Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE

al Uniunii Europene

BUNE PRACTICI ÎN REFORMAREA POLITICII AGRICOLE COMUNE

PENTRU A SPRIJINI PACTUL VERDE EUROPEAN – O PERSPECTIVĂ
ASUPRA CONSUMULUI DE PESTICIDE ȘI DE FERTILIZATORI
Alina Petronela Alexoaei 1* , Raluca Georgiana Robu 2 ,
Valentin Cojanu 3 , Dumitru Miron 4 și Ana-Maria Holobiuc 5
1)2)3)4)5)
Academia de Studii Economice din București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoria articolului

Alexoaei, A.P., Robu, R.G., Cojanu, V., Miron, D., and Primit: 30 decembrie 2021
Holobiuc, A.M., 2022. Good Practices in Reforming the Revizuit: 28 februarie 2022
Common Agricultural Policy to Support the European Acceptat: 4 aprilie 2022
Green Deal – A Perspective on the Consumption of
Pesticides and Fertilizers. Amfiteatru Economic, 24(60),
pp. 525-545.

DOI: 10.24818/EA/2022/60/525

Rezumat
Pe fondul obiectivelor Pactului verde european de a reduce utilizarea pesticidelor cu
50% și a fertilizatorilor cu 20% până în 2030, analiza actuală își propune: (1) identificarea
principalilor factori de natură economică, instituțională și legislativă care pot avea un rol
semnificativ în specializarea agricolă în conformitate cu Pactul verde european și cu reforma
Politicii agricole comune; (2) analiza variabilelor reprezentative pentru mediul agricol
european în perioada 2000-2019 ce vizează alinierea statelor membre la obiectivele Pactului
verde european și performanțele sectorului agricol; (3) prezentarea unui set de bune practici
în reducerea utilizării îngrășămintelor și pesticidelor în sistemele agricole pe baza
documentării impactului pe care aceste substanțe îl au asupra sănătății umane și a mediului,
arătând că există metode de producție în conformitate cu obiectivele Pactului verde european
și Politicii agricole comune care funcționează în practică. Constatările noastre pot contribui
la definirea politicilor naționale de producție sustenabilă și la elaborarea de măsuri practice
de către fermieri și companiile din industria agricolă.
Cuvinte-cheie: Pactul verde european, pesticide, îngrășăminte, bune practici pentru o
producție sustenabilă a culturilor.
Clasificare JEL: Q01, Q56.

*
Autor de contact, Alina Petronela Alexoaei – e-mail: alina.alexoaei@rei.ase.ro

Acesta este un articol cu acces deschis distribuit în conformitate cu termenii Creative

Commons Attribution License, care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără
restricții în orice mediu, cu condiția ca lucrarea originală să fie citată corect.
© 2022 Toate drepturile aparțin autorilor.

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 355

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Introducere

Sistemele alimentare globale se află la o răscruce de drumuri și se confruntă cu

provocări fără precedent, cea mai presantă fiind: cum să ofere securitate alimentară populației
lumii aflate în creștere rapidă, să sprijine veniturile și mijloacele de trai pentru numărul
semnificativ de oameni care lucrează în agricultură sau care sunt implicați de-a lungul
lanțului alimentar de aprovizionare și, în același timp, să răspundă la șocurile climatice într-
o manieră sustenabilă prin reducerea deșeurilor și a dependenței de resurse neregenerabile.
Practicile agricole din întreaga lume depind de utilizarea pe scară largă a fertilizatorilor
(îngrășămintelor) și pesticidelor ce sunt adăugate pentru a îmbunătăți calitatea culturilor și
pentru a satisface cererea globală de alimente. Utilizarea lor este considerată critică pentru
securitatea alimentară, însă este de necontestat faptul că aduce și multe aspecte nedorite
asupra sănătății umane și a mediului.
Potrivit Agenției Europene de Mediu, există o legătură de cauzalitate între
operațiunile sistemelor agroalimentare ale Uniunii Europene (UE) și deteriorarea stării
mediului și a climei în Europa, aceste operațiuni având ca rezultat „poluarea aerului, apei
și solului, contribuie la pierderea biodiversității, la schimbările climatice și la epuizarea
resurselor” (Agenția Europeană de Mediu, 2020, p. 14). Scopul Pactului verde european
(European Commission, 2019) constă în creșterea eficienței utilizării resurselor naturale,
prezervarea capitalului natural și a sănătății umane, recunoscând amplitudinea
transformărilor economice și sociale necesare. La rândul său, Strategia de la fermă la
consumator (F2F) (European Commission, 2020) recunoaște importanța rolului
fermierilor, în cadrul lanțului de valoare, pentru a atinge obiectivele de securitate și
sustenabilitate a sistemelor agro-alimentare. Strategia UE privind biodiversitatea pentru
2030 cuprinde de asemenea un plan de acțiuni pentru recuperarea ecosistemelor aflate în
proces de degradare, incluzând câteva măsuri în domeniul practicilor agricole precum:
reducerea consumului de pesticide cu 50% și cu minimum 20% a consumului de
fertilizatori, alocarea a cel puțin 25% din suprafața agricolă pentru agricultură organică
și extinderea generală a practicilor de agricultură ecologică, acțiuni se suprapun cu cele
incluse deja în Strategia de la fermă la consumator. Totodată, reforma Politicii agricole
comune (PAC) urmărește o mai bună coordonare cu Pactul verde european și elaborarea
unor măsuri mai concrete de implementare a obiectivelor stabilite în cadrul acestuia cu
aplicabilitate în agricultură. Agricultura și zonele rurale sunt elemente centrale în cadrul
Pactul verde european, iar PAC se dorește a fi un instrument cheie în atingerea
obiectivelor privind tranziția spre sustenabilitate, de la conformitate la performanță.
Articolul prezent se va concentra pe acele obiective ale Pactului verde european
care sunt legate de scopul cercetării noastre, respectiv care au efecte asupra utilizării de
pesticide și îngrășăminte anorganice în agricultură. Scopul lucrării cuprinde analiza
factorilor cu rol definitoriu în specializarea agricolă și alinierea statelor membre la obiectivele
Pactului verde european și trecerea în revistă a unui set de bune practici ce vizează reducerea
utilizării îngrășămintelor și pesticidelor în sistemele agricole europene.
Lucrarea este structurată după cum urmează: prima secțiune prezintă o sinteză a
literaturii de specialitate cu referire la factorii de natură economică, instituțională și
legislativă care pot avea un rol semnificativ în specializarea agricolă în conformitate cu
Pactul verde european și reforma PAC; a doua parte a materialului prezintă impactul
utilizării pesticidelor și a fertilizatorilor asupra sănătății umane și asupra mediului, iar a treia
secțiune este dedicată prezentării detaliate a bunelor practici identificate la nivel european.

356 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

1. Recenzia literaturii științifice

Recenzia literaturii științifice va fi structurată pornind de la tipurile de metode de

producție, soluții tehnice și de management al producției care permit îndeplinirea obiectivelor
ce vizează reducerea consumului de pesticide și fertilizatori din cadrul Pactului verde
european și PAC, identificând în paralel determinanții economici, instituționali și legislativi
ai adoptării acestor metode de către fermieri. Noul cadru legislativ PAC propune un nou
model care oferă statelor membre o mai mare flexibilitate și o nouă arhitectură ecologică cu
standarde obligatorii, care vizează promovarea practicilor ecologice de către fermieri. Au fost
introduse modificări care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european
și ale strategiei De la fermă la consumator, precum:
 O creștere a finanțării pentru dezvoltarea rurală, îmbunătățirea ecosistemelor,
promovarea eficienței resurselor
 Introducerea eco-schemelor: un minim de 20% din bugetul primului pilon (utilizați de
obicei pentru plăți pe hectar) vor merge către fermierii care desfășoară activități suplimentare
legate de climă, mediu, bunăstarea animalelor și rezistența la anti-microbiene și contribuie
atingerea obiectivelor Pactului verde european.
 Condiționalitate îmbunătățită în cadrul primului pilon: pentru a beneficia de sprijin
pentru venituri, fermierii trebuie să respecte cerințele de bază numite Condiții Agricole și
Ecologice Bune (GAEC). Influențate de strategia De la fermă la consumator și Pactul verde
european, ele ar trebui să fie legate de practicile și standardele agricole ecologice. De
exemplu, la fiecare fermă cel puțin 3% din terenul arabil va fi dedicat biodiversității, cu
posibilitatea de a primi sprijin prin eco-scheme pentru a atinge 7%. În sectorul fructelor și
legumelor programele operaționale vor aloca cel puțin 15% din cheltuieli către acțiuni pentru
mediu
 Planuri strategice PAC: pentru a primi finanțare în următoarea perioadă bugetară,
statele membre vor trebui să prezinte planuri strategice PAC care detaliază modul în care
intenționează să pună în aplicare regulile PAC. Comisia oferă recomandări pentru a asigura
„conformitatea cu ambițiile Pactului verde european și cu șase dintre obiectivele De la fermă
la consumator și ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030.
Pentru ca reducerea utilizării de pesticide și fertilizatori anorganici să fie stimulată,
este nevoie ca determinanții utilizării lor să fie folosiți ca pârghii (sintetizați în Tabelul 1). Pe
lângă factorii economici, factorii instituționali și cei de reglementare pot juca un rol important
în decizia fermierilor de a se specializa în agricultura ecologică, de exemplu: barierele
instituționale, comunicarea instituțională și instabilitatea legislativă (Łuczka și Kalinowski,
2020). Politicile de mediu, infrastructura, investițiile, precum și cercetarea și dezvoltarea în
agricultură tind să susțină activitățile de agricultură ecologică (Lohr și Salomonsson, 2000).
Nivelul general de educație al populației influențează pozitiv cererea de alimente sănătoase
și, prin urmare, de îngrășăminte și pesticide în mod negativ (Lohr și Salomonsson, 2000).

