MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ DE STAT

TG-JIU

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU SARCINĂ

EXTRAUTERINĂ

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

2007
 Cuprins

Cuprins................................................................................................ 2
Capitolul I. Anatomia organelor genitale feminine............................ 3
Capitolul II. Sarcina ectopică............................................................. 12
Capitolul III. Cazuri urmărite............................................................. 37
Concluzii............................................................................................. 54
Bibliografie......................................................................................... 55

2
 Capitolul I
Anatomia organelor genitale feminine

Organele genitale feminine se împart în:

- externe;
- interne.
Din organele genitale externe fac parte:
- regiunea pubiană (muntele lui Venus);
- labiile mari;
- labiile mici;
- glandele lui Bortholin;
- orificiul extern al uretrei;
- clitorisul;
- himenul (membrana ce separă organele genitale externe de cele interne).
Din organele genitale interne fac parte:
- vaginul;
- uterul;
- trompele;
- ovarele.

Organele genitale externe

Regiunea pubiană (muntele lui Venus), este un relief anatomic, acoperit

de un tegument cu peri ca şi în regiunea perineală.
Labiile mari sunt două cute tegumentare, simetrice, acoperite de păr pe
faţa externă şi multe glande sebacee şi sudoripare pe partea internă.

3
 Ele se unesc înainte, formând comisura anterioară, şi înapoi, comisura
posterioară, în profunzimea lor se află corpul vulvar format din ţesutul erectil.
Labiile mici sau nimfele, sunt cute în care tegumentul suferă tranziţia
către mucoasă.
Glandele lui Bortholin. sunt situate în treimea posterioară a labiilor mari,
interpuse între bulbul vaginal şi mucoasa vulvară.
Orificiul canalului de secreţie, este situat în unghiul dintre baza labiei mici
şi inelul himenal.
Clitorisul este un organ erectil acoperit de o cută tegumentară situată
înaintea şi deasupra meatului urinar.
Clitorisul este format din cei doi corpi cavernoşi, inseraţi pe ramurile
ischiopubiene.
Ei se unesc pe linia mediană, pentru a forma corpul clitorisului care se
termină cu glandul vascularizat şi conţine corpusculi ai simţului.
Clitorisul, nimfele şi meatul urinar, orificiul extern al uretrei, delimitează
un spaţiu triunghiular, numit vestibul.
În această regiune, pe lângă uretră, se deschid şi canalele glandelor lui
Skene.
Bulbii vaginali sunt constituenţi ai aparatului erectil alături de clitoris, ei
închid vulva şi sunt acoperiţi de muşchiul bulbo-cavernos, care împreună cu cel
din partea opusă formează un inel muscular numit constructorul vulvar sau
vaginal.
Graniţa între organele genitale externe şi cele interne este constituită de o
membrană mucofibroelastică numită himen.
Membrana himenală prezintă un orificiu care permite drenarea fluxului
menstrual.

4
 Organele genitale interne

Vaginul este un canal musculos, membranos, care uneşte organele

genitale externe cu restul organelor genitale.
Cavitatea sa e virtuală şi se fixează circular pe colul uterului, formând un
şanţ circular care poartă numele de fund de sac sau boltă vaginală.
Deoarece vaginul se insera mai sus pe col, pe faţa posterioară decât pe
faţa anterioară, fundul de sac posterior este mai adânc.
Vaginul este cuprins înapoia rectului şi înaintea vezicii urinare.
În regiunea fundului de sac posterior, vaginul este în contact cu fundul de
sac peritoneal al lui Douglas pe 2-3 cm lungime, spaţiu de o reală semnificaţie,
practic aici se recoltează secreţiile seroase purulente sau sângele din cavitatea
abdominală se constituie prin puncţie care se poate efectua transvaginal - un
important element de diagnostic mai cu seamă în abdomenul acut genital.
Din punct de vedere histologic, peretele vaginal este format la exterior de
un strat muscular şi în interior de strat mucos-epitelial, pavimentos,
pluristratificat, fără glande.
Suprafaţa mucoasei vaginale formează cute transversale care sunt mai
reliefate pe linia mediană a peretelui anterior şi posterior (coloanele vaginale).
Deşi epiteliul vaginal nu conţine glande, totuşi există o secreţie în vagin
care provine din glandele colului şi din descuamarea celulelor epiteliale
dezintegrate sub influenţa hormonilor genitali.
Epiteliul vaginal este un receptor al funcţiei ovariene, modificându-se
ciclic, constituind un valoros criteriu al activităţii ovariene şi al tratamentelor
hormonale prin investigaţia citohormonală.
Metoda citodiagnostificarea este un criteriu propice în investigaţia
neoplasmului genital prin prelevarea secreţiei vaginale.
Uterul, este un organ musculos, cavitar, în care au loc importante
fenomene legate de gestaţie şi de naştere.

5
 Constituie segmentul intermediar între vagin şi trompe.
Se compune din col, istm şi corp.
Cavitatea este triunghiulară şi virtuală.
Colul uterin este conic şi este separat de linia inserţiei vaginului într-o
porţiune intravaginală, prezintă în centrul ei deschiderea canalului cervical, prin
orificiul extern.
Canalul cervical este supus influenţei hormonilor ovarieni şi
puerperalităţii mai mult decât celelalte segmente ale aparatului genital.
Corpul este implantat oblic faţă de vagin, axul uterin făcând cu axul
vaginului un unghi deschis, înaintea unghiului de versiune.
Înclinaţia uterului face cu axul colului uterin un unghi deschis înainte
denumit unghiul de flexiune.
În mod normal, uterul este situat în planul sagital uşor anteversat şi
anteflectat.
Uterul are o mare mobilitate şi îşi menţine poziţia datorită ligamentelor
sale largi, rotunde şi uterosacrate.
În afară de aceasta, uterul mai este menţinut şi de ţesutul conjunctiv
pelvian, cât şi de sistemul de susţinere constituit din planşeul perviperineal.
Peretele corpului uterin este constituit dintr-un strat muscular de miometru
căptuşit la interior de o mucoasă, andimetru şi tapetat înspre cavitatea
peritoneală de peritoneu - perimetru.
Structura morfologică a miometrului prezintă o importanţă în înţelegerea
dezvoltării din timpul gestaţiei şi a dinamicii uterine din travaliu.
Complexa sa arhitectură a ridicat foarte multe discuţii.
Uterul care provine din canalul lui Myuler are două straturi musculoase,
unul extern longitudinal - perimiometrul - şi unul intern cularu - arhimiometrul.
Între ele se dezvoltă un al treilea strat ce derivă dintr-o întreţesere a unor
unităţi musculovasculare formate pe seama elementelor adrentiţiale ale maselor
neomiometrul.

6
 După această concepţie, dezvoltarea uterului în cursul gestaţiei s-ar putea
realiza pe seama neomiometrului.
Pentru a explica unele particularităţi ale uterului gravid, unii autori descriu
stratul periform ca fiind alcătuit din fascicule musculare lungi şi lăţite dispuse ca
foiţele bulbului de ceapă sau întreţesute ca plasa unui hamac.
Peretele construieşte o arhitectură complicată formată din unităţi
structurale lungi, spiralate, dispuse ca acul unui ceasornic (un capăt fixat mai sus
la exterior şi un capăt fixat mai jos în interior).
Aceste sisteme musculare provin din arhimiometrul Myule-rian şi
constituind fibrele circulare ale trompei se întretaie.
Prin derularea acestor spirale musculare, cresc dimensiunile corpului
uterin în sens transversal şi longitudinal, iar prin verticalizarea celor din
regiunea istmică se formează segmentul uterin numit segment inferior ce apare
spre sfârşitul gravidităţii.
Această construcţie arhitectonică complicată rezultă din dezvoltarea
peretelui uterin în cursul sarcinii pe seama stratului pleriform în care se petrec
toate fenomenele de hiperplazie, hipertrofie şi metaplazie.
Stratul pleriform este o unitate morfodinamică.
La nivelul corpului, aceste fibre comasate în fascicole se dispun în trei
straturi:
- un strat intern, circular, subţire
- arhimiometrul, derivat din canalele lui Myuler;
- un strat extern, longitudinal, ansiform, cu expansiuni în
ligamentele uterosacrate - perimiometrul, derivat şi el din canalele
lui Myuler;
- un strat intermediar cu structură lamelară pleriformă -
neomiometrul.

7
 La nivelul istmului întâlnim aceeaşi structură musculară în general, dar cu
straturi mult mai subţiri, cu o densitate scăzută a fasciculelor musculare şi
dezvoltarea în schimb a unui ţesut conjunctivo-elastic.
La nivelul colului uterin se constată o musculatură dezvoltată în contul
stratului pleriform constituind un sfincter important la nivelul orificiului cervical
intern.
Restul colului ca şi orificiul extern prezintă numai o structură
vasculoconjunctivă, fibrele musculare fiind foarte rare şi dispersate.
În gestaţie şi evoluţia în stratul pleriform alături de fibre unite între ele
prin celule conjunctive mezenchimale elastice argentofile cu punţi protoblastice,
se găsesc numeroase vase arteriale cu un perete propriu destul de redus muscular
şi elastic, de asemenea vase nervoase mari al căror perete este redus pe alocuri
numai la un endoteliu ce căptuşeşte cavităţile dintre fibrele musculare.
Se constituie astfel locuri sau sinusuri venoase la care s-au descris
formaţii sfincteriene cu rol în circulaţie.
În peretele muscular se găsesc fibre nervoase amiliene frecvente şi celule
nervoase cu capacitatea neuroendocrină ce eliberează mediatorii chimici
cunoscuţi sub denumirea de celule interstiţiale.
Din punct de vedere al capacităţii dinamice, la naştere corpul este cel mai
puternic, devenind singurul element activ în timp ce istmul devenit segment
inferior slab constituit muscular este întins şi destins ca şi colul în mod pasiv.
Endometrul este format dintr-un epiteliu cilindric ciliat unistratificat care
trimite în adâncime tubi glandulari.
Acest strat este supus unor remanieri profunde în timpul ciclului
menstrual, elementele lui recepţionând hormoni ovarieni.
La nivelul acestui epiteliu se secretă mucus.
La nivelul orificiului extern se continuă cu epiteliul pavimentos care
conferă faţa intravaginală a corpului.

