Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE

al Uniunii Europene

IMPACTUL FOLOSIRII PESTICIDELOR ȘI FERTILIZATORILOR

ASUPRA PRODUCTIVITĂȚII AGRICOLE ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI
„FARM TO FORK” ÎN ROMÂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
Cosmin Dobrin1 , Elena Oana Croitoru2 , Ruxandra Dinulescu3
și Irinel Marin4
1) 2) 3) 4)
Academia de Studii Economice din București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoria articolului

Dobrin, C., Croitoru, E.O., Dinulescu, and R., Marin, I., Primit: 21 decembrie 2021
2022. The Impact of Pesticide and Fertiliser Use on Revizuit: 18 februarie 2022
Agricultural Productivity in the Context of the “Farm To Acceptat: 18 martie 2022
Fork” Strategy in Romania and the European Union.
Amfiteatru Economic, 24(60), pp. 346-360.

DOI: 10.24818/EA/2022/60/346

Rezumat
Unul dintre pilonii principali ai Pactului Verde European este Strategia „Farm to
Fork”. Lansată în luna mai 2020, această strategie își propune să construiască procese de
producție și distribuție agroalimentare sustenabile. Scopul urmărit de prezenta cercetare este
de a estima impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor anorganici asupra productivității
agricole și a economiei pe plan național și european, în contextul implementării strategiei
„Farm to Fork”. Studiul de față evidențiază două modele de analiză care vor estima corelația
dintre o eventuală scădere cu 50% a utilizării pesticidelor și cu 20% a fertilizatorilor și nivelul
productivității agricole a țărilor europene și implicit, al României. Originalitatea lucrării
constă în metoda de cercetare folosită, bazată pe o modelare de echilibru general calculabil,
ale cărei rezultate au fost ajustate cu un coeficient obținut prin analiza statistică a
productivității agricole din perioada 1991-2019. Rezultatele obținute arată faptul că aplicarea
strategiei, cu privire la scăderea nivelului de pesticide și fertilizatori nu va influența negativ
productivitatea agricolă a României. În plus, cantitatea de pesticide și fertilizatori folosită în
România este mai mică decât media europeană.
Cuvinte-cheie: pesticide, fertilizatori, productivitate agricolă, Farm to Fork.
Clasificare JEL: D24, Q56, Q57.


Autor de contact, Ruxandra Dinulescu – e-mail: ruxandra.dinulescu@man.ase.ro

Acesta este un articol cu acces deschis distribuit în conformitate cu termenii licenței de

atribuire Creative Commons, care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără
restricții pe orice mediu, cu condiția ca lucrarea originală să fie citată corespunzător.
© 2022 Toate drepturile aparțin autorilor.

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 247

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Introducere

În fiecare an, o treime, sau aproximativ 1,3 miliarde de tone din mâncarea produsă
pentru consumul uman este pierdută sau risipită de-a lungul lanțului alimentar de
aprovizionare. Identificarea cauzelor și motivelor pentru pierderea și risipa de alimente este
esențială pentru îmbunătățirea eficienței resurselor pe termen lung (Candel și Pereira, 2017).
Unele pierderi sunt determinate de fenomene naturale, cum ar fi prezența insectelor,
dăunătorilor, mucegaiului, precum și condițiile de temperatură și umiditate. Interacțiunea
acestor factori ar putea avea un impact semnificativ asupra pierderii și risipei de alimente.
Pentru mulți oameni însă, agricultura este atât o nevoie, cât și o sursă de venit. Din această
cauză, mulți agricultori preferă folosirea pesticidelor și a fertilizatorilor, pentru a împiedica
pierderea culturilor.
Misiunea UE este de a reduce impactul mediului asupra sistemelor alimentare, de a
le spori rezistența la crize și de a se asigura că alimentele bune și cu preț scăzut sunt accesibile
pentru oameni în prezent, precum și pentru generațiile viitoare, prin reformarea modului în
care acestea sunt produse și consumate în Europa. Astfel, pentru îndeplinirea acțiunilor
menționate anterior, UE propune dezvoltarea și aplicarea strategiei „Farm to Fork” (trad. eng.
De la fermă la producător, F2F). Intenția strategiei F2F este de a construi un sistem alimentar
european mai echitabil, mai sănătos și mai ecologic, fiind astfel recunoscută ca o piatră de
temelie a Pactului Verde European în cadrul mandatului 2019-2024 al Comisiei Europene.
Din acest punct de vedere, scopul lucrării este de a estima impactul potențial al strategiei F2F
asupra productivității agricole din țările Uniunii Europene și, implicit, din România, în
condițiile reducerii cu 50% a cantității de pesticide și cu 20% a cantității de fertilizatori
utilizați în agricultură.
Elementul de noutate al lucrării este reprezentat de comparația la nivelul
productivității agricole între România și restul țărilor europene, în funcție de impactul
aplicării strategiei F2F. Considerăm că tema propusă pentru cercetare prezintă o importanță
deosebită, întrucât este imperativ să cunoaștem măsura în care va fi afectată productivitatea
agricolă a țărilor europene și implicit a României, în condițiile reducerii nivelului de pesticide
și fertilizatori, cu 50% și respectiv 20%.
În continuare, se va aborda o recenzie a literaturii specifice în domeniu, în care vor
fi ilustrate conceptele teoretice specifice strategiei F2F, rolul pesticidelor și al fertilizatorilor
în agricultură și impactul acestora asupra sănătății umane. În secțiunea de metodologie a
cercetării se prezintă ipotezele cercetării și modelele economice utilizate pentru a estima
legătura dintre nivelul productivității agricole din țările europene (inclusiv România) și
reducerea utilizării pesticidelor și fertilizatorilor cu 50% și, respectiv, 20%. În continuare, se
prezintă rezultatele studiului și concluziile referitoare la țările care vor resimți o scădere a
productivității agricole în urma scăderii nivelului de pesticide și fertilizatori.

