mădălina

Anul I

Gr. IC

Profesor coordonator:
Bușan Gabriela
Dobrotă Gabriela

1
 CUPRINS

Tehnici de creditare pe termen mediu şi lung 3

Tehnici de creditare pe termen scurt 3

Leasingul international 4

Forfetarea pe pietele financiare internationale 7

Factoringul – tehnica speciala de finantare a exporturilor 9

BIBLIOGRAFIE 11

2
 PIAȚA INTERNAȚIONALĂ A CREDITULUI

În relațiile financiare, operatiunile de creditare ocupa locul al doilea ca volum total,

primul loc fiind ocupat de obligațiuni.
Creditul extern rămâne o opțiune demnă de luat în considerare de către entitățile private
sau publice care au nevoie de resurse pentru derularea unor operațiuni comerciale sau pentru
finanțarea unor proiecte de investiții.
1. Tendințele pe piața internațională a creditului
Piața internațională a creditului a cunoscut în timp o dezvoltare continuă, de la an la an,
resursele mobilizate fiind tot mai mari. În prezent volumul de fonduri atrase este de
aproximativ 9.449 mld. USD / an (în creștere), față de peste 31.000 mld. USD / an atrase prin
emisiune de obligațiuni. Această diferență între piața internațională a creditului și piața
internațională a obligațiunilor poate fi explicată de următoarele cauze: ritmul de creștere superior
în favoare obligațiunilor și scadențele mult mai mari în cazul obligațiunilor (între 10 si 30 de
ani).1

Situația generală pe piața internațională a creditului (2016)

Credit total 9.449 mld. USD Pondere

Țări dezvoltate 7305 mld. USD 77%

Credit offshore 1258 mld. USD 14,23%

TCD 896 mld. USD 9,48%

Analizând piața internațională a creditului, din perspectiva scadențelor împrumuturilor,

constatăm că domină imprumuturile cu scadențe sub un an de zile, situația fiind ușor echilibrată
în cazul țărilor în curs de dezvoltare (aceste țări se confruntă cu deficite majore care din lipsă de
resurse interne sunt finanțate de cele mai multe ori din surse externe).2

Scadența împrumuturilor (2016)

Distribuția zonală < 1an > 1 an

1
Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999
2
idem

3
 Credit total 53,3 % 27,9 %
Țări dezvoltate 58 % 24,8 %

Credit offshore 52 % 36,9 %

TCD 46,7 % 43 %
World Bank: 'Global Development Finance', 2015 – 2016
Din punct de vedere al distribuției sectoriale a creditelor, se poate observa că, pe
ansamblu, sectorul bancar domină net piața internaționala a creditului, urmat de sectorul privat și
abia apoi de sectorul public (guverne, companii și alte entități publice. Situația este și aici
oarecum diferită: în țările dezvoltate (care dețin cea mai mare parte din piața creditului și dau
tendința pe această piață) domina sectorul bancar, în timp ce în țările în curs de dezvoltare
sectorul privat este cel care domină piața creditului. Pentru piețele 'offshore' (care sunt piețe
'exotice' puternic dereglementate de genul Belize, Cipru, Malta), absenta sectorului public este
usor explicabila prin lipsa de interventie a statului din economie si de dimensiunea redusa a
sectorului public. Pe aceste piete, sectorul privat este dominant.3

Distributia sectoriala a imprumuturilor (% - 2016)

Distributia zonala Banci Sector public Sector privat

Credit total 52.9 % 13.9 % 42.7 %

Tari dezvoltate 58.6 % 18.2 % 39.5 %

Credit offshore 45.7 % 1,2 % 65.8 %

TCD 39.1 % 17.1 % 52.1 %

World Bank: 'Global Development Finance', 2015 – 2016

Dupa cum s-a putut constata deja, principalii actori pe piata internationala a creditului
sunt bancile comerciale care intermediaza transferul international de resurse financiare de la cei
care le detin la cei care au nevoie de acestea. Concurenta in sistemul bancar este foarte puternica
la nivel mondial, principalele banci care se confrunta pe piata sunt originare din Europa
Occidentala, SUA si Japonia.
Cea mare parte din piata internationala a creditului bancar este detinuta de bancile
europene, care sunt mai mult implicate in creditarea internationala decat pe piata imprumuturilor
obligatare (dominata de departe de bancile americane). Pe locul al doilea intre creditori se

