Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE.................................................................................................................2
CONCLUZII.......................................................................................................................41
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................43
ANEXE
1
INTRODUCERE
2
În contextul crizei, Fondul a devenit un pilon de credibilitate pentru sistemul bancar
care are nevoie să atragă sume cât mai mari de la deponenţi
De asemenea în acest capitol este prezentată şi modalitatea de plată de către Fond a
depozitelor devenite insolvabile, printre care se remarcă faptul că nu mai este nevoie de
intervenţia instanţei.
Al patrulea capitol este cel dedicat studiului de caz efectiv, unde am analizat analiza
evoluţiei procesului de economisire în perioada 2004-2009 şi din care am desprins tendinţele
ce se evidenţiau de-a lungul perioadei sub acţiunea factorilor de influenţă.
Capitolul începe prin evidenţierea tendinţelor din anul curent, urmat de
comportamentul populaţiei în ceea ce priveşte economisirea, după care urmează analiza
evoluţiei în sine a procesului de economisire. Este abordată problematica stabilităţii
financiare şi în contextul crizei economice mondiale şi diminuării încrederii în sistemul
bancar în urma falimenului băncii Lehman Brothers înregistrat în toamna anului 2008.
Ultima parte a acestei lucrări este cea alocată concluziilor şi propunerilor. Analizând
rezultatele numerice de la capitolele anterioare, am menţionat principalii factori care au
contribuit la evoluţia procesului de economisire şi evidenţierea momentelor de impact major.
3
CAPITOLUL 1
4
Studiile au arătat că venitul este principalul element determinant al consumului şi
economiilor. Oamenii bogaţi economisesc mai mult decât cei săraci, atât ca valoare absolută,
cât şi ca procent din venituri. Cei foarte săraci nu pot economisi deloc. În schimb, atâta timp
cât pot lua cu împrumut sau îşi pot cheltui agoniseala, aceştia au tendinţa să nu
economisească. Aceasta înseamnă că ei pot cheltui mai mult decât câştigă, micşorându-şi
economiile agonisite sau afundându-se şi mai mult în datorii.
Faptul că populaţia din ţara noastră obţine printre cele mai scăzute salarii din Europa
conduce si la una dintre cele mai reduse rate de economisire. Spre exemplu, datele publicate
de Banca Naţională arată că, la începutul acestui an, economiile persoanelor fizice, atât în lei,
cât şi în valută, totalizau echivalentul a 13.4 miliarde euro. Raportat la Produsul Intern Brut,
economiile populaţiei reprezintă mai puţin de 14%. Comparativ, în Republica Cehă nivelul
este de peste 25%.
5
1.1. Produse bancare şi nonbancare de economisire
Alături de instrumentele de credit, cele de economisire ocupă un rol central din punct de
vedere al relaţiei financiare a unei persoane fizice cu o bancă. Aşa cum dezvoltarea culturii
bancare şi a gradului de sofisticare a cerinţelor clientelei a determinat o reacţie pe măsură din
partea bancherilor de a îmbunătăţi permanent instrumentele de credit, tot aşa economiile în
rândul instrumentelor de economisire pentru populaţie au transformat aceste produse în
pârghii vitale pentru atingerea obiectivelor strategiilor băncilor de retail. Putem chiar să
afirmăm că ritmul de inventare a unor noi produse de economisire destinate populaţiei l-a
devansat pe cel înregistrat de către noile tipuri de instrumente de credit.
1
Basno Cezar, Dardac Nicolae - Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999
6
O a doua consecinţă constă în formarea depozitelor bancare. Acestea, aflate sub
administrarea efectivă a băncii, pe de o parte, asigură resurse temporare ce pot fi utilizate de
către bancă.
Banca primeşte zilnic sume importante depuse de clienţi sau pentru controlul
acestora, fapt ce transferă asupra băncii atribuţiile de a le păstra, manevra şi a le asigura
securitatea.
Deci, pe de o parte, din atribuţia ce şi-a asumat-o de a păstra disponibilităţile
persoanelor şi firmelor, băncile au cheltuieli de administrare importante. Pe de altă parte, la
bănci se formează un sold minim permanent, la disponibilităţi care pot fi folosite în procesul
creditării de către bănci. Deşi fiecare din titularii de cont au putere de dispoziţie totală asupra
disponibilităţilor aflate în cont şi, teoretic, în orice moment, fiecare şi toţi împreună ar putea
solicita fondurile depuse, în fapt, lucrurile nu se petrec astfel. Chiar daca unii titulari îşi
folosesc la maximum disponibilităţile, utilizându-şi întregul sold disponibil, în fapt, o mare
parte din aceste plăţi se fac în favoarea altor conturi şi, in mare, soldul general al
disponibilităţilor se păstrează la mărimi relativ stabile.
Astfel soldul mediu permanent al depozitelor reprezintă pentru bancă o sursă de
creditare, respectiv o sursă de venituri.
De regulă, veniturile încasate de bănci ca dobânzi pentru creditele acordate din
resursele reprezentate de depozite bancare sunt relativ importante, băncile resimt că o mare
parte din cheltuielile cu administrarea disponibilităţilor nu sunt acoperite.
Acesta este terenul pe care se desfăşoară conflictul între bănci, care refuză sau admit
cu greu remunerarea depozitelor, şi titularii de depozite care se doresc a fi retribuiţi la un
nivel superior prin dobânzi ridicate.
Modul de remunerare principal, în funcţie de care se face clasificarea depozitelor,
depinde de certitudinea utilizării depozitelor ca resursă de creditare pe o perioada mai
restrânsă sau mai îndelungată.
Astfel, clasificare depozitelor în funcţie de remunerare are în vedere:
- Depozitele la vedere;
- Depozitele de economii;
- Depozitele la termen;
Depozitele de economii şi cele la termen sunt efectuate primordial de către persoane
fizice fiind condiţionate cu privire la durată şi constituind astfel pentru bancă resurse sigure
de plasamente pe termen, ceea ce permite atribuirea de dobânzi crescute.
7
Marea masă a depozitelor bancare sunt formate însă din depozite la vedere în care se
materializează de fapt disponibilităţile temporar libere desprinse în procesul de producţie şi
circulaţie şi reprezentând, de fapt, fie o parte din capitalul circulant, fie o parte din fonsul de
dezvoltare sau din profitul nerepartizat.
8
Depozitele bancare la vedere, respectiv conturile titularilor la bancă sunt alimentate
cu continuitate prin următoarele operaţiuni:
- depunerea unor sume, în bancnote sau în monezi, de către titular, sau către alte
persoane, în favoarea titularului de cont;
- transferul unei sume din contul altui titular de cont la dispoziţia acestuia, în
favoarea titularului de cont respectiv;
- acordarea unui credit de către bancă.