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 357

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Tabelul nr. 1. Pârghiile necesare implementării metodelor de producție agricolă

care permit reducerea consumului de pesticide și fertilizatori anorganici
Metode de
producție/ Pârghii economice Pârghii instituționale Pârghii legislative
soluții tehnice
- Eliminarea
consumului excesiv
de factori de - Protejarea datelor
producție* - Extinderea partajate de
- Prețuri de desfacere infrastructurii de internet fermieri
Agricultura de
mai mari pentru în bandă largă - Reglementarea
precizie și acces
produsele finite - Înființarea de platforme asociațiilor de
la internet în
- Finanțarea investiției și rețele de cooperare fermieri
bandă largă
inițiale prin eco- - Modificări instituționale - Transpunerea PAC
(a, b, c)
scheme și administrative pentru în legislația
- Impozitarea factorilor implementarea PAC națională
de producție
anorganici
- Subvenții dedicate
- Eliminarea
consumului excesiv
de factori de producție
anorganici* - Campanii de informare,
- Transpunerea PAC
- Productivitate cursuri de pregătire
Managementul în legislația
superioară * pentru fermieri
integrat al națională
- Prețuri de desfacere - Canale de distribuție
dăunătorilor - Certificarea
mai mari pentru dedicate
(MID) (a) produselor MID
produsele finite - Campanii de informare
- Finanțare prin eco- pentru consumatori
scheme
- Impozitarea
pesticidelor
- Reglementări
privind schemele
de subvenționare
- Prețuri de desfacere
- Transpunerea PAC
mai mari a produselor - Monitorizarea certificării
în legislația
Agricultură finite produselor organice
națională
organică (d) - Finanțare prin eco- - Campanii de informare
- Reglementarea
scheme pentru consumatori
certificării
- Subvenții dedicate
produselor
organice

Obiective urmărite în cadrul Pactului verde european: a. Reducerea consumului de pesticide;

b. Reducerea consumului de fertilizatori, c. Reducerea pierderilor de nutrienți,
d. Creșterea suprafețelor de culturi ecologice
*beneficiile apar de la sine în urma implementării metodelor de producție specificate
Sursa: prelucrarea autorilor pe baza clasificării metodelor de producție realizată de Guyomard et al.
(2020, p. 63)

358 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Strategia de la fermă la consumator introduce următoarele metode moderne și

sustenabile de producție și management agricol care vor fi finanțate prin eco-schemele din
cadrul Politicii agricole comune reformate: agricultura de precizie, agro-ecologia
(managementul integrat al dăunătorilor, agricultura organică), agricultură cu amprentă redusă
de carbon și agro-silvicultura (Comisia Europeană, 2020). Dintre acestea, le reținem pe
primele două ca având impact asupra reducerii consumului de pesticide și fertilizatori.
Agricultura de precizie permite reducerea costurilor pentru fermieri prin realizarea
unor calcule precise asupra necesarului cantității de semințe, pesticide, fertilizatori, ierbicide
și irigații, menținând productivitatea, dar evitând risipa, ceea ce conduce la sustenabilitate și
protejarea mediului. De asemenea, se monitorizează pierderea sau acumularea excesivă de
nutrienți în anumite zone ale culturii pentru reechilibrarea concentrației (Hedley, 2015).
Implementarea se face printr-o suită de tehnologii, precum: monitorizare prin satelit, senzori
în teren (ground sensors), teledetecție (remote sensing) și inteligență artificială (Comisia
Europeană, 2020; Blasch et al., 2022). În acest scop, Strategia de la fermă la consumator își
propune ținta de a asigura acces, în proporție de 100%, la internet în bandă largă în zonele
rurale până în 2025 (Comisia Europeană, 2020). În același timp, agricultura de precizie
presupune investiții din partea fermierilor pentru achiziționarea de echipamente și pentru
asigurarea conexiunii la rețeaua de internet (Guyomard et al., 2020), costurile asociate
reprezentând un impediment major (Blasch et al., 2022; Zarco-Tejada, Hubbard and
Loudjani, 2014). În cazul suprafețelor agricole de mici dimensiuni, achiziția tehnologiilor
pentru agricultura de precizie nu este rentabilă, unii autori (Zarco-Tejada et al., 2014)
propunând soluția asocierii fermierilor pentru a realiza investițiile în colaborare sau pentru a
coopera cu contractori specializați. Se impune revizuirea reglementării formelor de asociere
a fermierilor care prezintă diferențe semnificative între statele membre ale UE (Rebega,
2019). Pe de altă parte, Despotović et al. (2019) concluzionează că pentru managementul
integrat al dăunătorilor (MID), cu cât este mai mare ferma, cu atât devine mai dificilă și mai
improbabilă implementarea metodelor de producție de acest tip, recomandându-se aplicarea
acestei strategii pentru fermele mici.
Managementul integrat al dăunătorilor (MID) este o practică îndelung studiată în
literatura de specialitate (Bottrell, 1979; Kogan, M., 1998) și inclusă în Directiva
2009/128/EC pentru utilizarea sustenabilă a pesticidelor (Parlamentul European și Consiliul,
2009). Directiva definește MID ca fiind analiza și utilizarea integrată a metodelor de protejare
a plantelor astfel încât efectele economice și, în același timp, ecologice să fie minime,
incluzând: rotația culturilor, utilizarea de semințe rezistente la dăunători, materiale și metode
naturale de protecție împotriva dăunătorilor, irigare echilibrată, măsuri de igienă
(dezinfectarea echipamentelor), etc. Deși scăderea consumului de pesticide duce la scăderea
costurilor de producție, acest avantaj este diminuat de apariția unor costuri suplimentare:
rotația culturilor presupune introducerea unor culturi mai puțin profitabile (de exemplu
floarea soarelui) un aport mai mare de muncă și capital (monitorizarea și lucrarea mai
frecventă a culturilor), costul substitutelor organice (Lefebvre et al., 2015).
Costurile determinate de implementarea metodelor de identificare precoce a bolilor
și stropirea precisă a plantelor se recuperează în timp prin reducerea consumului de pesticide
(Vasileiadis et al., 2011). Mare parte din aceste metode cresc eficiența și productivitatea
(Lefebvre et al., 2015). Pentru produsele mai puțin intensive în substanțe chimice, prețul de
vânzare poate fi ridicat, facilitând recuperarea costurilor (Lefebvre et al., 2015), deși nu duce
neapărat la o marjă de profit mai mare (Uematsu, Mishra, 2012). Certificarea produselor ca
fiind organice sau cu conținut scăzut de substanțe dăunătoare sănătății funcționează în prezent
doar în cazul produselor organice (Lefebvre et al., 2015). O certificare și a produselor

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 359

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

obținute prin MID ar aduce motivația necesară adoptării acestor metode de către fermieri
(Kvakkestad et al., 2021). De asemenea, se pot identifica metode pentru a convinge
distribuitorii să dedice canale de distribuție speciale pentru produsele obținute prin MID
(Lefebvre et al., 2015).
Diverse politici publice sunt utilizate pentru a modifica structura costurilor de
producție: impozitarea suplimentară a pesticidelor și fertilizatorilor anorganici și subvenții
acordate fermierilor pentru compensarea costurilor suplimentare generate de trecerea la
agricultura de precizie (Finger et al., 2019). Reducerea consumului de fertilizatori duce la
scăderea productivității agricole, iar reducerea consumului de pesticide duce la creșterea
pierderilor cauzate de dăunători (Thilagavathi et al., 2017; Tudi et al., 2021), iar aceste
pierderi economice trebuie să fie compensate. Kvakkestad et al. (2021) identifică un impact
pozitiv al impozitării suplimentare a pesticidelor asupra MID în Norvegia, precum și al
obligațiilor legale de aplicare a Directivei 2009/128/EC. Subvențiile pentru trecerea la
agricultura organică au înregistrat și ele rezultate pozitive (Serebrennikov et al., 2020).
Producția organică este reglementată la nivelul UE prin Regulamentul (UE)
2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția
ecologică și etichetarea produselor ecologice și este definită ca un sistem de management
agricol și producție alimentară care cuprinde tot lanțul de producție și interzice organismele
modificate genetic, în timp ce utilizarea fertilizatorilor artificiali, a pesticidelor și a
ierbicidelor este doar limitată. Practicile necesare pentru a adopta agricultura organică,
menținând sănătatea plantelor și fertilitatea solului includ: rotația culturilor, utilizarea
îngrășămintelor naturale, precum compostul, interzicerea fertilizatorilor minerali cu azot,
cultivarea soiurilor rezistente și care fixează azotul în mod natural, etc (Comisia Europeană,
2022). Pentru agricultura organică, ținta Pactului verde european este de a extinde această
practică la 25% din suprafața agricolă, ceea ce pune presiune asupra profitului deoarece
productivitatea scade în cazul agriculturii organice (Offermann și Nieberg, 2000; Guyomard
et al., 2020). Această țintă pare greu de atins pentru că produsele organice sunt considerate
de nișă (Alroe și Noe, 2008). Se observă o preferință a consumatorilor pentru produse
organice de la furnizorii locali și din dorința de a susține micii fermieri și fermele tradiționale
(Bojnec et al., 2019). Totodată certificarea înlesnește comerțul internațional pentru produse
organice datorită preferinței consumatorilor pentru o anumită origine, devenind necesară
armonizarea reglementărilor la nivel internațional (Vogl et al., 2005). Piața produselor
organice necesită un cadru amplu de monitorizare și inspecție, iar popularizarea acestor
produse printre consumatori trebuie urmată prin campanii mai ample de informare și educare,
ceea ce presupune eforturi la nivel instituțional.
Există mai multe tehnologii noi care pot fi aplicate în agricultură pentru a îmbunătăți
randamentul culturilor, având un impact mai redus asupra mediului și asupra sănătății umane.
De exemplu, nano-fertilizatoarele și nano-pesticidele sunt eliberate într-un mod țintit și
eficient în comparație cu cele convenționale (Chhipa, 2017). Cu toate acestea, aceste
tehnologii nu sunt la îndemână pentru fermierii obișnuiți din cauza costurilor crescute. Unii
autori sugerează că subvențiile sau schemele de finanțare publică ar putea acoperi cel puțin
parțial costurile crescute ale agriculturii ecologice, indiferent dacă se utilizează sau nu metode
de producție inovatoare (Sane et al., 2021). Cu toate acestea, în multe cazuri, subvențiile au
fost utilizate pentru cumpărarea de pesticide și îngrășăminte pentru a îmbunătăți randamentul
culturilor. În Uniunea Europeană, subvențiile oferite în acest scop specific au fost retrase în
anul 2000 (Kelch și Osborne, 2009). Bowman și Zilberman (2013) sugerează eliminarea
subvențiilor pentru metodele de producție nedurabile sau redirecționarea acestora către
agricultura durabilă, în timp ce au constatat că această schimbare de politică ar avea un efect