3
Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci — Aplicaţii şi studii de caz, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999

4
situeaza bancile japoneze, mai putin in cazul tarilor in curs de dezvoltare, unde Statele Unite
devanseaza Japonia, fiind intens implicata in finantarea externa a tarilor din America Latina. 4

Distributia pe creditori bancari (continente) (%)

Distributia zonala Banci EU NA Jap Altele

Credit total 57.8 % 7.5 % 11.2 % 23.5 %
Tari dezvoltate 57.5 % 6.5 % 7% 25.5 %
Credit offshore 54.9 % 8.1 % 27.2 % 9.8 %
TCD 62.6 % 14.1 % 9.3 % 14 %
World Bank: 'Global Development Finance', 2015 - 2016

Distributia pe tari a creditului international arata o dominatie neta a tarilor europene, chiar
daca individual nici una dintre aceste tari nu depaseste Statele Unite. Din blocul tarilor europene
(care detine mai mult de jumatate din creditul total) se evidentiaza tari ca Marea Britanie (primul
loc cu 13 %) devansand Germania (8,4%) care detine primul loc pe piata obligatara, Italia,
Franta, Olanda etc. 5

Tehnici de creditare pe termen mediu şi lung

Creditarea pe termen mediu şi lung are rol în dezvoltarea afacerilor şi vizează

achiziţionarea de active fixe (terenuri, clădiri, echipamente, utilaje). Presupunând mobilizarea
unor fonduri importante cu durată mare, creditarea pe termen mediu şi lung este mult
mai complexă implicând un număr mult mai mare de intermediari financiari.
Piaţa de capital este principalul furnizor de resurse pentru creditările pe termen lung,
mobilizarea făcându-se prin intermediul obligaţiunilor şi acţiunilor.
În plus, piaţa financiară internaţională (mai ales cea europeană) pune la dispoziţia
operatorilor o serie de mecanisme de creditare complexe: eurocredite, credite
sindicalizate, credite paralele, credite cumpărător, credite furnizor sau credite subsidiare destinate
în principal finanţării achiziţionării de bunuri de echipament din import.
În prezent aceste tehnici de creditare sunt accesibile şi pe piaţa românească prin
implicarea băncilor cu capital strain.6

Tehnici de creditare pe termen scurt

4
ibidem
5
Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci — Aplicaţii şi studii de caz, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999
6
www.piatafinanciară.ro, accesat la 25.10.2017, ora 16.00

5
 Creditarea pe termen scurt are în vedere nevoi pe termen scurt generate de derularea
afacerilor (avansuri acordate furnizorilor, stocuri, credite comerciale acordate clenților) având rol
fundamental în refacerea pe termen scurt a lichidităților companiei și mai puțin fiind importante
în dezvoltarea afacerilor.

Băncile furnizează cea mai mare parte a resurselor financiare pe termen scurt printr-o
serie de mecanisme de creditare specific. Având în vedere durata acestor finanțări și secolul
acestora, riscul asociat este mult mai redus, acest fapt explicând și numărul redus de instituții
implicate în schemele de creditare.

Creditul de termen scurt include mai multe forme:

- creditul bancar direct;

- avansul în cont current;
- creditele în cont current;
- liniile de credit;
- creditele de prospectare;
- creditul de accept. etc
Pe lângă toate aceste forme specifice de creditare, în categoria finanțărilor pe termen scurt
mai sunt incluse și compesațiile (marfă contra marfă la momente diferite de timp), cumpărările în
avans (vânzătorul cumpără în avans de la cumpărător marfă pentru a spori capacitatea acestuia de
plată în compesație), cumpărăturile legate sau buy-back (plata se face cu produse realizate de
echipamentele achiziționate).7

Leasingul international

Leasingul
Este o formă de închiriere - realizată de societăţi financiare specializate numite societăţi de
leasing - a unor bunuri către întreprinderi – beneficiari - care nu dispun de fonduri proprii sau
împrumutate suficiente pentru cumpărarea bunurilor dorite de la producători.
Societatea de leasing va încheia cu utilizatorul efectiv al bunurilor un contract de locaţie prin
intermediul căruia se stabilesc condiţiile de închiriere, nivelul chiriei, perioada derulării
contractului etc. La expirarea contractului de leasing, chiriaşul are o triplă opţiune: să renunţe la
contract, să prelungească contractul sau să cumpere bunul la o valoare reziduală.
Obiectul operaţiunilor de leasing îl formează în special echipamente electronice de calcul,
aparate şi instrumente de măsură, mijloace de transport, maşini-unelte, unele bunuri de folosinţă
îndelungată etc. 8
În ultimul timp, leasingul a cuprins şi sectorul imobiliar şi de resurse umane, având ca obiect
închirierea de clădiri cu destinaţii diverse sau de personal specializat în anumite domenii. Una
dintre cele mai întâlnite clasificări ale operaţiunilor de leasing este cea care deosebeşte leasingul
financiar de leasingul operaţional. Astfel:

- leasingul financiar se caracterizează prin aceea că:

7
www.piatafinanciară.ro, accesat la 26.10.2017, ora 12.20
8
www.bursa.ro, accesat la 26.10.2017, ora 13.52

6
  riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul încheierii contractului de leasing;
 părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing să se transfere
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
 avansul este obligatoriu ;
 utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta
cel mult 50% din valoarea de intrare (valoarea de piaţă) pe care bunul o are la data la care
opţiunea poate fi exprimată;
 perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata
normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat;
 în general o operaţiune de leasing financiar este îndreptată către achiziţia bunului
finanţat;
 datorită duratei mari de utilizare sau datorită sumelor mari achitate de utilizator se poate
uşor constata că utilizatorul, la finalul contractului, poate considera practic proprietatea
asupra bunului ca fiind asumată;
 valoarea de achiziţie scăzută a bunului la data finalizării contractului, face foarte
probabilă exercitarea opţiunii de cumpărare şi transferarea dreptului de proprietate:
 bunurile ce fac obiectul contractului de leasing se înregistrează ca mijloace fixe în
contabilitatea clientului (utilizatorului) acesta deducând cheltuielile cu amortizarea lui,
iar din rata de leasing cheltuielile cu dobânda.9

- leasingul operaţional se caracterizează prin:

 presupune folosirea bunului finanţat pe o perioadă limitată de timp;

 folosirea bunului are în vedere, în general, rezolvarea unor activităţi specifice şi se
realizează fără asumarea de riscuri şi beneficii aferente proprietarului;
 utilizatorul este practic decis, încă de la semnarea contractului, asupra returnării bunului
finanţat la sfârşitul perioadei de leasing, urmând ca locatorul să preia riscul de realizare a
valorii rămasă neamortizată;
 bunul este înregistrat ca mijloc fix în contabilitatea firmei de leasing, valoarea ratei de
leasing fiind în totalitate cheltuială deductibilă pentru client;
 avansul nu este obligatoriu.

Persoane fizice
LEASING CREDITARE
- taxele vamale se plătesc la sfîrşitul - taxele vamale se plătesc la începutul
perioadei contractului de leasing la contractului la întreaga valoare de
valoarea reziduală achiziţie
- asigură recuperarea TVA - TVA se plăteşte la iniţierea
contractului
- operaţiunile de vămuire, înregistrare, - clientul administrează întregul
înmatriculare, asigurare sunt realizate proces de vămuire, înregistrare,
de societatea de leasing înmatriculare, asigurare
- obţinerea finanţării este foarte rapidă - se solicită de obicei garanţii

9
www.bursa.ro, accesat la 27.10.2017, ora 16.00

7
 cu o documentaţie simplificată suplimentare
- dobânda este aplicată la valoarea - dobânda este aplicată la întreaga
finanţată (preţ CIP – avans) valoare împrumutată (preţ CIP + TVA
+ taxe)
- rata de leasing este mai mică datorită - rata de credit este mai mare
valorii reziduale care se plăteşte la deoarece la finalul contractului nu se
sfârşitul contractului mai achită nimic