Pe lângă depozitul bancar, ce reprezintă cel mai răspândit produs de economisire, mai
există şi altele, printre care se numără următoarele:
Certificatele de trezorerie - Sunt titluri de valoare emise de către Stat in scopul
atragerii economiilor in moneda naţionala de la populaţie. Practic, Ministerul Finanţelor
Publice se împrumuta de la depunătorii persoane fizice, oferindu-le in schimb o dobânda
situata peste rata inflaţiei. Acest tip de investiţii sunt sigure, pentru că sunt asigurate de către
Stat, iar profitul este mai mare în raport cu plasamentele la bănci.
În funcţie de emisiune, certificatele de trezorerie pot avea scadenţa la 90 de zile şi/sau
180 de zile, cu o dobânda de 23% pe an (pentru emisiunile din luna octombrie 2002). Dar,
datorită scăderii inflaţiei, şi dobânda la titlurile de stat înregistrează o diminuare (in aprilie
2002, aceasta era de 29% pe an).
9
Certificate de depozit - Sunt titluri de valoare de credit la termen emise de către o
bancă. Clientul si poate alege termenul de scadenţă (3, 6, 9, 12 luni) si valoarea nominală a
certificatelor, în funcţie de oferta băncii. Dobânda variază între 19 si 22% (pentru depozitele
în lei) şi între 2,5% si 4% pe an (pentru depozitele în valută), în funcţie de termenul pentru
care s-a optat. Dobânda se încasează la scadenţă, împreună cu suma depusa iniţial.
Certificatele se pot răscumpăra şi înainte de scadenţă, dacă ai nevoie de lichidităţi. Dar in
acest caz, dobânda va fi calculată ca la un cont curent (la vedere), adică 1,5-2% pe an pentru
depozitele în lei şi 0,25-0,5% pe an la depozitele în valută (în funcţie de bancă).
Contractele de economisire-creditare.
Pe lângă un credit ipotecar sau imobiliar, achiziţia unei locuinţe se poate realiza şi
printr-un contract de economisire-creditare pentru domeniul locativ. Ele mai sunt denumite şi
«credite Bauspar», care este numele oficial al acestor produse în Germania, ţara unde au fost
inventate si unde sunt utilizate la scara larga.
În afară de cumpărarea unei locuinţe, aceste contracte mai pot fi folosite şi pentru
cumpărarea de terenuri, construcţia unei case sau pentru reabilitarea, modernizarea,
consolidarea sau extinderea unei locuinţe. În plus, cu banii obţinuţi de la bancă se pot
viabiliza terenurile trecute în intravilan şi chiar refinanţa credite ipotecare sau imobiliare. Pe
scurt, contractele permit finanţarea tuturor lucrărilor care au ca destinaţie finală locuinţa.
Folosirea banilor pentru orice altă destinaţie este interzisă prin lege.
Aşa cum sugerează şi denumirea, contractele de economisire – creditare combina
produsele de economisire si cele de creditare intr-unul singur. Practic, funcţionează ca un
credit imobiliar cu avans. Într-o primă fază, clientul trebuie sa economisească până strânge
avansul minim, după care are acces la credit. În plus, primeşte şi o primă de la stat, care se
adaugă în fiecare an la suma economisită.
Contractele de economisire-creditare sunt oferite doar de bănci specializate, care au
devenit recunoscute prin sintagma «bănci pentru locuinţe». Pentru a-şi vinde produsele
acestea folosesc mai multe canale de distribuţie, care pot fi atât bănci comerciale, cat si agenţi
de vânzări sau societăţi specializate de intermediere.
10
CAPITOLUL 2
12
2.2. Inflaţia
Inflaţia2 reprezintă unul din dezechilibrele macroeconomice care afectează, mai mult
sau mai puţin, toate economiile naţionale.
Cercetările teoretice şi practice asupra inflaţiei deşi tot mai laborioase, şi cu succese
evidente încă nu au afirmat că fenomenul este îndeajuns de cunoscut în toată complexitatea
sa, şi că prin diagnoza şi profilaxia teoretică şi practică ar putea fi pe deplin stăpânit.
Definind sintetic fenomenul inflaţiei se poate afirma că este un dezechilibru profund
şi structural ce se manifestă între economia reală şi economia simbolică (dezechilibru
monetaro-material) care constă în existenţa în circulaţie a unei mase monetare superioare în
raport cu nevoile economiei, fapt ce generează deprecierea banilor, respectiv creşterea
generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Autorii care s-au ocupat în mod special de inflaţie evidenţiază necesitatea luării în
considerare a complexităţii factorilor şi cauzele care influenţează apariţia, extinderea şi
generalizarea inflaţiei. De subliniat faptul că fiecare cauză, factor, ce influenţează inflaţia are
determinări multiple (sunt efecte ale unor cauze anterioare) ceea ce justifică natura complexă
şi controversată a inflaţiei.
Dintre cauzele şi factorii care generează apariţia, extinderea şi consolidarea –
generalizarea inflaţiei într-un sector economic, economie naţională şi mai departe, în
economia mondială, subliniem:
1) – Emisiunea excesivă de monedă sau inflaţia prin monedă, respectiv, inflaţia este
legată de oferta de monedă3. Studiind independent această cauză parţială este adevărat că
dacă nu se realizează o supraveghere pe piaţa monetară sub aspectul “multiplicatorului” de
credite se ajunge la un dezechilibru între cantitatea de bani necesari la un moment dat în
economie şi cantitatea de bani existentă în mod real. Surplusul exagerat de monedă
“generează” o psihoza negativă, respectiv o disproporţie între cantitatea de bani (care sunt
mulţi) şi oferta de bunuri/servicii (care sunt puţine), rezultând astfel creşterea nejustificată a
preţurilor şi scăderea puterii lor de cumpărare.
2) – O altă cauză parţială a inflaţiei este excesul de cerere solvabilă; subiecţii de
cerere diversă (bunuri de consum, bunuri industriale) având solvabilitate vor cere aceste
mărfuri pe piaţă; oferta este însă cu mult mai mică (este vorba de un foarte mare dezacord ce
se manifestă pe pieţele reale de bunuri şi servicii: cererea solvabilă foarte mare şi oferta mult
2
Nicolae Dardac, Teodora Barbu - Moneda, bănci şi politici monetare , Editura Didactică si Pedagogică,
Bucureşti, 2005
3
Teorie susţinuta de Milton Friedman, economist american, câştigător al premiului Nobel în economie
13
mai mică; acest dezechilibru este cunoscut în teorie sub denumirea de “absorbţie”; aici
vânzătorii se comportă ca un monopolist; rezultă preţuri înalte);
3) – O altă cauză a inflaţiei o reprezintă Rata inflaţiei
aşa-zisa “inflaţie prin ofertă” caz în care este Anul Trimestrul (la sfârşitul
perioadei)
vorba de un dezechilibru generat de nerespectarea
2009 I 6,71
concordanţei dintre sporirea veniturilor salariaţilor IV 6,30
şi nivelul de creştere al producţiei realizate (aici 2008 III 7,30
II 8,61
creşterea salariilor nu are acoperire în creştere, cel
I 8,63
puţin în acelaşi ritm al producţiei – ofertei de IV 6,60
mărfuri. 2007 III 6,00
II 3,80
4) – Inflaţia poate fi cauzată (sau I 3,70
impulsionată) şi prin creşterea exagerată a IV 4,90
2006 III 5,50
creditelor (de consum sau de producţie) pe care
II 7,10
băncile, în goana lor după profit, le acordă I 8,40
debitorilor, persoane fizice şi/sau juridice. Masa IV 8,60
2005 III 8,50
suplimentară de monedă obţinută prin credite
II 9,90
generează o cerere suplimentară de consum de I 8,80
bunuri industriale/personale, în timp ce IV 10,00
2004 III 11,90
capacităţile de producţie nu oferă o producţie II 12,30
suplimentară, absolut necesară. I 12,10
Tabel 2.2.1.