360 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

mai mic asupra stimulării trecerii la agricultura ecologică în comparație cu accesul pe piață
(Lohr și Salomonsson, 2000), cerințe mai puțin restrictive ale schemei de finanțare sau termeni
contractuali flexibili (Christensen et al., 2011).
Lipsa de cunoștințe tehnice a fermierilor și reticența față de adoptarea de noi
tehnologii (Schimmelpfennig și Ebel, 2011) poate fi abordată prin crearea unui mecanism de
colaborare, informare reciprocă și de transfer de cunoștințe în cazul agriculturii de precizie
(Busse et al, 2014). Se pot înființa platforme pentru învățare și partajarea cunoștințelor către
alți fermieri sau în scop de cercetare (Finger et al. 2019). De asemenea, informarea
agricultorilor cu privire la noile tehnologii se poate face de către instituții specializate
(Vecchio et al., 2020). Un cadru instituțional adecvat, concentrat pe astfel de obiective,
stimulează adoptarea agriculturii de precizie și chiar inovarea în domeniu pe baza datelor
colectate din ferme (Busse et al., 2014). Este necesară, deci, reglementarea protecției datelor
cu caracter personal partajate de către fermieri (Finger et al., 2019). În cazul MID, nu lipsa
de cunoștințe despre aceste metode este problema, ci percepția că metodele nu sunt eficiente,
ceea ce poate fi rezolvat prin campanii de informare și cursuri dedicate fermierilor
(Despotović et al., 2019). Reganold și Wachter (2016) afirmă necesitatea unor instrumente
legale, financiare și de transmitere a cunoștințelor privind practicile de agricultură organică
și a metodelor de producție sustenabilă în agricultură în general.

2. Impactul utilizării de pesticide și fertilizatori în UE

Această secțiune își propune să surprindă tendințele în domeniul agricol în plan paneuropean,
cu scopul de a răspunde la întrebarea dacă UE a realizat progrese în linie cu obiectivele
Pactului verde european. De asemenea, secțiunea evidențiază importanța reducerii
consumului de fertilizatori chimici și pesticide, luând în considerare impactul asupra sănătății
umane și a mediului.

2.1 Tendințe la nivelul mediului agricol european

În ultimii 10 ani, sectorul agricol al UE a făcut pași semnificativi către un viitor mai
durabil, fără a-și afecta capacitatea de a furniza alimente de calitate: în 2019 vânzările de
pesticide au scăzut cu aproape 30.000 de tone (-7% față de 2011), suprafața de teren dedicată
producției ecologice a ajuns la 13,8 milioane ha în 2019, piața UE de alimente și băuturi
ecologice s-a dublat (atingând nivelul de aproximativ 41 de miliarde de euro în 2019),
valoarea adăugată brută a producției agricole din UE a ajuns la 224 de miliarde de euro, iar
balanța comercială cu produse alimentare a înregistrat o creștere anuală medie de aproximativ
10% între 2010 și 2020, ajungând la 62 de miliarde de euro din comerțul net în 2020 (Comisia
Europeană, 2022).
În Tabelul 2 este prezentată evoluția variabilelor reprezentative pentru mediul
agricol european în perioada 2000-2019. Analiza a fost realizată la nivelul UE (27) utilizând
date furnizate de Eurostat și FAO. Analiza vizează alinierea statelor membre la obiectivele
Pactului verde (reflectată de consumul de îngrășăminte, utilizarea de pesticide și suprafața de
cultură ecologică) și performanțele sectorului agricol (evidențiate prin indicele venitului real
al factorilor din agricultură, nivelul subvențiilor și ajutorul financiar acordat de actorii publici
cercetării și dezvoltării în acest sector).

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 361

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Tabelul nr. 2. Tendințe la nivelul mediului agricol european (UE -27) în perioada
2000-2019
Variabile Media Valoarea în Δ Sursa
2000-2019 2019 (2000- 2019) datelor
Consumul de îngrășăminte 11.501.043 10.746.130 -3,2% Eurostat
anorganice (Azot și fosfor) (tone)

Consumul de îngrășăminte 150,93 154,84 -1% FAO

(kilograme hectar de teren arabil)

Utilizarea pesticidelor (tone) 339.559 348.406 1,4% FAO

Subvenții pentru produsele agricole 15.817,01 4.487,99 -88% Eurostat

(mil. euro)
Suprafața de cultură ecologică 8.471.192 13.793.665 246% Eurostat
(hectare)
Indicele venitului real anual al 104,13 134,91 56% Eurostat
factorilor din agricultură pe unitate de
muncă (2010=100)
Ajutorul financiar guvernamental 2.651,50 2.962,66 39% Eurostat
acordat cercetării și dezvoltării în
sectorul agricol (mil. euro)

Așa cum reiese din Tabelul 2 de mai sus, în intervalul 2000-2019, consumul mediu
de îngrășăminte anorganice a fost de 11,5 milioane de tone (consum mediu de 151
kg/hectar), fiind înregistrată o scădere la nivel agregat în perioada analizată de 3% (FAO). În
ceea ce privește cantitatea de pesticide utilizată, aceasta fost în medie de 340 de tone (3,2
kilograme per hectar), fiind evidentă o tendință de creștere în anul 2019 comparativ cu anul
2000 (FAO), în pofida obiectivelor ambițioase ale UE de reorientare către agricultură
ecologică și reducere a consumului de produse chimice. Se evidențiază totuși diferențe
importante între statele membre: în timp ce Olanda și Belgia au avut un consum de pesticide
de peste 11 kilograme la hectar, Statele Baltice și Bulgaria au înregistrat valori sub jumătate
de kilogram per hectar (FAO).
De asemenea, peisajul agricol comunitar cuprinde 13,8 milioane de hectare dedicate
culturilor ecologice, suprafața medie fiind de 365 mii hectare pe stat (Eurostat). Această
suprafață a crescut semnificativ în intervalul 2000-2019, reflectând pe de o parte interesul
susținut al consumatorilor față de produse mai sănătoase și pe de altă parte redefinirea
modelelor de cultivare în sectorul agricol. Unele state precum Franța și Spania deviază de la
media comunitară prin obținerea unor performanțe superioare, în linie cu obiectivele PAC
post-2020 și a Pactului verde.
În medie, la nivel comunitar au fost acordate subvenții pentru culturile agricole în
valoare de 15,8 miliarde euro (Eurostat), fiind evidentă o tendință descendentă în decursul
celor 20 de ani. În ceea ce privește indicele venitului real în agricultură, reprezentativ pentru
competitivitatea sectorială, cu excepția perioadelor de criză acesta a înregistrat o creștere
constantă până la valoarea de 134,9 în anul 2019 (Eurostat). Nu în ultimul rând, evoluția
fondurilor guvernamentale acordate cercetării și dezvoltării în sectorul agricol indică de
asemenea o creștere a interesului față de acest domeniu, valoarea medie înregistrată la nivel
comunitar fiind de 2,7 miliarde euro (Eurostat).

362 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Analiza realizată în această secțiune sugerează o orientare către culturile ecologice

și creșterea sprijinului financiar acordat de actorii statali cercetării și dezvoltării în domeniul
agricol. Cu toate acestea, datele privind consumul de fertilizatori și pesticide nu indică
progrese semnificative în ultimii ani în linie cu obiectivele PAC și ale Pactului verde
european. Mai mult decât atât, se remarcă menținerea unor decalaje de performanță între
statele membre, astfel încât pentru cele cu o agricultură preponderent fundamentată pe
consumul de îngrășămintele anorganice și beneficiare ale subvențiilor în domeniul agricol,
reconfigurarea modelelor de afaceri și orientarea către culturi ecologice se poate dovedi un
demers dificil, cel puțin pe termen scurt.