1. Recenzia literaturii științifice privind Strategia F2F

La baza eforturilor depuse de UE pentru a construi sisteme alimentare mai echitabile,

mai sănătoase și mai ecologice se află strategia F2F. Obiectivul F2F este de a crea un sistem
alimentar european care să asigure securitatea alimentară, având în același timp o amprentă
redusă asupra mediului și climei. Realizarea acestui lucru este posibilă prin promovarea
producției, consumului, procesării și distribuției de alimente durabile și prin reducerea
pierderilor și a risipei de alimente (Dekeyser și Rampa, 2021). Inițiativa UE este și prima

248 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

încercare de a aborda sustenabilitatea sistemului alimentar într-o manieră cuprinzătoare,

vizând întregul sistem alimentar european (Schebesta și Candel, 2020). Totuși, această
încercare de a „exporta” normele F2F nu este privită într-o manieră pozitivă de către Statele
Unite ale Americii, care se tem că strategia ar putea crea noi bariere comerciale (Wax și
Anderson, 2021).
Principalul obiectiv al strategiei F2F este de a intensifica acțiunile către un lanț
alimentar sustenabil, accesibil și sigur, caracterizat prin următoarele:
 influență minimă sau pozitivă asupra mediului;
 asistență în lupta împotriva schimbărilor climatice și în adaptarea la consecințele
acesteia;
 prevenirea declinului biodiversității;
 promovarea sănătății publice și a securității alimentare, asigurând tuturor acces la
alimente sigure, hrănitoare și durabile;
 furnizarea de alimente la prețuri reduse, crescând în același timp competitivitatea
furnizorilor UE și încurajând comerțul echitabil.
Strategia F2F include numeroase obiective, precum: reducerea impactului sistemelor
alimentare asupra mediului și schimbării climatice, competitivitate privind nivelul de
sustenabilitate, crearea unui sistem alimentar robust și rezistent și valorificarea posibilităților
alimentare noi. Este prima dată în istoria legislației alimentare europene când UE abordează
sustenabilitatea alimentară de la producția primară la consumator într-un mod cuprinzător.
Această politică conține obiective concrete cu privire la pesticide, fertilizatori, agricultura
ecologică și rezistența la anti-microbiene care trebuie îndeplinite până în anul 2030.
Este de așteptat ca trecerea la un sistem alimentar ecologic să deschidă noi
oportunități economice, care vor avea un efect favorabil asupra profiturilor companiilor
agricole și alimentare din întreaga lume, implicit pentru consumatorii europeni.

2. Utilizarea pesticidelor și fertilizatorilor în agricultură în contextul strategiei F2F

2.1. Rolul pesticidelor și fertilizatorilor în agricultură și impactul lor asupra sănătății

umane

Fertilizatorii reprezintă îngrășăminte de origine naturală sau sintetică care sunt

aplicate pe sol sau pe țesuturile plantelor pentru a furniza nutrienți acestora, în timp ce
pesticidele reprezintă compuși chimici, utilizați pentru a ucide dăunătorii, inclusiv insecte,
rozătoare, ciuperci și plante nedorite (buruieni).
Pesticidele și fertilizatorii organici și anorganici vor continua să joace un rol important
în spectrul larg de tehnologii care pot păstra și îmbunătăți condițiile de viață ale populației
globale. Abordările alternative pot fi mai costisitoare decât practicile agricole actuale, care
folosesc numeroase substanțe chimice, dar aceste comparații, în general, nu iau în considerare
consecințele de mediu și sociale ale utilizării pesticidelor și fertilizatorilor. În plus, este
nevoie ca problemele de externalizare legate de consecințele folosirii acestor substanțe
chimice asupra sănătății umane și a mediului să fie abordate într-un mod concret.
Lipsa pesticidelor și a fertilizatorilor ar determina o scădere a productivității agricole
și o creștere a costurilor cu alimentele. Astfel, fermierilor le-ar fi mai greu să concureze pe
piețele globale de mărfuri dacă producția lor ar scădea și prețurile ar crește (Oerke, 2005).

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 249

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Astfel, pesticidele și fertilizatorii au devenit o parte esențială a creșterii productivității

agricole, oferind protecție pentru plante și pentru creșterea randamentului culturilor.
Aproape 45% din aprovizionarea cu alimente a unei țări se pierde anual din cauza
acțiunii insectelor, motiv pentru care pesticidele devin necesare în combaterea dăunătorilor
(Abhilash and Singh, 2009). Ca urmare a creșterii rapide a economiei internaționale în ultima
parte a secolului al XIX-lea, substanțele chimice din agricultură au fost generate și utilizate
în cantități tot mai mari. Acest lucru poate avea efecte devastatoare pe termen lung, întrucât
acestea se pot acumula în componentele plantelor, apă, sol, aer și biotă după ce sunt
pulverizate pe culturi. Utilizarea biopesticidelor poate fi o opțiune pentru fermierii care
doresc să prevină pierderile de recolte din cauza dăunătorilor. O altă modalitate de a reduce
nevoia de pesticide și fertilizatori este aplicarea tehnicilor transgenice care pot duce la
dezvoltarea unor tipuri de culturi rezistente la dăunători. Cu toate acestea, folosirea
substanțelor chimice pentru a proteja culturile împotriva pierderii randamentului este încă
cea mai populară metodă. Se utilizează aproximativ 2 milioane de tone de pesticide în
întreaga lume, erbicidele reprezentând 47,5% din acest total, insecticidele 29,5%, fungicidele
17,5% și alte pesticide 5,5% (De et al., 2014).
Conform studiilor efectuate de Agenția Europeană pentru Securitatea Alimentară –
European Food Safety Authority (EFSA, 2021), peste 60% din legume și 30% din fructele de
pe piață conțin pesticide. În plus, în peste 60% din fructele „de vară” a fost găsit un „cocktail”
de pesticide. Reglementările continuă să efectueze evaluări de siguranță ca și cum oamenii
ar fi expuși la un singur pesticid, în ciuda legislației UE care impune ca efectele cumulative
și sinergice ale pesticidelor și fertilizatorilor să fie incluse în evaluările de siguranță din
ultimii 14 ani.
Tot EFSA susține că mai mult de unul din patru fructe examinate (aproximativ 27,5%)
conțineau unul sau două reziduuri de pesticide. Aceste eșantioane au fost colectate din toate
statele membre ale UE în anul 2019. Aceste rapoarte indică scoruri alarmante, întrucât aceste
valori sunt valabile atât pentru fructe, cât și pentru legume. De exemplu, s-a descoperit că
70% dintre coacăze și mure, precum și 60% sau mai mult dintre cireșe, căpșuni, salată verde,
rucola și banane conțin cel puțin două reziduuri de pesticide.
Cercetătorii au avertizat timp de zeci de ani că folosirea combinată a anumitor
pesticide și fertilizatori ar putea crește potențialul letal, comparativ cu utilizarea lor
individuală.
Oamenii sunt expuși riscului de a dezvolta boli grave (cum ar fi cancer sau boala
Parkinson) deoarece odată ajunse în sol și apă, aceste substanțe persistă în culturi și în cele
din urmă intră în lanțul alimentar (Sharma et al., 2017; Taylor et al., 2002). Chiar și după ce
anumite pesticide precum DDT, hexaclorbenzenul și imazalil (E233) au fost interzise, ele
sunt încă prezente în alimentele noastre (în special în carne), creând o expunere constantă a
oamenilor la aceste substanțe nocive. Toate acestea reprezintă pericole bine documentate care
afectează sănătatea (Gorell et al., 1998).
În consecință, expunerea la pesticide a fost legată de afecțiuni endocrine,
dermatologice, gastrointestinale, cancerigene și de reproducere (Alavanja și Bonner, 2012;
Georgescu et al., 2005). De asemenea, aceste substanțe sunt implicate și într-un număr mare
de cazuri de intoxicare profesională (în special în rândul agricultorilor) stârnind îngrijorări
cu privire la influența lor asupra sănătății umane (Roberts și Reigart, 2013). Pierderea
memoriei, reacția mai lentă la stimuli, abilitățile motorii afectate și capacitatea vizuală
scăzută sunt toate efecte neurologice ale expunerii la pesticide (Sarwar, 2015; Li et al., 2014).