5) – Inflaţia are drept cauză şi sporirea
Evoluţia inflaţiei în perioada 2004-2009
costurilor de producţie, aşa-zisa “inflaţie prin costuri”. Este de observat ca o creştere
“normală” a costurilor determinată de “raritatea“ factorilor de producţie utilizaţi nu conduce
automat la apariţia inflaţiei; o creştere exagerată, fără justificare a diferitelor elemente ale
costului de producţie, inclusiv a profitului impus pe diverse pieţe “de monopol” poate însă
amplifica unda inflaţionistă.
În Tabelul 2.2.1. este prezentată rata inflaţiei pe perioada analizată în această lucrare
(2004-2009).
Inflaţia constituie atât un factor de încurajare a economisirii sub forma depozitelor,
cât şi unul de descurajare. Încurajarea decurge din faptul că deponenţii potenţiali doresc să-şi
conserve puterea de cumpărare a economisirilor monetare intenţionate, iar descurajarea din
faptul că „fructificarea“ dată de rata real pozitivă pasivă bancară poate fi mai mică decât alte
alternative de economisire. Pe ansamblu, inflaţia poate fi un factor cauzal al economisirii sub
forma depozitelor bancare.
14
În anii 2006 şi 2007 inflaţia (rata medie semestrială a preţurilor bunurilor de consum)
şi depozitele bancare totale sau corelat după cum urmează în Tabelul 2.2.2.:
Nr.
crt. Indicatorul Sem. 1/2006 Sem. 2/2006 Sem. 1/2007
1 Depozite totale nominale – echiv. mil. lei 89 942,2 113 899,0 156 034,7
2 Depozite garantate nominale – echiv. mil. lei 47 676,8 66 421,3 75 229,5
3 Inflaţia medie semestrială – % 3,7 1,5 2,3
(fata de media semestrului anterior)
4 Coeficient de corelaţie – depozite totale –0,49887
5 Coeficient de corelaţie – depozite garantate –0,77395
15
intervalului. Accelerarea cu 0,41 puncte procentuale a ritmului anual de creştere a preţurilor
de consum faţă de decembrie 2008 s-a datorat cu preponderenţă deprecierii monedei
naţionale, atât prin intermediul tarifelor exprimate în euro şi al importurilor, cât şi ca efect al
modificării cursului de schimb utilizat în calcularea accizelor şi a preţurilor medicamentelor.
Contribuţii suplimentare la această evoluţie au avut creşterea cotaţiilor ţiţeiului pe pieţele
internaţionale şi devansarea calendarului de majorare a accizelor.
2.3. Dobânda
4
Rata medie a dobânzii la care BNR atrage depozite de pe piaţa interbancara in cursul unei luni.
16
oct.2009 - oct.2008 10,25 oct.2007 6,87 oct.2006 8,75 oct.2005 7,72 oct.2004 18,75
sep.2009 - sep.2008 10,25 sep.2007 6,48 sep.2006 8,75 sep.2005 8,25 sep.2004 19,24
aug.2009 - aug.2008 10,00 aug.2007 6,10 aug.2006 8,75 aug.2005 8,00 aug.2004 20,29
iul.2009 9,50 iul.2008 9,75 iul.2007 7,25 iul.2006 8,50 iul.2005 8,00 iul.2004 20,75
iun.2009 9,71 iun.2008 9,75 iun.2007 7,25 iun.2006 8,50 iun.2005 8,00 iun.2004 21,25
mai.2009 10,02 mai.2008 9,50 mai.2007 7,50 mai.2006 8,50 mai.2005 7,96 mai.2004 21,25
apr.2009 10,07 apr.2008 9,03 apr.2007 8,00 apr.2006 8,50 apr.2005 8,45 apr.2004 21,25
mar.2009 10,14 mar.2008 9,00 mar.2007 8,08 mar.2006 8,47 mar.2005 10,75 mar.2004 21,25
feb.2009 10,25 feb.2008 8,00 feb.2007 8,75 feb.2006 7,50 feb.2005 15,69 feb.2004 21,25
ian.2009 10,25 ian.2008 7,50 ian.2007 8,75 ian.2006 7,50 ian.2005 17,31 ian.2004 21,25
Sursa: Banca Naţională a României
17
anii precedenti, in prezent se confrunta cu lipsa de lichiditate. Dupa cum se poate observa, ele
au ajuns sa nu mai dea o batalie pe active, ci pe depozite.
Din punctul de vedere al băncii, maximizarea preţului pentru care clienţii ar fi dispuşi
să achiziţioneze un produs de economisire ar conduce direct la venituri financiare
suplimentare, în condiţiile menţinerii neschimbate a calităţii acestuia. Orice majorare a
calităţii produselor se va transpune automat în majorarea costurilor pentru bănci şi, implicit,
în diminuarea rezultatelor financiare.
Toate acestea înseamnă, din partea echipei de specialişti bancari, care trebuie să
stabilească preţul produselor de economisire, o abilitate excelentă de a atinge optimul
calitate-cost pentru fiecare tip de produs de economisire.
În ultima perioadă, studiile arată că, în special în cadrul pieţelor mature, clienţii încep
să devină extrem de atenţi la calitatea tuturor serviciilor oferite de o anumită instituţie
financiar-bancară la care îşi depun economiile. Dezamăgirea produsă de utilizarea unui
anumit serviciu, chiar dacă nu are legătură cu un produs de bază al unei bănci, de retail, poate
forma, în percepţia clientului, o imagine negativă generalizată asupra întregii oferte de
produse si servicii a băncii.
5
Nicolae Dănilă - Retail Banking, Editura Expert, 2009
18
Există bănci de retail care au reuşit să deţină supremaţia în cadrul pieţei bancare, prin
intermediul reducerii costurilor operaţionale şi al utilizării unui mix adecvat al canalelor de
distribuţie. Reducerea costurilor operaţionale pentru o bancă asigură un avantaj competitiv
enorm, aceasta permiţându-şi astfel să ofere produsele de economisire la un preţ de vânzare
excelent pentru clienţi.