8
 În zona de trecere apar deseori neoplaziile colului uterin. Trompele, tubele
sau salpingitele sunt organe caniculare ce se deschid liber în peritoneu cu un
capăt, iar cu celălalt capăt se deschid în cavitatea uterină. Se deosebesc:
- o porţiune în grosimea peretelui uterin - interstiţială cu orificiul
tubouterin;
- o porţiune istmică;
- o porţiune ampulară mai largă.
La capătul peritoneal al trompei se deschide o pâlnie - pavilionul (în jurul
ovarului) cu orificiul tubo-abdominal.
Structura pavilionului este dantelată cu o prelungire ce se aplică
pe vecinătatea ovarului.
Structura trompei
Cuprinde 3 straturi:
- mucoasa formată dintr-un epiteliu unistratificat cilindric sau
ciliat;
- un strat din fibre musculare subţiri, acoperite de seroasă
peritoneală;
- al treilea strat.
Trompa prezintă un mic mezou (mezosalpin) care este format de
peritoneu şi prin care ea primeşte vasele şi nervii.
Rolul trompei este de capta ovulul şi de a-l conduce după fecundaţie spre
uter.
Migraţia se face lent prin peristaltismul oului tubar şi prin mişcarea cililor
vibratili ai mucoasei tubare, iar secreţia tubară contribuie la nutriţia şi maturarea
oului în timpul migrării, facându-l apt nidării în cavitatea uterină.
O altă funcţie a trompei este aceea de vector al lichidului folicular
provenit din panta ovulară.
Conţinutul hormonal al acestui lichid favorabil mucoasei uterotubare
contribuie la creşterea posibilităţilor de fecundaţie a spermatozoizilor.

9
 Ovarele, reprezintă glandele sexuale feminine şi sunt situate în pelvis de o
parte şi de alta uterului într-o fosetă pe peretele lateral al pelvisului numită
fosetă ovariană.
Sunt de mărimea unor nuci uscate cu o culoare albicioasă şi prezintă
suprafaţa neregulată cu numeroase cicatrice şi şanţuri (la femeia în plină
activitate genitală).
Este singurul organ din cavitatea peritoneală neacoperit de peritoneu,
acesta oprindu-se la nivelul nilului ovarian.
Ovarul este un organ relativ mobil, ligamentele sale fiind foarte laxe.
Ovarele şi trompele alcătuiesc anexele uterului.
Ovarul este format din două straturi:
- periferic (extern);
- central (intern).
Primul este numit corticala, iar al doilea medulara.
Corticala conţine foliculi ovarieni în diferite stadii de dezvoltare, corpul
galben şi ţesutul conjunctiv.
Foliculii ovarieni se deosebesc după gradul lor de maturitate în:
- primordiali (pe cale de creştere):
- maturi (foliculi de Graff).
Cei primordiali nu au conţinutul lichidian şi evoluează spre foliculul
matur veziculos (cavitar) cu conţinut lichid folicular.
Foliculul creşte şi se maturizează, se situează către suprafaţa ovarului şi
ajuns la maturitate îşi elimină ovulul în cavitatea peritoneală.
După ruptura foliculului, acesta se transformă şi dă naştere corpului
galben care este o glandă cu secreţie internă.
Când ovulul a fost fecundat şi începe graviditatea, corpul galben se
dezvoltă şi devine funcţional.
În caz contrar involuează şi devine corp albicios care persistă multă vreme
în ovar.

10
 Medulara ovarului este foarte vascularizată, conţine ţesut conjunctiv, fibre
elastice şi numeroase fibre musculare netede.
Ovarul produce ovulul, care după fecundare dă naştere oului, determinând
gestaţia.
Pe de altă parte, secretă hormoni sexuali, care pregătesc organele genitale
în vederea gravidităţii, îi protejează evoluţia, menţine şi dezvoltă caracterele
sexuale feminine.

11
 Capitolul II
Sarcina ectopică

Definiţie:
Prin sarcină ectopică se înţelege nidarea şi dezvoltarea oului în afara
cavităţii corpului uterin.
Această entitate morfologică cuprinde deci localizări:
- tubare;
- ovariene;
- abdominale;
- cervicale;
- forme mixte:
- tubo-ovariene;
- tubo-abdominale;
- cervico-istmice.
Frecvenţă:
Aceste entităţi sunt în funcţie de particularităţile grupului etnic studiat,
de antecedentele obstetricale şi de factorii de patologie genitală. Ca frecvenţă se
înregistrează următoarele localizări:
- sarcina tubară - este cea mai frecventă: 98,30% şi poate avea
următoarele localizări:
- ampulară: 55,35%;
- anipulopavilionară: 18,85%;
- pavilionară: 9,32%;
- istmică: 10,85%;
- istmică interstiţială: 0,42%;
- interstiţială: 3,54%.

12
 Etiologie:
Nu poate fi înţeleasă decât în contextul interrelaţiilor complexe care se
stabilesc între zigot şi tubă în stadiile iniţiale de dezvoltare a oului.
Un alt aspect demn de remarcat este reprezentat de modul de realizare a
integrării biologice a numeroşi stimuli ce rezultă din simbioza zigot - tract tubo-
uterin. Factorii incriminaţi în determinarea localizării ectopice a oului sunt:
- factori tubari (mecanici, dinamici, biochimici);
- de patologie a fecundaţiei (tardivă);
- de patologie de dezvoltare a oului.
Toate aceste categorii de factori izolaţi sau asociaţi pot realiza fecundaţia
la nivelul ovarului sau în cavitatea abdominală şi pot perturba migrarea tubară a
zigotului, ducând la apariţia uneia din formele clinice ale sarcinii tubare sau la
nidaţia tubară centro-laterală (migraţiune patologică).
Studii morfologice şi clinice au arătat că obstacolele mecanice care se
opun desfăşurării normale a procesului de migrare tubară a oului reprezintă
cauza cea mai frecventă a localizării tubare a acestuia.
Pentru a putea da o imagine de ansamblu asupra frecvenţei diverşilor
factori etiologici, statistica lui Brux şi Dupre Froment — 232 de sarcini tubare
determină 27,4%.
Cauze inflamatorii (infecţii gonococice) - 15%, tuberculoza latentă sau
activă în antecedente - 68% şi inflamaţii nespecifice - 5,6% şi 72,6% anomalii
de structură a trompei.
În acest grup autorii au introdus atât anomalii congenitale, cât şi pe cele
dobândite.
Anomaliile morfologice ale trompei care favorizează nidaţia ectopică pot
fi:
- anomalii majore, sub numele de salpingita nodoasă. Această entitate
morfologică sau istmică cu endometru miomatoza trompei, fibromul angular
adenomiomatoza. Endomatrioza trombei, fibromul şi anomaliile congenitale ce

13
rezultă din tulburarea procesului de invaginare a epiteliului caelomic şi din
fuziunea incompletă a canalelor Myuller, accesorii cum ar fi:
- diverticulii lumenului tubei cu dispoziţie paralelă sau
perpendiculară pe lumenul principal;
- cloazonarea;
- trompele şi pavilioanele accesorii.
- anomalii minore şi anume trompa spiralată cu data, cu lungime excesivă,
cu vascularizaţie particulară, cu mezou îngust, cu supleţe redusă, cu poziţie
înaltă, toate acestea contribuind la caracterizarea tipului de trompă infantilă care
pe lângă obstacolele anatomice pe care le creează, are şi o capacitatea redusă de
vehiculare a zigotului.
Tubele orientate cranio-condal, anomalie frecvent întâlnită, pot fi
interpretate ca o malformaţie recisivă embrio-filogenetică, reproducând
fenomenul normal de nidaţie în uterul dublu.
Leziunile inflamatorii produc modificări variate ale lumenului tubei.
Tuberculoza utero-anexială tratată sau latentă joacă un rol de seamă prin
producerea de convalescenţe ale ramificaţiei pliurilor mucoasei tubare.
salpingita hipertrofică sau salpingita multilaculară.
În ultimul timp locul acestora este luat tot mai mult de sechelele produse
de infecţia puerperală şi mai ales de avortul provocat.
Patologia gonococică ca şi cea postoperatorie şi post-chiuretaj uterin
variază şi ea ca pondere de la o ţară la alta în funcţie de particularităţile reţelei
antivenoriene, de frecvenţa îmbolnăvirilor, de momentul şi tipul tratamentului
instituit şi de modul de realizare a dispensarizării.
Se consideră gonoreea ca fiind factorul principal în determinarea
sechelelor inflamatorii tubare.
Se consideră că patologia tubară gonococică este în funcţie de o serie de
factori:
- economici;

14
 - sociali;
- culturali;
- medicali.
Factorul cel mai important pare a fi chiuretajul uterin.
O cauză de mai mică importanţă a localizării tubare a sarcinii este
reprezentată de operaţiile plastice tubare care, indiferent de metoda folosită,
creează în caz de fertilitate un risc de localizare tubară a zigotului la 25% din
cazuri.
Terapia medicală şi chirurgicală a sterilităţii a dus la creşterea sarcinii
ectopice, susţinând o dată în plus cele afirmate mai sus.
Patologia neuro-endocrină prin implicaţiile sale asupra dinamicii şi
secreţiei tubare ca şi asupra interrelaţiilor oului cu tuba, reprezintă un aspect
etiopatogenic a cărui importanţă creşte odată cu îmbogăţirea cunoştinţelor
asupra fiziologiei fecundaţiei şi migraţiei tubare a zigotului.