2.2 Impactul asupra sănătății umane și asupra mediului

În producția agricolă se folosesc în mod curent o gamă întreagă de pesticide și

fertilizatori artificiali, precum și alte substanțe chimice pentru a asigura un nivel de
productivitate suficient pentru satisfacerea cererii globale de produse agricole. Cu toate
acestea, impactul negativ al acestor substanțe asupra sănătății umane și a mediului
înconjurător îndelung analizat în literatură este unul incontestabil, iar îngrijorările din ce în
ce mai ridicate ale opiniei publice au dus la necesitatea identificării unor soluții pentru
reducerea acestora.
Conceptul de securitate alimentară îl cuprinde și pe cel de siguranță alimentară
(Dinu, 2018) care se referă nu doar la dreptul populației de a avea acces la hrană suficientă,
ci și sănătoasă. Regulamentul CE 178/2002, făcând trimitere și la efectele pesticidelor asupra
sănătății, arată importanța protejării siguranței alimentare pe tot parcursul lanțului de
producție. Ca urmare a libertății de circulație a bunurilor pe piața Uniunii Europene, este
firească adoptarea unor standarde comune pentru alimentele comercializate și existența unui
cadru instituțional pentru monitorizarea aplicării lor.
Există pe piața o serie de pesticide interzise sau contrafăcute, a căror vânzare este ilegală
din cauza efectului deosebit de periculos pe care îl au asupra sănătății umane și a mediului
înconjurător (UNEP, 2021). Se estimează că anual au avut loc 168.000 de decese la nivel mondial
și între un milion și două milioane de cazuri de intoxicare cu pesticide (UNEP, 2021). Dintre
efectele negative ale pesticidelor și fertilizatorilor asupra sănătății umane menționăm: afecțiuni
cardiace, gastro-intestinale cancer, imuno-deficiențe, cefalee, iritația pielii, tulburări de vedere,
senzație de oboseală, dificultăți de respirație, nervozitate și depresie (Zhang et al., 2019; Alavanja
et al., 2001)), malformații fetale (Liu et al., 2021). Amploarea acestora depinde de tipurile de
substanțe, concentrația lor și durata expunerii (Nicolopoulou-Stamati et al., 2016). Intoxicarea
cu pesticide și fertilizatori are loc prin ingestie, inhalare sau contact cu pielea (Nicolopoulou-
Stamati et al., 2016), ceea ce face ca nu numai consumatorii produselor agro-alimentare tratate
cu astfel de produse să fie afectați, ci și agricultorii în timpul sau după aplicarea substanțelor.
Consumatorii se pot intoxica prin consum direct al produselor agro-alimentare tratate sau prin
consumul apei poluate ca urmare a practicilor agricole nesustenabile (Kruhm-Pimpl, 1993; Ovez
et al., 2005; Agarwal et al., 2015).
În multe cazuri pesticidele și fertilizatorii sunt utilizați în mod necorespunzător: când
se folosesc cantități mai mari decât este necesar, dăunând sănătății consumatorilor, sau când
fermierii nu poartă echipament de protecție corespunzător. Acest comportament este determinat
de lipsa cunoștințelor sau insuficiente resurse financiare (UNEP, 2021). Alavanja et al. (2001)
precizează că depozitarea acestor substanțe în locuință sau în apropierea ei determină o incidență
mai ridicată a afecțiunilor raportate de fermieri. Zhang et al. (2019) identifică un consum mai

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 363

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

mare de pesticide și o expunere mai mare a fermierilor în cazul în care acestea sunt aplicate
manual, decât atunci când sunt aplicate mecanizat. Lichtenberg și Zimmerman (1999) au arătat
că fermierii care au avut probleme de sănătate în urma expunerii la pesticide sunt mai dispuși să
folosească metode mai sustenabile de management al dăunătorilor.
În ceea ce privește impactul asupra mediului, utilizarea acestor substanțele chimice
este controversată în principal din cauza efectelor asupra sustenabilității ecosistemelor (Liu
et al. 2012; Pingali 2012; Popp et al. 2013). Culturile agricole rețin, în general, aproximativ
jumătate din aportul de fertilizatori, excesul fiind captat de mediul înconjurător (Liu et al.
2010). Eutrofizarea apelor de suprafață, în special în cursurile de apă dulce și de coastă,
degradarea calității apei din aval, pierderea biodiversității și modificările compoziției
speciilor, smogul tropospheric, producția de ozon și acidificarea solurilor sunt consecințe
majore asupra mediului ca urmare a utilizării de fertilizatori (Carpenter et al. 1998; Russell
et al. 2009; Vitousek et al. 2009).
În ce privește pesticidele, acestea după ce sunt pulverizate pe culturi lasă un reziduu pe
materialul vegetal mort care se depune în sol și se poate scurge în căile navigabile sau în apele
subterane. Un studiu din 2014, care a efectuat teste în 38 de state, a găsit glifosat în majoritatea
râurilor, pâraielor, șanțurilor și stațiilor de epurare a apelor uzate, precum și în 70% din probele
de precipitații (Battaglin, 2014). Chiar și la niveluri considerate sigure s-a demonstrat că
pesticidele provoacă o pierdere a biodiversității, inclusiv un număr redus de insecte benefice,
precum și de păsări și amfibieni (Oosthoek, 2019). Există inclusiv un set de indicatori utilizați
pe scară largă la nivel mondial precum: Indicatorul de Risc Potențial de Mediu pentru Pesticide
(EPRIP), Analiza de Mediu pentru Pesticide (EYP), Sondajul Indicatorilor Naționali de Risc
Pesticide (SYNOPS), Sistemul de Predicție a Impactului asupra Mediului de pesticide (SyPEP),
indicator de risc de mediu pesticide (PERI), coeficient de impact asupra mediului (EIQ),
evaluarea pericolelor chimice pentru strategii de management (CHEMS1) și factor de toxicitate
cu atribute multiple (MATF) (Sande et al., 2011).

3. Sinergii între PAC și Pactul verde european – bune practici privind reducerea
consumului de fertilizatori și pesticide
În secțiunea curentă vom trece în revistă exemple de bune practici pentru reducerea
consumului de pesticide și fertilizatori, proiecte ce contribuie la îndeplinirea obiectivelor
Pactului verde european și PAC, diminuând impactul efectelor negative asupra sănătății
umane și a mediului.
Cu scopul de a consolida demersurile pe linia protejării și a refacerii ecosistemelor, a
utilizării durabile a resurselor și a îmbunătățirii sănătății umane, la nivel comunitar a fost
redesenat cadrul PAC, fiind create sinergii cu Pactul verde european (Comisia Europeană,
2020). Instituțiile comunitare au propus astfel reconfigurarea practicilor agricole post 2020,
având în vedere dificultatea de concretizare în practică a obiectivelor stabilite prin Pactului verde
european. Experții Departamentului pentru Politici Structurale și de Coeziune (Guyomard et al.,
2020) remarcau astfel că gruparea europeană nu a realizat progrese susținute în vedere reducerii
emisiilor de gaze cu efect de seră, fiind totodată necesară regândirea practicilor și a sistemelor
agricole pentru a reduce consumul de pesticide și fertilizatori chimici. De asemenea, mediul
agricol comunitar este caracterizat de eroziunea biodiversității, care se produce în condițiile
perpetuării unor sisteme agricole simplificate și a utilizării pe scară largă a fertilizatorilor chimici.
În acest context, PAC devine esențială pentru consolidarea eforturilor fermierilor europeni de
aliniere la obiectivele UE în materie de climă și la protejare a mediului înconjurător, iar eco-
schemele vor sprijini această tranziție (Comisia Europeană, 2021). În baza listei realizate de

364 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Comisia Europeană (2021) și Guyomard et al. (2020) și cu scopul de a facilita adaptarea

practicilor agricole la obiectivele de mediu, în Tabelul 3 sunt prezentate exemple de bune practici
în domeniul agricol, care ar răspunde planurilor strategice stabilite prin PAC și totodată
obiectivelor Pactului verde european.
Pentru a se alinia obiectivelor Pactului verde european, agricultorii pot adopta o gamă
vastă de măsuri, care variază în complexitate de la controlul mecanic al plantelor parazite și buna
gestionare a sistemului de irigații, până la conversia terenurilor pentru a răspunde cerințelor de
agricultură ecologică. De asemenea, agricultura de precizie oferă cadrul pentru adoptarea unor
mijloace tehnice pentru controlul solului și monitorizarea cantității utilizate de îngrășăminte și
pesticide. Cu toate acestea, Guyomard et al. (2020) remarcau că multe zone rurale din UE încă
nu beneficiază la acces la internet în bandă largă, tendință ce îngreunează adaptarea tehnologiei
în agricultură. O altă metodă propusă de aliniere la obiectivele de mediu vizează MID, care are
avantajul de a reduce semnificativ consumul de pesticide, fără pierderi de randament. Cu toate
acestea, în prezent se manifestă o atitudine reticentă din partea fermierilor, în principal din cauza
riscurilor induse în activitate, a necesității investițiilor și de dobândire a unor noi competențe
(Guyomard et al., 2020).
Conștientizarea importanței obiectivelor de mediu în rândul agricultorilor ar putea
conduce la stabilirea unor praguri individuale de reducere a consumului de pesticide și
îngrășăminte chimice. Astfel, suplimentar față de alinierea strategiilor interne la țintele de
mediu stabilite la nivel comunitar, agricultorii europeni s-ar putea repoziționa pe piața
globală ca jucători majori în domeniul produselor ecologice. Nu în ultimul rând, prin
integrarea nanotehnologiei în agricultură și dezvoltarea unor noi categorii de pesticide și
fertilizatori, sigure pentru sănătatea umană, agricultorii europeni pot obține plusuri de
competitivitate pe fondul creșterilor de productivitate și de eficiență, a reducerii poluării și a
diminuării costurilor cu forța de muncă. Nanotehnologia se fundamentează pe nanoparticule
care au beneficii în tratarea semințelor și germinare, creșterea și dezvoltarea plantelor și
diagnosticarea agenților patogeni (Zhao et al., 2020). În acest caz, agricultorii inovativi care
se vor orienta în următoarea perioadă către dezvoltarea, testarea și implementarea unor noi
categorii de pesticide și fertilizatori, care să respecte deopotrivă cerințele de sănătate umană
și de protejare a mediului înconjurător, vor beneficia de avantajul primului venit și de efectele
de învățare care derivă din acesta.
Tabelul 3. Bune practici în reducerea consumului de pesticide și fertilizatori.
Realizarea de interconexiuni între PAC și Pactul verde european
Obiectiv Obiectiv Pactul verde
Practică Activități
specific PAC european
 Conversia terenurilor
către culturi ecologice.
 Fertilizarea echilibrată
și managementul durabil Creșterea ponderii
Implementarea
al îngrășămintelor; terenurilor destinate
unor practici Obiectivele 4,
 Adoptarea unor practici ecologice; agriculturii ecologice.
agricole 5,6
 Utilizarea de culturi/soiuri de plante Reducerea consumului
ecologice
rezistente la schimbările climatice; de îngrășăminte.
 Cultivarea de specii mixte, în
paralel cu pajiști permanente pentru
încurajarea biodiversității.