250 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

2.2. Reducerea nivelului de pesticide și fertilizatori

Comisia Europeană (CE) a publicat conținutul strategiilor F2F și al biodiversității,

care impun constrângeri agriculturii UE prin reducerea utilizării îngrășămintelor, pesticidelor
și fertilizatorilor. Strategia F2F reflectă o schimbare semnificativă în politica alimentară și
agricolă a UE, cu consecințe la fel de profunde pentru structura și productivitatea sectorului
alimentar și agricol. Deoarece UE este un producător agricol semnificativ și un participant la
comerțul agricol internațional, se așteaptă ca această mișcare politică să aibă un impact asupra
piețelor de mărfuri agricole și, în consecință, asupra întregului sistem alimentar și agricol.
Prin strategia F2F, componentă alimentară și agricolă a Pactului Verde European,
UE intenționează să accelereze transformarea durabilă continuă a sistemelor alimentare,
oferind în același timp recompense economice echitabile fermierilor. Strategia cuprinde 27
de inițiative pentru a face întregul lanț alimentar mai durabil, cum ar fi obiectivele de
ecologizare a producției noastre alimentare, sugestiile din sectorul comerțului cu amănuntul,
regulile de etichetare a alimentelor pentru consumatori și multe altele. Cu toate acestea, alte
inițiative, cum ar fi o scădere cu 50% a utilizării pesticidelor chimice până în anul 2030, au
provocat o opoziție acerbă din partea organizațiilor agroindustriale.
Strategia F2F a stabilit două obiective principale cu privire la nivelul pesticidelor și a
fertilizatorilor:
 reducerea folosirii fertilizatorilor cu până la 20%, până în anul 2030.
 reducerea consumului de pesticide cu până la 50%, până în anul 2030.
Menținerea sustenabilității mediului, în condițiile creșterii populației și a nevoii de
alimente reprezintă o problemă semnificativă (Gereffi și Abdulsaman, 2017). Astfel, este clar
că folosirea pesticidelor și implicit, apariția efectelor acestora în apă, sol și aer reprezintă o
îngrijorare globală (Benton și Bailey, 2019). În acest context, adoptarea soluțiilor pentru
reducerea contaminării cu pesticide și fertilizatori și îmbunătățirea calității vieții pentru
fermieri și consumatori devin obiective- cheie la nivelul UE.
În legătură cu subiectul prezentei lucrări, cunoștințele fermierilor și percepția asupra
pericolelor pesticidelor și fertilizatorilor sunt văzute ca probleme critice în adoptarea
comportamentului de protecție împotriva acestor substanțe chimice (Aldosari, Mubushar și
Baig, 2018). Mai mult, în timp ce se creează inițiative de reducere a pericolelor legate de
pesticide și fertilizatori, primul pas ar trebui să fie investigarea cunoștințelor, atitudinilor și
comportamentelor fermierilor cu privire la folosirea acestor substanțe în agricultură (Koh și
Jeyaratnam, 1996).

2.3. Impactul strategiei F2F în România

Având în vedere rolul, impactul și obiectivul de reducere a utilizării pesticidelor și

fertilizatorilor, se presupune că Strategia F2F trebuie să țină cont de precizările propuse de
guvernele regionale. În primul rând, agricultura și producția alimentară variază foarte mult
de la o zonă la alta, motiv pentru care trebuie aplicate măsuri care să ofere o abordare a
obiectivelor Strategiei și un mecanism eficient de monitorizare a acestor măsuri. De exemplu,
este evident că fermierii din România nu se vor confrunta cu aceleași provocări ca cei din
Germania pe parcursul acestei schimbări. În plus, orașele și regiunile au lucrat zeci de ani
pentru a construi sisteme alimentare mai bune prin inițiative ca politicile și planurile
alimentare locale, precum și consiliile pentru politicile alimentare.

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 251

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Totodată, orașele și regiunile au obligația de a garanta că rezidenții de toate vârstele

și mediile pot avea parte de o alimentație de înaltă calitate, sustenabilă, sănătoasă și
ecologică, aflată în centrul Pactului Verde European. Acesta este motivul pentru care
Strategia F2F necesită comunicare și colaborare la nivel local și regional. De aceea, este
esențială acțiunea Comisiei Europene de a include din timp guvernele locale și regionale în
forumurile de dialog și structurile de guvernanță stabilite pentru a implementa strategia și
pentru a-i garanta monitorizarea și evaluarea optimă. În caz contrar, țările UE vor continua
să folosească în exces pesticidele și fertilizatorii în agricultură.
În România, impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității
agricole, și dovezile privind poluarea mediului și expunerea umană la pesticide sunt încă
puține, majoritatea cercetărilor concentrându-se pe clasa de pesticide organ-clorurate. DDT
(dichlorodiphenyltrichloroethane) și HCHs (hexachlorocyclohexanes) au fost interzise încă
din anul 1985, în timp ce pesticidele organ-clorurate au fost interzise din anul 2002. Conform
IRS (2018), erbicidele sunt substanțele utilizate în cea mai mare măsură pentru protecția
plantelor (47,5%), urmate de fungicide (39,8%), insecticide (8,2%) și alte produse de
protecție a plantelor (4,5 %). De aceea, odată cu creșterea utilizării pesticidelor și a
fertilizatorilor, există o nevoie mai mare de a studia cunoștințele, atitudinile și
comportamentul fermierilor privind aceste substanțe chimice.