Simptomatologie

Prezintă caracteristici în funcţie de momentul evolutiv şi anume: Dacă

este în evoluţie, dacă este oprită în evoluţie sau dacă a survenit avortul tubar cu
variantele sale (hematosalpin, hematocel peritubar, hematocel al
Douglasului), drama abdominală prin sarcina tubară ruptă, sindromul abdominal
acut al hemiperitoneului prin ruptura tubară.

Sarcina tubară
Sarcina tubară în evoluţie.
Semnele şi simptomele unei sarcini tubare în evoluţie sunt foarte
numeroase, dar din păcate inconstante şi de multe ori înşelătoare.
a) Antecedentele ginecologice trebuie investigate cu multă grijă şi
răbdare, riscul fiind crescut dacă se consemnează o sarcină ectopică,

15
 infecţii anexiale, sterilitate sau tratament pentru sterilitate şi chiuretaje
repetate.
b) Semnele funcţionale. În afara semnelor funcţionale generale de sarcină
care îmbracă însă un caracter foarte discret (greţuri, vărsături matinale,
cefalee, tulburări neuro - vegetative) un semn de mare valoare este
durerea.
Ca localizare, mod de operaţie şi caracter se pot sublinia următoarele
aspecte: în peste 90% din cazuri întâlnim o durere abdominală joasă, de obicei
unilaterală, rareori bilaterală, cu caracter aproape permanent, uneori cu aspect
colicativ, în alte cazuri este net unilateral, apare brusc, dispare rapid şi de obicei
se repetă, uneori radiază spre regiunea lombară şi spre organele genitale externe,
putând duce la confuzii cu colică renală.
c) Anomalii ale ciclului menstrual.
Cel mai întâlnit aspect este amenoreea, mai mult sau mai puţin francă,
urmată apoi de mici metroragii cu caracter particular.
Alteori tulburarea ritmului menstrual îmbracă aspectul unei mici sângerări
reduse cu sânge negricios, sângerare ce apare înainte de data presupusă a
menstruaţiei şi care de obicei încetează rapid, dar uneori se poate prelungi.
Ultimul aspect este cel al unei sângerări chiar la data menstruaţiei, dar
sângele este în cantitate redusă, modificat calitativ faţă de menstruaţia obişnuită.
d) Metroragia, este un semn foarte valoros, mai ales când se asociază cu
tulburările de ciclu descrise mai înainte.
Apare înainte, în timpul sau după menstruaţie şi e reprezentată de pierderi
de sânge de culoare negricioasă în cantitate redusă.
Uneori sângele este roşu sau roz.
Cantitativ metroragia este redusă, rareori e abundentă putând chiar depăşi
cantitatea de sânge dintr-o menstruaţie obişnuită.
Ca ritm, poate fi zilnică sau la 2-3 zile.

16
 Uneori, odată cu sângele se pot elimina fragmente ce pot fi confundate cu
resturi ovulare, dar care sunt fragmente de caducs.
Deseori se poate elimina caducs în întregime, un adevărat mulaj al
uterului.
O altă particularitate demnă de a reţine atenţia este dată de prezenţa în
cazuri rare a unor sângerări abundente ceea ce a determinat pe unii autori să
eticheteze aceste forme drept sarcini tubare cu aspect clinic de avort datorită
caracterului metroragiei.
e) Febra, se poate întâlni frecvent sub formă de stare subfebrilă şi
justificată în contextul clinic general al bolnavei.
f) Examenul clinic.
Palparea abdomenului are o valoare redusă, deşi uneori permite
evidenţierea unei uşoare sensibilităţi în fosa iliacă afectată.
La examenul genital, colul uterin apare uneori catifelat, ramolit,
este însă întotdeauna închis, element valoros în diagnosticul diferenţial cu
avortul.
Un alt element important la examenul colului uterin este acela că el ne
apare uscat.
Corpul uterin apare uşor mărit uneori globulos, dar totdeauna mai mic
decât vârsta presupusă a sarcinii.
În 25-27% din cazuri la tactul vaginal, vom descoperi o tumoretă latero
sau retrouterină, de dimensiuni variabile mai mult sau mai puţin delimitată,
separată de corpul uterin, de consistenţă moale şi care rămâne moale tot cursul
evoluţiei sarcinii, dând senzaţia de fragilitate.
Foarte importantă este creşterea dimensiunilor sale la examene repetate.

Avortul tubar
În afara semnelor mai sus menţionate, vor apare o serie de particularităţi.
Dintre acestea amintim în primul rând modificarea caracterului durerii.

17
 Ea devine colicativă, mai intensă, uneori îmbrăcând un aspect sincopai.
Cu timpul durerea devine surdă, continuă, întretăiată de episoade
colicative.
Avortul tubar poate duce la un hematosalpin cu caracter clinic mai puţin
dramatic, fie la un hematocel peritubar cu manifestări clinice nespecifice, fie la
un hematocel al Douglasului, situaţie în care aspectul modificat al durerii se
asociază cu o serie de semne de compresiune prin fenomene rectale şi uneori
vezicale.
Mai rar se poate asocia cu sângerarea în cavitatea peritoneală moderată
sau severă din tabloul clinic al inundaţiei peritoneale.
Datele examenului clinic al abdomenului şi al examenului genital variază
în funcţie de momentul prezentării la consultaţie şi de aspectul anatomo-clinic al
avortului tubar.
Astfel, în cazul în care bolnava se află sub urmărire, întâlnim frecvent
modificarea caracterelor formaţiunii retro sau laterouterine mergând până la
imposibilitatea de delimitare a ei, apărând pregnant un element nou reprezentat
de durerea la palparea fundului de sac vaginal corespunzător şi al celui posterior,
precum şi durerea la mobilizarea uterului.
În cazul hematosalpinului, vom constata o anexă mărită difuz impastată,
dureroasă, uneori lipită de uter şi greu delimitată de el.
Palparea fundului de sac posterior este foarte dureroasă, durere mult mai
intensă în cazul unui hematocit, situat în această regiune, el apărând la tensiune
bombat, dând senzaţia unei rezistenţe speciale „de zăpadă".
În spatele uterului se va putea palpa uneori o formaţiune greu delimitabilă,
sensibilă, putând îngloba uterul şi punând probleme diferite de diagnostic
diferenţial.
Este forma clinică în care puncţia Douglasului cu extragerea de sânge
lectat, cu microcheaguri, este semnul cel mai edificator pentru elucidarea
diagnosticului.

18
 Tactul rectal aduce o serie de completări clinice prin evidenţierea
bombării Douglasului, a sensibilităţii sale şi a stării parametrilor.
În cazul unei rupturi ce se produce în ligamentul larg cu formarea unui
hematol al acestuia, durerea este deosebit de intensă cu iradiere spre membrul
pelvian omolog şi uneori cu tulburări de micţiuni.

Ruptura tubei
Ruptura tubei cu inundaţie peritoneală se caracterizează prin apariţia unei
dureri intense, însoţite adeseori de lipotemie.
Ulterior se instalează rapid tabloul clinic al sindromului de hemoragie
internă acută, cu hipotensiune, paloare, vertij, lipotemie, tahicardie.
La examenul obiectiv, abdomenul apare uşor balonat, destins dureros, fără
contractară cu matitate deplasabilă în flancuri.
Un semn foarte valoros este iradierea durerii în umăr (semnul lui
Lamffont), datorită probabil iradiaţiei firelor nervoase diafragmatice de către
sângele revărsat în cavitatea peritoneală. Dacă nu se intervine chirurgical şi
hemoragia continuă se instalează tabloul şocului hemoragic.
La examenul genital se constată:
- fundul de sac vaginal posterior foarte dureros - strigătul
Douglasului sau semnul lui Proust;
- senzaţie de plutire a uterului în pelvis (semnul lui Moudor);
-bombarea fundului de sac Douglas;
- uneori vom găsi o coloraţie cianotică a ombilicului (semnul lui
Culler) şi lizereu palid perioral (semnul lui Georgescu).

Forme rare ale sarcinii ectopice tubare

a) Sarcina interstiţială, este o formă rară reprezentând sub 1% din
localizările ectopice.

19
 Sarcina interstiţială constă în nidarea şi dezvoltarea oului în porţiunea
interstiţială a trompei, adică în zona cuprinsă între istmul uterin şi istmul tubar.
Aici zigotul poate avea 3 moduri de evoluţie:
- în întregime interstiţial - sarcina intramulară a lui Wert care se
termină aproape întotdeauna cu ruptura uterului;
- dezvoltare spre trompă - sarcină tubointerstiţială;
- dezvoltare spre cavitatea uterină - sarcină tubouterină.
Simptomele generale şi locale sunt asemănătoare celor descrise mai
înainte. Ceea ce frapează sunt datele culese cu ocazia examenului genital.
Astfel, vom constata o dezvoltare oblică foarte accentuată a fundului
uterului, într-una din părţi ce coboară în pantă foarte bruscă.
Emergenţa anexei din partea respectivă rămâne mult în afară şi în sus, în
timp ce ligamentul rotund lasă formaţiunea tumorală în afara sa.
Formaţiunea este fermă şi devine tot mai asimetrică cu ocazia
examinărilor repetate, în acelaşi timp corpul uterin este foarte dureros la palpare.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu sarcina ampulară şi va fi expus în
subcapitolul respectiv.
b) Sarcina ectopică în trimestrul al II-lea şi al III-lea.
Este o sarcină rar întâlnită numai în sarcina tubară ampulopavilionară şi în
cea abdominală şi se caracterizează prin: dureri abdominale deosebit de intense
şi violente continue şi accentuate de mişcările fătului, dureri explicate prin
contactul direct al acestuia cu peritoneul.
Vor apărea fenomene de irigaţie peritoneală, greţuri, vărsături, diaree,
insomnii, alterarea stării generale, precum şi tulburări de nutriţie a femeii.
Clinic, apar metroragii neregulate cu eliminarea unor fragmente de
decidua. La palparea abdomenului se vor găsi părţi fetale imediat sub peretele
abdomenului.
Sacul fetal nu se contractă, este asimetric şi uşor delimitat.