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 365

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Obiectiv Obiectiv Pactul verde

Practică Activități
specific PAC european
Adoptarea
unor practici
 Controlul mecanic al plantelor Reducerea utilizării de
de
parazite; pesticide;
management Obiectivele 4,5
 Utilizarea soiurilor și speciilor de Reducerea pierderilor
integrat al
culturi rezistente la dăunători. de elemente nutritive.
dăunătorilor
(MID)
 Conturarea unei strategii de
management a inputurilor, inclusiv
prin reducerea utilizării de Reducerea utilizării de
îngrășăminte chimice; pesticide;
Centrarea pe
 Dezvoltarea rețelelor și a accesului Reducerea consumului
agricultura de Obiectivele 5,6
rapid la internet în zonele rurale, de îngrășăminte;
precizie
care să permită inclusiv utilizarea Reducerea pierderilor
de mijloace tehnice pentru controlul de elemente nutritive.
solului și al îngrășămintelor;
 Îmbunătățirea sistemului de irigații.
 Adoptarea de măsuri de reducere și
prevenire a poluării mediului
înconjurător, de exemplu prin
Gestionarea Reducerea consumului
prelevarea de probe din sol;
adecvată a de îngrășăminte;
 Adoptarea unor ținte interne Obiectivele 4,5
substanțelor Reducerea pierderilor
de reducere a consumului de
nutritive de elemente nutritive.
fertilizatori chimici, care să
depășească pragul de
condiționalitate.
 Realizarea de parteneriate între
mediul privat și academic și/sau
dezvoltarea de start-up-uri, cu
Promovarea scopul de a dezvolta bio-pesticide
agriculturii și nanofertilizatori bazate pe
Reducerea pierderilor
sustenabile nanomateriale; Obiectivul 5
de elemente nutritive.
prin  Testarea produselor bazate pe
nanotehnologie nanotehnologie, cu scopul de a
identifica atât beneficiile legate de
eficiență, cât și potențialele riscuri
asupra sănătății umane.
*Notă: Obiectivul 4: Atenuarea și adaptarea la schimbările climatice;
Obiectivul 5: Promovarea dezvoltării durabile și a gestiunii eficiente a resurselor naturale;
Obiectivul 6: Protejarea biodiversității, păstrarea habitatelor și a peisajelor.
Sursa: Realizat de autori pe baza „Listei potențialelor practici agricole pe care eco-sistemele le-ar
putea sprijini” (Comisia Europeană, 2021) și a documentului „Pactul Verde European și PAC:
implicații politice pentru adaptarea practicilor agricole și pentru conservarea resurselor naturale ale
UE” (Guyomard et al., 2020, pp. 63-65)

Obiectivele ambițioase ale UE de combatere a schimbărilor climatice și de protejare

a mediului înconjurător s-au reflectat și în prioritățile de finanțare ale programului Horizon
2020, UE oferind suport financiar proiectelor de cercetare care propun soluții viabile pentru

366 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

reducerea consumului de pesticide, o bună gestionare a îngrășămintelor, crearea de rețele de

know-how, conturarea de bune practici sau identificarea de alternative de fertilizatori
ecologici. Interesul susținut al UE de reducere a consumului de pesticide și îngrășăminte
anorganice, precum și de identificare a unor tehnici inovative de management al solului
agricol s-a reflectat în contribuția netă de 3,8 miliarde de euro pentru prioritatea în domeniul
securității alimentare și agriculturii ecologice, sub apanajul Horizon 2020 (Comisia
Europeană a). Conform Institutului pentru Politică Europeană de Mediu (2020), propunerile
de cercetare care au primit finanțare au vizat identificarea tehnicilor de protecție a culturilor
și de gestionare a terenurilor în scenarii de aplicare redusă a pesticidelor. O selecție a unor
proiecte ce pot stimula productivitatea într-o manieră sustenabilă este prezentată mai jos.
 Proiectul DESSA (Decision Support system for Smart Agriculture – Sistem de
sprijin pentru decizii în agricultura inteligentă), desfășurat în perioada martie – iunie 2019, a
avut ca obiectiv crearea unor sinergii între mediul agricol și tehnologie printr-un sistem bazat
pe internetul obiectelor (engl. Internet of Things) și plasarea de senzori în fermă cu scopul de
a măsura condițiile din mediu. Este primul sistem care integrează senzori în câmp cu software
analitic bazat pe cloud care utilizează modele avansate pentru o gamă largă de fructe și
legume. Datele obținute din mediu sunt transmise în timp real pe dispozitivele inteligente,
fermierul fiind astfel informat cu privire la caracteristicile solului și măsurile pe care trebuie
să le întreprindă pentru a menține condițiile optime ale producției agricole. Proiectul a fost
dezvoltat de un consorțiu între două companii italiene care combină cercetarea culturilor
agricole cu dezvoltarea TIC și a infrastructurii IT și va viza fermierii și cooperativele agricole
din toată Europa. Această soluție poate crește randamentul culturii cu până la 20% și calitatea
(reducere cu 60% a producției de deșeuri) reducând în același timp consumul de resurse
(reducere de 10%-30% în aplicațiile chimice și 10%-20% a emisiilor de CO2). În plus, este
pe deplin aliniată la Directiva 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor prin
implicarea fermierilor în practici cu risc limitat pentru sănătatea umană și mediu, acordând
prioritate aportului scăzut de pesticide (Comisia Europeană b).
Complementar, proiectele de cercetare au vizat și îmbunătățirea tehnicilor de MID,
care reprezintă sub apanajul strategiei De la fermă la consumator unul dintre principalele
instrumente de reducere a utilizării de pesticide chimice (Institutul pentru Politică Europeană
de Mediu, 2020):
 IPM Decisions (Stepping-up IPM decision support for crop protection - Creșterea
suportului de decizie IPM pentru protecția culturilor) finanțat de UE cu aproape 5 milioane
de euro, oferă un sistem de sprijinire a deciziilor pentru fermieri, având ca obiectiv general
îmbunătățirea controlului dăunătorilor și creșterea profitabilității sectorului agricol.
Programul se va desfășura în perioada 2019 – 2024, implicând instituții de cercetare,
universități și organisme publice din 12 state membre (Comisia Europeană c).
Alte proiecte desfășurate sub egida programului Horizon au vizat gestionarea
solului, în condițiile reducerii consumului de îngrășăminte:
 ISQAPER (Interactive Soil Quality Assessment in Europe and China for
Agricultural Productivity and Environmental Resilience - Evaluarea interactivă a calității
solului în Europa și China pentru productivitatea agricolă și rezistența la mediu) s-a
concretizat în crearea unei aplicații care oferă informații agricultorilor cu privire la calitatea
solului, inclusiv bune practici, adaptate condițiilor predo-climatice locale și sistemului
agricol (Comisia Europeană d).
 LANDMARK (LAND Management: Assessment, Research, Knowledge Base –
Managementul TERENURILOR: Evaluare, Cercetare, Baza de cunoștințe) a creat un cadru

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 367

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

pentru managementul solului, cu scopul de sprijini producția alimentară europeană, fiind