CAPITOLUL 3
19
FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR
ÎN SISTEMUL BANCAR
(FGDSB)
20
În acest sens, Fondul îşi concentrează activitatea pe următoarele direcţii:
1) Extinderea activităţii de informare şi conştientizare a publicului despre problematica
garantării depozitelor în vederea creşterii încrederii deponenţilor în sistemul bancar,
acţiune care se înscrie în tendinţele care se manifestă pe plan internaţional în această
privinţă.
2) Continuarea acţiunilor cu privire la elaborarea reglementărilor specifice de stabilire a
coordonatelor politicii de finanţare a Fondului, respectiv a gradului-ţintă de acoperire
a expunerii, a cotei contribuţiei anuale a instituţiilor de credit şi a sumei totale a
liniilor de credit stand-by.
În acest scop, potrivit hotărârii Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
României din data de 28 noiembrie 2007, Fondul va continua colaborarea cu direcţiile de
resort din cadrul Băncii Naţionale a României – Direcţia Stabilitate Financiară şi Direcţia
Supraveghere, atât în ceea ce priveşte elaborarea reglementărilor de stabilire a coordonatelor
politicii sale de finanţare, cât şi asigurarea datelor şi informaţiilor necesare stabilirii anuale a
coordonatelor politicii de finanţare a Fondului.
21
susţine decizia de majorare a plafonului de garantare de la echivalentul a 20.000 de euro la
50.000 de euro pentru clienţii persoane fizice.
Aceasta reprezintă o suplimentare cu 110 mil. euro faţă de liniile asigurate pentru anul
trecut. Finanţarea urmează să fie contractată pentru perioada martie 2009 - februarie 2010
conform planului aprobat de Consiliul de Administraţie al BNR care supervizează activitatea
Fondului.
FMI a cerut guvernului ca Fondul de Garantare sa aibă acces si la contul veniturilor
din privatizare, unde şi aici sunt prea puţini bani.
Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare va trebui să aibă acces la încasările din
privatizare in valoare de 11,6 mld. lei (echivalentul a 2,8 mld. euro) care au mai rămas în
contul Trezoreriei statului de la BNR pentru a-şi suplimenta capacitatea de acoperire a
depozitelor din bănci, măsura fiind inclusă în acordul semnat de autorităţi cu FMI.
"Pentru a întări în continuare Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare şi pentru a-l
alinia celor mai bune practici internaţionale si cerinţelor care trebuie în continuare adoptate în
conformitate cu directivele UE, Fondul de Garantare îşi va suplimenta finanţarea existentă
prin accesul la încasările din privatizare păstrate în contul Trezoreriei de la BNR", se
menţionează în scrisoarea de intenţie semnată de autorităţi.
Fondul de Garantare are nevoie de resurse suplimentare în condiţiile majorării
plafonului de acoperire a depozitelor persoanelor fizice pana la echivalentul a 50.000 de euro.
Acelaşi plafon ar urma sa fie introdus din această vară şi în cazul depozitelor constituite de
persoanele juridice.
În contextul crizei, Fondul a devenit un pilon de credibilitate pentru sistemul bancar
care are nevoie să atragă sume cât mai mari de la deponenţi.
Băncile sunt aşteptate să facă oferte, la selecţie având prioritate cele care deţin cele
mai mari ponderi în totalul depozitelor garantate. Şapte bănci concentrează circa 80% din
depozite. De asemenea, Consiliul de Administraţie al BNR a hotărât ca băncile selectate să
poată aplica un comision de neutilizare de pană la 0,3% pentru liniile de credit acordate
Fondului.
Contractarea de linii de credit este necesară în condiţiile în care contribuţiile directe
ale băncilor la Fond nu pot acoperi efortul pe care îl presupune creşterea plafonului de
garantare la 50.000 de euro, deşi acestea au fost majorate pentru anul 2009.
Astfel, cota de contribuţie anuală a fiecărei bănci a urcat de la 0,1% la 0,2% din soldul
depozitelor care intra in schema de garantare. Instituţiile de credit sunt obligate să achite
22
contribuţiile pana la 30 aprilie, majorarea cotei adăugând o presiune suplimentară costurilor
suportate de bănci in contextul încetinirii dinamicii veniturilor.
Majorarea plafonului de garantare a depozitelor a intrat în vigoare pe 15 octombrie
2008, în contextul creşterii retragerilor de economii din bănci pe fondul crizei bancare din
Vest. România s-a aliniat astfel măsurilor luate de alte ţări membre ale Uniunii Europene.
Pentru companii, plafonul a rămas la echivalentul in lei a 20.000 de euro.
La nivelul UE este însă în curs de revizuire directiva Comisiei Europene privind
schemele de garantare a depozitelor, astfel încât pana in 2011 plafonul să urce până la
100.000 de euro per deponent atât pentru persoane fizice, cât şi pentru companii.
Pentru a avea o evidenta mai buna a necesarului pentru garantarea depozitelor, Fondul
le-a cerut băncilor raportări trimestriale ale structurii depozitelor atrase pe tranşe valorice:
până la 50.000 de euro, între 50.001 si 100.000 de euro, respectiv peste 100.000 de euro.
La jumătatea lui 2008, Fondul avea capitaluri proprii de circa 300 mil. euro, acoperind
numai 1,2% din totalul depozitelor garantate. La sfârşitul lunii noiembrie, doar populaţia avea
depozite de aproape 21 mld. euro.
În aprilie 2009 s-a luat decizia ca Fondul de Garantare să plătească depozitele fără
intervenţia instanţei.
7
Sursa: oficiali care citează documentele convenite de autorităţile romane cu FMI.
23
În acelaşi timp, termenul de începere a plaţilor va fi redus de la trei luni, cu
posibilitatea prelungirii la noua luni, cum este in prezent, la 21 de zile de la decizia BNR
privind imposibilitatea returnării depunerii.
Un proiect de directiva a Comisiei Europene propune ca, din 2011, plata sumelor din
depozite sa înceapă in termen de patru zile.
Rata de schimb aplicata pentru conversia depozitelor în valută în cazul plăţii de la
Fondul de Garantare va fi cea calculata în ziua în care banca centrală a stabilit imposibilitatea
returnării depozitului.
Din luna octombrie 2008, Fondul de Garantare asigură rambursarea depozitelor
în limita echivalentului a 50.000 de euro pe deponent, pe o banca. Autorităţile române au
convenit, la finele lunii martie, cu reprezentanţii FMI asupra unui acord stand-by8 pe doi ani
cu instituţia financiara pentru 12,95 miliarde de euro, pachetul total de finanţare externă, de la
Fond, Uniunea Europeana, BM si BERD urmând sa ajungă la 19,95 miliarde de euro.