3. Metodologia cercetării

În cadrul acestei metodologii, s-a încercat estimarea impactului economic al punerii

în aplicare a recomandărilor strategiei F2F, folosind datele istorice existente cu privire la
productivitatea agricolă și la cantitățile de pesticide și fertilizatori utilizate. Datele analizate
sunt informații publice și au fost preluate de pe pagina web a Organizației Națiunilor Unite
pentru Alimentație și Agricultură1 și de pe pagina web a Uniunii Europene2. S-a analizat
perioada cuprinsă între anii 1991 și 2019. Anul 2020 nu a putut fi luat în calcul, deoarece la
data realizării cercetării nu existau date complete pentru toate țările UE pe niciuna din cele
două surse menționate. Astfel, studiind acest interval de timp, 1991-2019, s-a descoperit că,
deși directiva F2F este nouă, un număr semnificativ de țări au avut deja reduceri importante
în ceea ce privește utilizarea pesticidelor și/sau a fertilizatorilor (reducerile înregistrându-se
până la apariția propriu-zisă a strategiei).
Analiza s-a făcut pe toate țările membre UE, iar apoi s-au extras țările care au avut
în trecut o perioadă de cel puțin trei ani în care au redus atât utilizare fertilizatorilor, cât și
utilizarea pesticidelor. În această situație s-au găsit 12 dintre statele membre. Alegerea a fost
făcută astfel deoarece în literatura de specialitate nu există date clare legate de modul în care
modificarea cantității de pesticide sau fertilizatori influențează productivitatea agricolă.
În cazul în care într-o țară există creșteri ale utilizării pesticidelor și scăderi ale
utilizării fertilizatorilor, nu se poate face o corelație cu productivitatea agricolă. Cerința F2F
este de reducere a ambelor substanțe, motiv pentru care s-au folosit datele istorice din țările
care au aplicat deja acest lucru, încă înainte de apariția strategiei, pentru a putea estima care
va fi impactul implementării ei pe fiecare țară în parte. S-a observat că eșantionul de țări este
eterogen, reprezentând majoritatea regiunilor climatice existente în UE, lucru care a oferit
garanția că se poate obține o aproximare apropiată de realitate.

1 https://www.fao.org/faostat/en/#home
2 https://ec.europa.eu/eurostat

252 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Ținând cont de situația României privind posibilitatea de reducere a nivelului de

utilizare a pesticidelor cu până la 50% și a fertilizatorilor cu până la 20%, în contextul
strategiei F2F, au fost formulate două ipoteze ale cercetării:
I1: Reducerea pesticidelor și a fertilizatorilor cu 50% respectiv 20%, va afecta într-
o anumită măsură nivelul productivității agricole din România și UE.
I2: Reducerea pesticidelor și a fertilizatorilor va afecta productivitatea doar în țările
care au un consum mai mare față de ținta propusă de strategie (respectiv 1,56 kg/ha pesticide
și 107,67 kg/ha fertilizatori).
Analiza a fost realizată folosind date din toate statele membre ale UE, implicit
România, cu excepția Maltei, întrucât suprafața acestei țări este mult mai mică decât a
oricărui alt stat UE. În total au fost analizate 27 țări, incluzând și Marea Britanie, care era
prezentă în UE în perioada de timp analizată.
Pentru aceasta s-au analizat atât datele legate de utilizarea pesticidelor (fungicide,
bactericide, ierbicide, insecticide, acaricide etc) și a fertilizatorilor (azotați, penta oxid de
fosfor – P2O5), oxid de potasiu – K2O) în țările UE, cât și rezultatele producției agricole pe
hectar în cazul a patru mari categorii de culturi: cereale, fructe, rădăcinoase și tuberculifere,
legume. Datele au fost prelucrate cu ajutorul Excel, Excel Solver și Excel QM.
Din punct de vedere metodologic, s-au conceput și analizat două modele de aplicare
a recomandărilor:
 Modelul 1, în care toate statele UE își reduc utilizarea pesticidelor și fertilizatorilor cu
procentele din strategia F2F;
 Modelul 2, care presupune că numai statele care au un consum mai ridicat de pesticide
și fertilizatori, peste cantitățile medii la care se urmărește a se ajunge (menționate mai sus),
vor aplica măsuri de reducere a consumului per hectar de pesticide și fertilizatori.
În cazul ambelor modele, s-au obținut rezultate pentru fiecare țară membră UE în
parte. În studiul celor două modele propuse s-a făcut în prealabil și analiza descriptivă a
datelor folosite ca date de intrare (deviația standard, domeniul de dispersie, distribuție,
coeficientul de variație). S-a observat că datele istorice analizate sunt dispuse simetric în jurul
valorii medii, iar valoarea medie este în imediata apropiere a medianei, atât în cazul
fertilizatorilor, cât și în cazul pesticidelor. De asemenea, valorile analizate au o distribuție
omogenă în cadrul domeniului de dispersie.

4. Rezultatele cercetării

Ca metodologie de analiză, s-a calculat matematic valoarea maximă dintr-un set de

date. Astfel s-a identificat pentru fiecare țară în parte anul în care s-a utilizat cantitatea cea
mai mare de pesticide respectiv fertilizatori, iar apoi a fost realizată diferența între acele
cantități și cantitățile utilizate în 2019 (ultimul an pentru care au fost preluate date).
Rezultatele obținute sunt prezentate în Tabelele nr. 1 și 2.