dezvoltat un instrumentul „Soil Navigator”. Proiectul s-a desfășurat în perioada mai 2015 -
octombrie 2019, beneficiind de o cofinanțare din partea UE de 5 milioane de euro și
implicând institute de cercetare, universități și organisme publice, inclusiv din România
(Comisia Europeană e).
 CIRCASA (Coordination of International Research Cooperation on soil CArbon
Sequestration in Agriculture - Coordonarea cooperării internaționale de cercetare privind
captarea carbonului din sol în agricultură), centrat pe cercetarea și schimbul de cunoștințe
în domeniul captării carbonului în solurile agricole. CIRCASA a creat o Agendă de Cercetare
Strategică privind captarea carbonului organic în agricultură (Comisia Europeană f).
 EJP SOIL (Towards climate-smart sustainable management of agricultural soils-
Către un management durabil și inteligent din punct de vedere climatic al solurilor agricole)
aflat în curs și centrat pe adaptarea solurilor agricole la provocările societale cheie, cum ar fi
atenuarea schimbărilor climatice. Proiectul, care a beneficiat de o finanțare din partea UE de
40 de miliarde de euro, se va desfășura în perioada 2020 – 2025 și își propune constituirea
unei comunități europene de cercetare integrată vizând solurile agricole. Consorțiul EJP Soil
reunește un grup de 26 de institute de cercetare și universități europene din 24 de țări, având
ca obiectiv crearea unei foi de parcurs privind gestionarea durabilă a solurilor agricole, în
linie cu schimbările climatice (Comisia Europeană g).
 BEST4SOIL (Boosting 4 BEST practices for SOIL health in Europe- Stimularea de
bune practici pentru sănătatea solului în Europa) centrat pe sănătatea solurilor și crearea de
rețele pentru schimbul de cunoștințe și bune practici, s-a desfășurat în perioada 1 octombrie
2018 – 31 martie 2022. Proiectul BEST4SOIL s-a bazat atât pe crearea unei platforme web,
cât și pe organizarea unor activități locale, care au facilitat schimbul de bune practici între
agricultori, implicând instituții publice și private din 8 state membre (Comisia Europeană h).
Complementar cu managementul solului, au fost dezvoltate și implementate proiecte privind
identificarea unor alternative de îngrășăminte ecologice, cu scopul de a îmbunătăți producția
și a crește veniturile din agricultură:
 Biota Nutri BV, un producător olandez de îngrășăminte organice fondat în 2017, a
beneficiat de finanțare din partea UE în perioada decembrie 2019 – martie 2020 pentru a crea
un îngrășământ organic adaptat tuturor tipurilor de culturi (Comisia Europeană i).
 LEX4BIO (Optimizing Bio-based Fertilisers in Agriculture – Knowledgebase for
New Policies - Optimizarea îngrășămintelor pe bază de bio în agricultură – Baza de
cunoștințe pentru noi politici) centrat pe optimizarea utilizării îngrășămintelor ecologice, care
a beneficiat de cofinanțare din partea UE în valoare de 6 milioane de euro. LEX4BIO implică
20 de participanți din 14 state membre și se desfășoară în perioada 1 iunie 2019 – 31 mai
2024. Proiectul își propune reducerea dependenței de îngrășămintele minerale/fosili și
crearea unui un set de instrumente pentru optimizarea utilizării fertilizatorilor ecologici în
agricultură (Comisia Europeană j).
 SUSFERT (Sustainable multifunctional fertilizer – combining bio-coatings,
probiotics and struvite for phosphorus and iron supply - Îngrășământ multifuncțional durabil
– mix de bio-straturi, probiotice și struvită pentru aprovizionarea cu fosfor și fier) orientat
spre identificarea de îngrășăminte sustenabile, care beneficiat de finanțare comunitară în
valoare de 6,5 milioane. Proiectul se desfășoară în perioada mai 2018 - octombrie 2023 și
are ca obiectiv central dezvoltarea de îngrășăminte multifuncționale pentru furnizarea de
fosfor și fier, cu scopul de a fi integrate în procesele de producție existente și în practica
agricolă comună a UE (Comisia Europeană k).

368 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

În tabelul 4 sunt prezentate o serie de inițiative de tip start-up din țări UE, ce vizează
cu precădere modalități inovative de reducere a consumului de îngrășăminte și pesticide și
răspund obiectivelor specifice ale PAC. Acestea pot reprezenta o sursă de documentare
pentru inițiativele publice, dar si antreprenoriale din industria agricolă.

Tabel 4. Bune practici private de reducere a consumului de pesticide și îngrășăminte

Denumire Țara de Obiectiv
Soluția propusă
companie origine PAC vizat
Platformă independentă de precizie ce
GeoPard folosește date din diverse surse, inclusiv Obiectivul 5
Germania
Agriculture date de tip satelit open-source sau furnizate Obiectivul 9
de utilizatorii privind condițiile de mediu.
Novihum Îngrășământ bazat pe concentrat de humus Obiectivul 5
Olanda
Technologies care crește absorbția substanțelor nutritive.
Măsurarea parametrilor din sol prin
apelarea la rețele cu senzori fără fir și Obiectivul 5
AgroGNOME Estonia
oferirea de acces personalizat fermierilor la Obiectivul 9
sisteme de predicție a randamentelor.
Biotehnologie care oferă soluții sustenabile
Glen Biotech Spania Obiectivul 5
de gestionare a dăunătorilor.
Biostimulant ce combină extractul de
usturoi și hreanul împreună cu o
concentrație nanomolară de nano cupru ce
Strigiformes Polonia Obiectivul 5
stimulează creșterea și dezvoltarea
plantelor prin creșterea absorbției de apă și
nutrienți.
Încapsularea erbicidelor, moluscicidelor,
biocidelor, biostimulanților, fungicidelor,
Obiectivul 5
Nanomnia Italia agrochimicelor și insecticidelor pentru
Obiectivul 6
eficacitatea ingredientelor active benefice
pentru culturi
Soluție bazată pe inteligență artificială de
IoT și platformă software care conectează
un fermier la pământul său, oriunde în lume.
„Field Analyzer” poate fi atașat la orice
Augmenta Grecia Obiectivul 9
tractor și poate determina cantitatea de
îngrășăminte, fungicide și pesticide de care
ferma are nevoie pentru a-și atinge întregul
potențial, totul în timp real.
Notă: Obiectivul 5: Promovarea dezvoltării durabile și a gestiunii eficiente a resurselor naturale;
Obiectivul 6: Protejarea biodiversității, păstrarea habitatelor și a peisajelor. Obiectivul 9:
Promovarea cunoașterii, a inovației și a digitalizării în agricultură.
Sursa: Prelucrarea autorilor, utilizând date de pe site-urile companiilor și prezentarea realizată de Valuer
(2019)

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 369

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Concluzii

Utilizarea pesticidelor și a fertilizatorilor anorganici în agricultură este un obicei

greu de combătut. Anii în care fermierii le-au întrebuințat ca prima și singura linie de acțiune
au dus la pierderea cunoștințelor și abilităților tradiționale în ceea ce privește controlul
dăunătorilor și creșterea productivității, lăsând în prezent puține opțiuni pentru fermieri.
Achiziționarea de echipamente și alocarea de timp și resurse unor metode alternative de
gestionare a dăunătorilor pot fi prea costisitoare pentru mulți fermieri, în special pentru cei
care au făcut anterior investiții semnificative în semințe modificate genetic și insecticide.
Agricultura care nu se bazează pe pesticide chimice necesită utilizarea unei expertize, a unui
timp mai îndelungat și a forței de muncă mai specializate din partea fermierului, ceea ce va
conduce la o scumpire a produselor agricole. Pentru a răspunde cererii crescute de alimente
mai sănătoase, precum și provocărilor determinate de degradarea solului, risipa de alimente,
poluarea și schimbările climatice, investițiile pentru modernizarea activelor fizice, creșterea
utilizării tehnologiilor digitale în procesele de producție și îmbunătățirea eficienței resurselor
sunt esențiale pentru succesul pe termen lung al sectorului agricol. Cu toate acestea, factori
precum creșterea numărului de ferme ecologice, creșterea gradului de conștientizare a
importanței sustenabilității în agricultura modernă și creșterea numărului de inițiative
sponsorizate de guvern propulsează creșterea pieței de îngrășăminte bio și încurajează tot mai
mulți fermieri să se specializeze în agricultura ecologică.
Concluziile studiului indică faptul că proiectele și companiile de tip start-up care au
beneficiat finanțare din partea UE au propus soluții viabile de consultanță și management al
solului prin utilizarea tehnologiei și a datelor obținute din mediu, vizând totodată reducerea
consumului de pesticide și îngrășăminte chimice, inclusiv prin furnizarea unor alternative
ecologice. În consecință, actorii economici implicați în sectorul agricol trebuie stimulați în a
identifica metode de producție inovatoare și culturi profitabile, găsind de asemenea o
complementaritate adecvată între factorii de muncă și echipamente. Totodată, n contextul
țintelor ambițioase ale Pactului verde european, sunt necesare demersuri suplimentare pentru
a asigura o mai bună conștientizare în rândul agricultorilor în ceea ce privește importanța
alinierii practicilor agricole la obiectivelor de mediu. Astfel, realizarea unor tehnici și
instrumente digitalizate ar trebui complementată de îmbunătățirea nivelului de pregătire
profesională a angajaților, inclusiv prin raportarea la cerințele UE, ceea ce ar contribui la
creșterea productivității, a veniturilor și a valorii adăugate a sectorului agricol. Astfel,
producătorii agricoli trebuie să-și reconsidere strategia pentru a-și menține avantajele
competitive în următorii ani. Pentru a reduce reticența sectorului agricol de a încorpora soluții
digitale, este necesar ca acestea să fie dezvoltate în strânsă colaborare cu fermieri și
cooperative agricole.
Exemplele oferite în cadrul studiului pot facilita schimbul de bune practici,
constituind exemple de soluții inovative ce pot conduce la atingerea obiectivelor Pactului
verde european și PAC prin managementul adecvat al solului, promovarea inovației și a
digitalizării în agricultură și dezvoltarea unor alternative de îngrășăminte ecologice ce vor
îmbunătăți producția într-o manieră sustenabilă.