CAPITOLUL 4
ANALIZA EVOLUŢIEI DEPOZITELOR ÎN ULTIMII ANI ŞI
TENDINŢE ÎN PROCESUL DE ECONOMISIRE
8
Sursa: Mediafax, mai 2009
24
4.1. Tendinţe bancare la începutul anului 2009
25
în materie de conturi de economii, a creat chiar un cont curent de economii cu card ataşat, din
care se pot efectua diferite plăţi.
În categoria unor măsuri de sprijin al economiei se încadrează şi cele ale unor bănci
de a micşora o serie de comisioane, ori de a nu mai percepe comisioane, la rambursarea
anticipată a unor tipuri de credite. Această ultimă măsuri vine poate şi datorită creşterii
continue a volumului restanţelor la rambursarea creditelor, cu circa 11 la sută (la sfârşitul lui
noiembrie faţă de octombrie).
O variantă alternativă pentru creditul imobiliar aflat în suferinţă (aproape blocat sau
acordat în condiţii absolut înrobitoare pentru contractant) este cea oferită de băncile pentru
locuinţe, sub formă de produse de economisire-creditare, care beneficiază şi de o bonificaţie
de dobândă de la stat de 25 la sută (maximum 250 de euro anual).
În aceste condiţii, probabil, trebuie să ne gândim mai întâi cum să câştigăm banii, cum
să-i economisim şi, abia apoi, dacă să ne dorim un anumit lucru, produs sau bun, dar mai ales
când să-l cumpărăm. Adică, să muncim în prezent, pentru a avea în viitor, şi nu să cumpărăm
astăzi pentru a munci şi plăti mâine, în următorii 20 de ani sau timp de trei generaţii.
Depozitele în lei şi valută ale populaţiei şi firmelor din România s-au restrâns în
martie 2009 cu 0,2% faţă de februarie, până la 164,8 miliarde lei, iar ritmul anual de creştere
a coborât la 15,4%, fata de 17,8% cu o lună în urma, potrivit datelor BNR.
26
De asemenea, românii îşi manifestă înclinaţia spre economisire şi când se afla sub
influenţa unor modele sau presiuni familie ori personale. Ei mai sunt dispuşi să pună bani
deoparte şi atunci când sunt pesimişti sau sunt îngrijoraţi de situaţia economica macrosocială.
„Poate părea paradoxal, dar şi în momentele de criză economică oamenii pun bani de-o
parte. Dat fiind faptul că ei se confruntă cu astfel de cazuri, tind să-şi creeze o plasă de
siguranţă pentru viitor“9.
În sfârşit, o ultimă situaţie determinantă pentru economisire este momentul când
aceasta este recompensată satisfăcător, cu alte cuvinte când randamentul depozitelor nu este
erodat nici de impozite, nici de comisioane ori de inflaţie.
9
Petre Datculescu - Directorul IRSOP Market Research&Consulting
27
preferinţele lor fiind reprezentate de automobile, aparatura casnică, mobilele sau
calculatoarele.
O altă categorie este cea a hedoniştilor10, aceştia cheltuindu-şi banii cu predilecţie pe
vacanţe, călătorii, cumpărături şi evenimente. Aceleaşi preferinţe sunt caracteristice şi unui alt
grup, al celor care „trăiesc clipa“.
Un alt grup separat este reprezentat de cei aşa-zis „conectaţi la natură“, consumul
acestora fiind îndreptat către locuinţă, maşină şi vacanţe ori călătorii.
În sfârşit, din ultima categorie fac parte „familiştii“. Banii acestora sunt cheltuiţi
pentru nevoile familiei, pe îmbunătăţirea şi modernizarea locuinţei şi pe achiziţionarea
bunurilor de consum.
10
Hedonism - Concepţie etică potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea; cultul plăcerii
28
Faptul că populaţia din ţara noastră obţine printre cele mai scăzute salarii din Europa
conduce şi la una dintre cele mai reduse rate de economisire. Spre exemplu, datele publicate
de Banca Naţionala arată că, la începutul anului 2007, economiile persoanelor fizice, atât în
lei, cat si in valuta, totalizau echivalentul a 13.4 miliarde de euro.
Raportat la Produsul Intern Brut, economiile populaţiei reprezintă mai puţin de 14%.
Comparativ, in Republica Ceha nivelul este de peste 25%.
Mai mult, bancherii se aşteaptă, pentru anii următori, la creşteri modeste ale
economiilor populaţiei. Astfel, după ce, in 2006, depozitele persoanelor fizice au sporit cu
aproximativ 27% fata de anul anterior, bancherii se aşteaptă la continuarea unui ritm modest
de creştere a economiilor populaţiei.
Însă anul 2005 a marcat o inversare a tendinţelor de consum a economisire. Astfel,
dacă până la acel moment, aproape toate categoriile sociale din ţara noastră apelau într-o
măsură mai mare la depozitele proprii pentru a-şi satisface nevoile de consum, anul 2005 a
adus un ritm mai mare al economisirii decât cel al renunţării la depozite. Dar tendinţa este
caracteristică mai ales in cazul patronilor şi al salariaţilor.
Prima parte a anului 2008 a marcat o creştere a atractivităţii depozitelor in valută. Iar
situaţia poate fi observată atât pentru rezidenţi, cât şi pentru străini. Pe de o parte, cursul de
schimb s-a majorat în primul semestru al acestui an. Iar pe de altă parte, dobânzile aferente
depozitelor în valută au crescut semnificativ. Valoarea tuturor disponibilităţilor şi depozitelor
în valută, deţinute atât de populaţia şi companiile din ţara noastră, cât şi de nerezidenţi, a
ajuns la finalul primului semestru al anului 2008 la echivalentul a 53,6 mil. de euro
(aproximativ 14,7 miliarde de euro).
Comparativ cu începutul anului trecut, soldul deţinerilor în valută a urcat cu aproape
10% (in euro, creşterea fost de 11%), arată datele publicate de Banca Naţională a României.
În termeni nominali, creşterea din primul semestru a cumulat peste 4,8 miliarde de lei. Iar
comparativ cu avansul din perioada ianuarie-iunie 2007, primul semestru din 2008 a adus o
creştere a deţinerilor de valută de aproape trei ori mai mare.
Astfel, în categoria rezidenţi, datele BNR arată faptul că avansul din primul semestru
al acestui an a reprezentat 1,24 miliarde de euro, de 2,9 ori mai mult decât ritmul din primele
şase luni ale anului trecut. Mai mult, şi in categoria nerezidenţilor, avansul din 2008 a fost de
430 de milioane de euro, de 3,4 ori mai mare decât în prima parte a anului trecut.
29
Unul dintre motivele acestei evoluţii ţine de cursul de schimb. Astfel, dacă în
prima jumătate din 2007, moneda naţională s-a apreciat cu peste cinci procente (calculat la
valorile medii lunare), cursul de schimb ajungând chiar şi la 3,13 lei/euro, perioada ianuarie-
iunie 2008 a marcat o depreciere de aproape un procent. Adică, dacă în 2007, randamentele
depozitelor în valută erau „şterse” de aprecierea leului, în acest an, evoluţia cursului de
schimb chiar a ajutat plasamentele in valută să aducă un câştig mai mare.