20
 La tactul vaginal, colul şi corpul uterin apar dislocate de masa ectopică
lateral sau sub simfiza pubiană, uneori se pot simţi pulsaţii ale arterelor uterine.
Kelly descrie un semn foarte valoros al unei sarcini extrauterine avansate,
colul corespunde ca dimensiune şi consistenţă vârstei sarcinii în timp ce uterul
este mic.
c) Sarcina extrauterină sau bilaterală sau asociată cu cea intrauterină.
Diagnosticul este foarte greu de pus.
Semnele sarcinii ectopice predomină, medicul ignorând sarcina
intrauterină sau pe cea localizată în trompa contralaterală.
Prima variantă e mai puţin gravă, sarcina intrauterină putând ajunge la
termen sau întrerupându-şi evoluţia prin avort prin intervenţie.
A doua variantă poate deveni extrem de gravă în caz de reapariţie a unor
semne şi simptome ce complică o sarcină ectopică la scurt timp după intervenţia
chirurgicală.
Semnele sarcinii intrauterine domină tabloul clinic.
Ea îşi poate întrerupe evoluţia normală printr-un avort, dar persistenţa
tulburărilor anormale, a durerii unilaterale şi a lipotimiilor poate să ne facă să ne
gândim la asocierea respectivă, dar varietatea ei face ca medicul de obicei să se
gândească la un şoc hemoragie, o salpingită, un chist de ovar torsionat sau să nu
amâne intervenţia salvatoare.
Ambele sarcini pot trece neobservate sub masca unui tablou pseudo-
apendicular.
Sindromul are un debut brutal cu semne de fosă iliacă dreaptă, vărsături,
tensiunea peretelui abdominal, durerea fundului de sac vaginal lateral drept.
Unele semne pot atrage atenţia:
- lipsa antecedentelor digestive;
- paloarea;
- lipotimiile;
- semnele de hemoragie internă.

21
 De aceea, în caz de intervenţie pe apendice, aspectul normal trebuie să
determine şi examinarea tubei, altfel urmările pot fi dezastruoase.

Sarcina ovariană
Reprezintă grefarea şi dezvoltarea oului pe unul din cele două ovare.
Frecvenţa
Datele statistice arată că are o rată de apariţie de 0,3% din totalul
sarcinilor ectopice.
Etiologic
Factorii ce contribuie la apariţia sarcinii ovariene nu sunt cunoscuţi.
Se consideră că există posibilitatea apariţiei unei sarcini ovariene,
primitive, ca rezultat al unei pante întârziate, spermatozoidul fecundând ovocitul
intrafolicular în ovar, cu dezvoltarea oului la acest nivel.
Anatomie patologică
Pentru punerea diagnosticului, Spieghelberg a stabilit o serie de criterii
anatomice:
- trompa şi pavilionul complet separate de ovar;
- sac gravidic pe ovar şi legat de uter prin ligamentul tubo-ovarian;
- peretele sacului conţine ţesut ovarian.
Acest ultim criteriu este foarte greu de stabilit în cazul sarcinii ovariene
rupte, ceea ce explică reticenţa multor autori ce afirmă existenţa acestei entităţi
clinice cu atât mai mult cu cât ţesutul ovarian periovular ridică probleme foarte
dificile de diagnostic morfopatologic.
Sarcina ovariană poate fi primitivă şi secundară.
Primitivă, poate fi afirmată după conceptul autorilor atunci când
constatăm un embrion într-un cod galben progestativ, dar situaţia este rareori
întâlnită, diagnosticul punându-se de obicei în faţa unui corp galben rupt
hemoragie cu elemente trofoblastice infiltrând parţial membrana luteală
involuată şi evaluată pe marginea rupturii într-un context necrotic şi hemoragie.

22
 Secundară. Aceasta îmbracă două aspecte:
a) Sac gravidic identificat macroscopic înconjurat de o atmosferă
hemoragică ce continuă de la interior spre exterior, embrionul intact,
macerat sau lizat, sacul ovular o zonă de necroză fibrinoidă şi stroma
ovariană totdeauna congestionată, comprimată şi destinsă, uneori ruptă la
suprafaţă,
b) Focarul gravidic se prezintă sub forma unui hematom intraovarian
macroscopic compact care la examenul histopatologic apare înconjurat de
o zonă de metaplazie deciduiformă subţire incompletă, elemente
trofoblastice greu delimitabile de „plajele" deciduiforme.
Sarcina ovariană se însoţeşte de modificări vasculare ale trompelor cu
aspect hemoragie potenţial.
Ca şi sarcina tubară, o sarcină ovariană îşi întrerupe evoluţia prin ruptură
după 2-3 luni.

Sarcina abdominală
Sarcina abdominală, reprezintă nidaţia şi dezvoltarea oului în cavitatea
abdominală.
Procentul este de 0,7% din totalul sarcinilor extopice.
Se clasifică în:
- primitivă;
- secundară.
Anatomie patologică
Prin reimplantare se creează un nou sac ovular alcătuit din fibrină,
aderente interstiţiale, epiplon, uter, ligament larg şi alte ţesuturi.
De obicei, sarcina abdominală îşi întrerupe evoluţia după 3 - 4 luni, dar
există descrise în literatură şi cazuri când se poate ajunge la termen.
În acest ultim caz, dacă nu se intervine chirurgical înainte de declanşarea
travaliului, fătul va muri ca urmare a hemoragiei ce urmează decolării placentei.

23
 În general fătul prezintă malformaţii determinate de presiunea spaţiului
neregulat în care se află.
Dacă hemoragia nu este dramatică, starea pacientei nu se alterează, oul va
fi reţinut, lichidul amniotic şi sucul fetal se vor resorbi, farul va fi macerat cu
sau fără scheletizare, mumificat, calcificat sau se va produce o supuraţie şi chiar
putrefacţie.
Mumificarea se va produce prin deshidratare cu depunere de fosfaţi şi
carbonaţi de calciu, ducând la formarea unui litrofedion.
Dacă pietrificarea a cuprins învelişurile oului, se formează un litochelifps,
iar dacă a cuprins întregul ou, rezultatul este un litochelifopedion.
Examene paraclinice
Historosalpingografia.
Deşi prezintă riscul rupturii tubare sau a unei tube negravide obstruate
prin alte cauze, a diseminării unei infecţii sau a reacţiilor de intoleranţă la iod,
metoda este utilă în diagnosticul sarcinii tubare nerupte.
Contraindicaţiile sale majore sunt incertitudinea diagnosticului unei
sarcini intrauterine şi în inflamaţiile genitale.
În cazul unei sarcini ectopice, histerosalpingografia poate îmbrăca unul
din următoarele aspecte:
- obliterarea tubară unilaterală completă cu imagine uterină
completă omogenă;
- absenţa opacifierii tubei (sarcina interstiţială, obstruare prin
cheaguri, compresiune prin hematocel);
- imagine de umplere neregulată a unei tube gravide;
- umplere parţială a tubei gravide;
- imagine lacunară, netedă în tubă;
- para radio-opacă de dimensiuni variabile înglobând tuba (situaţie
întâlnită în hematocelul tubar);

24
 - amputaţia unui corn uterin în contrast cu opacifierea normală a
celui contralateral (sarcina interstiţială).
Celioscopia
Este o metodă utilă de confirmare a diagnosticului în cazul prezenţei unui
sindrom de probabilitate.
Celioscopia permite un diagnostic exact şi precoce şi evitarea unui
celiotomin.
Prezintă inconvenientul necesităţii unei aparaturi adecvate şi destul de
costisitoare şi a pregătirilor identice ca pentru o intervenţie chirurgicală, precum
şi un examinator competent care să nu ignore o serie de semne mai puţin
evidente.
Chiuretajul biopsie cu examenul histologic al endometrului.
În cazul sarcinii ectopice, endometrul, sub influenţa hormonală suferă o
transformare deciduală caracterizată prin lipsa vilozităţilor uoriale.
Un progres destul de însemnat în diagnosticul histopatologic al sarcinii
ectopice a fost făcut prin descrierea în 1954 de către Arias Stella a atipilor ce-i
poartă numele.
a) Caduca uterină obţinută prin expulzia sa spontană fragmentară sau
totală, sau printr-un chiuretaj biopsie, are valoare de diagnostic numai în lipsa
elementelor vilozitare.
Valoarea de diagnostic e relativă pentru specificitatea sa, pentru sarcina
ectopică ce nu depăşeşte 40% sursele de eroare provenind de la:
- resturi ovulare vechi - 42%;
- transformarea premenstruală cu caracter pseudodecidual
al endometrului - 6%;
- false caduce - 10%;
- modificarea endometrului datorită prezenţei de tumori
ovariene, progestogene, chisturi de corp galben cu amenoree