370 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Referințe

Agarwal, A., Prajapati, R., Singh, O.P., Raza, S.K. and Thakur, L.K., 2015. Pesticide residue
in water—a challenging task in India. Environmental Monitoring and Assessment,
187(2), pp. 1-21. https://doi.org/10.1007/s10661-015-4287-y
Agenția Europeană de Mediu, 2019. The European environment - state and outlook 2020,
ISBN 978-92-9480-090-9, DOI: 10.2800/96749. Disponibil la
<https://www.eea.europa.eu/soer/publications/soer-2020> [Accesat pe13 Februarie 2022]
Alavanja, M.C., Sprince, N.L., Oliver, E., Whitten, P., Lynch, C.F., Gillette, P.P., Logsden‐
Sacket, N. and Zwerling, C., 2001. Nested case‐ control analysis of high pesticide
exposure events from the Agricultural Health Study. American Journal of Industrial
Medicine, 39(6), pp. 557-563. https://doi.org/10.1002/ajim.1054
Alroe, H.F. and Noe, E., 2008. What makes organic agriculture move: protest, meaning or
market? A polyocular approach to the dynamics and governance of organic agriculture.
International Journal of Agricultural Resources, Governance and Ecology, 7(1-2),
pp. 5-22. http://doi.org/10.1504/IJARGE.2008.016976
Battaglin, WA., 2014. Glyphosate and Its Degradation Product AMPA Occur Frequently and
Widely in US Soils, Surface Water, Groundwater, and Precipitation. Journal of The
American Water Resources Association, 50(2), pp. 275-290. https://doi.org/
10.1111/jawr.12159
Blasch, J., van der Kroon, B., van Beukering, P., Munster, R., Fabiani, S., Nino, P. and
Vanino, S., 2022. Farmer preferences for adopting precision farming technologies: a case
study from Italy. European Review of Agricultural Economics, 49(1), pp. 33-81.
https://doi.org/10.1093/erae/jbaa031
Bojnec, Š., Petrescu, D.C., Petrescu-Mag, R.M. and Rădulescu, C.V., 2019. Locally
produced organic food: Consumer preferences. Amfiteatru Economic, 21(50),
pp. 209-227. http://doi.org/10.24818/EA/2019/50/209
Bottrell, D.G., 1979. Integrated pest management. Council on Environmental Quality.
Bowman, M. S., and Zilberman, D., 2013. Economic factors affecting diversified farming
systems. Ecology and society, 18 (1). https://www.jstor.org/stable/26269286
Busse, M., Doernberg, A., Siebert, R., Kuntosch, A., Schwerdtner, W., König, B. and
Bokelmann, W., 2014. Innovation mechanisms in German precision farming. Precision
Agriculture, 15(4), pp. 403-426. https://doi.org/10.1007/s11119-013-9337-2
Carpenter, S.R., Caraco, N.F., Correll, D.L., Howarth, R.W., Sharpley, A.N. and Smith, V.H.,
1998. Nonpoint pollution of surface waters with phosphorus and nitrogen. Ecological
Applications, 8(3), pp. 559-568. https://doi.org/10.1890/1051-0761(1998)008
[0559:NPOSWW]2.0.CO;2
Chhipa, H., 2017. Nanofertilizers and nanopesticides for agriculture. Environmental
Chemistry Letters, 15(1), pp. 15-22. https://doi.org/10.1007/s10311-016-0600-4
Christensen, T., Pedersen, A.B., Nielsen, H.O., Mørkbak, M.R., Hasler, B. and Denver, S.,
2011. Determinants of farmers’ willingness to participate in subsidy schemes for
pesticide-free buffer zones – A choice experiment study. Ecological Economics, 70(8),
pp. 1558-1564. https://doi.org/10.1016/j.ecolecon.2011.03.021

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 371

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Comisia Europeană (anul). Eurostat database. [online] Disponibil la

<https://ec.europa.eu/eurostat/web/main/data/database> [Accesat pe 10 Martie 2022]
Comisia Europeană , 2022. Organic production and products. [online] Disponibil la:
<https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/farming/organic-farming/organic-
production-and-products_en> [Accesat pe 05 februarie 2022]
Comisia Europeană a. CORDIS. Horizon 2020. Societal Challenges - Food security,
sustainable agriculture and forestry, marine, maritime and inland water research, and the
bioeconomy. [online] Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/programme/id/H2020-
EU.3.2> [Accesat pe 02 Decembrie 2021].
Comisia Europeană b. CORDIS. Horizon 2020 - Research DEcision Support system for
Smart Agriculture. [online] Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/project/id/854408>
[Accesat pe 11 Februarie 2022]
Comisia Europeană c. CORDIS. Horizon 2020 - Research Results Stepping-up IPM decision
support for crop protection. [online] Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/
project/id/817617> [Accesat pe 02 Decembrie 2021]
Comisia Europeană d. CORDIS. Horizon 2020 - Interactive Soil Quality Assessment in
Europe and China for Agricultural Productivity and Environmental Resilience. [online]
Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/project/id/635750> [Accesat pe 06 Februarie
2022]
Comisia Europeană e. CORDIS. Horizon 2020 – LAND Management: Assessment,
Research, Knowledge base. [online] Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/project/id/
635201> [Accesat pe 2 ianuarie 2022]
Comisia Europeană f. CORDIS. Horizon 2020 - Coordination of International Research
Cooperation on soil CArbon Sequestration in Agriculture. [online] Disponibil la:
<https://cordis.europa.eu/project/id/774378> [Accesat pe 10 februarie 2022]
Comisia Europeană g. CORDIS. Horizon 2020 – Towards climate-smart sustainable
management of agricultural soils. [online] Disponibil la:
<https://cordis.europa.eu/project/id/862695> [Accesat pe 5 februarie 2022]
Comisia Europeană h. CORDIS. Horizon 2020 - Boosting 4 BEST practices for SOIL health
in Europe. [online] Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/project/id/817696> [Accesat
pe 02 februarie 2022]
Comisia Europeană i. CORDIS. Horizon 2020 - The Organic Fertilizer for Genuine, High
Yield Pesticide and Chemical-Free Organic Farming. [online] Disponibil la:
https://cordis.europa.eu/project/id/889261, [Accesat pe 02 februarie 2022]
Comisia Europeană j. CORDIS. Horizon 2020 - Optimizing Bio-based Fertilizers in
Agriculture - Knowledgebase for New Policies. [online] Disponibil la:
<https://cordis.europa.eu/project/id/818309> [Accesat pe 5 februarie 2022]
Comisia Europeană k. CORDIS. Horizon 2020 – Sustainable multifunctional fertilizer –
combining bio-coatings, probiotics and struvite for phosphorus and iron supply. [online]
Disponibil la: <https://cordis.europa.eu/project/id/792021> [Accesat pe 02 februarie
2022]
Comisia Europeană, 2019. Communication from the Commission to the European
Parliament, the European Council, the Council, the European Economic and Social

372 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Committee and the Committee of the Regions, The European Green Deal, COM (2019)
640 final
Comisia Europeană, 2020. Communication from the Commission to the European
Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the
Committee of the Regions: A Farm to Fork Strategy for a fair, healthy and
environmentally-friendly food system COM (2020) 381 final
Comisia Europeană, 2021. List of potential agricultural practices that eco-Schemes could
support. [online] Disponibil la: <https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/food-
farming-fisheries/key_policies/documents/factsheet-agri-practices-under-
ecoscheme_en.pdf> [Accesat pe 2 februarie 2022]
Despotović, J., Rodić, V. and Caracciolo, F., 2019. Factors affecting farmers’ adoption of
integrated pest management in Serbia: An application of the theory of planned behavior.
Journal of Cleaner Production, 228, pp. 1196-1205. https://doi.org/10.1016/
j.jclepro.2019.04.149
Dinu, V., 2018. Food Safety in the Context of the European Union. Amfiteatru Economic,
20(47), pp. 5-7. https://doi.org/10.24818/EA/2018/47/5
Finger, R., Swinton, S.M., El Benni, N. and Walter, A., 2019. Precision farming at the nexus
of agricultural production and the environment. Annual Review of Resource Economics,
11, pp. 313-335. https://doi.org/10.1146/annurev-resource-100518-093929
Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO). Data. [online] Disponibil
la: <https://www.fao.org/faostat/en/#data> [Accesat pe 10 martie 2022]
Guyomard, H., Bureau J.-C. et al., 2020. Research for AGRI Committee – The Green Deal
and the CAP: policy implications to adapt farming practices and to preserve the EU’s
natural resources. European Parliament, Policy Department for Structural and Cohesion
Policies, Brussels.
Hedley, C., 2015. The role of precision agriculture for improved nutrient management on
farms. Journal of the Science of Food and Agriculture, 95(1), pp. 12-19.
https://doi.org/10.1002/jsfa.6734
Institute for European Environmental Policy, 2020. What role for R&I in reducing
dependence on pesticides and fertilizing products in EU agriculture?. [online] Disponibil
la: <https://ieep.eu/uploads/articles/attachments/f4347295-f7fe-4db8-86de-0a9c89855d0f/
IEEP%20(2020)%20Role%20of%20R&I%20in%20reducing%20pesticides%20and%2
0fertilisers.pdf?v=63770421465> [Accesat pe 20 ianuarie 2022]
Kelch, D.R. and Osborne, S., 2009. Crop production capacity in Europe. Agricultural
Sciences, 2 (2), p. 143.
Kogan, M., 1998. Integrated pest management: historical perspectives and contemporary
developments. Annual Review of Entomology, 43 (1), pp. 243-270.
https://doi.org/10.1146/annurev.ento.43.1.243
Kruhm-Pimpl, M., 1993. Pesticides in Surface Water-Analytical Results for Drinking Water
Reservoirs and Bank Filtrate Waters (Pesticides in Oberflachenwassern. Acta
Hydrochimica et Hydrobiologica (Berlin) AHCBAU, 21 (3). doi:10.1002/aheh.
19930210303