Totodată, un alt stimulent pentru economisirea în valută a venit din partea dobânzilor.
Datele publicate de banca centrală arată faptul că, în luna iunie 2007, depozitele noi în euro
aveau o dobândă anuală medie de 3,37% pentru persoanele fizice si 3,51% pentru companii.
În schimb, în mai 2008, randamentul mediu al unui depozit în euro era 4,33% pentru
populaţie şi 4,60% pentru persoanele juridice. În plus, dobânzile în euro au crescut în lunile
următoare, ca urmare a faptului ca Banca Centrala Europeană a majorat, la începutul lunii
iulie a anului 2008, dobânda de politică monetara de la 4% la 4,25% (Tabel 2.3.1.).
De asemenea, o inversare a trendului ascendent pe care îl aveau depozitele la vedere
în valută, a avut loc în luna noiembrie a anului 2008, acestea transformându-se în depozite la
termen datorită dobânzilor foarte avantajoase (Grafic 4.3.1.)
În acelaşi timp, respectiv din luna octombrie a anului 2008, a avut loc o accentuare a
trendului ascendent pe care îl aveau depozitele la termen în valută datorită aceleiaşi
30
atractivităţi pe care le aveau depozitele prin dobânda pasivă. Populaţia a început să-şi retragă
disponibilităţile din contul curent şi să-şi constituie depozite la termen (Grafic 4.3.2.).
În acelaşi grafic se mai constata încă o perioadă în care ritmul de creştere a
depozitelor la termen în valută era ridicat şi anume perioada iulie 2007 – noiembrie 2007.
Acest lucru se întâmpla în perioada în care moneda naţională începea să se deprecieze după
un parcurs foarte bun de până la 3.11 RON/EUR, concomitent cu operaţiunile de pe piaţă care
urmăreau câştiguri pe seama deprecierii monedei naţionale.
11
Raport Anual asupra Inflaţiei – BNR, nr.15, anul V, februarie 2009
31
În debutul lunii octombrie, randamentele interbancare s-au plasat în partea superioară
a coridorului determinat de ratele dobânzilor facilităţilor permanente, iar ulterior au urcat
abrupt şi au rămas la valori deosebit de ridicate până în primele zile ale lunii următoare. La
originea acestei evoluţii s-a aflat un cumul de factori precum:
a) „contaminarea cu neîncredere” a instituţiilor de credit, în contextul intensificării
turbulenţelor de pe pieţele financiare internaţionale;
b) relativa segmentare a pieţei interne şi posibila ajustare descendentă a limitelor de
expunere între unele bănci;
c) creşterea incertitudinii operatorilor privind condiţiile lichidităţii – curente şi pe termen
scurt;
d) amplificarea cererii speculative de lei a nerezidenţilor, mai ales în a doua parte a lunii
octombrie.
32
Întreaga situaţie a evoluţiei depozitelor la termen si la vedere, în lei şi valută, pe
perioada analizată în această lucrare, 2004-2009, este reprezentată în ANEXA 1, respectiv
ANEXA 2.
La toate cele patru categorii de depozite analizate în această lucrare (Grafic 4.3.6.),
(ANEXA 2) şi anume: depozitele la termen si la vedere in lei şi valută, a avut loc o scădere
vizibilă in luna octombrie a anului 2008 pe fondul accentuării crizei financiare si scăderii
încrederii populaţiei în sistemul bancar.
Această corecţie a trendului ascendent pe care îl aveau depozitele pana în momentul
respectiv, a fost urmată de o accentuare a ritmului de creştere doar în cazul depozitelor la
termen în lei şi valută datorită ofertelor pe care începeau sa le facă băncile pentru atragerea de
lichidităţi prin dobânzi avantajoase.
33
Sursa: Banca Naţională a României
12
Raport asupra stabilităţii financiare, Banca Naţională a României, 2009
13
Activele lichide includ: (i) numerar, depozite bancare şi titluri de stat, (ii) acţiuni lichide.
34
În aceste condiţii, creşterea economisirii active14 devine tot mai importantă. Gradul
mare de incertitudine din prezent nu permite însă conturarea unei tendinţe. Situaţia este
mixtă, existând factori care înclină balanţa în ambele direcţii (economisire, respectiv
dezeconomisire):
1. Veniturile au avut o evoluţie ascendentă. Au crescut cu peste 20 % (în termeni
nominali) în ultimii 5 ani, rezultând o majorare cumulativă de aproape 3 ori în perioada
menţionată. Chiar şi ajustând cu rata inflaţiei, rezultă o creştere medie reală anuală de peste
13%. Dacă actuala criză va diminua veniturile populaţiei (de exemplu: rata şomajului se
prognozează a creşte de la 5,8% în 2008, la 8,0% în 2009 15), atunci şi economisirea ar putea
fi afectată.
2. Randamentul la depozitele populaţiei a devenit din 2008 favorabil economisirii.
Până în primăvara anului trecut, rata inflaţiei nu întotdeauna inferioară ratei dobânzii oferite
de bănci la depozite sau aprecierea monedei naţionale nu au încurajat populaţia să
economisească (Grafic 4.4.2.). Cu toate acestea, volumul depozitelor, atât în lei, cât şi
valută, s-a majorat.
14
Majorarea averii nete ca urmare a efectului cantitativ (achiziţii de active financiare)
15
Comisia Europeană, previziunile de primăvară, mai 2009
35
Sursa: Banca Naţională a României
36
ar rămâne peste plafonul garantat. Comparativ cu restul deponenţilor, deţinătorii acestor
economii au, de regulă, capacitate mai bună să monitorizeze pe baze curente riscul, astfel că o
eventuală intensificare a neîncrederii în sistemul financiar ar putea genera o fugă a acestor
economii.
În luna aprilie a anului 2009, dobânzile au început să coboare, pe măsură ce BNR a
încurajat scăderea ratelor pe piaţă interbancară, prin injecţia de lichidităţi. În primul trimestru
băncile afişau chiar si dobânzi de 16% pe an în ofertele standard,
37
În octombrie 2008, pe fondul acutizării crizei internaţionale16 şi apariţiei unor
disfuncţionalităţi ale pieţei interbancare autohtone (inclusiv datorită unor zvonuri că o bancă
importantă ar putea să aibă unele dificultăţi majore), în rândul deponenţilor s-a manifestat un
sentiment de neîncredere.
Retragerile de depozite din sectorul bancar au fost considerabile: 4,7 miliarde lei într-
o singură lună (octombrie 2008). Procentual, suma a reprezentat o reducere cu 3,5% a
volumului depozitelor. Pentru prima dată (în ultimii 4 ani) populaţia a avut ieşiri nete de
depozite. Acest lucru demonstrează că efectul negativ asupra volumului depozitelor a fost
indus în special de comportamentul populaţiei.