25
 negravidică, dismenoree membranoasă, tratamente hormonale -
1%;
- răspunsul decidual al endometrului în prezenţa unei sarcini
ectopice nu este întotdeauna obligatoriu, mai ales în implantările
distale pe tubă sau pe ovar, astfel că valoarea pentru diagnosticul
examenului histopatologic al caducei este relativă.
b) Atipiile Atia Stella constau în modificări ale tubilor glandulari-
endometriali ce apar dilataţi cu prelungiri conjunctive spre lumen, alcătuite
deseori din substanţă mucoidă uşor euzinofilă.
La aceste modificări se adaugă şi modificări ale stromei citogene.
Aceste aspecte trebuie diferenţiate de cele apărute în stări inflamatorii,
dishormonale sau neoplazice.
Arias Stella afirmă că aspectele descrise se datoresc modificărilor
hormonale.
Din date statistice, un endometru cu aţipii Arias Stella reprezintă
posibilitatea unei sarcini ectopice în peste 70% din cazuri.
Deşi modificările pot să apară şi în alte afecţiuni, prezenţa lor în cadrul
unui tablou clinic şi anamnestic evocator de sarcină ectopică reprezintă un
mijloc de diagnostic valoros care împreună cu celioscopia după primul plan al
examenelor paraclinice în diagnosticarea unei sarcini ectopice nerupte.
Diagnosticul hormonal, reprezintă o metodă utilă prezentând o serie de
avantaje legate de precocitatea diagnostică şi de lipsa riscului de apariţie a unor
complicaţii.
Asociind constatarea unei cavităţi uterine goale, la chiuretaj uterin cu
modificări de tip Arias Stella şi cu reacţie pozitivă de sarcină care are o
specificitate de 90% diagnosticul devine cert.
De asemenea, reacţia biologică de sarcină poate confirma sau infirma o
salpingografie dificil de interpretat.
Diagnosticul hormonal în sarcina ectopică prezintă următoarele avantaje:

26
 - în diagnosticele dificile, la începutul evoluţiei unei sarcini ectopice
nerupte, dozarea gonado-trofinelor în serul bolnavei este o metodă precoce
precisă şi exactă;
- dozarea se poate face atât pe iepure cât şi pe broscoi şi sensibilitatea are
un nivel foarte jos corespunzător la 100 U.I. sau chiar 50 U.I.;
- în sarcinile extrauterine cu ou mort, dozarea gonadotrofinei corionice dă
cifre întotdeauna superioare valorii de 100 U.I.
Valori peste 1000 U.I. trebuie să ne facă să ne gândim la un ou viu, dar în
iminenţă de ruptură.
- un rezultat sub 50 U.I. ne permite infirmarea diagnosticului.
Radiografia abdominală gol este un examen paraclinic cu valoare mai
redusă, permiţând evidenţierea unui făt dintr-o sarcină ectopică aflată cel puţin
în trimestrul al II-lea. Elementul radiologie a început să fie folosit şi pentru
diagnostificarea unui hemiperitoneu.
Metoda are însă valoare numai în hemiperitoneu cu simptomatologie
discretă de tip „ambulatoriu" pentru că este inutil şi periculos să facem o
radiografie în cazul sarcinii ectopice rupte cu inundaţie peritoneală.
În cazul unui hemiperitoneu rezultat dintr-un avort tubar sau dintr-o mică
ruptură a tubei, vom găsi următoarele aspecte:
- opacităţi neobişnuite în pelvis;
- distemsie reflexă gastrointestinală de tip special;
-nivele lichidiene intraperitoneale făcute vizibile în cazuri dificile
cu ajutorul pneumoperitoneului.

Puncţia Douglas.
Este o metodă valoroasă, dar implică o serie de riscuri şi de aceea trebuie
făcută numai de mână experimentată.
Este indicată în formele cu inundaţie peritoneală sau în care se palpează
un Douglas plin, dureros în contextul evocator al unei sarcini ectopice.

27
 Puncţia, ce obţine sânge lactal cu microcheaguri, confirmă diagnosticul.
Metoda prezintă dezavantajul unei puncţii albe în hematocelul închistat şi de
puncţie într-un organ pelvian, putându-se înţepa sigmoidul sau rectul cu risc de
peritonită.
De asemenea, poate determina o infecţie prin vehicularea germenilor din
vagin.
Executarea unei puncţii implică intervenţie chirurgicală imediată în
prezenţa unui rezultat pozitiv.
Metode curente de laborator cum sunt:
- Dozarea: - hemoglobinei
- hematocritului
- Stabilirea leucocitei; -V.S.H.-ul
sunt utile în aprecierea gradului anemiei şi eficienţei tratamentului de
reechilibrare, precum şi în diagnosticul diferenţiat cu procese inflamatorii
genitale.
Pentru diagnosticul pozitiv al unei sarcini ectopice în evoluţie sunt utile
dozările hormonale, chiuretaj biopsie şi celioscopie, precum şi
histerosalpingografie, aceasta trebuie să fie indicată în condiţiile adecvate şi e
foarte dificil de interpretat.

Diagnostic pozitiv
Se bazează pe datele anamnestice, tulburarea ciclului menstrual,
caracterul specific al metroragiei şi al durerii, precum şi pe datele culese în
cadrul tuşeului vaginal pe pozitivitatea reacţiilor hormonale de sarcină asociate
cu un uter gol la chiuretaj, eventual cu aţipii de tip Arias Stella,
histerosalpingografie şi celioscopie.
Ruptura brutală se diagnostichează uşor prin asocierea semnelor clinice de
sarcină, semnele unei inundaţii peritoneale cu şoc hemoragie şi puncţia pozitivă
a Douglasului.

28
 O ruptură de tip intracapsular cu formare de hematosalpin sau hematocel
în afara datelor clinice menţionate la sarcina tubară în evoluţie, prezintă un
Douglas inpastat dureros care puncţionat va da un rezultat pozitiv.
O sarcină ectopică în trimestrul al II-lea, al III-lea, se poate diagnostica pe
baza caracterului durerii prin palparea elementelor fatale sub peretele
abdominal, precum şi prin radiografia pe gol a abdomenului.
Diagnostic diferenţial
Cuprinde delimitarea faţă de patologia specifică primei jumătăţi a sarcinii
sau faţă de patologia inflamatorie şi tumorală a structurilor anatomice de
vecinătate (ovar, apendice, uter, rinichi).
Diagnosticul diferenţial al sângerărilor din prima jumătate a sarcinilor.
Avort:
1. Amenoreea la o femeie cu ciclitate şi fertilitate normală;
2. Prezenţa semnelor subiective de sarcină adeseori sindrom uşor sau
mediu de început de sarcină;
3. Sângerarea precede sau apare concomitent cu durerea;
4. Sângerarea domină tabloul clinic, fiind însoţită de cheaguri;
5. Fenomenele generale sunt concordante cu sângerarea externă;
6. Uterul corespunde cu durata amenoreei;
7. Lipsa tumorii parauterine;
8. Uter cu caracter gravidic;
9. Prezenţa mişcărilor active fetale după 4 luni;
10. Contractilitatea uterină normală sau mai mare;
11. Gondotrofia prezentă în cantitate normală cu pozitivitatea testelor
biologice de sarcină;
12. Investigarea ecografică arată prezenţa sacului ovular la 8 săptămâni;
13. La fenocardiogramă, efect Doppler prezent după 10 săptămâni;
14. Examenul anatomo-patologic arată prezenţa de structuri trofoblastice.

29
 Sarcina ectopică:
1. Amenoree la o femeie cu tulburări de fertilitate şi adesea de ciclitate
după un tratament pentru sterilitate secundară;
2. Semne subiective mai puţin evidente;
3. Sângerarea urmează cel mai adesea durerii, mai rar apare concomitent;
4. Durerea domină manifestările clinice;
5. Fenomenele generale nu au concordanţă cu sângerarea vaginală;
6. Uterul este mai mic decât durata corespunzătoare a amenoreei;
7. Tumoarea parauterină în 60-80% din cazuri;
8. Uterul de consistenţă uşor modificată;
9. Lipsa prezenţei mişcărilor fetale după 4 luni;
10. Contractilitatea uterină crescută;
11. Gonadotrofine în titru mic cu teste inconstant pozitive;
12. Sac ovular uterin absent;
13. Efect Doppler absent;
14. Lipsa vilozităţilor coriale.
Frecvent transformata pseudodeciduală şi prezenţa atipiilor Arias Stella.
Boala trofoblastică
1. Amenoree la o femeie cu plină viaţă sexuală, cu fertilitate normală;
2. Prezenţa facultativă a unui sindrom sever de instalare a gestaţiei;
3. Sângerare recurentă, capricioasă, uneori cu sânge maroniu, modificat;
4. Sângerarea domină tabloul clinic prin persistenţă şi recurenţă;
5. Fenomenele generale sunt concordate în primul rând cu fenomenele
metabolice şi hemodinamice (secundare hiperemesia) şi în al doilea rând cu
sângerarea;
6. Uterul nu corespunde duratei amenoreei, în 60-80% din cazuri este mai
mare, în 10-15% mai mic;
7. Tumori parauterine, bilaterale în 30-50% din cazuri;
8. Uter de consistenţă scăzută;

30
 9. Lipsa mişcărilor active fetale după 4 luni;
10. Contractilitatea uterină scăzută;
11. Gonadotrofinele în cantitate foarte mare cu teste constant pozitive;
12. Lipsa sacului ovular şi prezenţa de imagini ecografice tipice;
13. Efectul Doppler absent;
14. Prezenţa structurilor chistice veziculare, vasculare specifice
degenerescenţei trofoblastice militare.
Sarcina ectopică mai trebuie diferenţiată de: anexită, cronică sau acută,
piosalpinge, perimetroanexită, celulita pelviană, tumorile sigmoidiene, tumorile
de ovar, fibromul uterin pedicular, uterul dublu sau sarcină într-unui dintre
compartimente, uter bicorn.
În cazul rupturii cu inundaţie peritoneală, diagnosticul diferenţial trebuie
făcut cu: ruptură de splină sau de ficat, infarctul mezenteric, pancreatita acută
hemoragică, apendicita acută, colicele hepatice sau renale, hemiperitoneul
traumatic sau spontan, ruptura unui folicul ovarian şi porţiunea unei anexe sau a
unui chist de ovar.
Diagnosticul diferenţial se face prin urmărirea evoluţiei sarcinii cu cea
angulară interesându-se de obicei după 2-3 luni cavitatea uterină în timp ce cea
interstiţială se rupe.
Semne recapitulative ale sarcinii ectopice
1. Durerea abdominală înaltă iradiată în umăr;
2. Coloraţia albastră a ombilicului;
3. Consistenţa de „zăpadă" a Douglasului;
4. „Strigătul" Douglasului la presiune;
5. Modificarea menstruaţiilor;
6. Colul mai puţin înmuiat ca în sarcina uterină;
7. Strigătul vezical la presiune;
8. Micţiuni imperioase în caz de ruptură a tubei;
9. Durere provocată de împingerea în sens ventral a colului;