Persoane juridice
LEASING
- taxele vamale se plătesc la sfârşitul
contractului de leasing la valoarea
reziduală
- TVA se plăteşte eşalonat
- societatea de leasing administrează
procesul de vămuire, asigurare,
înregistrare, înmatriculare
- obţinerea finanţării este foarte rapidă
- se economisesc fondurile proprii
- condiţiile de eligibilitate sunt uşor de
îndeplinit
- dobânda se aplică la valoarea
finanţată (preţ CIP – avans)
- se deduc cheltuielile cu dobânda, cu
amortizarea, diferenţele de curs
valutar (la leasingul financiar) şi
întreaga rată de leasing (la leasingul
operaţional)
- rata de leasing este mai mică datorită
valorii reziduale care se plăteşte la
sfârşitul contractului de leasing10
CREDITARE
- taxele vamale se plătesc la începutul
contractului la întreaga valoare de
achiziţie
- TVA se plăteşte la începutul
contractului
- clientul administrează întregul
proces de vămuire, înregistrare,
înmatriculare, asigurare
- durata de aprobare a finanţării este
de obicei mai ridicată, cu flexibilitate
redusă
- dobânda se aplică la întreaga valoare
împrumutată (preţ CIP + TVA + taxe)
- se deduc cheltuielile cu dobânda, cu
amortizarea, diferenţele de curs
valutar
- rata de credit este mai mare (la
sfârşitul contractului nu se mai achită
nimic)

10
www.bursa.ro, accesat la 27.10.2017, ora 16.05

8
 Legenda:

1. Încheierea contractului de leasing;

2. Alegerea bunului de echipament;
3. Cumpararea bunului de catre societatea de leasing;
4. Emiterea facturii;
5. Asigurarea bunului de echipament;
6. Livrarea / montarea bunului de echipament
7. Plata ratelor aferente contractului de leasing.

Costul finantarii prin leasing in functie de optiunile beneficiarului:

a. Inchirierea pe intreaga durata de viata a bunului:

b. Cumpararea bunului la momentul n (N – durata de viata a bunului):

T – rata generala de impozitare

Forfetarea pe pietele financiare internationale

Forfetarea
Presupune transmiterea creanţelor provenite din operaţiunile de comerţ exterior efectuate pe
credit, unei instituţii financiare specializate care le plăteşte imediat, urmând să recupereze
contravaloarea acestora la scadenţă, de la debitorul importator.11

11
www.biblioteca_digitală.ase.ro , accesat la 28.10.2017, ora 18.30

9
 Forfetarea constă în cumpărarea de către instituţia specializată a unor creanţe deja emise.
Această tehnică nu dă instituţiei financiare respective drept de recurs asupra vânzătorului
creanţelor în cazul în care există defecţiuni de plată ale debitorului, ceea ce impune necesitatea ca
instituţia de forfetare să realizeze o selecţie prealabilă a creanţelor pe care le preia.
Deşi forfetarea se aplică în principal creanţelor pe termen scurt (sub 1 an), ea vizează
finanţarea şi prin preluarea creanţelor provenite din exporturile pe credit cu scadenţe mijlocii (1-7
ani). Această tehnică stimulează exportul de instalaţii, maşini, utilaje şi alte produse cu valoare
ridicată.
Costul forfetării include o rată fixă a dobânzii la care se adaugă comisioanele instituţiei de
finanţare (costul fiind în funcţie de bonitatea debitorului, avalizarea creanţelor, riscul operaţiunii,
modalitatea de plată utilizată etc.)
Între operaţiunile de scontare şi forfetare se poate realiza o paralelă din punctul de vedere al
asemănărilor şi deosebirilor care se manifestă între ele:
 asemănări: ambele permit recuperarea sumelor înainte de scadenţă şi transformă vânzarea pe
credit în vânzare la vedere (din punctul de vedere al exportatorului);
 deosebiri:
 instituţia de forfetare preia toate riscurile de neplată (rezultate din reaua credinţă sau
din falimentul debitorului); în cazul scontării, riscurile sunt preluate de toţi semnatarii
cambiei;
 forfetarea se realizează pe pieţele internaţionale de credit de un număr redus de
instituţii de forfetare, în timp ce scontarea se realizează de către băncile comerciale şi
instituţii specializate de pe pieţele naţionale;
 scadenţa efectelor comerciale este numai pe termen scurt la scontare, putând fi şi pe
termen mijlociu şi lung la forfetare;
 sursele de finanţare sunt reprezentate de fondurile mobilizate de băncile comerciale pe
piaţa naţională şi prin refinanţare de la banca centrală în cazul scontării, iar la forfetare
sunt fonduri mobilizate pe plan internaţional;
 costurile de bază implicate sunt reprezentate de taxa de scont la scontare, de nivelul
dobânzii la eurovaluta de referinţă în care este exprimată creanţa la forfetare;
 taxa de forfetare este mai ridicată decât taxa scontului deoarece ea implică acoperirea
unor riscuri multiple (comerciale, economice, politice).12

Legenda:

1. Incheierea contractului de export. Livrarea

12
www.biblioteca_digitală.ase.ro, accesat la 28.10.2017, ora 22,45

10
 2. Forfetarea documentelor financiare;
3. Plata mai putin comisionul și dobanda;
4. Plata la scadenta a importului.