Tabel nr. 1. Numărul de țări care au redus cantitatea de pesticide/ha

Substanțe pentru care a fost Număr țări care au redus Interval de scădere a
analizată cantitatea utilizată cantitatea utilizată per ha cantităților utilizate
Pesticide 22 0,32% - 76,64%
Fertilizatori 18 1,48% - 56,85%
Pesticide și fertilizatori 12 12,08% - 46,89% (pesticide)
1,48% - 56,85% (fertilizatori)
Sursa: date prelucrate de autori pe baza informațiilor preluate de la EUROSTAT

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 253

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Ca trend general, s-a observat o tendință de scădere a utilizării fertilizatorilor și

pesticidelor sau cel puțin a unuia dintre ele, în cea mai mare parte a țărilor UE. În urma
analizei tuturor țărilor membre UE, s-a observat că 12 dintre ele au prezentat o scădere atât
la pesticide, cât și la fertilizatori și au obținut chiar și creștere ale utilizării substanțelor la cel
puțin trei din cele patru categorii de culturi analizate. Celelalte țări au avut fie creșteri în
utilizarea ambelor substanțe, fie scădere la una și creștere la cealaltă. Acest lucru face
imposibilă găsirea unei funcții de corelație între productivitatea obținută și utilizarea
pesticidelor și a fertilizatorilor.
În Tabelul nr. 2 sunt prezentate cantitățile utilizate pe hectar și scăderea înregistrată
în perioada anterioară anului 2019 pentru cele 12 state menționate mai sus. Ele formează un
eșantion relativ eterogen, reprezentând majoritatea regiunilor climatice din cadrul UE. Acest
lucru reiese și din analiza valorilor coeficientului de variație calculat pentru cantitățile de
pesticide și fertilizatori utilizate, și pentru gradul de reducere a utilizării lor în cele 12 state.

Tabel nr. 2. Cantitatea de pesticide și fertilizatori utilizată în UE, în anul 2019

Scădere Scădere
Pesticide absolută Fertilizatori absolută
Scădere Scădere
utilizate pesticide utilizați în fertilizatori
Țara pesticide fertilizatori
în 2019 până în 2019 până în
(%) (%)
(kg/ha) 2019 (kg/ha) 2019
(kg/ha) (kg/ha)
Belgia 6,96 -4,35 -38,46% 289,91 -34,41 -10,61%
Croația 1,74 -0,78 -30,95% 194,29 -255,95 -56,85%
Cipru 9,98 -7,83 -43,96% 146,17 -39,93 -21,46%
Finlanda 0,60 -0,17 -22,08% 95,07 -29,38 -23,61%
Franța 4,46 -1,42 -24,15% 158,14 -85,67 -35,14%
Italia 5,21 -3,44 -39,77% 94,87 -35,31 -27,12%
Luxemburg 2,33 -0,32 -12,08% 239,66 -16,09 -6,29%
Olanda 8,88 -4,88 -35,47% 249,98 -211,78 -45,86%
Portugalia 4,81 -4,07 -45,83% 103,71 -20,57 -16,55%
Slovenia 4,15 -3,45 -45,39% 197,44 -110,51 -35,89%
Suedia 0,58 -0,38 -39,58% 97,56 -1,47 -1,48%
Marea Britanie 3,16 -2,79 -46,89% 243,17 -91,29 -27,29%
Sursa: date prelucrate de autori pe baza informațiilor preluate de la EUROSTAT

În urma analizei datelor din Tabelul nr. 2 și din corelarea lor cu evoluția
productivității agricole rezultă că, în majoritatea cazurilor, pesticidele și fertilizatorii se
folosesc în exces (respectiv peste valorile țintă din strategia F2F menționate în Tabelul nr.
3), iar reducerea lor într-o anumită măsură nu afectează productivitatea agricolă. Această
tendință de utilizare în exces e confirmată și de literatura de specialitate (Skevas, 2012).

254 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Figura nr. 1. Cantitatea de pesticide, fertilizatori și nivelul producției

pentru perioada 1991-2019
Sursa: FAOSTAT, autorii

Analizând figura 1, se observă o scădere accentuată a folosirii pesticidelor și o creștere

a utilizării fertilizatorilor în România. Cu toate acestea, cantitățile folosite sunt mai scăzute
decât media UE, respectiv 3,13 kg/ha cantitatea medie de pesticide și 134,59 kg/ha cantitatea
medie de fertilizatori. În același timp, se observă o creștere consistentă a producției la hectar.
Conform unui studiu în care metoda de modelare folosită s-a bazat pe principiul
„Computable general equilibrium” (Beckman et al., 2020), în cazul în care politica F2F va fi
aplicată doar de către statele UE, s-ar înregistra o scădere a productivității agricole la nivelul
UE de 12%. Această valoare a fost folosită în continuare ca informație de intrare în cadrul
modelării curente.
În continuare, a fost obținut un coeficient de toleranță pentru a estima și modela
efectul potențial al pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole. Pentru
această analiză, s-a realizat medierea scăderilor de consum la hectar și s-a calculat deviația
standard. S-au obținut doi coeficienți luându-se în calcul varianta mai puțin favorabilă,
scăzând deviația standard. Acești coeficienți vor reprezenta valoarea toleranței exprimată în
valoare absolută (kg), care poate fi luată în calcul în cazul scăderilor urmărite de strategia
F2F.
În continuare, coeficientul de toleranță a fost luat în calcul pentru cele două modele
enumerate mai sus în vederea estimării evoluției productivității agricole.
Rezultatele pentru fiecare țară sunt prezentate în Tabelele nr. 4 și 5. S-a luat în
considerare folosirea valorii medii la hectar în UE-27 pe anul 2019, prezentată în Tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3. Cantitatea de pesticide și fertilizatori în anul 2019, comparativ cu

cantitatea de producție agricolă obținută în urma aplicării strategiei F2F
UE(27) Cantitate pesticide (kg/ha) Cantitate fertilizatori (kg/ha)
2019 3,13 134,59
2030 (ținta F2F) 1,56 107,67
Sursa: autorii

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 255

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Odată cu introducerea strategiei F2F, este prevăzută o scădere a utilizării pesticidelor

până la 1,56 kg/ha și a fertilizatorilor până la o valoare medie de 107,67 kg/ha până în anul
2030. Strategia F2F nu menționează modalitatea în care se va face această reducere.
În acest studiu s-au propus două modele de simulare a efectelor reducerii cantității de
pesticide și fertilizatori, detaliate în secțiunea de metodologie a cercetării. Analizând datele
obținute în Tabelul nr. 4, reiese că aplicarea celor două modele are efecte diferite. Conform
primului model, care presupune că reducerea a fost aplicată proporțional de toate țările UE,
productivitatea a scăzut cu 3,14% în fiecare țară analizată. În al doilea model, reducerea e
aplicată doar de țările care folosesc cantități peste media UE, iar scăderea productivității a
fost mai mare, și anume 3,77%. În același timp, țările care folosesc în prezent cantități de
pesticide și fertilizatori mai mici decât media UE nu vor resimți un impact negativ direct
datorat strategiei F2F. Dacă modelul 1 este mai mult teoretic, deoarece există discrepanțe
mari între diferite țări referitoare la folosirea celor două tipuri de substanțe, modelul 2 este
mult mai probabil de a fi pus în practică. El oferă un echilibru la nivelul UE, asigurând
omogenitate în ceea ce privește calitatea produselor agricole, indiferent din ce țară provin.