Oarecum contraintuitiv, băncile mari au înregistrat cele mai mari ieşiri de depozite (în
unele cazuri, aceste ieşiri au fost importante nu doar ca sumă absolută, ci şi ca procent din
propriul portofoliu).
După ce încrederea a revenit în sistem (decembrie 2008), tot băncile mari au
redevenit principalii beneficiari de depozite. Forma de proprietate pare însă a conta în
16
Raport asupra stabilităţii financiare, Banca Naţională a României, 2009
38
percepţia la risc a deponenţilor. Banca cu capital exclusiv al statului român a fost considerată
o entitate sigură şi a primit o bună parte din retragerile de la celelalte bănci.
b) Populaţia, în special cea cu depozite de mare valoare (peste 100 000 euro
echivalent), a avut reacţia cea mai puternică.
c) Banii retraşi au avut preponderent următoarele destinaţii: (i) păstrarea lor
sub formă de numerar (deţinerile de numerar s-au majorat cu 0,8 miliarde
lei), inclusiv în casete de valori la bănci. (ii) achiziţionarea de titluri de stat
(0,5 miliarde lei), (iii) constituirea de depozite în străinătate (1,3 miliarde
lei), (iv) achiziţie de valută.
d) Lipsa de încredere a durat aproximativ 3 luni. Volumul depozitelor a reuşit
abia în decembrie 2008 să depăşească nivelul anterior panicii. Deşi
volumul agregat al depozitelor a revenit la nivelul din septembrie 2008,
rezidenţii au continuat să plaseze depozite în străinătate inclusiv în luna
decembrie.
Populaţia este principalul deponent, iar aportul său este în creştere (de la aproape
46% în decembrie 2005, la 57% din totalul depozitelor în ianuarie 2009).
Granularitatea depozitelor populaţiei este foarte ridicată. Populaţia deţinea în
noiembrie 2008 aproximativ 17 milioane de depozite, concentrarea fiind pe depozitele de
mică valoare (Grafic 4.5.2.). Media unui depozit constituit de populaţie era de circa 4.700
lei, dar în creştere cu 60% faţă de sfârşitul anului 2006.
Structura numărului de depozite pe categorii de mărime s-a menţinut relativ constantă
de-a lungul ultimilor doi ani, însă volumele depozitelor constituite au crescut în favoarea
categoriilor 10 000-100 000 EUR.
Structura volumului de depozite pe categorii de mărime indică o dominanţă a
depozitelor de până la 5 000 euro în special pentru băncile mijlocii şi mici (Grafic 5.5.2.).
Băncile mari asigură prin depozitele de peste 100 000 euro aproape 23% din volumul
depozitelor constituite la acestea, cu doar 0,1% din numărul depozitelor deţinute.
39
Sursa: Banca Naţională a României
CONCLUZII
40
Românii au devenit tot mai preocupaţi de nevoia de a pune bani deoparte, lucru
evidenţiat de creşterea numărului de depozite. Astfel, se întrevăd perspective bune în ceea ce
priveşte depozitele la termen în moneda naţională, care au devenit cel mai bun produs in
2009, la acest lucru contribuind şi eliminarea impozitării veniturilor din dobânzi.
Atunci când vine vorba despre produsele de economisire, românii prefera termenele
flexibile, cu scadenţa mai redusă, de până la trei luni, în timp ce populaţia din ţările vest-
europene, cum ar fi: Austria, Germania, ş.a. se orientează către economisirea pe termen lung,
între doi şi patru ani. Orientarea românilor către scadenţele pe termen scurt se datorează
faptului că aceştia îşi doresc să aibă acces la sumele depuse fără a pierde veniturile din
dobânzi.
În contextul crizei financiare Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar a
devenit un pilon de încredere în atragerea deponenţior. Acest lucru ridică însă şi problema
identificării necesarului de disponibilităţi şi a managementului acestora de către FGDSB.
În perioada care va urma, băncile vor continua lansarea de noi produse şi modalităţi
de sprijinire a clienţilor în procesul de economisire şi cel puţin până la ieşirea din criză
financiară se va majora numărul celor care economisesc, într-o ţară în care totuşi puţini
oameni au venituri disponibile. dar înclinaţia spre consum este încă ridicată.
Pe parcursul acestei lucrări s-au evidenţiat anumiţi factori care erau specifici fiecărui
an în parte, printre care se remarcă anii 2006 şi 2007 cu nivelul scăzut al economisirii dar cu
un ritm de creştere pozitiv datorită înclinaţiei foarte ridicate spre investiţii şi spre consum. De
asemenea, un alt motiv al acestei evoluţii a fost cursul de schimb, curs care se îndrepta către
nivelul de 3.13 lei/euro, aprecierea monedei naţionale „ştergând” practic randamentele
depozitelor în valută.
Anul 2008 s-a remarcat printr-un trend crescător al depozitelor urmat de o corecţie
oarecum puternică în luna octombrie 2008 în urma falimentului băncii Lehman Brothers care
a „zguduit” pieţele financiare internaţionale şi a scăzut încrederea populaţiei în sistemul
bancar. Astfel, populaţia a început să îşi retragă sumele aflate în conturi la bănci de teama
altor falimente bancare.
Panica din octombrie 2008 a arătat că cele mai afectate bănci au fost cele mari (iar
acestea concentrează şi cele mai mari deţineri de depozite.
Imediat după acel faliment bancar, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul
Bancar a reacţionat prin majorarea plafonului de garantare pană la 50.000 de euro pentru
persoanele fizice şi 20.000 euro pentru persoanele juridice.
41
Anul 2009 s-a remarcat printr-o creştere spectaculoasă a economisirii, la acest lucru
contribuind puternic băncile care aveau foarte mare nevoie de lichidităţi prin dobânzile
foarte atractive la depozitele la termen, în primul trimestru ajungând la 14-16% pe an, cu
posibilitatea de negociere pentru anumite categorii de clienţi, în timp ce rata inflaţiei cobora
spre 6% pe an, deci un randament real pozitiv ridicat. Astfel o parte însemnată din depozitele
la vedere au „migrat” spre depozite la termen.
Ca o prognoză pentru anul 2009 consider că economisirea îşi va continua trendul
ascendent deoarece criza financiară nu a trecut, populaţia îşi constituie în continuare rezerve
de lichidităţi în conturi curente la bănci pentru a face faţă unor cheltuieli neprevăzute, dat
fiind faptul ca accesul la creditare nu mai este atât de facil.