31
 10. Durere localizată anal;
11. Durere provocată de percuţia abdominală;
12. „Semnul sarcinii" situat la nivelul fundului uterului în sarcina
angulară;
13. Oblicitatea fundului uterin în sarcina interstiţială cu punct de reper la
intersecţia ligamentului rotund;
14. Situaţia ventro-externă a ligamentului rotund cu tubă laterală şi a
simetriei anexelor ligamentului rotund;
15. Chiuretajul uterin negativ;
16. Subiecter;
17. Durerea fundului uterin în avort tubar;
18. Bombarea ombilicală unilaterală;
19. Durerea „încrucişată" faţă de situarea sarcinii tubare;
20. Lizeral cianotic peribucal.
Evoluţie şi complicaţii
Principalele complicaţii:
- ruptura cu inundaţie peritoneală şi şoc hemoragie sau urmată de
formarea unui hematocel;
- infectarea hematocelului cu pelviperitonită sau colecţie purulentă în
Douglas;
- ruptura uterului în caz de sarcină interstiţială;
- sterilitatea secundară;
- recidiva unei sarcini ectopice pe bombeu salpingian sau contralateral;
- ocluzia intestinală.
Tratamentul
De cele mai multe ori se intervine chirurgical după producerea rupturii,
metodele conservatoare nemaiputând fi aplicate.

32
 Tehnica rezolvării chirurgicale, se operează de obicei cu anestezie
generală în circuit închis, putându-se utiliza şi rahianestezia sau anestezia locală,
însă cu multă prudenţă şi de obicei numai în sarcina ectopică neruptă.
Cele rupte cu inundaţie peritoneală şi stare gravă, trebuie operate numai
cu anestezie generală şi sub un tratament intens de reechilibrare volemică.
Tratamentul chirurgical poate fi împărţit în două mari grupe:
- metoda de exereză;
- metoda conservatoare.
1. Metoda de exereză.
a) histerectomia, este indicată numai în cazuri grave de ruptură a unei
sarcini
interstiţiale sau în afecţiuni asociate (fibrom);
b) anexectomia, este indicată numai în sarcina tubo-ovariană sau în cazul
asocierii unei sarcini tubare cu un ovar patologic;
c) salpingectonomia:
- clasică - este periculoasă pentru troficitatea ovarului prin interceptarea
arcadei vasculare;
- retrograda subseroasă:
- prin secţiune din aproape în aproape.

2. Metoda conservatoare
a) expresia tubară simplă este indicată în sarcinile mici şi evoluţie cu tuba
suplă macroscopic normală;
Prezintă riscul hemoragiei secundare datorită musculaturii salbe a tubei
sau a lăsării pe loc a unor resturi ovulare;
b) salpingotomia - într-o sarcină mică cu tuba perfect integră:
c) reimplantarea tubo-uterină imediată sau amânată.

Sarcina cervicală

33
 Se referă la nidarea şi dezvoltarea oului distal de orificiul intern al colului
intern uterin, în canalul cervical.
Frecvenţă: 1/160000 de sarcini.
Frecvenţa diferită se datorează lipsei unor criterii precise folosite pentru
încadrarea cazuisticii şi probabil particularităţilor de distribuţie în funcţie de
rasă, climă, factori de mediu, factori genetici.
Terminologie:
Sarcina cervicală este sarcina ce se implantează şi se dezvoltă în canalul
cervical între orificiul intern şi cel extern al colului uterin.
Sarcina cervico-istmică este sarcina ce se implantează în jurul orificiului
intern al colului uterin la care procesul de placentaţie se desfăşoară în regiunea
cervico-istmică.
Etiopatogeneza.
Principalii factori materni:
- patologie de endometru, determinată de vârstă, chiuretaje, tulburări de
receptivitate;
- patologie de fecundaţie şi migraţie. Factorii ovulari ce ţin de calitatea
oului.
Factori trofoblastici. Particularităţi morfofuncţionale şi invazive ale
învelişului trofoblastic.
Anatomie patologică
În timpul implantaţiei, prelungirile trofoblastice vor pătrunde adânc în
mucoasa endoteliului care este subţire, depăşind-o cu uşurinţă şi decalând fibrele
musculare.
Nidarea în cavitatea cervicală este întotdeauna de tip acretic, ducând la
modificări morfologice caracteristice.
Criterii histopatogenice care permit stabilirea diagnosticului:
- prezenţa de glande cervicale în dreptul zonei de implantare placentară;

34
 - pătrunderea vilozităţilor coriale în structura colului;
- placenta situată în totalitate sau în parte sub nivelul de pătrundere al
arterelor uterine sau sub repliurile peritoneului ventral şi dorsal.
Simptomatologie
Tumoarea ocupă treimea sau doimea proximală a vaginului.
În primul trimestru se manifestă prin semnele neurovegetative de sarcină
şi prin amenoree care e întreruptă uneori de o sângerare moderată.
La examenul cu valve, colul apare mărit de volum edematiat violaceu, cu
desenul vascular accentuat şi aspect anarhic cu orificiul extern închis sau
întredeschis.
La tactul vaginal, colul este înmuiat, dilatat, în formă de butoiaş, coafat de
corpul uterin care e de volum normal şi greu delimitat.
În cazul opririi în evoluţie a sarcinii cervicale semnalele subiective se
amendează, apare o sângerare negricioasă în cantitate redusă, iar colul îşi
micşorează dimensiunile şi capătă o consistenţă particulară adevărată.
Diagnosticul pozitiv si diferenţial
Diagnosticul pozitiv al sarcinii ectopice cervicale în evoluţie.
E relativ uşor şi presupune în primul rând stabilirea diagnosticului de
sarcină (datele anamestice sugestive - amenoreea şi semnele
neurovegetative, testele biologice sunt pozitive).Diagnosticul este dificil în faza
de complicaţii, când apare sângerarea caracteristică oricărei sarcini ectopice.
Criterii de diagnostic:
1. Corpul uterin ce coafează colul destins şi dilatat este mult mai mare în
avort în doi timpi decât în sarcina cervicală;
2. În avortul în doi timpi sunt deschise atât orificiul intern cât şi cel extern
al colului, în timp ce în sarcina cervicală ruptă orificiul intern este închis.
3. În timpul chiuretajului în avortul Schroder se găsesc resturi ovulare atât
în col, cât şi în cavitatea uterină.

35
 Este foarte important de stabilit diagnosticul cu avortul incomplet. în
cazuri foarte rare de sarcină cervicală de peste 3 luni diagnosticul diferenţial
trebuie făcut cu placenta previacentrală.

Evoluţie şi complicaţii
Evoluţia unei sarcini ectopice cu localizare cervicală se face în una din
următoarele direcţii:
a) întreruperea în trimestrul I;
b) Oprirea în evoluţie;
c) Evoluţia în trimestrul al II-lea (rară).
Complicaţia majoră a sarcinii cervicale este „ruptura" sau „avortul" cu
hemoragie brutală.
A doua complicaţie întâlnită este infecţia care îmbracă o serie de
particularităţi clinice evolutive determinat de caracteristicile morfo-funcţionale
şi imuno-biologice ale mucoasei sistemelor vasculare şi limfatice.
Tratament
În cazul unei sarcini cervicale oprită în evoluţie se poate încerca
evacuarea blândă a conţinutului colului, chiuretajul digital urmat de
tamponament strâns.
În sarcina cervicală adevărată o tentativă de tratament conservator nu va
permite efectuarea unei hemostaze adecvate datorită dilacerării marei existente.
Tratamentul chirurgical reprezintă singura tentativă justă şi constă în
efectuarea de la început a tratamentului de exereză fără tentativă de rezolvare
intermediară.
Dacă metodele conservatoare nu au rezultat se practică histerectomia
totală homostază.

36
 Capitolul III
Cazuri urmărite

Cazul 1

În timpul practicii sanitare efectuate, am urmărit evoluţia mai multor

bolnave cu sarcina extrauterină.
Iată acum relatat cazul bolnavei Anton Victoria născută în anul 1968, luna
octombrie, ziua 18, localitatea Bustuehin, judeţul Gorj.
S-a internat în ziua de 20 februarie 2007 la orele 18.00 cu diagnostic de
internare: „abdomen acut chirurgical suspectă de sarcină extrauterină".
Cazul a fost internat pentru următoarele motive:
Dureri accentuate în hipogastru şi fosa iliacă, metroragii mici, lipotimie,
cefalee. Dun antecedentele bolnavei rezultă că are 5 naşteri şi 2 avorturi.
Ultima menstruaţie a fost pe 15 ianuarie 2007.
Neagă boli contagioase şi antecedente patologice medicale chirurgicale.
Condiţiile de viaţa şi de muncă nu au legătură cu evoluţia bolii.
Bolnava afirmă că de aproximativ 2 zile prezintă dureri accentuate în
hipogastru şi fosa iliacă, lipotimie, metroragii mici, motiv pentru care se prezintă
la medicul de specialitate.

Examen pe aparate
Tegumente şi mucoase palide, sistem ganglionar limfatic nepalpabil.
Sistem osteoarticular integru funcţional.