Tabel nr. 4. Nivelul ratei de fertilizatori în urma aplicării celor două modele
Utilizare
Toleranța Model Model Reducere Reducere
fertilizatori
Țara scădere 1 2 productivitate productivitate
2019
(kg/ha) (kg/ha) (kg/ha) model 1 model 2
(kg/ha)
Austria 112,82 10,74 90,26 83,92 3,14% 3,77%
Belgia 289,91 27,61 231,93 215,64 3,14% 3,77%
Bulgaria 130,12 12,39 104,10 96,78 3,14% 3,77%
Croația 194,29 18,5 155,43 144,51 3,14% 3,77%
Cipru 146,17 13,92 116,94 108,72 3,14% 3,77%
Cehia 162,59 15,49 130,07 120,93 3,14% 3,77%
Danemarca 134,66 12,83 107,73 100,16 3,14% 3,77%
Estonia 90,32 0 72,26 90,32 3,14% 0,00%
Finlanda 95,07 0 76,06 95,07 3,14% 0,00%
Franța 158,14 15,06 126,51 117,62 3,14% 3,77%
Germania 171,2 16,31 136,96 127,34 3,14% 3,77%
Grecia 93,49 0 74,79 93,49 3,14% 0,00%
Ungaria 140,42 13,37 112,34 104,44 3,14% 3,77%
Irlanda 200,01 19,05 160,01 148,77 3,14% 3,77%
Italia 94,87 0 75,90 94,87 3,14% 0,00%
Letonia 104,85 0 83,88 104,85 3,14% 0,00%
Lituania 134,94 12,85 107,95 100,37 3,14% 3,77%
Luxemburg 239,66 22,83 191,73 178,26 3,14% 3,77%
Olanda 249,98 23,81 199,98 185,94 3,14% 3,77%
Polonia 172,09 16,39 137,67 128,00 3,14% 3,77%
Portugalia 103,71 0 82,97 103,71 3,14% 0,00%
România 79,93 0 63,94 79,93 3,14% 0,00%
Slovacia 127,49 12,14 101,99 94,83 3,14% 3,77%
Slovenia 197,44 18,8 157,95 146,86 3,14% 3,77%
Spania 110,99 10,57 88,79 82,55 3,14% 3,77%
Suedia 97,56 0 78,05 97,56 3,14% 0,00%
Sursa: date prelucrate de autori pe baza informațiilor preluate de la FAOSTAT

256 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Datele din Tabelul nr. 5, în care este prezentată modelarea scăderii utilizării
pesticidelor, păstrează aceleași tendințe ca și cele din Tabelul nr. 4, și anume scăderea
generală cu 3,07% în modelul 1 și cu 3,25%, respectiv 0% în modelul 2.

Tabel nr. 5. Nivelul ratei de pesticide în urma aplicării celor două modele
Țara Utilizare Toleranța Model Model Reducere Reducere
pesticide scădere 1 2 productivitate productivitate
2019 (kg/ha) (kg/ha) (kg/ha) model 1 model 2
(kg/ha)
Austria 3,56 0,87 1,78 1,67 3,07% 3,25%
Belgia 6,96 1,70 3,48 3,26 3,07% 3,25%
Bulgaria 1,84 0,45 0,92 0,86 3,07% 3,25%
Croația 1,74 0,42 0,87 0,81 3,07% 3,25%
Cipru 9,98 2,43 4,99 4,67 3,07% 3,25%
Cehia 1,54 0,38 0,77 1,54 3,07% 0,00%
Danemarca 1,09 0,27 0,55 1,09 3,07% 0,00%
Estonia 0,91 0,22 0,46 0,91 3,07% 0,00%
Finlanda 0,6 0,15 0,30 0,60 3,07% 0,00%
Franța 4,46 1,09 2,23 2,09 3,07% 3,25%
Germania 3,8 0,93 1,90 1,78 3,07% 3,25%
Grecia 4,07 0,99 2,04 1,90 3,07% 3,25%
Ungaria 1,74 0,42 0,87 0,81 3,07% 3,25%
Irlanda 5,97 1,46 2,99 2,79 3,07% 3,25%
Italia 5,21 1,27 2,61 2,44 3,07% 3,25%
Letonia 1,18 0,29 0,59 1,18 3,07% 0,00%
Lituania 1,03 0,25 0,52 1,03 3,07% 0,00%
Luxemburg 2,33 0,57 1,17 1,09 3,07% 3,25%
Olanda 8,88 2,17 4,44 4,15 3,07% 3,25%
Polonia 2,13 0,52 1,07 1,00 3,07% 3,25%
Portugalia 4,81 1,17 2,41 2,25 3,07% 3,25%
România 0,57 0,14 0,29 0,57 3,07% 0,00%
Slovacia 1,36 0,33 0,68 1,36 3,07% 0,00%
Slovenia 4,15 1,01 2,08 1,94 3,07% 3,25%
Spania 3,66 0,89 1,83 1,71 3,07% 3,25%
Suedia 0,58 0,14 0,29 0,58 3,07% 0,00%
Sursa: date prelucrate de autori pe baza informațiilor preluate de la FAOSTAT

În urma analizei datelor din Tabelele nr. 4 și 5, ipoteza I1 (conform căreia reducerea
utilizării pesticidelor și fertilizatorilor cu 50% și, respectiv, cu 20%, va afecta nivelul
productivității agricole din România cu un procent relativ redus, sub 3,14%, respectiv sub
3,07%) este confirmată.
De asemenea, ipoteza I2 (conform căreia reducerea utilizării pesticidelor și a
fertilizatorilor va afecta productivitatea doar în țările care au un consum mai mare față de
ținta propusă de strategie) este confirmată. Se observă că un număr de țări, care au în prezent
un consum redus, nu sunt nevoite să aplice această reducere, așadar nu sunt deloc afectate.
În același timp, se observă că și restul țărilor care au consumuri mai mari, peste ținta propusă
de F2F și care vor fi nevoite să utilizeze semnificativ mai puțin cele două tipuri de substanțe
au un impact relativ redus asupra productivității (sub 3,77%, respectiv sub 3,25%).