BIBLIOGRAFIE
42
1. Basno Cezar, Dardac Nicolae – Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999
43
mar 2009 38.663.352.665,78 60.975.842.876,12 20.758.659.899,49 44.410.323.445,70
feb 2009 40.574.305.214,77 58.378.798.259,44 21.301.178.368,24 44.611.525.756,91
ian 2009 42.264.763.181,82 55.821.550.294,74 22.837.980.966,80 42.973.662.255,17
dec 2008 46.757.596.022,90 54.200.743.087,07 22.705.988.262,05 36.955.437.189,87
nov 2008 45.611.903.340,40 48.972.470.745,40 23.747.298.854,53 32.576.217.026,44
oct 2008 44.775.822.780,40 48.662.293.508,02 25.062.433.790,64 30.984.062.776,98
sep 2008 47.042.903.473,72 50.536.147.267,22 24.538.794.651,91 32.696.697.205,71
aug 2008 45.883.493.954,66 49.688.316.892,20 24.000.866.715,33 31.142.428.064,72
iul 2008 45.213.693.924,97 49.231.426.296,20 23.266.540.166,92 31.368.400.767,23
iun 2008 46.584.975.152,47 47.653.980.686,64 22.933.927.029,06 30.711.666.715,74
mai 2008 43.238.348.741,41 48.267.447.233,71 21.927.172.613,21 30.693.306.582,66
apr 2008 41.521.442.029,82 48.209.272.383,36 21.923.643.904,11 32.469.933.295,52
mar 2008 42.447.828.011,48 47.891.198.529,76 20.608.211.064,22 29.449.331.281,35
feb 2008 41.716.015.469,30 46.168.691.661,52 21.232.405.439,15 29.033.181.375,02
ian 2008 40.613.281.286,59 46.345.921.772,76 19.804.659.912,05 28.965.461.646,71
dec 2007 41.080.490.497,80 47.634.523.049,70 18.551.749.119,83 28.190.703.873,59
nov 2007 37.026.420.620,32 44.161.115.992,78 18.220.253.001,61 24.661.083.142,25
oct 2007 34.622.048.369,75 42.973.843.805,43 16.912.375.779,67 23.122.578.217,26
sep 2007 33.605.389.670,65 42.705.061.280,23 16.129.419.186,57 22.086.785.343,68
aug 2007 33.234.011.620,82 42.937.251.122,04 15.568.829.359,72 21.237.952.243,74
iul 2007 32.323.241.702,66 41.155.951.901,21 14.783.852.483,64 20.052.281.613,07
iun 2007 29.898.841.824,58 40.987.303.911,46 14.217.755.474,32 19.624.070.660,08
mai 2007 27.696.671.263,74 39.718.695.030,19 14.390.827.937,05 19.978.038.880,28
apr 2007 26.729.323.713,71 41.197.863.223,93 13.888.325.564,57 19.964.723.506,47
mar 2007 26.730.430.769,57 40.494.089.856,33 13.897.292.478,14 20.490.792.698,24
feb 2007 25.512.797.007,12 39.597.028.405,51 13.454.617.390,55 20.163.883.192,80
ian 2007 26.204.828.532,42 38.224.502.062,63 12.900.009.303,18 19.516.810.281,67
dec 2006 22.832.389.472,45 40.088.666.591,56 10.689.932.380,83 19.572.072.040,87
nov 2006 18.804.290.228,83 37.346.849.022,01 10.078.151.447,02 18.654.144.450,97
oct 2006 18.407.816.097,87 36.124.923.551,00 11.296.245.927,86 17.776.665.316,04
sep 2006 17.733.714.618,90 36.070.177.417,45 9.928.762.454,72 18.039.817.780,42
aug 2006 17.751.663.236,56 34.924.144.241,57 9.983.715.104,94 18.382.769.464,85
iul 2006 16.990.827.518,69 33.939.406.106,90 9.294.393.101,83 18.372.112.371,84
iun 2006 16.177.123.391,45 34.857.250.560,43 9.195.369.764,65 17.914.096.652,17
mai 2006 15.274.283.961,33 34.107.742.210,90 8.944.311.669,89 17.548.781.581,14
apr 2006 13.915.586.028,29 32.713.027.376,12 8.503.261.969,66 17.265.930.214,31
mar 2006 14.001.764.863,09 33.083.967.225,66 7.918.080.380,59 17.760.899.180,43
feb 2006 14.017.951.742,87 31.429.453.381,54 8.338.760.138,20 17.188.853.427,37
ian 2006 14.237.286.134,70 31.474.636.421,38 8.308.503.434,83 17.131.698.953,96
dec 2005 14.775.209.660,39 31.384.858.462,16 7.483.646.858,59 17.710.531.037,64
nov 2005 12.199.121.128,46 29.688.914.352,34 7.650.442.630,31 17.868.925.135,06
oct 2005 12.580.693.030,82 28.720.237.397,63 7.894.035.068,47 17.879.526.283,24
sep 2005 12.012.398.538,70 29.160.811.245,52 8.359.077.092,85 16.576.170.854,10
aug 2005 11.775.882.906,27 27.631.471.867,01 7.286.426.425,75 16.474.188.949,06
iul 2005 10.705.564.621,10 26.446.871.973,80 7.163.591.013,97 16.402.250.073,06
iun 2005 10.229.842.426,39 26.208.441.780,46 8.908.377.263,38 17.600.229.799,21
mai 2005 9.644.969.839,88 25.922.428.337,73 7.937.694.931,55 16.079.598.733,09
apr 2005 8.778.616.269,46 25.629.459.954,16 6.874.154.470,20 15.171.901.064,04
mar 2005 8.691.630.914,91 25.126.572.747,05 6.781.094.158,38 15.587.264.853,92
feb 2005 8.151.596.007,45 23.935.919.200,42 6.763.732.557,29 15.206.683.336,04
ian 2005 7.700.480.411,94 22.367.247.343,90 6.902.649.989,06 15.596.948.401,92
dec 2004 8.812.750.542,05 22.284.922.976,18 6.589.510.675,81 16.177.973.351,17
nov 2004 7.430.401.105,05 20.552.764.801,32 6.568.332.924,97 11.988.694.096,32
oct 2004 7.240.625.347,06 20.215.635.064,06 6.833.609.938,70 12.330.492.399,37
sep 2004 7.294.833.822,55 19.637.987.407,78 6.878.754.143,52 12.280.083.416,32
aug 2004 7.194.198.106,23 18.937.016.097,18 6.673.739.616,73 11.591.113.581,18
iul 2004 6.547.339.887,47 17.935.447.738,63 6.433.741.178,51 11.457.423.275,68
iun 2004 6.336.461.112,34 17.160.758.400,04 6.347.920.731,66 11.144.792.392,73
mai 2004 5.960.505.829,48 16.562.774.861,84 6.643.966.415,44 10.897.621.356,83
apr 2004 5.575.866.812,52 15.935.687.950,20 6.603.030.182,42 11.113.929.046,03
mar 2004 5.485.756.572,58 16.193.406.991,56 6.176.617.477,64 12.039.331.416,43
feb 2004 5.122.369.625,30 15.644.673.040,37 6.145.339.001,32 10.745.287.014,25
ian 2004 5.133.962.014,60 15.168.901.538,27 6.309.874.082,27 10.756.824.109,53
44
45