37
 Sistem musculo-adipos bine reprezentat.
Aparat cardiovascular:
- şoc apexian în spaţiul 5 intercostal stâng;
- zgomote cardiace ritmice;
TA - 1.30/70 mm Hg:;
- P = 73 b/minut;
- aparat respirator - torace normal conformat la inspecţie palpară, percuţie,
ascultaţie, relaţii normale;
Aparat digestiv - tranzit intestinal normal
- apetit păstrat;
- ficat şi splină în limite normale.
Aparat urogenital - lojile renale nedureroase;
- rinichi nepalpabili.
Sistem nervos - bine echilibrat.
Cazului i s-au recoltat următoarele produse biologice şi patologice:
Hemoleucograma - densitate 1016
H.B. = 6,90 g/100 mm
Examen urină - albumină absentă
Hematocrit = 33% - sedimente rare, epitelii plate
Leucocite = 5000/mm
VDRL - negativ
Cazul se rezolvă prin intervenţie chirurgicală.
Preanestezia: atropină, afedrină şi mialgin.
Anestezie rahidiană cu procaină 8%-16 ctg.
Operaţia constă în:
Anexotomie dreaptă, drenajul Douglasului.
Laparatomie mediană subombilicală. La deschiderea marii cavităţi
abdominale şi explorare se constată sânge fluid şi cheaguri vechi aproximativ

38
1000 ml. Uterul şi anexa stângă violacee. Trompa dreaptă aderentă la ovar (care
este explodată). Se pansează, secţionează şi ligaturează anexa dreaptă.
Roalete marii cavităţi abdominale, controlul hemostazei, drenajul
Douglasului prin polul inferior al plăgii operatorii.
Închiderea peretelui abdominal în straturi anatomice.
Evoluţie, 20 februarie - stare generală bună, afebrilă, abdomen suplu, T.A.
= 140/80 mm Hg.
Evoluţie, 21 februarie - stare generală bună, afebrilă, abdomen suplu,
micţiuni spontane, T.A. = 140/80 mm Hg.
Evoluţie, 22 februarie - stare generală bună, afebrilă, abdomen suplu,
micţiuni spontane, se suprimă tubul, T.A. = 140/80 mm Hg.
Evoluţie, 23 februarie - stare generală bună, afebrilă, tranzit intestinal
prezent, plaga operatorie curată, T.A. = 145/80 mm Hg, puls 80 bătăi/minut.
Evoluţie, 24 februarie - stare generală bună, afebrilă, abdomen suplu,
micţiuni spontane, tranzit intestinal prezent, T.A. = 135/70 mm Hg.
Evoluţie, 25 februarie - stare generală bună, afebrilă, micţiuni spontane,
T.A. = 140/70 mm Hg
Tratament
20.02 - 1. Cloramfenicol;
2.Vitamina C, f. 1;
3. Calciu gluconic, f. 1;
4 .Mialgin;
5. Destran 40%, f. 1 x 500 ml;
6. Hidrocortizon hemisuscinat, f.s;
7. Astropină, f. 1;
8. Efedrina, f. 1;
9.Algocalmin, f.2;
21.02 - 1. Ammosteril;
2. Fortral, f. 2;

39
 3. Piafen, f. 2;
4. Vitamina B. 6, f. 2;
5. Vitamina C, f. 2;
22.2 - 1. Cloramfenicol;
2. Vitamina C, f. 2;
3. Vitamina B.6, f. 2;
4. Vitamina B. 12, f.2;
5. Aminosteril, f.2;
6. Aspirină, tab. 3;
7. Fortral, f.2;
8. Piafen, supoz.;
9. Romergan;
23.02- 1. Cloramfenicol;
2. Vitamina C, f.2;
3. Vitamina B.6, f.2;
4. Vitamina B. 12, f.2;
5. Aspirină, tabl. 2;
6. Algocalmin, tabl. 2;
7. Romergan, f.2;
24.02- 1. Clortrimazol - uz vaginal
2. Vitamina C, f. 2;
3. Vitamina B.6, f.2;
4. Vitamina B. 12, f.2;
5. Romergan, f.2;
6. Algocalmin, 2 tabl.;
25.02 - 1. Clortrimazol - uz vaginal
2. Vitamina C, f.2;
3. Vitamina B.6, f.2;
4. Vitamina B.12, f.2;

40
 5.Romergan, f.2;
6. Algocalmin, 2 tabl.;
26.02 - Se externează
Epicriză.
Se internează pentru dureri hipogastrice, lipotimie.
Se stabileşte diagnosticul abdomen acut chirurgical. Sarcină extrauterină
dreaptă. Se practică anesectonomie dreaptă, drenajul Douglasului.
Evoluţia favorabilă după tratament cu antibiotice, vitamine,
antiinflamatorii, perfuzii, destral şi aminosteril.
Plaga ombilicală cicatrizată (perprima) afebrilă.
Se externează vindecată.
Recomandări
Respectarea prescripţiei medicale, igiena genito-sexuală.

41
42
 Plan de îngrijire
Nevoia Semne de Problema Sursa de Diagnostic Obiective Intervenţie Tratament Evoluţie
fundamentală dificultate dificultate de nursing
1. Nevoia de a Inapetenţă Scăderea Durere Dificultate Restabilirea Alimentaţia Ser.fiz.9% Restabilirea
mânca, a bea apetitului de alimentaţiei diversificată Glucoza alimentaţiei
alimentare 5%
2. Nevoia de a Metroragii Metrologii Durere, Scurgere Combaterea Efectuarea Ser.fiz. 9% Dispariţia
elimina Anxietate, anemie, vaginală, durerii, anemiei, tratamentului Glucoza metroragiilor
nelinişte lipotimie metroragii metroragiilor pregătire 5%
pentru Vitamine
operaţie Hemostati-
ce
3. Nevoia de a Dureri la Anxietate, Durere, Limitarea înlăturarea Combaterea Ser.fiz Bolnavul
se mişca, a-şi deplasare în nelinişte, stare mişcărilor durerii durerii Glucoza operat îşi reia
păstra poziţia hipogastru mobilitate generală active Schimbarea Sedative mişcările
corectă redusă alterată poziţiei
4. Nevoia de a Insomnie Anxietate, Durere, Dificultatea Combaterea Sedarea Sedative şi Bolnavul se
dormi, a se stare de a se bolnavului liniştirea

43
 odihni nelinişte generală odihni insomniei Psihoterapie bolnavului restabileşte
alterată
5. Nevoia de a Dureri Nelinişte, Durere Dificultatea Înlăturarea Ajutorul Liniştirea Bolnavul
se îmbrăca, hipogastrice durere de a îmbrăca durerii asistentei bolnavului operat
dezbrăca şi dezbrăca
6. Nevoia de a- Stare afebrilă - - - - Efectuarea Îngrijirea Evoluţie
şi păstra tratamentului plăgii favorabilă
temperatura
7. Nevoia de a Îşi face - - - - - - -
fi curat singură
toaleta
parţială

44
 CAZUL 2

Lungu Aurelia, născută în anul 1973, luna iunie, ziua 5, localitatea Albeni,
judeţul Gorj.
S-a internat în ziua de 1 martie 2007.
Cu diagnosticul: abdomen acut chirurgical, sarcină extrauterină ruptă.
Cazul a fost internat pentru următoarele motive:
Dureri hipogastrice, metroragii, lipotimie.
Din antecedentele bolnavei rezultă că are 2 naşteri şi 2 avorturi.
Neagă boli contagioase şi bolile copilăriei.
Condiţiile de viaţă şi de muncă bune.
Istoricul bolii:
Bolnava afirmă că boala debutează brusc, de aproximativ o zi, cu dureri
hipogastrice, lipotimie, metroragii. motiv pentru care se prezintă de urgenţă la
medic.
Examen clinic pe aparate
Tegumente şi mucoase palide.
Sistem ganglionar limfatic nepalpabil.
Sistem osteoarticular integru funcţional.
Sistem musculo-adipos bine reprezentat.
Aparat respirator: torace normal conformat, la inspecţia palpară, percuţie,
şi ascultaţie;
Aparat digestiv: tranzit intestinal normal, apetit păstrat, ficat şi splină în
limite normale.
Aparat cardiovascular: şoc apexian în spaţiul 5 intercostal stâng, zgomote
cardiace ritmice, T. A. - 1 10/60 mm Hg, puls 80 b/minut;
Aparat urogenital: lojile renale nedureroase, rinichi nepalpabili.
Sistem nervos - bine echilibrat.

45
 La tuşeul vaginal se observă col închis, uter în A.V.F.
Anexa stângă ruptă, Douglas sensibil.
Funcţia Douglas pozitivă.

Laborator:
Hemoglobina = 10,60/100 mm;
Hematocit = 37%;
Leucocite = 6000/mm;
Uree = 0,25 gr%;
Glicemic = 92 gr%;
VDRL negativ;
Examen urină: densitate= 1120;
albumină = absent;
sediment = rare epitelii plate;
Intervenţie chirurgicală:
01.03.2007 - anestezie rahidiană cu procaină 8% 16 ctg.
Operaţia - salpingectonomie mediană subombilicală.
La deschiderea marii cavităţi abdominale se constată sânge fluid şi
cheaguri în cantităţi foarte mari, aproximativ 1500 ml.
Trompa dreaptă ruptă în porţiunea istmică.
Se pansează, secţionează şi ligaturează trompa dreaptă.
Toaleta marii cavităţi abdominale, controlul hemostazei, drenajul
Douglasului prin plaga operatorie.
Închiderea peretelui abdominal în straturi anatomice.