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 257

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Prin agregarea informațiilor obținute în cele două tabele folosind o metodă liniară
se obțin datele din Figura nr. 2.
Dacă în modelul 1, care este unul mai puțin plauzibil, toate țările prezintă o scădere
a productivității agricole, în modelul 2, care este mai plauzibil, se observă că anumite țări,
printre care se numără și România, nu sunt afectate de aplicarea strategiei F2F.

Figura nr. 2. Reducerea totală a productivității agricole în cazul celor două modele
Sursa: date prelucrate de autori pe baza informațiilor preluate de la FAOSTAT

Productivitatea agricolă poate influența și nivelul indicatorilor macroeconomici. De

exemplu, un impact al productivității agricole se reflectă asupra valorii produsului intern brut
(PIB).
Conform figurii nr. 3, se observă că în perioada 1995 – 2019 (perioada pentru care
avem date de la INS), atât PIB total cât și valoarea din PIB provenită din agricultură au
crescut. În cazul agriculturii sunt și variații negative cauzate de condițiile meteo și de seceta
existentă în anumiți ani.

1200.0 50.0
1000.0 40.0
800.0
30.0
600.0
20.0
400.0
200.0 10.0
0.0 0.0
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020

PIB Agricultura

Figura nr. 3. Evoluția PIB (mld. lei) comparativ cu nivelul agriculturii, pentru
perioada 1995-2020
Sursa: INS, prelucrare autori

258 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Cu toate acestea, observăm în figura nr. 4 că ponderea agriculturii în PIB a scăzut,

stabilizându-se începând cu anul 2015 în jurul valorii de 4%. Acest lucru se datorează faptului
că industria și comerțul au avut creșteri anuale considerabile.

20.00%
18.00%
16.00%
14.00%
12.00%
10.00%
8.00%
6.00%
4.00%
2.00%
0.00%
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Figura nr. 4. Ponderea agriculturii în PIB, pentru perioada 1995-2020
Sursa: INS, prelucrare autori

Astfel, România se transformă dintr-o țară preponderant agrară într-o țară similară
economiilor dezvoltate din vestul Europei, în care agricultura are o pondere mai mică în PIB.
Acest lucru va constitui un avantaj, încurajând investițiile în agricultură cu scopul de a
acoperi deficitul de producție din țările afectate de strategie.

Concluzii

Rezultatele cercetării evidențiază două categorii de state. Statele din prima categorie
folosesc pesticide sau fertilizatori peste nivelul-țintă propus de UE și vor fi obligate să reducă
consumul acestor substanțe. Statele din a doua categorie folosesc cantități mai mici din cele
două tipuri de substanțe și deja respectă recomandările, dar au posibilitatea de a le reduce în
continuare.
În urma analizei, s-a arătat că și în cazul reducerii utilizării celor două tipuri de
substanțe, există o marjă de toleranță astfel încât productivitatea agricolă să nu fie afectată.
Studiul arată că pe lângă avantajele clare ale unei agriculturi sustenabile și a creșterii
calității produselor alimentare, strategia F2F prezintă și mici dezavantaje pentru o parte din
țările UE care vor înregistra o scădere a productivității agricole. Acest lucru poate duce la
creșterea prețurilor produselor alimentare, cu efecte negative asupra categoriilor de populație
defavorizate. De asemenea, acest aspect ar putea fi compensat de faptul că o alimentație mai
sănătoasă a populației ajută guvernele să economisească sume importante din buget, alocate
pentru tratarea afecțiunilor cauzate de utilizarea excesivă a chimicalelor în agricultură.
Ținând cont de situația României privind posibilitatea de reducere a nivelului de
utilizare a pesticidelor cu până la 50% și a fertilizatorilor cu până la 20%, în contextul
strategiei F2F, au fost formulate două concluzii ale cercetării.
C1: Reducerea utilizării pesticidelor și a fertilizatorilor conform modelului 1 va
afecta și nivelul productivității agricole din României în mod similar cu al restului țărilor,

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 259

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

însă impactul este unul limitat. Daca luăm în considerare că în perioada de implementare a
F2F, a cărei aplicabilitate este până în anul 2030, vom avea cel mai probabil atât un progres
tehnologic previzionat să vină din zona IoT (Internet of Things – internetul lucrurilor) și a
apariției unor soiuri mai rezistente, această scădere va putea fi compensată.
C2: România nu va fi afectată de reducerea nivelului de pesticide și fertilizatori,
deoarece folosește cantități sensibil reduse sub ținta stabilită de F2F. În acest caz,
productivitatea agricolă nu va fi afectată în sens negativ, mai mult, interesul pentru domeniul
agricol al țării va crește, ducând la sporirea investițiilor, și implicit, la creșterea productivității
agricole și a producției.
În plus, importanța cercetării reiese din analiza impactului aplicării strategiei F2F și
în cazul productivității agricole din România. În acest sens, s-a observat că reducerea
pesticidelor și a fertilizatorilor va afecta într-un mod redus sau chiar deloc productivitatea
agricolă a României.
Contribuțiile noastre la prezentarea unei astfel de concluzii au fost susținute de
aplicarea a două modele matematice, care au demonstrat că o reducere a utilizării pesticidelor
și fertilizatorilor cu 50%, respectiv 20% la nivelul UE nu va avea un impact negativ asupra
productivității agricole din România.
O limită a acestui studiu este prezentată de faptul că, momentan, cercetarea curentă
prezintă doar o previziune a impactului pe care strategia F2F l-ar avea asupra nivelului
producției țărilor din UE ca urmare a reducerii nivelului de pesticide și fertilizatori din
agricultură. Întrucât strategia nu a fost aplicată în toate statele UE, nu există date care să arate
impactul pe care reducerea pesticidelor și a fertilizatorilor îl are asupra productivității
agricole a țărilor europene, implicit a României.
Cercetările viitoare se vor axa pe analiza statistică, dezvoltată pe o perioadă mai
lungă de timp, în care se va observa impactul pe care reducerea utilizării pesticidelor și a
fertilizatorilor îl are asupra prețurilor practicate de agricultori și impactul acestor prețuri
asupra consumatorilor.
Concluzionăm că abilitatea strategiei de a promova o schimbare reală în guvernanța
sistemului alimentar al UE va depinde în mare măsură de soluționarea acestor provocări și
de capacitatea conducerii UE de a menține impulsul politic.