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 373

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Kvakkestad, V., Steiro, Å.L. and Vatn, A., 2021. Pesticide Policies and Farm Behavior: The
Introduction of Regulations for Integrated Pest Management. Agriculture, 11 (9), nr.
articol 828. https://doi.org/10.3390/agriculture11090828
Lefebvre, M., Langrell, S.R. and Gomez-y-Paloma, S., 2015. Incentives and policies for
integrated pest management in Europe: a review. Agronomy for Sustainable
Development, 35 (1), pp. 27-45. https://doi.org/10.1007/s13593-014-0237-2
Lichtenberg, E. and Zimmerman, R., 1999. Adverse health experiences, environmental
attitudes, and pesticide usage behavior of farm operators. Risk Analysis, 19 (2),
pp. 283-294. https://doi.org/10.1111/j.1539-6924.1999.tb00405.x
Liu Y, Liu F, Pan X, Li J.2012. Protecting the environment and public health from pesticides.
Environ Sci Technol 46: 5658–5659. https://doi.org/10.1021/es301652v
Liu, H., Campana, AM, Wang, Y., Kannan, K., Liu, M., Zhu, H., Mehta-Lee, S., Brubaker,
SG, Kahn, LG, Trasande, L. and Ghassabian , A., 2021. Organophosphate pesticide
exposure: Demographic and dietary predictors in an urban pregnancy cohort.
Environmental Pollution, 283, nr. articol 116920. https://doi.org/10.1016/
j.envpol.2021.116920
Liu, J., You, L., Amini, M., Obersteiner, M., Herrero, M., Zehnder, A.J. and Yang, H., 2010.
A high-resolution assessment on global nitrogen flows in cropland. Proceedings of the
National Academy of Sciences, 107 (17), pp. 8035-8040. https://doi.org/10.1073/
pnas.0913658107
Lohr, L. and Salomonsson, L., 2000. Conversion subsidies for organic production: results
from Sweden and lessons for the United States. Agricultural Economics, 22,
pp. 133-146. https://doi.org/10.1111/j.1574-0862.2000.tb00013.x
Łuczka, W. and Kalinowski, S., 2020. Barriers to the development of organic farming:
A polish case study. Agriculture, 10(11), nr. articol 536. https://doi.org/10.3390/
agriculture10110536
Nicolopoulou-Stamati, P., Maipas, S., Kotampasi, C., Stamatis, P. and Hens, L., 2016.
Chemical pesticides and human health: the urgent need for a new concept in agriculture.
Frontiers In Public Health, 4, nr. articol 148. https://doi.org/10.3389/fpubh.2016.00148
Offermann, F. and Nieberg, H., 2000. Economic performance of organic farms in Europe
(Vol. 5). University of Hohenheim, Department of Farm Economics.
Oosthoek, S., 2013. Pesticides spark broad biodiversity loss. Nature News, Disponibil la:
https://www.nature.com/articles/nature.2013.13214.pdf [Accesat pe 4 februarie 2022]
Ovez, B., Yuksel, M. and Saglam, M., 2005. Nitrate and pesticide contamination in water
supplies of the Izmir Region. WIT Transactions on Ecology and the Environment, 80.
https://doi.org/10.2495/WRM050291
Parlamentul European și Consiliul 2009. Directive 2009/128 / EC of the European Parliament
and of the Council of 21 October 2009 establishing a framework for Community action
to achieve the sustainable use of pesticides. [online] Disponibil la: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32009L0128>, [A Accesat pe 22
februarie 2022]
Parlamentul European și Consiliul, 2002. Regulation (EC) No 178/2002 of the European
Parliament and of the Council of 28 January 2002 laying down the general principles
and requirements of food law, establishing the European Food Safety Authority and

374 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

laying down procedures in matters of food safety. [online] Disponibil la: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32002R0178>, [Accesat pe 15
februarie 2022]
Parlamentul European și Consiliul, 2018. Regulation (EU) 2018/848 of the European
Parliament and of the Council of 30 May 2018 on organic production and labeling of
organic products and repealing Council Regulation (EC) No 834/2007. PE / 62/2017 /
REV / 1. OJ L 150/1. [online] Disponibil la: <https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?uri=CELEX:32018R0848> [Accesat pe 20 februarie 2022]
Parlamentul European, 2021. The use of pesticides in developing countries and their impact
on health and the right to food. [online] Disponibil la:
<https://www.europarl.europa.eu/cmsdata/219887/Pesticides%20health%20and%20fo
od.pdf> [Accesat pe 12 februarie 2022]
Pingali, P.L., 2012. Green revolution: impacts, limits, and the path ahead. Proceedings of the
National Academy of Sciences, 109(31), pp. 12302-12308. https://doi.org/10.1073/
pnas.0912953109
Popp, J., Pető, K. and Nagy, J., 2013. Pesticide productivity and food security. A
review. Agron. Sustain. Dev, 33, 243–255. https://doi.org/10.1007/s13593-012-0105-x
Rebega, E.D., 2019. The Role of Agricultural Cooperatives Models Among Europe. In
Agrifood Economics and Sustainable Development in Contemporary Society,
pp. 210-226. IGI Global. https://doi.org/10.4018/978-1-5225-5739-5.ch010
Reganold, J.P. and Wachter, J.M., 2016. Organic agriculture in the twenty-first century.
Nature Plants, 2(2), pp. 1-8. https://doi.org/10.1038/nplants.2015.221
Russell, A.E., Cambardella, C.A., Laird, D.A., Jaynes, D.B., Meek, D.W., 2009. Nitrogen
fertilizer effects on soil carbon balances in midwestern U.S. agricultural systems. Ecol
Appl 19:1102–1113. http://doi.org/10.1890/07-1919.1
Sande, D., Mullen, J., Wetzstein, M., Houston, J., 2011. Environmental Impacts from
Pesticide Use: A Case Study of Soil Fumigation in Florida Tomato Production. Int. J.
Environ. Res. Public Health, 8, 4649-4661. https://doi.org/10.3390/ijerph8124649
Sane, M., Hajek, M., Nwaogu, C. and Purwestri, R.C., 2021. Subsidy as An Economic
Instrument for Environmental Protection: A Case of Global Fertilizer Use.
Sustainability, 13(16), nr. articol 9408. https://doi.org/10.3390/su13169408
Schimmelpfennig, D. and Ebel, R., 2011. On the doorstep of the information age: Recent
adoption of precision agriculture. Economic Research Service, Paper No. EIB-80.
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2692052
Serebrennikov, D., Thorne, F., Kallas, Z. and McCarthy, S.N., 2020. Factors Influencing
adoption of sustainable farming practices in Europe: A systemic review of empirical
literature. Sustainability, 12(22), nr. articol 9719. https://doi.org/10.3390/su12229719
Thilagavathi, N., Amudha, T. and Sivakumar, N., 2017, April. Computational perspective on
organic farming – a survey. In 2017 IEEE technological innovations in ICT for
agriculture and rural development (TIAR), pp. 22-27. IEEE.
Tudi, M., Daniel Ruan, H., Wang, L., Lyu, J., Sadler, R., Connell, D., Chu, C. and Phung,
D.T., 2021. Agriculture development, pesticide application and its impact on the
environment. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(3),
nr. articol 1112. https://doi.org/10.3390/ijerph18031112

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 375

 AE Bune practici în reformarea politicii agricole comune pentru a sprijini Pactul Verde
European – O perspectivă asupra consumului de pesticide și de fertilizatori

Uematsu, H. and Mishra, A.K., 2012. Organic farmers or conventional farmers: Where's the
money?. Ecological Economics, 78, pp. 55-62. https://doi.org/10.1016/
j.ecolecon.2012.03.013
UNEP, 2021. Environmental and health impacts of pesticides and fertilizers and ways of
minimising them: Summary for Policy Makers. [online] Disponibil la:
<www.unep.org/resources/report/environmental-and-health-impactspesticides-and-
fertilizers-and-ways-minimizing>, [Accesat pe 02 decembrie 2022]
Valuer, 2019. Report - Innovating Sustainability: The Future of Food and Agriculture.
[online] Disponibil la: <https://www.valuer.ai/blog/innovating-sustainability-the-future-
of-food-and-agriculture>, [Accesat pe 08 ianuarie 2022]
Vasileiadis, V.P., Sattin, M., Otto, S., Veres, A., Pálinkás, Z., Ban, R., Pons, X., Kudsk, P.,
Van der Weide, R., Czembor, E. and Moonen, A.C., 2011. Crop protection in European
maize-based cropping systems: Current practices and recommendations for innovative
Integrated Pest Management. Agricultural Systems, 104(7), pp. 533-540.
https://doi.org/10.1016/j.agsy.2011.04.002
Vecchio, Y., Agnusdei, G.P., Miglietta, P.P. and Capitanio, F., 2020. Adoption of precision
farming tools: The case of Italian farmers. International Journal of Environmental
Research and Public Health, 17(3), nr. articol 869. https://doi.org/
10.3390/ijerph17030869
Vitousek P.M., Naylor R., Crews T., David M.B., Drinkwater L.E., Holland E., Johnes P.J.,
Katzenberger J., Martinelli L.A., Matson P.A., Nziguheba G., Ojima D., Palm C.A.,
Robertson G.P., Sanchez P.A., Townsend A.R. & Zhang F.S. (2009) Nutrient imbalances
in agricultural development. Science, 324, 1519-1520. https://doi.org/10.1126/
science.1170261
Vogl, C.R., Kilcher, L. and Schmidt, H., 2005. Are standards and regulations of organic
farming moving away from small farmers' knowledge?. Journal of Sustainable
Agriculture, 26(1), pp. 5-26. https://doi.org/10.1300/J064v26n01_03
Zarco-Tejada, P., Hubbard, N. and Loudjani, P., 2014. Precision agriculture: an opportunity
for EU farmers – potential support with the CAP 2014-2020. Study of the Joint Research
Centre (JRC) of the European Commission, Monitoring Agriculture Resource (MARS)
Unit H04, for the European Parliament’s Committee on Agriculture and Rural
Development. Brussels: European Parliament. [online] Disponibil la:
<https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/note/join/2014/529049/IPOL-
AGRI_NT(2014)529049_EN.pdf> [Accesat pe 10 Februarie 2022]
Zhang, J., Wang, J. and Zhou, X., 2019. Farm machine use and pesticide expenditure in maize
production: health and environment implications. International Journal of
Environmental Research and Public Health, 16(10), nr. articol 1808.
https://doi.org/10.3390/ijerph16101808
Zhao, L., Lu, L., Wang, A., Zhang, H., Huang, M., Wu, H., Xing, B., Wang, Z., & Ji, R.
2020. Nano-Biotechnology in Agriculture: Use of Nanomaterials to Promote Plant
Growth and Stress Tolerance. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 68 (7),
pp. 1935-1947. https://doi.org/10.1021/acs.jafc.9b06615

376 Amfiteatru Economic