Evoluţie:
02.03 afebrilă, puls 76 b/minut, abdomen suplu nedureros, micţiuni
spontane, tranzit intestinal prezent;

46
 03.03 afebrilă, puls 72 b/minut, abdomen suplu nedureros, micţiuni
spontane, tranzit intestinal prezent, plaga operatorie curată, stare generală bună;
04.03 afebrilă, puls 72 b/minut, abdomen suplu nedureros, micţiuni
spontane, tranzit intestinal prezent, plaga operatorie curată, stare generală bună;
05.03 - afebrilă, puls 80/minut, abdomen suplu, stare generală bună;
06.03 - afebrilă, puls 75 b/minut, plagă operatorie curată, stare generală
bună;
07.03 - stare bună, afebrilă, puls 80 b/minut.

Tratament medicamentos
Cloramfenicol, aspirină, vitamina C, vitamina B6, vitamina B12,
aminosteril, cofeină, indometacin, romergan, destran, ser fiziologic, calciu
gluconic, efedrina, mialgin, plegomazin, propanolol, transfuzie de sânge grupa
A2, Rh negativ, penicilină
08.03 - Se externează.
Epicriza şi recomandări.
Se internează pentru dureri hipogastrice, lipotimie şi se
stabileşte
diagnosticul: abdomen acut chirurgical, sarcină extrauterină ruptă.
Se propune pentru intervenţie chirurgicală, se practică salpingectomie
dreaptă, drenajul Douglasului.
Se instituie tratament cu vitamine, antibiotice, soluţii perfuzabile,
transfuzie de
sânge.
Evoluţie favorabilă, plagă abdominală cicatrizată. Se externează
vindecată.
Recomandări
Respectarea prescripţiei medicale, igiena genito-sexuală.

47
48
 Plan de îngrijire
Nevoia Semne de Problema Sursa de Diagnostic de Obiective Intervenţie Tratament Evoluţie
fundamentală dificultate dificultate nursing
1. Nevoia de Inapetenţă Scăderea Durere Dificultate de Restabilirea Alimentaţia Ser.fiz.9% Restabilirea
a mânca, a apetitului alimentare alimentaţiei diversificată Glucoza alimentaţiei
bea 5%
2. Nevoia de Metroragii Metrologii Durere, Scurgere Combaterea Efectuarea Ser.fiz.9% Dispariţia
a elimina Anxietate, anemie, vaginală, durerii, anemiei, tratamentului Glucoza metroragii-
nelinişte lipotimie metroragii metroragii lor pregătire 5% lor
pentru Vitamine
operaţie Hemostati
ce
3. Nevoia de Dureri la Anxietate, Durere, Limitarea înlăturarea Combaterea Ser.fiz Bolnavul
a se mişca, a deplasare în nelinişte, stare mişcărilor durerii durerii Glucoză operat îşi
păstra poziţia hipogastru mobilitate generală active Schimbarea Sedative reia
corectă redusă alterată poziţiei mişcările
4. Nevoia de Insomnie Anxietate, Durere, Dificultatea Combaterea Sedarea Sedative şi Bolnavul se

49
a dormi, a se nelinişte stare de a se odihni insomniei bolnavului liniştirea restabileşte
odihni generală Psihoterapie bolnavului
alterată
5. Nevoia de Dureri Nelinişte, Durere Dificultatea înlăturarea Ajutorul Liniştirea Bolnavul
a se îmbrăca, hipogastrice durere de a îmbrăca durerii asistentei bolnavului operat
dezbrăca şi dezbrăca
6. Nevoia de Stare afebrilă - - - - Efectuarea îngrijirea Evoluţie
a-şi păstra tratamentului plăgii favorabilă
temperatura
7. Nevoia de îşi face - - - - - -
a fi curat singură
toaleta
parţială

50
 Cazul 3

S-a internat Pârvu Mioara, născută în anul 1977, luna iulie, ziua 10, în
localitatea Ţicleni, judeţul Gorj, la data de 25.03.2007.
Cazul a fost internat pentru următoarele motive:
Dureri accentuate în hipogastru şi fosa iliacă, metroragii mici, cefalee,
lipotimie.
Din antecedentele bolnavei rezultă că are o familie afirmativ sănătoasă,
are o naştere, un avort, ultima menstruaţie 13.01.2007.
Menarha la 14 ani, ciclul menstrual neregulat, flux moderat, nedureros, cu
durata de 4 zile.
Condiţiile de viaţă şi de muncă: relativ bune.
Istoricul bolii:
Bolnava afirmă că de aproximativ 2 zile prezintă dureri accentuate
hipogastrice, lipotimie, mici metroragii, motiv pentru care se internează pentru
investigării şi tratament.
Examen clinic pe aparate
Tegumente şi mucoase palide.
Sistem ganglionar limfatic nepalpabil.
Sistem osteoarticular integru funcţional .
Sistem musculo-adipos bine reprezentat.
Aparat respirator: torace normal conformat, la inspecţia palpară, percuţie,
şi ascultaţie, relaţii normale.
Aparat cardiovascular: şoc apexian în spaţiul 5 intercostal stâng, zgomote
cardiace ritmice.
Aparat digestiv: tranzit intestinal normal, apetit păstrat.
Splina şi ficatul normale.

51
 Aparat urogenital: lojile renale libere nedureroase, micţiuni spontane,
rinichi nepalpabili.
Sistem nervos - bine echilibrat.

Laborator:
Hemoleucograma HI LC, 60/100 mm;
Uree = 0,25 gr%;
Glicemic = 92 gr%;
VDRL negativ;
Funcţia Douglasului = negativă;
Hematocritul = 36%;
Leucocite = 5400.

Intervenţia chirurgicală: 26.03.2007.

Evoluţie:
26.03 - T.A. = 100/60 mm Hg, puls 74 b/minut, tegumente discret palide,
abdomen dureros la palpare, micţiuni spontane.
27.03 - afebrilă, puls 76 b/minut, tegumente palide, abdomen suplu,
uşoare dureri lombosacrate, micţiuni spontane, drenează moderat.
28.03 - afebrilă, puls 76 b/minut, tegumente palide, abdomen suplu
nedureros, uşoare dureri, micţiuni spontane, tranzit intestinal prezent;
29.03 - afebrilă, puls 75/minut, abdomen suplu nedureros, micţiuni
spontane, plagă operatorie curată, stare generală bună;
30.03 - afebrilă, tegumente normal colorate, abdomen suplu nedureros,
micţiuni spontane, plaga curată;
31.03 - afebrilă, stare generală bună, micţiuni spontane, tranzit normal,
plagă cutată.

52
 Tratament
Penicilină, vitamina C, vitamina B6, fortral, aspirină, efitard, romergan,
indometacin, ser fiziologic, aminosteril, hidrocortizon, hemisuccinat, efedrina,
clorhidrat de procaină.
08.03 - Se externează.
Epicriza
Se internează pentru dureri hipogastrice, lipotimie, cefalee, se stabileşte
diagnosticul de tumoare anexială stângă, se puncţionează anexa stângă, se
propune pentru intervenţie chirurgicală, se practică anexectomie stângă, drenajul
Douglasului, se instituie tratament cu vitamine, antibiotice, perfuzii.
Evoluţie favorabilă.
Respectarea prescripţiei medicale, igiena genito-sexuală.

53
 Plan de îngrijire
Nevoia Semne de Problema Sursa de Diagnostic de Obiective Intervenţie Tratament Evoluţie
fundamentală dificultate dificultate nursing
1. Nevoia de Inapetenţă Scăderea Durere Dificultate de Restabilirea Alimentaţia Ser.fiz.9% Restabilirea
a mânca, a apetitului alimentare alimentaţiei diversificată Glucoză alimentaţiei
bea 5%
2. Nevoia de Metroragii Metrologii Durere, Scurgere Combaterea Efectuarea Ser.fiz.9% Dispariţia
a elimina Anxietate, anemie, vaginală, durerii, anemiei, tratamentului Glucoza metroragii-
nelinişte lipotimie metroragii metroragii lor pregătire 5% lor
pentru Vitamine
operaţie Hemostati
ce
3. Nevoia de Dureri la Anxietate, Durere, Limitarea înlăturarea Combaterea Ser.fiz Bolnavul
a se mişca, a deplasare în nelinişte, stare mişcărilor durerii durerii Glucoză operat îşi
păstra poziţia hipogastru mobilitate generală active Schimbarea Sedative reia
corectă redusă alterată poziţiei mişcările
4. Nevoia de Insomnie Anxietate, Durere, Dificultatea Combaterea Sedarea Sedative şi Bolnavul se
a dormi, a se nelinişte stare de a se odihni insomniei bolnavului liniştirea restabileşte

54
 odihni generală Psihoterapie bolnavului
alterată
5. Nevoia de Dureri Nelinişte, Durere Dificultatea înlăturarea Ajutorul Liniştirea Bolnavul
a se îmbrăca, hipogastrice durere de a îmbrăca durerii asistentei bolnavului operat
dezbrăca şi dezbrăca
6. Nevoia de Stare afebrilă - - - - Efectuarea îngrijirea Evoluţie
a-şi păstra tratamentului plăgii favorabilă
temperatura
7. Nevoia de Îşi face - - - - - -
a fi curat singură
toaleta
parţială

55
 Concluzii

Sarcina extrauterină reprezintă una dintre marile complicaţii ale patologiei

feminine putând duce uneori la adevărate drame familiale.
Prin formele sale multiple de manifestare: tubară, ovariană, abdominală,
ca şi avortul rubar, ruptura tubei, hematomul peritubar, hematocelul
Douglasului, inundaţia peritoneală ridică o serie de probleme dificile de
diagnostificat, motiv pentru care am considerat necesar să aleg această temă
pentru a avea cunoştinţe temeinice, spre a-mi aduce contribuţia în rezolvarea cât
mai precoce a rezolvării cazurilor, atât în teritoriu, cât şi în instituţii spitaliceşti.

56
 Bibliografie

Dan Alexandru: Biologia reproducerii umane

Octav Rusu: Propedeutica ginecologico-obstetricală
Virginia Henderson

57