Referințe

Abhilash, P.C., and Singh, N., 2009. Pesticide use and application: An Indian scenario.
Journal of Hazardous Materials, 165(1–3), pp.1-12. https://doi.org/10.1016/
j.jhazmat.2008.10.061
Alavanja, M.C.R., and Bonner, M.R., 2012. Occupational pesticide exposures and cancer
risk: A review. Journal of Toxicology and Environmental Health. 15, pp. 238-263.
https://doi.org/10.1080/10937404.2012.632358
Aldosari, F., Mubushar, M., and Baig, M.B., 2018. Assessment of farmers’ knowledge on
pesticides and trainings on pesticide waste management in central Punjab-Pakistan.
Journal of Experimental Biology and Agricultural Sciences, 6, pp.168-175.
http://dx.doi.org/10.18006/2018.6(1).168.175
Beckman, J., Maros, I., Jeremy, L., Jelliffe, F., and Scott, S., 2020. Economic and Food
Security Impacts of Agricultural Input Reduction Under the European Union Green
Deal’s Farm to Fork and Biodiversity Strategies. EB-30, U.S. Department of Agriculture,

260 Amfiteatru Economic

 Transformarea lanțurilor alimentare în contextul Pactului Verde AE
al Uniunii Europene

Economic Research Service. Disponibil la: https://ageconsearch.umn.edu/

record/307277/
Benton, T.G., and Bailey, R., 2019. The paradox of productivity: Agricultural productivity
promotes food system inefficiency. Global Sustainability, 2, pp.1-8,
https://doi.org/10.1017/sus.2019.3
Candel, J. J. L., and Pereira, L., 2017. Towards integrated food policy: Main challenges and
steps ahead. Environmental Science & Policy, 73, pp.89-92. https://doi.org/10.1016/
j.envsci.2017.04.010
De, A., Bose, R., Kumar, A., și Mozumdar, S. 2014. Worldwide pesticide use. In: Targeted
delivery of pesticides using biodegradable polymeric nanoparticles. Springer, Berlin.
https://doi.org/10.1007/978-81-322-1689-6_2
Dekeyser, K., and Rampa, F., 2021. Adopting a sustainable food system approach:
Implications for Ireland’s development programming and policy influencing.
Maastricht: European Centre for Development Policy Management.
EFSA, 2021. Pesticides in food: Latest figures published. [online] Available at:
<https://www.efsa.europa.eu/en/news/pesticides-food-latest-figures-published>
[Accessed 20 December 2021].
Georgescu, B., Georgescu, C., Coșier, V., Mierliță, D., and Mag, I., 2005. Pesticides with
endocrine disrupting activities: Description and screening strategies. Food Science and
Biotechnology, 61, pp.184-187.
Gereffi, G., and Abdulsaman, A., 2017. Measurement in a World of Globalized Production.
What are Potential Drivers of “Unequal” Value Distribution in Agri-Food Value Chains?
Center on Globalization, Governance and Competitiveness, Duke University.
https://gvcc.duke.edu/cggclisting/measurement-in-a-world-of-globalized-production-
what-are-potential-drivers-of-unequal-value-distribution-in-agri-food-value-chains/
Gorell, J.M., Johnson, C.C., Rybicki, B.A., Peterson, E.L., and Richardson, R.J., 1998. The
risk of Parkinson's disease with exposure to pesticides, farming, well water, and rural
living. Neurology, 50(5), pp.1346-1350. https://doi.org/10.1212/wnl.50.5.1346
Koh, D., and Jeyaratnam, J., 1996. Pesticides hazards in developing countries. Science of the
Total Environment, 188, pp.78-85. https://doi.org/10.1016/0048-9697(96)05279-5
Li, Y., Zhang, C., Yin, Y., Cui, F., Cai, J., Chen, Z., Jin, Y., Robson, M., Li, M., and Ren,
Y., 2014. Neurological effects of pesticide use among farmers in China. International
Journal of Environmental Research and Public Health, 11, pp.3995-4006.
https://doi.org/10.3390/ijerph110403995
Oerke, E.C., 2005. Crop losses to pests. Journal of Agricultural Science, 144, pp.31-43.
https://doi.org/10.1017/S0021859605005708
Roberts, J.R., and Reigart, J.R., 2013. Chronic Effects. Recognition and Management of
Pesticide Poisonings; US EPA Office of Pesticide Programs: Washington, DC, USA,
pp.212-230.
Sarwar, M., 2015. The dangers of pesticides associated with public health and preventing of
the risks. International Journal of Bioinformatics and Biomedical Engineering, 1,
pp.130-136.
Schebesta, H., and Candel, J. J. L. 2020. Game-changing potential of the EU’s Farm to Fork
Strategy. Nature Food, 1(10), pp. 586-588. https://doi.org/10.1038/s43016-020-00166-9

Vol. 24 • Nr. 60 • Mai 2022 261

 AE Impactul folosirii pesticidelor și fertilizatorilor asupra productivității agricole
în contextul strategiei „Farm to Fork” în România și Uniunea Europeană

Sharma, A., Kumar, V., Bhardwaj, R., and Thukral, A.K., 2017. Seed pre-soaking with
24-epibrassinolide reduces the imidacloprid pesticide residues in green pods of Brassica
juncea L. Toxicological & Environmental Chemistry, 99(1), pp.95-103.
https://doi.org/10.1080/02772248.2016.1146955
Skevas, T. 2012. Economic analysis of pesticide use and environmental spillovers under a
dynamic production environment, pp.58-61. https://edepot.wur.nl/201500
Taylor, M.D., Klaine, S.J., Carvalho, F.P., and Barcelo, D., 2002. Pesticide residues in
coastal tropical ecosystems: distribution, fate and effects. CRC Press, Boca Raton
Wax, E., and Anderson, E. (2021, September 29). The transatlantic relationship descends
into a food fight. [online] Available at: <https://www.politico.eu/article/farm-to-fork-
europe-united-states-food-agriculture-trade-climate-change/> [Accessed 20 January
2022]

262 Amfiteatru Economic