Suma incasata prin forfetarea creantelor:

Factoringul – tehnica speciala de finantare a exporturilor

Factoringul
Este operaţiunea desfăşurată pe baza contractului încheiat între o societate specializată
(factor) şi exportator (aderent) prin care factorul, în schimbul unui comision, preia în proprietatea
sa creanţele aderentului prin plata facturilor acestuia şi care reprezinta dovada efectuării
tranzacţiei (livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe bază de credit comercial).
Factoringul presupune preluarea şi gestionarea globală a unui portofoliu de creanţe viitoare,
nedeterminate încă.
În funcţie de momentul plăţii contravalorii facturilor de către instituţiile de factoring,
distingem:
 factoring clasic prin care factorul plăteşte facturile în momentul preluării lor (el oferă un credit
aderentului până în momentul scadenţei creditului acordat de exportator importatorului), reţinând
o dobândă;
 factoring la scadenţă în cadrul căruia factorul plăteşte creanţele aderentului în momentul
exigibilităţii lor, reţinând un comision pentru intermedierea operaţiunilor de decontare.
În practică se utilizează plata imediată a 85% din valoarea facturilor clientului, iar diferenţa
de 15% (mai puţin comisioanele şi dobânzile datorate) se plăteşte în momentul în care
importatorul achită facturile.
Creanţele care fac obiectul contractului de factoring se materializează în facturi internaţionale
care atestă expedierea mărfurilor. În acest caz, riscul insolvabilităţii debitorilor şi riscul neplăţii la
termen sunt în sarcina factorului, fără posibilitatea ca acesta să se întoarcă prin recurs împotriva
aderentului.
Costul operaţiunilor de scontare, forfetare, factoring este determinat de condiţiile pieţei
creditului şi are în vedere dobânda de bază practicată de bancă, marja de risc, comisionul de
gestiune a titlurilor de către banca respectivă, la care se pot adăuga şi alte taxe şi comsioane
specifice.13

a. Factoring cu plata in avans (factoringul clasic):

13
www.ziarulfinanciar.ro, accesat la 31.10.2017, ora 10,23

11
 Legenda:

1. Incheierea unui contract comercial (de export);

2. Livrarea marfurilor;
3. Cedarea facturilor catre factor;
4. Plata contravalorii creantelor cedate mai putin dobanda si comisionul;
5. Plata la scadenta a datoriei debitorului.

Costul finantarii prin factoring cu plata in avans:

- Comision;
- Dobanda (comision de finantare);
- Garantia;

b. Factoring cu plata la scadenta

La scadenta se platesc creantele cedate spre administrare factorului de catre aderent.

Pentru aceasta activitate, factorul percepe aderentului un comision de factoring.

Evoluţiile şi tendinţele ce se manifestă în prezent pe plan mondial sunt strâns legate de

fenomenul investiţional. Adâncirea interdependenţelor între economiile naţionale este accentuată
de expansiunea deosebită a investiţiilor internaţionale sub multiplele forme pe care le îmbracă.14

14
www.ziarulfinanciar.ro, cacesat la 31.10.2017, ora 11,12

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999.
2. Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci — Aplicaţii şi studii de
caz, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999.
3. Basno C., Dardac N., Floricel C., Operaţiuni bancare, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999.
4. Davidescu N., Sisteme informatice financiar-bancare, Aplicaţii, Editura All
Beck, Bucureşti, 1997.
5. Dănilă, N., Berea A.O. – Management bancar, Editura Economică, Bucureşti,
2000
6. Dănilă N., Anghel L., Dănilă M. – Managementul lichidităţii bancare, Editura
Economică, Bucureşti, 2002
7. Dedu V., Gestiune bancară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.
8. Floricel, C., Relaţii valutar financiare internaţionale Editura Naţional,
Bucureşti, 2001.
9. www.ziarulfinanciar.ro
10. www.biblioteca_digitală.ase.ro

13
11. www.financiarul.ro
12. www.bursa.ro
13. www.piatafinanciară.ro

14